1ra-778/2020 — art. 190 alin. 4 CP

1ra-778/2020 — art. 190 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-778/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu

Svetlana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12

septembrie 2019, în cauza penală în privința lui,

Vidrașcu Valeriu xxxx, născut la xxxx,

originar și domiciliat în s.xxxx, r-nul

xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 06.07.2017– 21.06.2018;

instanța de apel: 26.07.2018 – 07.11.2018;

instanța de recurs ordinar: 14.02.2019-19.03.2020;

instanța de apel: 26.04.2019 – 12.09.2019;

instanța de recurs ordinar: 16.01.2020-03.11.2020.

A C O N S T A T A T :

Vidrașcu Valeriu Leonid a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

8 (opt) ani închisoare și privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate, ce ține de gestionarea mijloacelor bănești, pe un

termen de până la 5 (cinci) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu dispunerea punerii în executare a acesteia din momentul intrării în

vigoare.

A fost admisă acțiunea civilă și s-a încasat din contul inculpatului Vidrașcu

Valeriu, în beneficiul lui Jardan Ion prejudiciul material în sumă de 4900 (patru

mii nouă sute) euro, ori echivalentul în lei conform cursului oficial al BNM la

data achitării.

A fost admisă parțial pretenția părții vătămate Jardan Ion către Vidrașcu

Valeriu Leonid privind încasarea despăgubirilor de ordin moral cauzat, cu

încasarea de la Vidrașcu Valeriu în beneficiul lui Jardan Ion a sumei de 5000

(cinci mii), 00 lei, cu titlu de recuperare a prejudiciului moral.

1

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. În sentință, prima instanță a constatat că, inculpatul Vidrașcu Valeriu,

conștientizând pericolul social al acțiunilor sale, acționând prin intenție directă,

având intenția dobândiri ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz

de încredere, la data de 13 decembrie 2016, în timp ce se afla la cafeneaua

,,Nicolina MD” din s. Cojușna raionul Strășeni, sub pretextul că-i v-a vinde cet.

Jardan Ion lotul de teren înregistrat sub nr. cadastral xxx situat în s. Cojușna,

raionul Strășeni și care i-ar aparține cu drept de proprietate, prin înșelăciune a

primit de la cet. Jardan Ion bani în sumă de 1000 euro.

Ulterior, aproximativ pe la sfârșitul lunii decembrie 2016, Vidrașcu Valeriu,

urmărind același scop infracțional și anume dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, abuzând de încrederea avută față

de Jardan Ion, aflându-se în s. Cojușna a mai primit suma de 5000 euro sub

pretextul de a-i perfecta contractul de vânzare-cumpărare pe lotul de teren

înregistrat sub nr. cadastral xxx situat în s. Cojușna r-nul Strășeni despre care

susține că-i aparține, însă până în prezent din motivul caracterului nerealizabil al

angajamentului asumat nu și-a onorat obligațiunile față de Jardan Ion, deoarece,

de fapt terenul sus-nominalizat aparține cu drept de proprietate cet. Munteanu

Anatolie Vasile

Ca urmare acțiunii infracționale părții vătămate Jardan Ion i-a fost cauzată

o daună materială considerabilă în mărime de 6000 euro, care conform cursului

oficial al BNM la data de 27.12.2016 constituie suma de 126 120 lei.

Astfel, acțiunile inculpatului Vidrașcu Valeriu fiind calificate în baza art.

190 alin. (4) Cod penal – escrocheria - adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune, comisă cu cauzarea de daune în proporții mari.

care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în

privința sa, pe motiv că nu s-a constatat elementele infracțiunii.

2.1. În motivarea cererii de apel, avocatul a menționat că:

- organul de urmărire penală pe capătul de învinuire prevăzut de art.190

alin. (4) Cod penal nu a constatat și indicat expres care normă imperativă a legii a

fost încălcată pentru încadrarea juridică a acțiunilor lui și care sânt argumentele

invocate de învinuit în apărarea sa și rezultatele verificării acestor argumente;

- s-a încălcat grav dreptul la apărare, nu i s-a înaintat o învinuire clară și

concretă în privința rezultatelor verificării argumentelor invocate de învinuit în

apărarea sa;

