1ra-1906/2020 — art. 186 alin.2 lit. b, c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin.2 lit. b, c, d CP
- Temei legal
- articolul 427 alin.1 pct. 10 CPP
1ra-1906/2020 — art. 186 alin.2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-1906/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
25 noiembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Boico Victor, Țurcan Anatolie,
examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul
Marinescu Dumitru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2020 și sentinței Judecătoriei
Hîncești, sediul Ialoveni din 18 decembrie 2019, în cauza penală în privința
lui,
Vutcariov Nicolae XXXXX, născut la
XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 24.04.2018 – 18.12.2019
instanța de apel: 17.03.2020 – 10.06.2020
instanța de recurs: 26.08.2020 – 25.11.2020
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni din 18 decembrie
2019, cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de
procedură penală, Vutcariov Nicolae a fost recunoscut vinovat în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal, și
condamnat la 1 (unu) an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis.
A fost stabilit lui Vutcariov Nicolae, conform art. 85 alin. (1) din Cod
penal, prin cumul de sentințe, ținând cont de pedeapsa aplicată prin sentința
Judecătoriei Strășeni nr. XXXXX din 27.12.2016 - în baza art.208 alin.(l) din
Cod penal, la 2 (doi) ani 6 (șase) luni închisoare cu suspendarea executării
pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani, prin cumul parțial al
pedepsei neexecutate, pedeapsa definitivă de 3 (trei) ani închisoare cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În baza art. 90/1 alin. (1) și alin. (3) din Cod penal, prima parte a
pedepsei de 1 (unu) ani 6 (șase) luni închisoare, urmând a fi executată de
către Vutcariov Nicolae, în penitenciar de tip semiînchis, restul pedepsei de
1 (unu) ani 6 (șase) luni închisoare, aplicate lui Vutcariov Nicolae, a fost
suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.
1
În baza art.90/1 alin.(5) Cod penal, condamnatul Vutcariov Nicolae, în
perioada de probațiune s-a obligat să nu-și schimbe domiciliul și/sau
reședința fără consimțământul organului competent, să participe la
programe probațiunile, să presteze 60 ore muncă neremunerată în folosul
comunității, să fie supus monitorizării electronice pe o perioadă de 3 (trei)
luni.
Termenul executării pedepsei cu închisoare de către Vutcariov Nicolae
urmând a fi calculat din momentul intrării sentinței în vigoare și reținerii
condamnatului.
Până la intrarea în vigoare a sentinței s-a aplicat în privința
condamnatului Vutcariov Nicolae, măsura preventivă – obligarea de a nu
părăsi localitatea.
În sentință, prima instanță a constatat că, Ermurachi Ivan, Vutcariov
Nicolae și minorul XXXXX, împreună și prin înțelegere prealabilă, în
noaptea de XXXXX spre XXXXX, toți urmărind scopul sustragerii bunurilor
altei persoane din motiv de cupiditate, la inițiativa lui XXXXX, sau deplasat
la depozitul S.R.L „Darius Comerț”, situat în s. XXXXX, r-nul Ialoveni și,
conform rolurilor stabilite, Vutcariov Nicolae a rămas la poartă de pândă, iar
Ermurachi Ivan și minorul XXXXX, au pătruns tainic pe teritoriul
depozitului S.R.L „Darius Comerț”, de unde au sustras două costume pentru
pescari la preț de 469 lei fiecare, apoi au deteriorat lacătul de la ușa de intrare
în depozitul cu pește și, pe ascuns au sustras 28 kg de pește, specia carp, la
preț de 50 lei pentru un kilogram, pe care i-au pus în saci, după care, toți trei
cu peștele sustras au părăsit locul comiterii faptei, cauzându-i astfel părții
vătămate S.R.L. „Darius Comerț”, reprezentată de către directorul Grădinar
Ion, un prejudiciu material considerabil, în valoare totală de 2338 lei.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Postică Serghei în
numele inculpatului Vutcariov Nicolae, prin care a solicitat casarea parțială
a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru
prima instanță prin care inculpatului Vutcariov Nicolae să îi fie aplicată
pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.
