ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 10.03.2020

1ra-336/2020 — art. 190 alin. 4 CP

HOTĂRÂRE
10.03.2020
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 190 alin. 4 CP
Temei legal
art. 427 alin.1 pct. 6, 8, 12, 13 CPP
Citează această cauză
1ra-336/2020 — art. 190 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-336/2020

04 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului și de către inculpatul Dulgheru

Ion, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

11 martie 2019 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai

2019, în cauza penală privindu-l pe

Dulgheru Ion Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx, sat. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

Dulgheru Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin.(2) lit. c) Cod penal, (în redacția an.2002) și în baza acestei Legi i s-a stabilit

pedeapsa - închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial cu pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Cahul (sediul Cantemir) din 28.02.17, s-a stabilit lui Dulgheru Ion

pedeapsa definitivă de 14 (paisprezece) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și exercita activități financiar - comerciale pe un termen de 5 (cinci)

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Botezatu Vasile privind încasarea de la

Dulgheru Ion a prejudiciului material cauzat prin infracțiune în sumă de Xxxxx

(Xxxxx) euro, s-a admis integral.

S-a încasat de la Dulgheru Ion în beneficiul lui Botezatu Vasile prejudiciul

material cauzat prin infracțiune în sumă de Xxxxx (Xxxxx) euro, chivalentul în lei

moldovenești conform cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei la data

executării sentinței.

1

Dulgheru Ion se învinuiește că la data de 30 mai 2008, aflându-se pe str. Studenților

8/1, mun. Chișinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,

prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul importării de peste hotarele

Republicii Moldova și transmiteri ulterioare în proprietatea lui Botezatu Vasile,

a.n.Xxxxx, a unui tractor de model „XXXXX”, a primit de la ultimul bani în sumă

de Xxxxx EURO, care conform cursului oficial EURO/MDL stabilit de BNM

constituie Xxxxx MDL, pe care i-a însușit și până la momentul actual nu a transmis

în proprietatea lui Botezatu Vasile unitatea de tehnică contractată și totodată acesta

se eschivează de la rambursarea mijloacelor bănești primite de la Botezatu Vasile,

astfel, cauzând părții vătămate Botezatu Vasile un prejudiciu material în proporții

deosebit de mari în sumă totală de Xxxxx MDL.

Acțiunile inculpatului au fost calificate conform art.190 alin.(5) Cod penal,

escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și

abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari (f.d.45 Vol.I).

Învinuirea înaintată inculpatului conform rechizitoriului în baza art.190 alin.(5)

Cod penal, a fost modificată în ședința de judecată conform ordonanței procurorului

din 25.01.19, acțiunile inculpatului fiind calificate conform art.190 alin.(4) Cod

penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea

în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase,

determinată de comportamentul viclean, săvîrșită în proporții mari, (f.d. 169 Vol.2).

Astfel, potrivit învinuirii modificate, Dulgheru Ion se învinuiește că la data de

30 mai 2008, aflându-se pe str. Studenților, 8/1, mun. Chișinău, urmărind scopul

dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, inducând în eroare partea vătămată, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sub pretextul importării de peste

hotarele Republicii Moldova și transmiteri ulterioare în proprietatea lui Botezatu

Vasile, a.n. Xxxxx, a unui tractor de model „XXXXX”, a primit de la ultimul bani

în sumă de Xxxxx EURO, care conform cursului oficial EURO/MDL stabilit de

BNM constituie Xxxxx MDL, pe care i-a însușit și până la momentul actual nu a

transmis în proprietatea lui Botezatu Vasile unitatea de tehnică contractată și

totodată acesta se eschivează de la rambursarea mijloacelor bănești primite de la

Botezatu Vasile, astfel, cauzând părții vătămate Botezatu Vasile un prejudiciu

material considerabil în proporții mari în sumă totală de Xxxxx MDL, (f.d. 169

Vol.2).

3.1 procurorul Andrei Dulgheru, care a solicitat admiterea apelului, casarea

sentinței contestate și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Dulgheru Ion să fie recunoscut culpabil de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal, numindu-i pedeapsa pe un

termen de 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, în baza art.85

alin.(l) Cod penal al Republicii Moldova, a adăuga prin cumul parțial, la pedeapsa

aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

2

Judecătoriei or. Cantemir din 28.02.2017, cu stabilirea unei pedepse definitive sub

formă de 14 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de ocupa funcții și de a exercita activități financiar - comerciale pe un termen

de 5 ani, cu admiterea acțiunii civile a părții vătămate.

În motivarea cererii de apel, procurorul a indicat că prin acțiunile sale

intenționate Dulgheru Ion, a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.190 alin.(4) Cod

penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea

în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase,

determinată de comportamentul viclean, sâvîrșită în proporții mari.

Instanța de judecată a reîncadrat acțiunile inculpatului în baza art.190 alin. (2)

lit.c) Cod penal al Republicii Moldova, făcând trimitere la modificările operate prin

Legea nr.277, din 18.12.2008, în vigoare din 24.02.2009, prin care au fost incluse

alin.(4) și alin.(5), însă, nu a ținut cont de faptul că la momentul comiterii infracțiunii

30.05.2008, erau în vigoare prevederile art.195 Cod penal „însușirea în proporții

mari și deosebit de mari”, sub incidența căruia cad acțiunile inculpatului, în special

a alin.(l) însușirea în proporții mari a bunurilor, indiferent de forma în care a fost

săvârșită (art. 186-192) care au fost excluse prin Legea nr.277-XVI, din 18.12.2008,

în vigoare din 24.05.2009.

Luînd în considerație că sancțiunea art.195 alin.(l) Cod penal era mai aspră decât

sancțiunea art.190 alin.(4) Cod penal, ținându-se cont de prevederile art. 10 alin.(l)

Cod penal, acțiunile au fost încadrate în baza art.190 alin.(4) Cod penal, adică în

baza legii care ușurează pedeapsa.

Totodată procurorul a menționat, că la reîncadrarea acțiunilor inculpatului, nu a

ținut cont de prevederile art. 126 Cod penal al Republicii Moldova, conform căruia

se consideră proporții mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite ilicit a bunurilor

altei persoane, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau un grup de persoane

care depășește 20 salarii medii pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de

Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Conform hotărârii nr.1419, din 17.12.2007, privind aprobarea cuantumului

salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2008, publicat la

21.12.2007, în MO nr. 198-202, cuantumul salariului mediu pe economie prognozat

pentru anul 2008, era în mărime de 2630 lei.