- instanța de fond a ignorat prevederile art. 8 alin. (3) Cod de procedură

penală și art. 389 alin. (2) Cod de procedură penală și la comanda procurorului,

care este în cârdășie cu partea vătămată a emis o sentință de condamnare ilegală,

deoarece din start instanța de fond a completat învinuirea cu circumstanțe care a

agravat situația inculpatului, și si-a întemeiat soluțiile pe presupuneri și dubii;

2

- conform rechizitoriului infracțiunea incriminată se referă la două

epizoade de dobândire a bunurilor prin escrocherie și anume a sumei de 1000

Euro și 5000 Euro;

- partea vătămată este angajat al MAI, deținând funcțiile de ofițer de

urmărire penală în cadrul IP Strășeni și Comisariatului General de Poliție al mun.

Chișinău, tinde a fi persoană cu influență asupra procurorului și instanței de

fond, a avut intenția de a căpăta terenul menționat la un preț de nimic de 1000

Euro, iar cazul de față de tentativă de escrocherie asupra sumei de 5000 Euro,

fiind asistat în complicitate de procuror;

- nu are studii în specialitate și nu a negat nici odată primirea la 13

decembrie 2016 a sumei de 1000 Euro în cadrul unui contract de arvună,

exprimat printr-o recipisă, întocmită sub dictarea părții vătămate, contra vinderii

terenului cu nr. cadastral xxx și ca rezultat al imposibilității de a realiza

tranzacția dată de la bun început a încercat să-i transmită înapoi părții vătămate

prin intermediul lui Boșcăneanu Serghei suma primită și până la urmă i-a

returnat părții vătămate prin intermediul executorului judecătoresc, plus și suma

de 100 Euro, primită pentru cheltuieli pentru perfectarea contractului de vânzare-

cumpărare a terenului, care nu a avut loc;

- ținând cont de personalitatea și intenția părții vătămate, reieșind din

faptul cum a înmânat inculpatului suma de 1000 Euro, partea vătămată nu tine

minte când cum și în care condiții a transmis inculpatului suma de 5000 Euro,

neîntocmind nici o recipisă, fără careva martori și înregistrări video;

- în învinuirea din rechizitoriu de fapt nu este menționat de la cine

„Vidrașcu Valeriu a mai primit suma de 5000 Euro”, instanța de fond

completând învinuirea, reieșind din sentință „Tot atunci, partea vătămată i-a

transmis inculpatului Vidrașcu suma de 5000 Euro”;

- „terenul menționat doar „îi aparține” i-ar instanța de fond din nou

completează învinuirea că „terenul îi aparține cu drept de proprietate și în

confirmarea celor spuse i-a arătat o poză în telefonul lui mobil cu titlu cadastral”;

- este o neclaritate în învinuirea din rechizitoriu în care este menționat că,

proprietar a terenului menționat că „terenul sus-nominalizat îi aparține cu drept

de proprietate cet. Munteanu Anatolie Vasile”, iar titlul cadastral din poza

telefonică, arătată părții vătămate este menționat că proprietar a terenului este

”Munteanu Serghei Anatolie”;

- instanța de fond nu a dorit să se clarifice că partea vătămată care a

memorizat nr. cadastral 8053060475 și l-a indicat în plângerea adresată pentru

tragerea la răspundere penală nu a atras atenția că terenul îi aparține cu drept de

proprietate lui Munteanu Serghei, or, terenul dat se află la o distanta 20-30 metri

de gospodăria părții vătămate care ani de zile încearcă să pună mâna pe el la un

preț de nimic și este sfidător când partea vătămată a declarat că nu știe unde se

3

află terenul dat, care a fost combătută de toți martorii, că terenul dat se vede din

gospodăria părții vătămate;

- partea vătămată a menționat că, nu știe unde trăiește inculpatul care de

fapt se află pe aceeași stradă centrală din localitate la o distanta de 1000 metri de

gospodăria părții vătămate și că nu a încercat să rezolve problema dată pe cale

amiabilă juridica-civilă, apelând la cunoscuții din procuratură;

- instanța de fond a făcut trimitere la martorii acuzării: Munteanu Anatolie,

Munteanu Zinovia, Boșcăneanu Serghei și Muteanu Serghei care de fapt au fost

audiați de către organul de urmărire penală la demersul avocatului inculpatului

și care au dat declarații în instanța de judecată doar în favoarea inculpatului. De

fapt și martorii Jardan Nicolae și Certan Alexandru au dat declarații în favoarea

inculpatului, doar de unul singur partea vătămată a rămas cu declarațiile sale

prin dubii și presupunere de 5000 Euro;