3.1. În motivarea cererii de apel, avocatul a menționat că:
- este incorectă poziția instanței de fond și că aceasta nu a ținut cont de
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării,
reeducării vinovatului și de persoana celui vinovat;
- chiar dacă art. 186 alin. (2) din Cod penal, prevede și altă pedeapsă
mai blândă, cum este amenda și muncă neremunerată, prima instanță a
aplicat cea mai aspră pedeapsă prevăzute de infracțiunile ce i se
încriminează inculpatului, aceasta nemotivat și neîntemeiat a considerat că
2
scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea celei mai aspre pedepse cu
închisoare;
- reieșind din circumstanțele de fapt, cele atenuante și din faptul că în
privința lui Vutcariov Nicolae nu au fost depistate circumstanțe agravante,
în prezenta cauză penală acestuia urma să-i fie aplicată pedeapsa sub formă
de muncă neremunerată în folosul comunității;
- în privința lui Vutcariov Nicolae nu au fost depistate careva
circumstanțe agravante, ci dimpotrivă ultimul și-a recunoscut vina, se
căiește sincer în cele comise și a cooperat activ cu organele de urmărire
penală. Vutcariov Nicolae a reparat paguba părții vătămate;
- prima instanță nu și-a motivat hotărârea luată de ea, și anume de ce
în acest caz doar cea mai aspră pedeapsă va avea scopul reeducării
inculpatului, mai mult ca atât apărătorul a solicitat aplicarea unei pedepse
sub formă de muncă neremunerată, prima instanță nemotivând în hotărârea
sa, solicitarea avocatului, a încălcat prevederile articolului 6 (1) din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, care obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie
2020, a fost respins ca nefondat apelul apărătorului Postică Serghei în
numele inculpatului Vutcariov Nicolae, cu menținerea sentinței fără
modificări.
Termenul executării pedepsei inculpatului Vutcariov Nicolae urmând
a fi calculat din momentul reținerii.
4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, la
pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de
fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul Vutcariov Nicolae a
săvârșit anume infracțiunile pentru care a fost condamnat, fiindu-i stabilită
o pedeapsă echitabilă.
Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe
acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se
prevederile art. 101 Cod de procedură penală al Republicii Moldova, din
punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate
probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
Prima instanță a ținut cont, la stabilirea categoriei și a măsurii de
pedeapsă inculpatului Vutcariov Nicolae, de toate circumstanțele reale și
personale privind individualizarea pedepsei, aplicându-i o pedeapsă
corectă, echitabilă și legală.
Instanța de apel a reținut că deși Vutcariov Nicolae a recunoscut în
totalitate vina în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, culpa
acestuia se probează și prin sistemul de probe acumulat și administrat în
3
cadrul urmăririi penale cum ar fi, procesul-verbal de cercetare la fața locului
cu planșa fotografică din data de 28.12.2017, efectuat la depozitul S.R.L.
„Darius Comerț” situat în s. XXXXX, r-nul XXXXX (f.d.19-20); procesul-
verbal de ridicare din 28.12.2018, prin care de la partea vătămată a fost ridicat
un telefon mobil de model Samsung (f.d.25); procesul-verbal de examinare
a obiectului cu planșă fotografică din 28.12.2017, conform căruia a fost
examinat telefonul mobil ridicat de la partea vătămată, constatându-se că
acest telefon aparține lui XXXXX (f.d.26-27); procesul-verbal de confruntare
între Ermurachi Ivan și XXXXXdin data de 31.01.2018 (f.d.115-116);
procesul-verbal de confruntare între Vutcariov Nicolae si XXXXX (f.d.117-
118); procesul verbal de confruntare între Vutcariov Nicolae și Ermurachi
Ivan (f.d.119-120); declarațiile părții vătămate Grădinari Ion (f.d.22);
declarațiile martorului Ursu Fiodor (f.d.33); declarațiile martorului Lazari
Ion (f.d.34); declarațiile martorului Tanas Vlad (f.d.35-36); declarațiile
martorului Gaitur Vitalie (f.d.37).
Instanța de apel analizând și apreciind sistemul de probe indicat supra
prin prisma prevederilor art. 101 din Codul de procedură penală, din punct
de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor le apreciază ca fiind
dobândite cu respectarea normelor de procedură penală, fiind pertinente,
concludente, utile, care coroborează între ele și indică cu certitudine că
Ermurachi Ivan, XXXXX și Vutcariov Nicolae au comis infracțiunea
prevăzută de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) din Codul penal, furtul, adică
sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, comisă de două și mai
multe persoane, prin pătrundere în alt loc de depozitare, cu cauzarea de
daune în proporții considerabile
Instanța de apel analizând și apreciind sistemul de probe indicat supra
prin prisma prevederilor art. 101 din Codul de procedură penală, din punct
de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor le apreciază ca fiind
dobândite cu respectarea normelor de procedură penală, fiind pertinente,
concludente, utile, care coroborează între ele și indică cu certitudine că
Ermurachi Ivan, XXXXX și Vutcariov Nicolae au comis infracțiunea
prevăzută de art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) din Codul penal, furtul, adică
sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, comisă de două și mai
multe persoane, prin pătrundere în alt loc de depozitare, cu cauzarea de
daune în proporții considerabile.
La numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului, Vutcariov
Nicolae, instanța de fond a reiterat prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 – 78 Cod
penal și le-a aplicat corespunzător.
Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului
pedepsei inculpatului, a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 din Cod
4
penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și
scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.
Mai mult, instanța de apel a reținut că din dispozițiile art. 75 alin.(l)
din Cod penal, se desprind trei criterii generale cu valoare de principiu.
Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și
individualizată.
Ca urmare, pedeapsa penală este echitabilă și atunci când este capabilă
de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi
corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de
către condamnat, precum și de alte persoane. Or, practica judiciară
demonstrează că, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente
de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la
consecințe contrare scopului urmărit.
Instanța de apel a accentuat că pedeapsa aplicată inculpaților trebuie
să fie capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii
penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții
generale a Codului Penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea
specială.
Limitele termenelor de pedeapsă, prevăzute în partea specială, sunt
determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii
săvârșite. Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a
faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de
urmările produse sau care s-ar fi putut produce.
Cuantumul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvârșite, se
stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care include date privind
gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială,
prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului
până sau după săvârșirea infracțiunii, deci este vorba de personalitatea
infractorului.
Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate
în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii
penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
În acest sens, instanța de apel a stabilit că interacțiunea incriminată, în
conformitate cu alin. (4) art. 16 din Cod penal, se referă la categoria
infracțiunilor mai puțin grave.
Stabilind pedeapsa, instanța de apel a ținut cont de gradul de pericol
social al infracțiunii săvârșite.
5
Instanța de apel a reținut că inculpatul Vutcariov Nicolae se
caracterizează nesatisfăcător (f.d.106), anterior a fost condamnat (f.d.91), mai
multe procese penale au fost încetate în legătură cu împăcarea părților, ceea
ce nu a corectat inculpatul, deși se căiește sincer, a solicitat examinarea
cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, partea
vătămată nu are pretenții de ordin material și moral, inculpatul a comis
infracțiunea fiind în termen de probă, astfel, ținând cont de scopul pedepsei
penale, anume, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea
inculpatului, cât și a altor persoane, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării inculpatului, precum și condițiile lui de viață,
pedeapsa cu închisoare este proporțională faptei comise.
Conform art.3641 alin.(8) din Codul de procedură penală, inculpatul
care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca
judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de
lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul
comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute
de lege în cazul pedepsei cu amendă.
Instanța de apel a indicat că prin sentința Judecătoriei Strășeni nr. 1-
147/16 din 27.12.2016, Vutcariov Nicolae a fost condamnat - în baza art.208
alin.(1) din Cod penal, la 2 (doi) ani 6 (șase) luni închisoare cu suspendarea
executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani, (f.d.182-186).
Conform art.90 alin.(10) coroborat cu art. 85 alin.(1) Cod penal, în cazul
în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei
săvârșește în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă o
nouă infracțiune intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în
condițiile art.85, dacă, după caz, nu sunt aplicabile prevederile alin. (11) din
prezentul articol. Astfel, dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de
executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune,
instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată
prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința
anterioară. în acest caz, pedeapsa definitivă nu poate depăși termenul de 30
de ani de închisoare, iar în privința persoanelor care nu au atins vârsta de 18
ani și a persoanelor care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de
21 de ani, care nu au mai fost condamnate - termenul de 15 ani.
La caz, instanța de apel a reținut că inculpatul Vutcariov Nicolae a
comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin.(2) din Cod penal, la data de 24
decembrie 2017, spre 25 decembrie 2017, fiind în perioada de probațiune,
fapt confirmat și de Biroul de Probațiune Ialoveni, că la 18.01.2017 a primit
spre executare sentința Judecătoriei Strășeni nr. 1-147/16 din 27.12.2016, prin
6
care Vutcariov Nicolae a fost condamnat - în baza art.208 alin.(l) din Cod
penal, la 2 (doi) ani 6 (șase) luni închisoare cu suspendarea executării
pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani. Termenul de probă în
privința lui Vutcariov Nicolae va expira la data de 12.01.2020 (f.d.108).