Conform învinuirii înaintate lui Dulgheru Ion, paguba cauzată părții vătămate

Botezatu Vasile, este de Xxxxx lei, cea ce constituie aproximativ 50,88 salarii medii

pe economie stabilit la momentul comiterii infracțiunii.

În instanța de judecată vinovăția inculpatului Dulgheru Ion, a fost dovedită pe

deplin în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale. Acuzarea a considerat

că, instanța de judecată constatînd în sentință, ca inculpatul într-adevăr a săvîrșit

infracțiunea menționată, n-a luat în considerație toate circumstanțele cauzei, adică

nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite de

inculpatul Dulgheru Ion, fapt, că el a săvârșit infracțiunea ce se încadrează în

3

infracțiuni grave, de circumstanțele și motivul comiterii acesteia, de modul de viață

al inculpatului care nu este implicat în vre-o activitate stabilă și utilă societății.

Prin urmare, la individualizarea pedepsei, instanța nu a ținut cont de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal, inclusiv de

influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, Dulgheru Ion,

stabilindu-i pedeapsa cu închisoare pe un termen de trei ani și șase luni cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semi-închis.

3.2. apărătorul Andrei Zadorojnîi în interesele inculpatului Dulgheru Ion, care a

solicitat admiterea apelului, casarea sentinței contestate și pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul să fie

achitat deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și nu sunt întrunite

elementele infracțiunii.

În motivarea cererii de apel apărătorul a indicat că în cadrul instanței de fond nu

a fost dovedită și probată în modul prevăzut de lege, că Dulgheru Ion a însușit careva

bunuri, nu s-a demonstrat întrunirea elementelor constitutive componenței de

infracțiune prevăzute de art. 190 Cod penal, fiind încălcat principiul prezumției de

nevinovăție. Mai mult, nu s-a constatat existența infracțiunii imputate.

Acuzarea, iar în continuare și instanța de judecată, au confundat părțile,

Dulgheru Ion a fost învinuit în aceia, că a înșelat pe Botezatu Vasile, cu care nici nu

a discutat nimic referitor la afacerea în cauză.

Acuzarea înaintată lui Dulgheru Ion deja în cadrul judecării cauzei nu este

concretă și clară.

S-a constatat, că acuzarea doar a copiat redacția nouă a textului normei din art.

190 Cod penal, fără a concretiza descrierea faptei criminale, considerată ca fiind

dovedită, neindicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii.

S-a constatat diferența între acuzarea și condamnarea în ceia ce privește

descrierea faptei, laturii obiective, locului, timpului, modului săvîrșirii ei. Învinuirea

a fost formulată (de fapt, copiată) conform normei noi, iar condamnarea după textul

în redacția veche.

Astfel, apelantul a considerat că sentința nu poate fi menținută, în condițiile cînd

persoana este pusă sub învinuirea formală, neclară și neconcretă, bazată pe o normă

juridică, iar se pedepsește pentru alt ceva, cu încadrarea în componență veche.

3.3. inculpatul Dulgheru Ion, care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței

contestate și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care a-1 achita pe inculpat de la comiterea infracțiunii incriminate.

În motivarea apelului s-a indicat că inculpatul nu este de acord cu escrocheria

incriminată, cît și cu acțiunea civilă.

La fel, s-a indicat că a depășit termenul de depune a apelului pe motiv că nu a

participat în ședința de judecată.

4

fost respins ca depus peste termen apelul inculpatului Dulgheru Ion.

A fost respins ca nefondat apelul apărătorului Andrei Zadorojnîi în interesele

inculpatului Dulgheru Ion.

S-a admis apelul procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Rîșcani,

Andrei Dulgheru, s-a casat sentința primei instanțe și s-a pronunțat o nouă hotărîre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Dulgheru Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(4) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a aplicat pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități financiare

pe un termen de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial cu pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 28

februarie 2017, s-a stabilit lui Dulgheru Ion pedeapsă definitivă de 14 (paisprezece)

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități financiare pe un termen de 5

(cinci) ani.

Acțiunea civilă înaintată de către Botezatu Vasile s-a admis și s-a încasat din

contul inculpatului Dulgheru Ion în beneficiul părții vătămate Botezatu Vasile suma

de Xxxxx (Xxxxx) EURO, echivalentul în lei moldovenești conform cursului valutar

al Băncii Naționale a Republicii Moldova, la data executării sentinței.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a a reținut că în cadrul examinării

prezentei cauzei penale în instanța de fond, inculpatul Dulgheru Ion a fost prezent în

ședințele de judecată, fiind audiat a oferit declarații, fapt confirmat atât prin procesul

verbal al ședinței de judecată, prin declarațiile oferite de el instanței, (f.d. 164-167,

170, 179-189).

Mai mult, în cadrul ședinței de judecată, inculpatul Dulgheru Ion a fost asistat

de apărătorul Andrei Zadorojnîi, care pe parcursul judecării cauzei a fost prezent în

ședințele de judecată și a apărat drepturile și interesele inculpatului.

Succesiv, potrivit regulii generale prescrise de art. 402 Cod de procedură penală,

termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data pronunțării sentinței

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Excepția de la regula dată este reglementată

de legiuitor în dispoziția art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, unde se specifică

că apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege, este considerat ca

fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată

de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea

executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Instanța de apel a constatat că apelul declarat de către inculpatul Dulgheru Ion

nu poate fi repus în termen, or acesta nu a elucidat careva motive întemeiate

exhaustiv prevăzute de legiuitor la art. 403 Cod de procedură penală, nu a indicat

careva circumstanțe ce ar indica că a fost în imposibilitate să se prezinte la

5

pronunțarea sentinței, relevant fiind și faptul că inculpatul nici nu a solicitat

repunerea în termen, indicînd doar că nu a fost prezent în ședințele de judecată.

Raportând la materialele cauzei, textele de procedură penală indicate la prezenta

speță și statuările din jurisprudența constantă a Curții Europene, Colegiul penal a

reținut că în speța discutată termenul de declarare a apelului a fost omis de către

inculpatul Dulgheru Ion, din circumstanțe care sunt imputabile instanței de judecată.

Or, inculpatul a fost prezent în ședințele de judecată, a fost asistat de apărător,

care se prezumă că 1-a informat despre circumstanțele cauzei, modalitatea și

termenul de atac al actului contestat în prezența unui eventual dezacord cu soluția

instanței de judecată, această concluzie rezultînd din statutul apărătorului.

Totodată, călăuzitoare în acest sens este și practica judiciară, potrivit căreia s-a

statuat că neprezentarea părților, care au fost legal citate la ședința de judecată, dar

care nu s-au prezentat, termenul de atac și pentru acestea oricum se calculează din

momentul pronunțării hotărârii integrale.