- tentativa de escrocherie de către partea vătămată Jardan Ion a sumei de

5000 Euro de la inculpatul Vidrașcu Valeriu este demonstrată prin plângerea

adresată Procurorului raionului Strășeni din 05 ianuarie 2017 în care se

menționează despre sustragerea a sumei de 1100 Euro și plângerea adresată

Procurorului raionului Strășeni a sumei de 6000 Euro cu același conținut. Anume

din acest aspect inculpatul s-a întors de peste hotare în Republica Moldova

pentru a se clarifica despre care sumă de ”5000 Euro” este vorba la care partea

vătămată i-a declarat că dacă bunelul inculpatului nu se adresa cu plângere

asupra lui la Procuratura Generală, atunci totul trebuia să fie bine, acum el va

merge de nevoie până la urmă, având legături la Procuratura Strășeni;

- învinuirea este contrară prevederilor art.296 Cod de procedură penală în

rechizitoriu, în partea expunerii, nu conține informații despre infracțiunea

concretă contra patrimoniului prin care a avut loc așa zisă „însușire a sumei

bănești în valoare de 5000 Euro”;

- din materialul probant este recunoscut caracterul civil al relațiilor între

Vidrașcu Valeriu și Jardan Ion, conform contractului de arvună din 13.12.2016,

exprimat printr-o recipisă. Circumstanțele nominalizate relevă în mod

concludent că învinuirea înaintată lui Vidrașcu Valeriu pe epizodul de 1000 Euro

și 5000 Euro, este una incorectă, incompletă, neclară, adică este una dubioasă. O

asemenea învinuire i-a afectat și dreptul lui de a ști pentru ce faptă este învinuit,

adică dreptul la apărare;

- este dubioasă acțiunea civilă care atestă intenția părții de a se îmbogăți

fără justă cauză prin tentativă de escrocherie și anume partea vătămată în ședința

de judecată și din materialul probant atestă că, a transmis lui Vidrașcu Valeriu

1000 Euro ca arvună, 100 Euro în calitate de cheltuieli pentru perfectarea

contractului de vânzare-cumpărare a terenului și 5000 Euro cu titlu de arvună în

total: 6100 Euro dintre care inculpatul i-a restituit părții vătămate prin

4

intermediul executorului judecătoresc 1100 Euro, iar acțiunea civilă admisă de

instanța de fond este de 4900 Euro;

- învinuirea înaintată inculpatului Vidrașcu Valeriu pe capete de învinuire

(1000 Euro și 5000 Euro) este una lovită de nulitate, iar legea procesual-penală nu

prevede posibilitatea tragerii persoanei la răspundere penală în lipsa unui act

legal de învinuire;

- relațiile dintre Vidrașcu Valeriu și Jardan Ion au un caracter juridico-civil,

rezultat al relațiilor contractuale de arvună;

- învinuirea adusă inculpatului este una incompletă, neclară și ne-concretă,

bazată pe presupuneri și dubii, care urmează a fi interpretată în favoarea

inculpatului deoarece sfidează dreptul inculpatului la apărare, la un proces

echitabil și generează temei că, fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

noiembrie 2018, a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului Valeriu Vidrașcu,

declarat împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 21.06.2018,

ca fiind nefondat, cu menținerea fără modificări a sentinței contestate.

3.1. Decizia a fost atacată cu recurs de către avocatul Iurii Florea, în numele

inculpatului Vidrașcu Valeriu, prin care a solicitat casarea hotărârilor adoptate,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

achitat, sau dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

2019, a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Iurii Florea, casată total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2018, în

privința inculpatului Vidrașcu Valeriu și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Chișinău din 12 septembrie 2019, a fost admis apelul inculpatului Vidrașcu

Valeriu. S-a casat total sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 21 iunie

2018 și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care: Vidrașcu Valeriu Leonid a fost achitat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

5.1. În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, instanța de fond

a stabilit incorect starea de fapt, care nu corespunde probelor din dosar și care au

fost apreciate incorect: Astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță

eronat a ajuns la concluzia de fi recunoscut vinovat Vidrașcu Valeriu, în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin. (4) Cod penal, dobândirea ilicită

a bunurilor altei persoane prin înșelăciune săvârșită în proporții mari.