Prin urmare, cu respectarea prevederilor art.85 din Cod penal, instanța
de apel a considerat că prima instanță proporțional și întemeiat a aplicat lui
Vutcariov Nicolae pedeapsă sub formă închisoare pe un termen de 3 (trei)
ani, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea
prevederilor art. 901 din Cod penal.
Astfel, argumentele apărării nu sunt plauzibile, or instanța de fond a
reținut circumstanțele atenuante, a reținut faptul că inculpatul Vutcariov
Nicolae și-a recunoscut integral vina, se căiește sincer de cele comise, partea
vătămată Grădinari Ion nu are pretenții de ordin material sau moral, are la
întreținere un copil minor și anume, din aceste considerente a aplicat în
privința inculpatului art. 901 din Cod penal.
Concluzionând, instanța de apel a indicat că anume pedeapsa stabilit
de prima instanță va executa scopul propus de legiuitor la art. 61 din Cod
penal, pedeapsa fiind legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cât
și circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către prima
instanță.
Decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie
2020, a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Marinescu Dumitru
în numele inculpatului, prin care invocând în calitate de temei pentru recurs
ordinar prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, a
solicitat casarea deciziei și sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri
privind aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunității.
5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul a menționat că își declară
dezacordul cu sentința primei instnațe și cu decizia instanței de apel
deoarece s-au aplicat pedespe individualizate contrar prevederilor legale.
Referință asupra recursului declarat nu a fost depusă.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează
inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente:
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera
de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul
în care constată că este vădit neîntemeiat.
7
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a
aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste
fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau
material. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit
neîntemeiat, atunci când titularul acestuia invocă temeiuri care în mod
evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei sau când argumentele
formulate de recurent nu au un fundament juridic.
Reieșind din recursul declarat se atestă, că autorul acestuia îl
întemeiază în baza pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit
cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au
aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Lecturând textul recursului ordinar declarat de către avocat, Colegiul
penal constată că titularul cererii de recurs critică decizia instanțelor de fond,
în latura stabilirii pedepsei, invocând totodată că în privința inculpatului
urma a fi aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității, iar prin nemotivarea hotărârilor în acest sens instanțele au
încălcat prevederilor art. 6 CEDO, care obligă instanțele să-și motiveze
hotărârile.
Instanța de recurs reține că, potrivit recursului, partea apărării își
exprimă dezacordul doar cu faptul că pedeapsa stabilită inculpatului este
prea aspră, insistând asupra aplicării unei pedepse non privative de libertate
în privința inculpatului. Astfel, instanța de recurs ordinar supune verificării
decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de pct. 10)
alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede, că hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele
recursului privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse individualizate
contrar prevederilor legale, Colegiul constată, că astfel de temei nu și-a găsit
confirmarea la examinarea recursului declarat, or, instanța de apel în
motivarea deciziei adoptate, s-a expus asupra acestor argumente, pe care
instanța de recurs ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră
necesară.
În acest sens, Colegiul penal reiterează că potrivit prevederilor art. 7
Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul
8
prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.
Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură
de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a
condamnatului și, respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale,
corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni
atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.
În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată
de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele
fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu
dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și
termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii
săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele
cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia.
O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru
săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai
blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului
pedepsei.
În esență, argumentele recurentului se axează pe dezacordul cu
aplicarea de către prima instanță a pedepsei sub formă de închisoare,
considerând că a făcut o individualizare greșită a pedepsei penale aplicate
inculpatului aplicând cea mai aspră pedeapsă prevăzută de infracțiunile ce
i se incriminează, aceasta nemotivat și neîntemeiat a considerat că scopul
pedepsei poate fi atins prin aplicarea celei mai aspre pedepse.
Examinând argumentele formulate de recurent prin prisma temeiului
de casare invocat, Colegiul penal concluzionează asupra netemeiniciei
acestora, din următoarele motive.
Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele
(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de
judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în
parte.
Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de
aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a
pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei
care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață
ale familiei acestuia. Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă,
9
legală și corect individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și
să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod
penal.
Aceste pedepse sunt: minimum și maximum general și minimum și
maximum special prevăzut de fiecare infracțiune în textul incriminator.
Categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul
penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă – amenda până la
cea mai aspră – detențiunea pe viață.
Astfel, Colegiul penal reține, că în speța dată, persoanei declarate
vinovate, i s-a aplicat o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii prevăzute
articolului respectiv din Codul penal.
Colegiul penal accentuează că, pedeapsa este echitabilă când ea
impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu
gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității
sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,
perturbate prin infracțiune.
De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de
a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi
corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de
către condamnat, precum și de alte persoane.
O pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este
suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni.
Colegiul penal în acest sens indică că, la stabilirea pedepsei instanța de
apel a argumentat detaliat soluția adoptată și a ținut cont de dispozițiile art.
75 Cod penal. Pedeapsa stabilită inculpatului în baza art. 186 alin.(2) lit. b),
c) și d) Cod penal, prin aplicarea dispozițiilor art. 85 alin.(1) Cod penal și art.
3641 alin.(8), a fost aplicată de către prima instanță în limita sancțiunii
prevăzute de articolul incriminat, just aplicând și prevederile art. 901 alin.(1)
Cod penal.
Astfel, Colegiul penal conchide, că în speță instanțele au ținut cont în
măsură deplină de principiile generale de individualizare a pedepsei, de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea inculpatului, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, astfel fiind
respectate dispozițiile art. art. 61, 75 Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă
echitabilă pentru fapta săvârșită, sub formă de închisoare pe termen de 3 ani,
dintre care 1 an 6 luni închisoare cu executare, iar termenul rămas de 1 an 6
luni fiind suspendat condiționat conform art. 901 alin.(1) Cod penal.
Colegiul penal ține să menționeze că, este neîntemeiat argumentul
recurentului privind aplicarea unei pedepse sub formă de muncă
10
neremunerată în privința inculpatului Vutcariov Nicolae, invocând că
instanțele nu au ținut cont de toate circumstanțele cauzei la aplicarea
pedepsei, or, la aplicarea pedepsei instanța de apel a ținut cont de
personalitatea inculpatului care nu este la prima abatere de legea penală, în
raport cu șirul de fapte antisociale comise de Vutcariov Nicolae, care însă nu
l-a făcut să conștientizeze rolul educativ al pedepsei, precum și cel de
prevenire a continuării activității criminale.
Totodată, instanța de apel a reținut și faptul că inculpatul Vutcariov
Nicolae anterior a fost condamnat (f.d.91), mai multe procese penale au fost
încetate în legătură cu împăcarea părților, a comis infracțiunea fiind în
perioada de probă, astfel, pedeapsa cu închisoarea fiind proporțională faptei
comise.
De asemenea, cercetând decizia instanței de apel sub aspectul aplicării
pedepsei inculpatului Vutcariov Nicolae, Colegiul penal reieșind din
circumstanțele și de vinovăția inculpatului stabilită de instanța de apel,
conchide că pedeapsa aplicată este corectă, legală și echitabilă, corespunde
atât principiului proporționalității cât și scopului pedepsei penale,
restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni atât în partea acestuia cât și a altor persoane.
Rezumând cele expuse, Colegiul penal statuează că temeiurile pe care
s-a bazat avocatul Marinescu Dumitru în recursul declarat, nu sunt
imputabile deciziei atacate, deoarece în urma examinării acesteia, se
conchide că instanța de apel a analizat obiectiv circumstanțele cauzei și a dat
răspuns la toate motivele expuse în apel în coraport cu poziția apărării și a
argumentelor de motivare a soluției emise de prima instanță, astfel fiind
atestat că decizia instanței de apel corespunde normelor procesual-penale,
este legală și întemeiată.
În rest, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de către
recurent, au o formulare generală și nu pot servi temei pentru casarea
deciziei instanței de apel, or, ultima și-a motivat complet soluția emisă
acordând deplină eficiență prevederilor legale relevante cauzei.
În ansamblul circumstanțelor constatate, din motiv că temeiurile
pentru recurs indicate în cerere nu și-au găsit confirmare, iar la examinarea
recursului nu s-au depistat erori de drept, care ar impune soluția casării
deciziei instanței de apel, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
recursului ordinar declarat în cauză, deoarece este vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
11
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Marinescu Dumitru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2020, în cauza penală în
privința lui Vutcariov Nicolae XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 24 decembrie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Boico Victor
Țurcan Anatolie
12