Din aceste considerente, instanța de apel a conchis că apelul inculpatului

Dulgheru Ion, înaintat la data de 12.04.2019, să fie respins ca fiind depus peste

termen, or sentința contestată de inculpat a fost pronunțată public la data de

11.03.2019, inculpatul depășind termenul de 15 zile de înaintare a cererii de apel.

Instanța de apel, analizând și apreciind probele, în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, conform cărora, fiecare probă urmează

să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

a constatat următoarele: Dulgheru Ion la data de 30 mai 2008, aflându-se pe str.

Studenților, 8/1, mun. Chișinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, inducând în eroare partea vătămată, prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase sub pretextul importării de peste hotarele Republicii Moldova și

transmiterii ulterioare în proprietatea lui Botezatu Vasile, a.n. Xxxxx, a unui

tractor de model „XXXXX”, a primit de la ultimul bani în sumă de Xxxxx Euro,

care conform cursului oficial EURO/MDL stabilit de BNM constituie Xxxxx MDL,

pe care i-a însușit și până la momentul actual nu a transmis în proprietatea lui

Botezatu Vasile unitatea de tehnică contractată și totodată acesta se eschivează de la

rambursarea mijloacelor bănești primite de la Botezatu Vasile, astfel, cauzând părții

vătămate Botezatu Vasile un prejudiciu material considerabil în proporții mari în

sumă totală de Xxxxx MDL (f.d. 169, vol. II).

Instanța de apel a constatat că Dulgheru Ion prin acțiunile sale intenționate a

săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.190 alin.(4) Cod penal, escrocheria, adică

dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare a unei

persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, determinată de

comportamentul viclean, săvîrșită în proporții mari.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că instanța de fond deși a stabilit vinovăția

inculpatului în comiterea escrocheriei incriminate lui, nu a raportat faptele

6

inculpatului și prejudiciul constatat a fi comis părții vătămate la prevederile art. 126

Cod penal și în așa mod a ajuns la concluzia greșită de a-l condamna pe inculpat în

baza art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel analizînd și apreciind declarațiile inculpatului (f.d. 152-153,

164-167, 170) prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor le-a apreciat ca nefiind veridice,

or inculpatul a oferit astfel de depoziții urmărind scopul de a se eschiva de la

răspundere penală, mai mult, instanța de apel a reținut că inculpatul a recunoscut

faptul că a primit de la partea vătămată suma de Xxxxx Euro, însă a indicat că de

fapt există relații de ordin civil, însă această poziție a inculpatului este combătută

prin probele anexate la cauza penală, din care se atestă indubitabil componența de

escrocherie.

Astfel, deși inculpatul în ședința primei instanțe nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate lui, iar în ședința instanței de apel a refuzat să fie

escortat, instanța de apel a considerat că vina acestuia în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal, este demonstrată prin declarațiile părții

vătămate Botezatu Vasile (f.d. 106-108); martorului Rabei Ghenadie (f. d. 112);

martorului Eremia Ion (f.d. 146); martorului Eremia Domnica (f.d. 147).

Instanța de apel analizînd și apreciind declarațiile martorilor sus indicați prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenții, concludenții și utilității lor le-a apreciat ca fiind utile, veridice,

consecvente, pertinente, care coroborează între ele, dar și cu declarațiile părții

vătămate din care rezultă vina inculpatului în comiterea escrocheriei incriminate lui.

De asemenea, instanța de apel a considerat că culpa lui Dulgheru Ion în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal, este demonstrată și

prin sistemul de probe acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale cum ar fi

plângerea părții vătămate Botezatu Vasile, prin care solicită atragerea la răspundere

penală a cet. Dulgheru Ion, (f.d.9 Vol.I); procesul-verbal de ridicare de la cet.

Botezatu Vasile a recipisei în original pe o filă (f.d.19 Vol. I); recipisa ridicată de la

Botezatu Vasile - o filă din agendă, cu conținutul „Eu Dulgheru Ion am primit Xxxxx

euro de la cet. Botezatu Vasile 30.05.2008, semnătura (f.d. 20 Vol. I).

În această ordine de idei, instanța de apel analizînd și apreciind sistemul de probe

acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor art. 101

Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității

lor le-a apreciat ca fiind dobîndite cu respectarea normelor de procedură, fiind

pertinente, concludente, utile, care coroborează între ele, dar și cu declarațiile părții

vătămate și a martorilor audiați în prima instanță, probe care fiind cumulate combat

cu certitudine declarațiile inculpatului și indică la vinovăția lui Dulgheru Ion în

comiterea infracțiunii incriminate și anume, în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.190 alin.(4) Cod penal, escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei

persoane, prin inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată

7

a unei fapte mincinoase, determinată de comportamentul viclean, săvîrșită în

proporții mari.

La caz, instanța de apel a reținut că instanța de fond, apreciind fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu sub aspectul coroborării lor, a conchis de a recalifica acțiunile

inculpatului Dulgheru Ion și a constatat vinovăția acestuia de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal, (în redacția an.2002) - escrocheria,

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile, reținînd în sarcina inculpatului Dulgheru Ion faptul

că acesta, la data de 30 mai 2008, aflându-se pe str. Studenților, 8/1, mun. Chișinău,

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, inducând în eroare

partea vătămată, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sub pretextul

importării de peste hotarele Republicii Moldova și transmiteri ulterioare în

proprietatea lui Botezatu Vasile, a.n. Xxxxx, a unui tractor de model „XXXXX”, a

primit de la ultimul bani în sumă de Xxxxx EURO, care conform cursului oficial

EURO/MDL stabilit de BNM constituie Xxxxx MDL, pe care i-a însușit și până la

momentul actual nu a transmis în proprietatea lui Botezatu Vasile unitatea de tehnică

contractată și totodată acesta se eschivează de la rambursarea mijloacelor bănești

primite de la Botezatu Vasile, astfel, cauzând părții vătămate Botezatu Vasile un

prejudiciu material considerabil în sumă totală de Xxxxx MDL, însă concluzia

primei instanțe nu poate fi reținută ca întemeiată, din motivele expuse infra.

Instanța de apel a reiterat că potrivit rechizitoriului acțiunile inculpatului au fost

calificate conform art.190 alin.(5) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune

în proporții deosebit de mari, (f.d.45 Vol.I).

Învinuirea înaintată inculpatului conform rechizitoriului în baza art.190 alin.(5)

Cod penal, a fost modificată în ședința de judecată conform ordonanței procurorului

din 25.01.19, acțiunile inculpatului fiind calificate conform art.190 alin.(4) Cod

penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea

în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase,

determinată de comportamentul viclean, săvîrșită în proporții mari, (f.d. 169, vol.2).