5

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond la adoptarea sentinței din 21

iunie 2018, nu a ținut cont de prevederile art.101 alin.(1), art.384 alin.(3), art. 385

alin.(1) Cod de Procedură Penală menționând în continuare că, nu s-a dat o

apreciere cuvenită prevederilor art. 389 alin. (1), (2), (3), art. 390 alin. (1) pct.3)

Cod de Procedură Penală, or, concluziile primei instanțe cu privire la

condamnarea inculpatului Vidrașcu Valeriu sunt neîntemeiate, iar instanța de

fond nu a luat în considerare că fapta lui Vidrașcu Valeriu nu întrunește

elementele infracțiunii, iar concluziile instanței de fond sunt pripite referitor la

materialul probator, astfel acestea nefiind apreciate fiecare în parte și în

ansamblu din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și coroborării

lor.

Instanța de apel a notat că prima instanța nu a dat o apreciere cuvenită

prevederilor legale ce guvernează speța dedusă judecății. Or, instanța de apel,

ținând cont de prevederile art.24, 27, 99-101 ale Codului de Procedură Penală,

cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le minuțios, prin

prisma admisibilității, pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, a

conchis că din probele administrate la materialele dosarului rezultă, că vinovăția

inculpatului Vidrașcu Leonid în comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 190 alin.

(4) Codul Penal și anume ,,escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune, săvârșită în proporții mari’’, nu a fost constatată, iar

fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii nominalizate.

Instanța de apel a reținut că Vidrașcu Valeriu, prin rechizitoriu a fost

învinuit de faptul că, conștientizând pericolul social al acțiunilor sale, acționând

prin intenție directă, având intenția dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, la data de 13 decembrie 2016, în timp ce se

afla la cafeneaua „Nicolina MD„ din s. Cojușna r-nul Strășeni, sub pretextul că-i

v-a vinde cet. Jardan Ion lotul de teren înregistrat sub nr. cadastral xxx situat în s.

Cojușna r-nul Strășeni, și care i- ar aparține cu drept de proprietate, prin

înșelăciune a primit de la cet. Jardan Ion bani în sumă de 1000 euro.

Ulterior, aproximativ pe la sfârșitul lunii decembrie 2016, Vidrașcu Valeriu,

urmărind același scop infracțional și anume dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, abuzând de încrederea avută față

de Jardan Ion, aflîndu-se s. Cojușna a mai primit suma de 5000 euro sub pretextul

de a-i perfecta contractul de vânzare-cumpărare pe lotul de teren înregistrat sub

nr. cadastral xxx situat în s. Cojușna r-nul Strășeni despre care susținea că-i

aparține, însă până în prezent din motivul caracterului nerealizabil al

angajamentului asumat nu și-a onorat obligațiunile asumate față de Jardan Ion,

deoarece, de fapt terenul sus-nominalizat aparține cu drept de proprietate cet.

Munteanu Anatolie Vasile.

Astfel, Vidrașcu Valeriu a fost învinuit precum că, urmare a acțiunilor

infracționale, i-a fost cauzat părții vătămate Jardan Ion o daună materială

6

considerabilă în mărime de 6000 euro, care conform cursului oficial al BNM la

data de 27.12.2016 constituie suma de 126120 lei.

Instanța de apel a notat că, infracțiunea de escrocherie se caracterizează

prin vinovăție sub formă de intenție directă, la calificarea fiind obligatoriu

stabilirea scopul special - de cupiditate. Deci, despre caracterul intenției

făptuitorului, dacă aceasta a fost directă, se prezumă din analiza circumstanțelor

faptice ale celor comise și anume faptul că, inculpatul a urmărit scopul de a

sustrage aceste bunuri, or, nu a fost demonstrat faptul că, inculpatul Vidrașcu

Valeriu intenționa de a primi suma de 126 120 lei, or, acesta a indicat pe tot

parcursul examinării cauzei că, în anul 2016 a avut nevoie de suma de 150 de

euro astfel, l-a telefonat pe Jardan Nicolae și i-a cerut cu împrumut această sumă,

la ce Jardan Nicolae i-a recomandat să împrumute banii de la fratele său, care se

numește Jardan Ion. La telefonat pe Jardan Ion și l-a rugat să-i împrumute 150

euro, iar timp de o săptămână îi va restitui, Jardan Ion i-a spus că îi va da o sumă

mai mare în schimbul unui teren. Astfel, în cazul îndoielilor care nu pot fi

înlăturate privind analiza acestor circumstanțe, interpretarea se va face în

favoarea făptuitorului.

Instanța de apel a menționat că, primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii

unui angajament poate fi calificată conform componenței infracțiunii de

escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, la momentul intrării în stăpânire

asupra acestor bunuri, urmărea scopul de a le sustrage și nu avea intenția să-și

onoreze angajamentul asumat, or, Vidrașcu Valeriu a explicat că, „buneii

Munteanu Anatolie și Zinaida nu i-au permis să vândă terenul. Suma de 1000

euro i-a transmis-o buneilor să o păstreze fiindcă locuiește împreună cu aceștia”,

a mai declarat că, „în momentul în care a lăsat banii buneilor el a plecat peste

hotarele țării, însă s-a întors în țară peste o săptămână de zile pe motiv că a aflat

că trebuie să întoarcă lui Jardan Ion suma de 5000 euro”, a mai declarat că,

terenul a fost propus spre vânzare și altor persoane cum ar fi Certan Veaceslav și

Alexandru, însă a menționat că a afișat anunțul pe 999 și Facebook”.

Instanța de apel a specificat că, prezența scopului de sustragere o

demonstrează circumstanțele cum ar fi - situația extrem de neprielnică a

persoanei care își asigură angajamentul la momentul încheierii tranzacției, lipsa

de fundamentare economică, lipsa unei activități aducătoare de beneficii

îndreptate spre încasarea mijloacelor bănești necesare onorării angajamentului și

altele.

Instanța de apel a considerat că, sub incidența legii penale, urmează să fie

calificate doar acele încălcări care demonstrează rea-voința și fraudă din partea

făptuitorului în raport cu victima.

Instanța de apel a conchis că, deși instanța de fond a făcut referire în partea

descriptivă a hotărârii emise la doctrina penală referitor la elementele infracțiunii

de escrocherie, eronat a apreciat că, în cadrul cercetării judecătorești prin

7

cumulul de probe administrate, analizate în coroborare cu materialele cauzei

penale - a fost confirmată vinovăția inculpatului Vidrașcu Valeriu.

Instanța de apel a stabilit că concluzia instanței de fond, nu este certă și

clară aprecierea acesteia referitor la manifestarea acțiunilor de către Vidrașcu

Valeriu care să întrunească fapta prejudiciabilă ce constă în dobândirea ilicită a

bunurilor, sustragerea lor și acțiunea de înșelăciune sau abuz de încredere pe

motiv, că atât din declarațiile inculpatului cît și a părții vătămate se atestă că, în

anul 2016 a avut nevoie de suma de 150 de euro astfel, l-a telefonat pe Jardan

Nicolae și i-a cerut cu împrumut această sumă, la ce Jardan Nicolae i-a

recomandat să împrumute banii de la fratele său, care se numește Jardan Ion. La

telefonat pe Jardan Ion și l-a rugat săi împrumute 150 de euro, iar timp de o

săptămână îi va restitui, Jardan Ion i-a spus că îi va da o sumă mai mare în

schimbul unui teren.

Instanța de apel a concluzionat că, primirea bunurilor cu condiția

îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în

care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri,

urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția de a-și onora angajamentul

asumat, care este demonstrată prin: situația financiară extrem de neprielnică a

persoanei care și-a asumat angajamentul la momentul încheierii tranzacției, lipsa

de fundamentare economică și caracterul nerealizabil al angajamentului asumat;

lipsa unei activități aducătoare de beneficii necesare onorării angajamentului.

Instanța de apel a constatat că, între Vidrașcu Valeriu și Jardan Ion au

existat relații civile, existând drepturi și obligații reciproce, prin care Vidrașcu

Valeriu a primit la 13 decembrie 2015 suma de 1000 Euro în cadrul unui contract

de arvună din 13 decembrie 2016, exprimat printr-o recipisă întocmită sub

dictarea părții vătămate.