Astfel, potrivit învinuirii modificate, Dulgheru Ion, dar și potrivit sentinței

contestate, s-a constatat că la data de 30 mai 2008, aflându-se pe str. Studenților, 8/1,

mun. Chișinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,

inducând în eroare partea vătămată, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, sub pretextul importării de peste hotarele Republicii Moldova și

transmiteri ulterioare în proprietatea lui Botezatu Vasile, a.n. Xxxxx, a unui tractor

de model „XXXXX”, a primit de la ultimul bani în sumă de Xxxxx EURO, care

conform cursului oficial EURO/MDL stabilit de BNM constituie Xxxxx MDL, pe

care i-a însușit și până la momentul actual nu a transmis în proprietatea lui Botezatu

Vasile unitatea de tehnică contractată și totodată acesta se eschivează de la

8

rambursarea mijloacelor bănești primite de la Botezatu Vasile, astfel, cauzând părții

vătămate Botezatu Vasile un prejudiciu material considerabil în proporții mari în

sumă totală de Xxxxx MDL, (f.d. 169, Vol.2).

Consecvent, instanța de apel a enunțat că instanța de judecată a reîncadrat

acțiunile inculpatului în baza art.190 alin. (2) lit. c) Cod penal, făcând trimitere la

modificările operate prin Legea nr.277, din 18.12.2008, în vigoare din 24.02.2009,

prin care au fost incluse alin.(4) și alin.(5), însă, nu a ținut cont de faptul că la

momentul comiterii infracțiunii 30.05.2008, erau în vigoare prevederile art.195 Cod

penal al Republicii Moldova „însușirea în proporții mari și deosebit de mari”, sub

incidența căruia cad acțiunile inculpatului, în special a alin.(l) însușirea în proporții

mari a bunurilor, indiferent de forma în care a fost săvârșită (art. 186-192), care au

fost excluse prin Legea nr.277-XVI, din 18.12.2008, în vigoare din 24.05.2009.

Luînd în considerație că sancțiunea art.195 alin.(l) Cod penal, era mai aspră decât

sancțiunea art.190 alin.(4) Cod penal, ținându-se cont de prevederile art. 10 alin.(l)

Cod penal, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art.190 alin.(4) Cod penal,

adică în baza legii care ușurează pedeapsa.

Prin urmare, la reîncadrarea acțiunilor inculpatului Dulgheru Ion, prima instanță

nu a ținut cont de prevederile art. 126 Cod penal, conform căruia se consideră

proporții mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite ilicit a bunurilor altei persoane,

valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau un grup de persoane care depășește 20

salarii medii pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare

la momentul săvârșirii faptei.

Astfel, Hotărârea nr.1419 din 17.12.2007, privind aprobarea cuantumului

salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2008, publicat la

21.12.2007, în MO nr. 198-202, a stabilit cuantumul salariului mediu pe economie

prognozat pentru anul 2008, în mărime de 2630 lei.

Conform învinuirii înaintate lui Dulgheru Ion, paguba cauzată părții vătămate

Botezatu Vasile, este de Xxxxx lei, cea ce constituie aproximativ 50,88 salarii medii

pe economie stabilit la momentul comiterii infracțiunii.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit indubitabil că acțiunile inculpatului

urmează a fi încadrate în baza art.190 alin.(4) Cod penal, escrocheria, adică

dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare a unei

persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, determinată de

comportamentul viclean, săvîrșită în proporții mari, or conform art.8 Cod penal,

caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea

penală în vigoare la momentul săvîrșirii faptei.

Consecvent, instanța de apel a apreciat critic argumentele inculpatului privitor

la existența relațiilor civile între el și partea vătămată, deoarece delimitarea

escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil urmează a fi percepută corect,

luând în considerație două aspecte de maximă importanță, și anume: atitudinea

persoanei față de faptul transmiterii lui a bunului și disponibilitatea efectivă a

9

acestuia de a-și executa angajamentele asumate.

Or, în speță acțiunile inculpatului au depășit limitele cadrului civil, trecând în

sfera de acțiune a Codului penal. Limita între un acord civil și o componență de

infracțiune este latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin

buna-credință a părților, iar în cazul escrocheriei este caracterizată prin abuz de

încredere și înșelăciune. Lipsa intenției infracționale la momentul intrării în raporturi

juridice civile nu presupune excluderea posibilității trecerii pe parcurs a raporturilor

civile în sfera penalului.

De asemenea, nu au fost reținute ca întemeiate argumentele inculpatului în partea

în care a indicat că între el și partea vătămată sunt relații civile conform recipisei

întocmite, reieșind și din personalitatea inculpatului care a fost condamnat de mai

multe ori pentru infracțiuni analogice, inclusiv însușirea banilor sub pretextul

procurării tehnicii agricole, fapt ce denotă că activitatea infracțională de acest gen a

devenit pentru inculpat o îndeletnicire. Mai mult, intenția de a însuși banii părții

vătămate se probează și prin faptul că, nerealizând angajamentul promis, inculpatul

Dulgheru Ion a avut destul timp pentru a restitui suma de bani părții vătămate, însă

nu a întreprins nici o măsură pentru a întoarce banii. Astfel, vinovăția inculpatului

se confirmă prin declarațiile părții vătămate Botezatu Vasile privind transmiterea

sumei totale de Xxxxx euro inculpatului sub pretextul procurării unui tractor pe care

inculpatul urma să-1 aducă de peste hotare, așa cum în Republica Moldova astfel de

tractoare nu sunt; prin declarațiile martorului Rabei Ghenadie care a declarat că a

pregătit un tractor pentru ca inculpatul să-1 cumpere, însă acesta i-a achitat 100

dolari avans și a dispărut, din care motive a fost nevoit să scoată iarăși la vînzare

tractorul și 1-a vîndut la un preț mult mai redus; prin declarațiile martorilor Eremia

Ion și Eremia Domnica, care au declarat că au vopsit și reparat un tractor vechi cu

roțile sparte, la care au montat un căuș, lopată și alte agregate ca să arate ca unul nou

pe care inculpatul trebuia să-1 vîndă cuiva; prin recipisă semnată de inculpat.

În continuare, la numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului Dulgheru

Ion, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 - 78 Cod penal și

le-a aplicat corespunzător.

Astfel, instanța de apel, la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului, a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal și

anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

La caz, privind gravitatea infracțiunii săvârșite, conform art. 16 Cod penal,

instanța de apel a atestat că infracțiunea săvârșită, în funcție de caracterul și gradul

prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor grave.