Instanța de apel a reținut că temeiul aplicării răspunderii potrivit art. 190

Cod Penal apare în cazul imposibilității apărării drepturilor subiective prin

mijloacele justiției civile. Or, atunci când este vorba de două subiecte ale unui

raport juridic, trebuie verificată înainte de toate ipoteza egalității lor în drepturi.

Și numai dacă există indici care exced limitele încălcării normelor dreptului civil,

atunci se justifică intervenția legii penale.

Instanța de apel a constatat că în contractul de arvună din 13 decembrie

2016, exprimat printr-o recipisă de către Vidrașcu Valeriu a declarat că terenul îi

aparține și a menționat verbal că, terenul nominalizat îi aparținea ca moștenitor

(îi era juruit), acest fapt fiind confirmat prin declarațiile martorilor: Munteanu

Anatolie, Munteanu Sergiu, Munteanu Zinovia, Boșcăneanu Serghei că îi

aparține cu drept de proprietate. Or, la întocmirea recipisei de către Vidrașcu

Valeriu sub dictarea lui Jardan Ion s-a constatat că ultimul a făcut cunoștință cu

titlul de autentificare a deținătorului de teren, fapt cunoscut anterior și de familia

sa ca urmare a relațiilor de vecinătate. Astfel, nu poate fi constatat faptul ca

8

dobândire prin înșelăciune prin prezentarea informației false sau ducerea în

eroare a părții vătămate, deoarece Jardan Ion despre terenul dat cunoștea și

datele titlului de autentificare a deținătorului dreptului de proprietate, care i-au

devenit cunoscute la momentul întocmirii recipisei de către Vidrașcu Valeriu și în

afară de aceasta terenul în cauză se afla în vecinătate cu Jardan Ion și astfel,

apreciază critic declarațiile părții vătămate care a declarat că, nu știe unde se află

terenul dat, or, aceste argumente au fost combătute prin declarațiile martorilor și

anume că, terenul dat se vede din gospodăria părții vătămate.

Instanța de apel a stabilit că, este dubioasă poziția parții vătămate care este

angajat al MAI, deținând funcțiile de ofițer de urmărire penală în cadrul IP

Strășeni și Comisariatului General de Politie al mun. Chișinău, a memorizat nr.

cadastral 8053060475 și l-a indicat în plângerea adresată pentru tragerea la

răspundere penală dar nu a atras atenția că, terenul îi aparține cu drept de

proprietate lui Munteanu Serghei Anatolie.

Instanța de apel a menționat că, potrivit materialelor cauzei, partea

vătămată Jardan Ion la 05 ianuarie 2017 s-a adresat cu plângere Procurorului

raionului Strășeni prin care a menționat despre sustragerea de către Vidrașcu

Valeriu a sumei de 1100 Euro și plângerea adresată Procurorului raionului

Strășeni în privința sumei de 6000 Euro cu același conținut. Însă, instanța de apel

a reținut că contrar prevederilor art. 296 CPP în rechizitoriu, în partea expunerii,

nu se conține informații despre infracțiunea concretă contra patrimoniului prin

care a avut loc însușirea sumei bănești în valoare de 5000 Euro.

Instanța de apel a notat că, relațiile dintre partea vătămată și inculpat sunt

de natură juridico-civile, or, în faptele inculpatului Vidrașcu Valeriu lipsește

latura subiectivă, care este un element al componenței infracțiunii, prejudiciul

fiind examinat potrivit prevederilor Codului Civil.

Instanța de apel a reținut că, latura subiectivă a unei escrocheriei se

caracterizează prin intenție directă, în scop cupidant, iar în speță acțiunile

inculpatului nu au avut un scop de profit.

Instanța de apel a menționat că, limita între un raport civil, care are la bază

un contract de vânzare-cumpărare și un raport penal, care are la bază

componența de escrocherie, este latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile

este caracterizată prin buna-credință a pârților, iar în cazul escrocheriei este

caracterizată prin rea-credință din partea inculpatului, adică prin înșelăciune față

de părțile vătămate.

Instanța de apel a concluzionat că procurorul nu a prezentat probe

suficiente, precum că inculpatul prin acțiunile sale a comis infracțiunea imputată

acestuia, iar prin prisma tuturor probelor analizate și cercetate minuțios în

ședința instanței de apel, învinuirea adusă lui Vidrașcu Valeriu în comiterea

faptei imputate, nu a fost confirmată.

9

octombrie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, la 21 noiembrie 2019,

prin care, invocând temeiul art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea totală a deciziei, cu menținerea sentinței Judecătoriei Strășeni,

sediul Central din 21 iunie 2018, deoarece apelul inculpatului a fost greșit admis.

6.1. În motivarea recursului s-a menționat că instanța de apel:

- nu a ținut cont și nu apreciat totalitatea probelor ce dovedesc vinovăția cet.

Vidrașcu Valeriu, în mod greșit a respins probele administrate de către acuzarea

de stat, fără a fi constatate încălcarea normelor procesuale invocate, a apreciat în

mod superficial aceste probe, fără a fi evidențiate acele derogări evidente

invocate;

- nu a luat măsurile necesare pentru ca probele concludente și utile,

prezentate de partea acuzării să fie cercetate și apreciate la justa lor valoare, astfel

că toate elementele de fapt să aibă o relevanță juridică, iar prin această

inactivitate instanța de a apel a provocat o stare de incertitudine și neclaritate cu

privire la soluția adoptată;

- nu a ținut cont de faptul că, latura obiectivă a infracțiunii, în forma calificată,

include fapta prejudiciabilă ce se exprimă prin două acțiuni: acțiunea principală,

care constă în dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane și acțiunea adiacentă,

care constă în înșelăciune;

- nu s-a expus care sunt acele criterii sau limite care ar delimita circumstanțele

veridice expuse în declarațiile acesteia, de acele circumstanțe care după părerea

instanței de apel nu sunt veridice, or din care considerațiuni, instanța a constatat

că sunt lipsite de veridicitate declarațiile părții vătămate doar în partea ”dar nu a

atras atenția că, terenul îi aparține cu drept de proprietate lui Munteanu Serghei

Anatolie ” și nu viceversa;

- urma să rețină ca fiind pertinente și concludente declarațiile părții vătămate

Jardan Ion, care a relatat instanței că, ”conform conținutului fotografiei

prezentate în telefonul cet. Vidrașcu Valeriu, proprietar era Vidrașcu Valeriu.

Menționează că nu a pus la îndoială proprietatea acestuia pe motiv că, a

comunicat și altor cunoscuți de ai săi că îi aparține terenul, inclusiv era plasat

anunțul și pe internet. În recipisă întocmită de Vidrașcu a menționat că vinde

terenul ce îi aparține fapt care l-a convins că sunt excluse careva riscuri, cu

privire la prezentarea unor date false cu scop de însușire a mijloacelor financiare;

- deși pune la îndoială sinceritatea părții vătămate Jardan Ion, a trecut sub

tăcere afirmațiile acestuia reiterate în toate instanțele de judecată, din care se

desprinde potențialul escroc al inculpatului, care a început prin diferite metode

să însușească ilicit mijloace bănești;

- la adoptarea deciziei nu a dat apreciere justă suportului probatoriu

prezentat de către acuzare, pronunțând o concluzie inacceptabilă, deoarece

10

probele acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în instanța, fâcându-se

referire la declarațiile detaliate ale participanților la proces, instanța d apel

urmând doar să aprecieze aceste probe, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor;

- n-a ținut cont de prevederile Hotărârii Plenului CSJ “Cu privire la practica

judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor” nr.23 din 28.06.2004

potrivit căreia în cazul escrocheriei victima transmite benevol bunurile către

făptuitor, sub influenta înșelăciunii sau a abuzului de încredere, iar primirea

bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca

escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în

stăpânire asupra acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea

intenția să-și execute angajamentul asumat.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul declarat urmează a fi respins

din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Colegiul penal lărgit atestă că, recurentul în cauza deferită judecării, invocă

ca temei de drept pentru casarea hotărârii contestate pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, instanța de apel nu sa pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Referitor la temeiul de recurs invocat și anume pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, Colegiul penal lărgit constată că, acest temei nu și-a găsit

confirmarea, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414, 415, 417 alin. 8) Cod de procedură penală, hotărârea

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Colegiul penal reține că, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor relevante invocate în apelul declarat de partea apărării, motivarea

11

soluției corespunde dispozitivului hotărârii atacate, dispozitivul fiind expus clar

și instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de drept.