Consecvent, instanța de apel a indicat că Dulgheru Ion a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Fălești din 10.06.2005 conform art. 123/1 Cod penal (în

10

redacția an. 1961), sentință casată prin decizia Curții de Apel Bălți din 10.08.2005,

fiindu-i stabilită pedeapsa amenzii în mărim de 300 salarii minime, echivalentul a

5400 lei, amenda achitată (f.d.27).

Astfel, instanța de apel a menționat că antecedentul penal de pînă la data

comiterii prezentei infracțiuni - este stins (f.d.32).

Ulterior, inculpatul a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Telenești din

19.11.13 în baza art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal, casată prin decizia Curții de Apel

Bălți din 26.03.14 în latură penală, fiindu-i stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita activități financiar-comerciale pe

un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, sentința

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 21.03.16 în baza art. 190 alin.(2) lit.c) și

art.190 alin.(4) Cod penal, casată prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27.10.16

în latura penală, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă, prin aplicarea art.84 alin.(l),

(4) Cod penal, de 10 ani 3 zile închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

și exercita activități financiar-comerciale pe un termen de 5 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, sentința Judecătoriei Cahul (sediul

Cantemir) din 28.02.17 în baza art. 190 alin.(2) lit.c) Cod penal, prin aplicarea art.84

Cod penal, condamnat definitiv la 12 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții și exercita activități financiar-comerciale pe un termen de 5 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis (f.d. 124-145).

Careva circumstanțe atenuante conform art. 76 Cod penal, nu au fost stabilite.

Circumstanțe agravante potrivit art. 77 Cod penal, în sarcina inculpatului nu au

fost reținute.

De asemenea, instanța de apel a reținut că inculpatul Dulgheru Ion vina nu a

recunoscut și nu s-a căit, considerând că între el și partea vătămată sunt relații civile

și promițînd că după eliberarea din locurile de detenție va restitui banii părții

vătămate - Xxxxx euro.

Astfel, avînd în vedere lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, ținînd cont

de atitudinea inculpatului față de fapta comisă, dar și de vîrsta inculpatului - 56 de

ani, de faptul că antecedentul penal este stins, instanța de apel a considerat că în

privința inculpatului va fi echitabilă și proporțională pedeapsa închisorii pe un

termen de 8 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Corespunzător, instanța de apel nu a reținut solicitarea procurorului în partea în

care a indicat asupra aplicabilității prevederilor art. 85 alin.(l) Cod penal, în speța

dedusă judecății, or din materialele cauzei se atestă că după comiterea prezentei

infracțiuni inculpatul a mai fost de 3 ori condamnat la pedeapsa închisorii cu

executare.

În altă ordine de idei, instanța de apel a reiterat că partea vătămată a înaintat

acțiune civilă împotriva inculpatului, solicitând încasarea prejudiciului material în

sumă de Xxxxx euro.

Raportînd prevederile legale la art.225 alin.(2) și (3), art. 219, art. 220 alin.(2)

11

Cod de procedură penală și art. 1398 alin. (1) Cod civil la materialele cauzei, avînd

în vedere că fapta prejudiciabilă a avut loc, a fost săvîrșită de inculpatul Dulgheru

Ion, vinovăția acestuia a fost dovedită pe deplin, instanța de apel a admis integral

acțiunea civilă, dispunând încasarea de la inculpat a prejudiciului material cauzat

prin infracțiune în sumă de Xxxxx euro, echivalentul în lei moldovenești conform

cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei la data executării sentinței, avînd în

vedere rata inflației pe parcursul anilor.

5.1. avocatul Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului Dulgheru Ion, prin care

indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12), 13) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea hotărîrilor atacate, cu dispunerea rejudecării de

către instanța de apel.

În motivarea cererii de recurs avocatul a indicat următoarele motive :

- potrivit art.427 alin.(l) pct. 6), 8), 12), 13) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, sau instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar precum și în cazurile cînd, nu au fost întrunite elementele infracțiunii

sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru

care condamnatul a fost pus sub învinuire, cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită sau în cazul în care a intervenit o lege penală mai favorabilă, toate

aceste temeiuri fiind valabile în speța dată;

- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de a

recunoaște pe Dulgheru Ion Ion vinovat în baza art. 190 Cod penal. Acțiunile lui nu

sunt analizate în prisma acestei norme, însă nu sunt întrunite elementele constitutive

a componenței de infracțiune;

- instanța de apel nu a reparat erorile admise de instanța de fond în ceia ce

privește confuz în acuzațiile noi formulate de partea acuzării (inducând în eroare

partea vătămată, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sub pretextul

importării de peste hotarele Republicii Moldova și transmiteri ulterioare în

proprietatea lui Botezatu Vasile, a.n. Xxxxx, a unui tractor de model „ XXXXX”, a

primit de la ultimul bani în sumă de Xxxxx EURO, ...pe care i-a însușit și până la

momentul actual nu a transmis în proprietatea lui Botezatu Vasile unitatea de tehnică

contractată și totodată acesta se eschivează de la rambursarea mijloacelor bănești

primite de la Botezatu Vasile, astfel, cauzând părții vătămate Botezatu Vasile un

prejudiciu material considerabil în proporții mari în sumă totală de Xxxxx MDL și

constatările instanței de fond care întocmai a copiat conținutul ordonanței din

25.01.2019, însă fără a concretiza care anume fapta pretins mincinoasă, de la cine

anume a fost primită suma de bani și care anume suma a fost primită;

12

- instanța de apel a repetat în decizia sa textul neconcretizat, și anume că,

„Dulgheru Ion prin acțiunile sale intenționate a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.

190 alin.(4) Cod penal, escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei

persoane, prin inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase, determinată de comportamentul viclean, săvîrșită în proporții

mari”;

- instanța de apel a dispus examinarea cauzei în lipsa lui Botezatu Vasile,

declarațiile lui nu au fost verificate, chiar dacă sunt constatate contraziceri și

divergențe între declarațiile date de către partea vătămată la etapa urmăririi penale

(21.04.2016 - f.d. 43), în cadrul examinării cauzei în instanța de fond (la 06.06.2017

- f.d. 56 – 57, precum și la 10.07.2018 - f.d. 106 -108).