Colegiul constată că, temeiul prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

procedură penală la care se referă autorul recursului nu persistă în cauză,

deoarece din decizia instanței de apel rezultă că probele administrate au fost

analizate complex, fiind dat răspuns la toate argumentele apărării expuse în apel.

Reieșind din esența criticelor invocate în recurs, Colegiul penal lărgit reține

că, acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a probelor.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în

urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere a

judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se

întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele,

complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după

pertinență, concludență, veridicitate și utilitatea acestora și toate în ansamblul lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel, în baza probelor cercetate

și verificate în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, în mod argumentat

concluzionând că învinuirea adusă inculpatului Vidrașcu Valeriu în comiterea

faptei, nu a fost confirmată, or, între, Vidrașcu Valeriu și Jardan Ion au existat

relații civile, existând drepturi și obligații reciproce, prin care Vidrașcu Valeriu a

primit suma de 1000 Euro în cadrul unui contract de arvună din 13 decembrie

2016, exprimat printr-o recipisă, întocmită sub dictarea părții vătămate (Vol.I,

f.d.32).

S-a constatat cu certitudine că, în contractul de arvună din 13 decembrie

2016, exprimat printr-o recipisă, Vidrașcu Valeriu a declarat că terenul îi aparține,

invocând verbal că, acest teren îi aparținea ca moștenitor, (îi era juruit), acest fapt

fiind confirmat prin declarațiile martorilor: Munteanu Anatolie, Munteanu

Sergiu, Munteanu Zinovia, Boșcăneanu Serghei. Or, la întocmirea recipisei de

către Vidrașcu Valeriu sub dictarea lui Jardan Ion s-a constatat că ultimul a făcut

cunoștință cu titlul de autentificare a deținătorului de teren, fapt cunoscut

anterior și de familia sa ca urmare a relațiilor de vecinătate.

Este corect apreciată ca fiind inconsistentă și respinsă versiunea

procurorului privind dobândirea de către Vidrașcu Valeriu a mijloacelor bănești

prin înșelăciune, în urma presupunerii de a prezentare informației false sau

ducerea în eroare a părții vătămate, deoarece Jardan Ion cunoștea datele din titlul

12

de autentificare a deținătorului dreptului de proprietate, date care i-au devenit

cunoscute la momentul întocmirii recipisei de către Vidrașcu Valeriu, terenul în

cauză fiind în vecinătate cu Jardan Ion. Astfel, just au fost apreciate critic

declarațiile părții vătămate precum că, nu cunoaște unde se află acest teren.

Instanța de apel întemeiat a reținut că, este dubioasă poziția parții

vătămate care, fiind angajat al MAI, deținând funcțiile de ofițer de urmărire

penală în cadrul IP Strășeni și Comisariatului General de Poliție al mun.

Chișinău, a memorizat nr. cadastral 8053060475 și l-a indicat în plângerea

adresată pentru tragerea la răspundere penală, dar nu a atras atenția că, terenul

îi aparține cu drept de proprietate lui Munteanu Serghei Anatolie (Vol.III, f.d.3).

La concluzia enunțată instanța de apel a ajuns în rezultatul cercetării

tuturor probelor, descrise inclusiv în pct. 5.1 al prezentei decizii, care au fost

apreciate conform art. 101 Cod procedură penală, iar careva temei de a considera

că concluzia instanței de apel este eronată la caz lipsește.

Totodată, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor

poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că

motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub

aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs

nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată

de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Colegiul penal lărgit conchide că lipsesc temeiuri de fapt și de drept care a-r

pune la îndoială concluziile suficient argumentate de către instanța de apel.

Astfel, în virtutea corectitudinii acestor concluzii, pentru a evita repetări inutile,

instanța de recurs le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu

toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Reieșind din cele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.

414- 419 Cod de procedură penală, nu a admis erori de drept care ar afecta

hotărârea atacată, soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, din care considerente recursul ordinar declarat urmează a fi respins

ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

13

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, cu menținerea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2019, în

cauza penală în privința lui Vidrașcu Valeriu xxxxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 decembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

14