- se constată, că cazul vizat constituie un litigiu de ordin civil, care urmează a

fi soluționat de către instanța de judecată, or din prevederile art. 10 alin.(l) Cod civil,

rezultă că apărarea drepturilor civile încălcate se face pe cale judiciară;

- Dulgheru Ion urma să fie achitat de către instanța de apel cu cercetarea

procesului penal din motiv, că fapta nu întrunește semnele constitutive ale

componenței de infracțiune. În același timp, se constată, că cazul vizat constituie un

litigiu de ordin civil, care urmează să fie soluționat de către instanța de judecată;

- instanțele inferioare au dispus încasarea de la Dulgheru Ion în beneficiul lui

Botezatu Vasile prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă de Xxxxx

(Xxxxx) euro, chiar dacă s-a constatat că Botezatu Vasile a achitat doar o parte (în

jur de 4000 ) din suma Xxxxx Euro. Deci, prin intermediu instanțelor inferioare s-a

dispus îmbogățirea fără just temei, suma prejudiciului real fiind vădit exagerată;

- recurentul consideră, că instanța de apel avînd o idee preconcepută că

Dulgheru Ion a comis o infracțiune de escrocherie și nemotivat ignorând

argumentele apărării, în mod greșit a admis apelul procurorului, în ceia ce se referă

la semnul calificativ „proporții mari”, or motivele expuse contravin prevederilor art.

10 și 10/1 Cod penal, fapt reflectat prin sentința instanței de fond. Nu poate fi reținută

poziția instanței de apel de a calcula proporții mari prin prisma art. 126 Cod penal în

redacția care este în vigoare din 07.11.2016, deoarece aceasta este o legea penală

care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei;

- recurentul consideră că ambele instanțe nu au judecat cauza penală în

condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care

se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, instanța

de apel nepronunțând-se asupra tuturor argumentelor din apel, și că recursurile

ordinare sunt întemeiate;

- instanțele judecătorești inferioare au încălcat grav principiul prezumției

nevinovăției, prevăzut la art. 8 Cod de procedură penală și principiul

contradictorialității în procesul penal prevăzut la art. 24 Cod de procedură penală,

precum și dreptul inculpatului prevăzut la art. 6§1 și art. 6§2 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ceia

13

ce constituie un viciu fundamental în cadrul procedurii instanțelor inferioare, care

a afectat hotărîrea atacată.

5.2. inculpatul Dulgheru Ion, prin care fără a indica vreun temei prevăzut de art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărîrilor atacate, cu

pronunțarea unei decizii de achitare.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- inculpatul nu a primit de la Botezatu Vasile suma de Xxxxx euro niciodată;

- inculpatul a indicat că nu este de acord cu escrocheria incriminată, cît și cu

acțiunea civilă;

- nu a avut absolut nici un scop de escrocherie, mai mult ca atît prima comandă

el a îndeplinit-o întocmai cum a avut înțelegerea cu Botezatu Veaceslav;

- consideră că în prezenta speță există un litigiu civil.

inculpatului și de către inculpatul Dulgheru Ion, avocatul Kovali Vladimir în

numele părții vătămate Botezatu Vasile a depus referință prin care a solicitat

inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate, considerînd ca legală și

întemeiată hotărîrea instanței de apel, care a fost adoptată în corespundere cu

prevederile art. 414-419 Cod de procedură penală.

6.1. La fel, a depus referință și procurorul, prin care a solicitat inadmisibilitatea

recursurilor declarate, ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale, or

instanța de apel în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, a verificat, s-a pronunțat și a apreciat fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor.

lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din următoarele

motive.

7.1. Referitor la recursul declarat de către inculpatul Dulgheru Ion.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres

în art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără

a agrava situația condamnatului.

Colegiul menționează că conform art.427 alin.(2) Cod de procedură penală,

temeiurile pentru recurs menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul

în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Conform prevederilor art.415 alin.(1) lit. a) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând cauza în ordine de apel, respinge apelul în cazul în care acesta a

fost depus peste termen.

14

Conform art.402 Cod de procedură penală termenul de apel este de 15 zile de

la data pronunțării sentinței integrale sau de la data înmânării copiei de pe sentința

redactată, dacă legea nu dispune altfel.

După cum s-a menționat, instanța de apel a respins apelul inculpatului Dulgheru

Ion, din motiv că s-a depus peste termen.

Un apel declarat peste termen nu poate fi considerat un apel nedeclarat, astfel

încât părții care nu a utilizat apelul în termenul prevăzut de art.402 Cod de

procedură penală, nu i se poate îngrădi dreptul de a declara recurs împotriva

deciziei instanței de apel cu privire la soluția de respingere a apelului ca fiind

declarat peste termen și instanța de recurs este obligată să verifice dacă instanța de

apel a constatat că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.

În speță, Colegiul penal lărgit consideră că concluzia adoptată de instanța de

apel este fondată și întemeiată, în acest sens indicând următoarele.

Astfel, analizând materialele cauzei, instanța de recurs a reținut că sentința

instanței de fond prin care Dulgheru Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal (în redacția a. 2002), a fost pronunțată la 11

martie 2019, iar apelul a fost depus de către inculpatul Dulgheru Ion abia la 12

aprilie 2019.

În atare situație, instanța de apel corect a considerat că nu există temei de a

repune în termen apelul nominalizat, deoarece acesta nu a elucidat careva motive

întemeiate exhaustiv prevăzute de legiuitor la art. 403 Cod de procedură penală, nu

a indicat careva circumstanțe ce ar indica că a fost în imposibilitate să se prezinte la

pronunțarea sentinței, relevant fiind și faptul că inculpatul nici nu a solicitat

repunerea în termen, indicînd doar că nu a fost prezent în ședințele de judecată.

Totodată din materialele cauzei rezultă că inculpatul Dulgheru Ion a fost prezent

în ședințele de judecată, fiind audiat a oferit declarații, fapt confirmat atât prin

procesul verbal al ședinței de judecată, prin declarațiile oferite de el instanței, (f.d.

164-167, 170, 179-189).

Mai mult, în cadrul ședinței de judecată, inculpatul Dulgheru Ion a fost asistat

de apărătorul Andrei Zadorojnîi, care pe parcursul judecării cauzei a fost prezent în

ședințele de judecată și a apărat drepturile și interesele inculpatului.

Odată ce, potrivit legii, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării

sentinței, și respectiv curge de la această dată, precum și se constată că întârzierea

termenului de declarare a apelurilor nu este determinată de motive întemeiate,

rezultă că apelurile sunt declarate tardiv, adică sunt depuse peste termen.

Astfel, pentru Dulgheru Ion termenul de 15 zile de declarare a apelului s-a

început din data pronunțării sentinței, adică 11 martie 2019.

Potrivit art.403 Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea

termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța

de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a

fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării

15

despăgubirilor materiale.

Conform art.404 Cod de procedură penală, apelul peste termen poate fi declarat

de către participantul la proces care a lipsit atât la judecarea cât și la pronunțarea

sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței, dar nu mai târziu de 15

zile de la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Colegiul penal lărgit menționează că, repunerea în termen este o prerogativă a

instanței de apel, care urmează să se pronunțe cu motivația respectivă în textul

deciziei, or, în cazul dat concluzia adoptată de instanța de apel este legală și

întemeiată, deoarece apelul s-a depus peste termen.

Concomitent, Colegiul penal lărgit menționează că soluția de respingere a

apelului ca depus peste termen nu implică o verificare a hotărârii atacate, întrucât

instanța de apel nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a acesteia decât

în cadrul unui apel exercitat în mod legal, or, în cazul în care apelul este tardiv,

judecata nu mai are loc, deoarece instanța de apel nu a fost sesizată în conformitate

cu legislația în vigoare.

Totodată, argumentul recurentului referitor la achitarea sa, Colegiul penal lărgit

îl consideră neîntemeiat și declarativ, or instanța de apel analizând și apreciind

probele, în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

conform cărora, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor, a constatat cu certitudine că Dulgheru Ion la

data de 30 mai 2008, aflându-se pe str. Studenților, 8/1, mun. Chișinău, urmărind

scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, inducând în eroare partea

vătămată Botezatu Vasile, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sub

pretextul importării de peste hotarele Republicii Moldova și transmiterii ulterioare

în proprietatea lui Botezatu Vasile, a.n. Xxxxx, a unui tractor de model

„XXXXX”, a primit de la ultimul bani în sumă de Xxxxx Euro, care conform

cursului oficial EURO/MDL stabilit de BNM constituie Xxxxx MDL, pe care i-a

însușit și până la momentul actual nu a transmis în proprietatea lui Botezatu Vasile

unitatea de tehnică contractată și totodată acesta se eschivează de la rambursarea

mijloacelor bănești primite de la Botezatu Vasile, astfel, cauzând părții vătămate

Botezatu Vasile un prejudiciu material considerabil în proporții mari în sumă totală

de Xxxxx MDL.

Astfel, instanța de recurs reține că temeiurile invocate de recurent nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu

s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar din

considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, de aceea recursul

ordinar declarat de către inculpatul Dulgheru Ion, se respinge ca inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat.

7.2. Referitor la recursul declarat de către avocatul Zadorojnîi Andrei în

16

numele inculpatului Dulgheru Ion.

Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil.

În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Referitor la temeiurile pentru recursul declarat prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează că aceste temeiuri nu

și-au găsit confirmarea la judecarea recursului ordinar declarat, specificînd în acest

sens următoarele.

Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a stabilit cu certitudine toate

circumstanțele de fapt și aspectele de drept, a tras concluzia corectă și întemeiat a

respins apelul inculpatului Dulgheru Ion ca depus peste termen și apelul avocatului

Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului ca nefondat, iar apelul procurorului

Dulgheru Andrei l-a admis, casînd sentința, a pronunțat o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Dulgheru Ion a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal și în baza

acestei Legi i s-a aplicat pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt)

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții și a exercita activități financiare pe un termen de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial cu pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 28

februarie 2017, s-a stabilit lui Dulgheru Ion pedeapsă definitivă de 14 (paisprezece)

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități financiare pe un termen de 5

(cinci) ani.

Acțiunea civilă înaintată de către Botezatu Vasile s-a admis și s-a încasat din

contul inculpatului Dulgheru Ion în beneficiul părții vătămate Botezatu Vasile suma

de Xxxxx (Xxxxx) Euro, echivalentul în lei moldovenești conform cursului valutar

al Băncii Naționale a Republicii Moldova, la data executării sentinței.

Colegiul penal lărgit, analizând conținutul recursului declarat și decizia atacată,

consideră că alegațiile recurentului sunt nefondate, or, instanța de apel la judecarea

apelurilor declarate, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

respectând prevederile art.414 alin.(1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

17

declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa

cum este indicat în pct. 4.1 din prezenta decizie, motivarea soluției este corectă, fără

a contrazice dispozitivul hotărîrii, instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de

fapt, care să afecteze soluția instanței, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește

și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Apărarea invocă în recurs argumente cu privire la faptul că „că cazul vizat

constituie un litigiu de ordin civil”, însă Colegiul penal lărgit constată că delimitarea

escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil urmează a fi percepută corect,

luând în considerație două aspecte de maximă importanță, și anume: atitudinea

persoanei față de faptul transmiterii lui a bunului și disponibilitatea efectivă a

acestuia de a-și executa angajamentele asumate. Or, în speță acțiunile inculpatului

au depășit limitele cadrului civil, trecând în sfera de acțiune a Codului penal. Limita

între un acord civil și o componență de infracțiune este latura subiectivă, care în

cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a părților, iar în cazul

escrocheriei este caracterizată prin abuz de încredere și înșelăciune. Lipsa intenției

infracționale la momentul intrării în raporturi juridice civile nu presupune

excluderea posibilității trecerii pe parcurs a raporturilor civile în sfera penalului.

Colegiul penal lărgit menționează că recurentul, invocă și temeiul prevăzut de

art.427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia nu au fost întrunite

elementele infracțiunii și critică că nu este de acord cu modalitatea de apreciere a

probelor - temeiuri care nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului ordinar

declarat.

Instanța de recurs ordinar reține că instanța de apel, just a reținut că vinovăția

inculpatului Dulgheru Ion de comiterea infracțiunii imputate, a fost dovedită prin

cumulul de probe cercetate în instanța de apel, analizate și apreciate prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit menționează că potrivit recursului înaintat de către

avocatul Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului, acesta solicită achitarea în baza

art. 190 alin. (4) Cod penal în privința lui Dulgheru Ion, pe motiv că cazul vizat

constituie un litigiu de ordin civil, care urmează a fi soluționat de către instanța de

judecată.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acțiuni și prejudiciu).

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel corect a respectat prevederile

art.414 Cod de procedură penală și a supus verificării declarațiile părții vătămate

Botezatu Vasile (f.d. 106-108, 112); martorului Eremia Ion (f.d. 146); martorului

Eremia Domnica (f.d. 147), și probele materiale scrise administrate – plîngerea părții

vătămate Botezatu Vasile, prin care solicită atragerea la răspundere penalăa cet.

18

Dulgheru Ion (f. d. 9, vol. I), procesul-verbal de ridicare de la cet. Botezatu Vasile a

recipisei în original pe o filă (f.d. 19, vol. I), recipisă ridicată de la Botezatu Vasile

– o filă din agendă, cu conținutul „Eu Dulgheru Ion am primit Xxxxx euro de la cet.

Botezatu Vasile, 30.05.2008, semnătura (f.d. 20, vol.I), în urma la ce a conchis

asupra temeiniciei soluției pronunțate de instanța de apel referitor la vinovăția

inculpatului Dulgheru Ion, expusă în pct. 4.1. a deciziei, considerând că argumentele

apărării cu privire la nevinovăția acestuia nu și-au găsit confirmare în cadrul

cercetării judecătorești.

Probele indicate sunt amănunțit și detaliat descrise în decizia instanței de apel,

care sunt pertinente și concludente, coroborează între ele și nu prezintă careva dubii

(f. d. 256-260, vol. III).

Prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor care caracterizează

latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor care caracterizează latura

subiectivă a acestei infracțiuni, au fost demonstrate prin probele descrise în

decizia instanței de apel, acumulate la faza urmăririi penale și examinate în

cadrul ședințelor de judecată a instanței de apel.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe care și-

o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra legalității

și temeiniciei concluziilor instanței de apel, care a constatat existența faptei și

vinovăției inculpatului Dulgheru Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190

alin.(4) Cod penal, fiind stabilite în cauză toate elementele constitutive ale -

escrocheriei, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea în

eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase,

determinată de comportamentul viclean, săvîrșită în proporții mari.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept

relevante și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe administrate în cauză,

cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

ceea ce contrazic temeiul prevăzut de pct.8 alin.(1) art.427 Cod de procedură penală

invocat de recurent. Prin urmare, se constată că au fost respectate prevederile

art.101 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că, în cadrul ședinței de judecată a

instanței de apel au fost prezentate suficiente probe concludente, pertinente și utile,

care demonstrează pe deplin vinovăția lui Dulgheru Ion în comiterea infracțiunii

incriminate.

Colegiul penal lărgit respinge ca nefondat argumentul recurentului privind

încălcarea de către instanța de apel a jurisprudenței CEDO, motivând, că instanțele

judecătorești inferioare au încălcat grav principiul prezumției nevinovăției,

prevăzut la art. 8 Cod de procedură penală și principiul contradictorialității în

procesul penal prevăzut la art. 24 Cod de procedură penală, precum și dreptul

19

inculpatului prevăzut la art. 6§1 și art. 6§2 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ceia ce constituie un

viciu fundamental în cadrul procedurii instanțelor inferioare, care a afectat

hotărîrea atacată or, la caz nu se constată careva încălcări a dreptului inculpatului

la un proces echitabil, decizia instanței de apel fiind corect motivată în acest sens,

motivare care Colegiul penal lărgit și-o însușește, ce este conform practicii CEDO,

hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit raportând temeiurile invocate de recurent în

recurs cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către

instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent,

care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

în partea criticată de recurent, deoarece argumentele expuse în recursul depus au

constituit obiect de discuție în instanța de apel și asupra tuturor argumentelor și

motivelor relevante invocate inclusiv în prezenta cerere de recurs instanța de apel

s-a pronunțat clar în decizia atacată. În fapt, decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, fără a

fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată

prezența temeiurilor invocate.

Raportând motivele invocate în recurs la materialele cauzei penale, Colegiul

penal lărgit reține că argumentele invocate de recurent nu își găsesc confirmare în

speța dată, motiv pentru care le va respinge ca neîntemeiate.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal lărgit,

verificând suplimentar materialele dosarului, specifică că judecând apelul

instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,

adoptând o soluție corectă de casare a sentinței, care este argumentată și

corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în

ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și,

totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul

Dulgheru Ion a săvârșit infracțiunea nominalizată în circumstanțele descrise în

actul de sesizare a instanței.

În desfășurarea acestei idei, instanța de recurs ordinar specifică că, așa cum

rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la

pronunțarea unei noi hotărâri prin care Dulgheru Ion a fost recunoscut vinovat în

baza art.190 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei, cu aplicarea prevederilor

art. 84 alin. (4) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 14 ani, cu

executarea pedepsei închisorii în penitenciare de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și exercita activități financiare pe un termen de 5 ani.

20

Referitor la argumentul avocatului că „ședințele de judecată au fost petrecute

în lipsa părții vătămate Botezatu Vasile, considerînd ilegal faptul dat”, Colegiul

penal lărgit îl consideră neîntemeiat, or, interesele părții vătămate au fost

reprezentate de către avocatul acesteia Kovali Vladimir și însuși avocatul

Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului la întrebarea instanței în ședința de

judecată a declarat că consideră posibil examinarea cauzei în lipsa părții vătămate

(f. d. 240, vol. II), or se constată că acesta este plecat peste hotarele țării și prezența

lui în instanța de judecată a fost imposibilă.

Cu privire la temeiurile invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.

12) și 13) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit le consideră neîntemeiate

și menționează că recurentul le-a invocat pur declarativ fără a le descrie detaliat.

Astfel, hotărârea atacată nu este afectată de erori de drept și lipsesc careva

motive ce ar servi drept temei pentru rejudecarea cauzei în ordine de recurs, cu

referire la confirmarea vinovăției inculpatului.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, astfel de erori de

drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare recursul depus de către

avocatul Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului Dulgheru Ion urmează a fi

respins ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit,

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către avocatul

Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului și de către inculpatul Dulgheru Ion,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2019, în

cauza penală privindu-l pe Dulgheru Ion Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

21

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2020-12-24
0,96
1ra-2053/2020 — art. 248 alin. 5 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-2053/2020 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 17 noiembrie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Toma Nadejd
CSJ 2020-07-30
0,96
1ra-1324/2020 — art. 189 alin. 3 lit. e CP
Dosarul nr.1ra-1324/2020 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 01 iulie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, Judecători – Cobzac Elena şi Boico V
CSJ 2019-12-12
0,96
1ra-1936/2019 — art. 188 alin. 2 lit. e, f; 188 alin. 2 lit. e, f CP
Dosarul nr.1ra-1936/2019 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 13 noiembrie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte – Timofti Vladimir Judecători – Țurcan Anatolie, Cob
CSJ 2020-05-12
0,95
1ra-527/2020 — art. 27, 171 al. 1, 27, 187 al. 2 CP
Dosarul nr. 1ra-527/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 12 mai 2020 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Victor Burduh, Nicola
CSJ 2019-05-08
0,95
1ra-420/2019 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP
Dosarul nr. 1ra-420/2019 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 26 martie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Timofti Vladimir, judecători – Cobzac Elena, T
Sursă