1ra-336/2020 — art. 190 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 190 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 6, 8, 12, 13 CPP
1ra-336/2020 — art. 190 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr.1ra-336/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
04 februarie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Timofti Vladimir,
judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor,
a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către
avocatul Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului și de către inculpatul Dulgheru
Ion, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din
11 martie 2019 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai
2019, în cauza penală privindu-l pe
Dulgheru Ion Xxxxx, născut la xxxxx,
originar și domiciliat în Xxxxx, sat. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 23.01.2018 - 11.03.2019;
Instanța de apel : 03.04.2019 - 21.05.2019;
Instanța de recurs ordinar : 02.10.2019 - 04.02.2020.
Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al
Curții Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 11 martie 2019,
Dulgheru Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
190 alin.(2) lit. c) Cod penal, (în redacția an.2002) și în baza acestei Legi i s-a stabilit
pedeapsa - închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, pentru
concurs de infracțiuni, prin cumul parțial cu pedeapsa stabilită prin sentința
Judecătoriei Cahul (sediul Cantemir) din 28.02.17, s-a stabilit lui Dulgheru Ion
pedeapsa definitivă de 14 (paisprezece) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a
ocupa funcții și exercita activități financiar - comerciale pe un termen de 5 (cinci)
ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Botezatu Vasile privind încasarea de la
Dulgheru Ion a prejudiciului material cauzat prin infracțiune în sumă de Xxxxx
(Xxxxx) euro, s-a admis integral.
S-a încasat de la Dulgheru Ion în beneficiul lui Botezatu Vasile prejudiciul
material cauzat prin infracțiune în sumă de Xxxxx (Xxxxx) euro, chivalentul în lei
moldovenești conform cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei la data
executării sentinței.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că potrivit rechizitoriului,
1
Dulgheru Ion se învinuiește că la data de 30 mai 2008, aflându-se pe str. Studenților
8/1, mun. Chișinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,
prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul importării de peste hotarele
Republicii Moldova și transmiteri ulterioare în proprietatea lui Botezatu Vasile,
a.n.Xxxxx, a unui tractor de model „XXXXX”, a primit de la ultimul bani în sumă
de Xxxxx EURO, care conform cursului oficial EURO/MDL stabilit de BNM
constituie Xxxxx MDL, pe care i-a însușit și până la momentul actual nu a transmis
în proprietatea lui Botezatu Vasile unitatea de tehnică contractată și totodată acesta
se eschivează de la rambursarea mijloacelor bănești primite de la Botezatu Vasile,
astfel, cauzând părții vătămate Botezatu Vasile un prejudiciu material în proporții
deosebit de mari în sumă totală de Xxxxx MDL.
Acțiunile inculpatului au fost calificate conform art.190 alin.(5) Cod penal,
escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și
abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari (f.d.45 Vol.I).
Învinuirea înaintată inculpatului conform rechizitoriului în baza art.190 alin.(5)
Cod penal, a fost modificată în ședința de judecată conform ordonanței procurorului
din 25.01.19, acțiunile inculpatului fiind calificate conform art.190 alin.(4) Cod
penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea
în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase,
determinată de comportamentul viclean, săvîrșită în proporții mari, (f.d. 169 Vol.2).
Astfel, potrivit învinuirii modificate, Dulgheru Ion se învinuiește că la data de
30 mai 2008, aflându-se pe str. Studenților, 8/1, mun. Chișinău, urmărind scopul
dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, inducând în eroare partea vătămată, prin
prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sub pretextul importării de peste
hotarele Republicii Moldova și transmiteri ulterioare în proprietatea lui Botezatu
Vasile, a.n. Xxxxx, a unui tractor de model „XXXXX”, a primit de la ultimul bani
în sumă de Xxxxx EURO, care conform cursului oficial EURO/MDL stabilit de
BNM constituie Xxxxx MDL, pe care i-a însușit și până la momentul actual nu a
transmis în proprietatea lui Botezatu Vasile unitatea de tehnică contractată și
totodată acesta se eschivează de la rambursarea mijloacelor bănești primite de la
Botezatu Vasile, astfel, cauzând părții vătămate Botezatu Vasile un prejudiciu
material considerabil în proporții mari în sumă totală de Xxxxx MDL, (f.d. 169
Vol.2).
Împotriva sentinței a declarat apel:
3.1 procurorul Andrei Dulgheru, care a solicitat admiterea apelului, casarea
sentinței contestate și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care Dulgheru Ion să fie recunoscut culpabil de comiterea
infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal, numindu-i pedeapsa pe un
termen de 9 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, în baza art.85
alin.(l) Cod penal al Republicii Moldova, a adăuga prin cumul parțial, la pedeapsa
aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința
2
Judecătoriei or. Cantemir din 28.02.2017, cu stabilirea unei pedepse definitive sub
formă de 14 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de
dreptul de ocupa funcții și de a exercita activități financiar - comerciale pe un termen
de 5 ani, cu admiterea acțiunii civile a părții vătămate.
În motivarea cererii de apel, procurorul a indicat că prin acțiunile sale
intenționate Dulgheru Ion, a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.190 alin.(4) Cod
penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea
în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase,
determinată de comportamentul viclean, sâvîrșită în proporții mari.
Instanța de judecată a reîncadrat acțiunile inculpatului în baza art.190 alin. (2)
lit.c) Cod penal al Republicii Moldova, făcând trimitere la modificările operate prin
Legea nr.277, din 18.12.2008, în vigoare din 24.02.2009, prin care au fost incluse
alin.(4) și alin.(5), însă, nu a ținut cont de faptul că la momentul comiterii infracțiunii
30.05.2008, erau în vigoare prevederile art.195 Cod penal „însușirea în proporții
mari și deosebit de mari”, sub incidența căruia cad acțiunile inculpatului, în special
a alin.(l) însușirea în proporții mari a bunurilor, indiferent de forma în care a fost
săvârșită (art. 186-192) care au fost excluse prin Legea nr.277-XVI, din 18.12.2008,
în vigoare din 24.05.2009.
Luînd în considerație că sancțiunea art.195 alin.(l) Cod penal era mai aspră decât
sancțiunea art.190 alin.(4) Cod penal, ținându-se cont de prevederile art. 10 alin.(l)
Cod penal, acțiunile au fost încadrate în baza art.190 alin.(4) Cod penal, adică în
baza legii care ușurează pedeapsa.
Totodată procurorul a menționat, că la reîncadrarea acțiunilor inculpatului, nu a
ținut cont de prevederile art. 126 Cod penal al Republicii Moldova, conform căruia
se consideră proporții mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite ilicit a bunurilor
altei persoane, valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau un grup de persoane
care depășește 20 salarii medii pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de
Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei.
Conform hotărârii nr.1419, din 17.12.2007, privind aprobarea cuantumului
salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2008, publicat la
21.12.2007, în MO nr. 198-202, cuantumul salariului mediu pe economie prognozat
pentru anul 2008, era în mărime de 2630 lei.
Conform învinuirii înaintate lui Dulgheru Ion, paguba cauzată părții vătămate
Botezatu Vasile, este de Xxxxx lei, cea ce constituie aproximativ 50,88 salarii medii
pe economie stabilit la momentul comiterii infracțiunii.
În instanța de judecată vinovăția inculpatului Dulgheru Ion, a fost dovedită pe
deplin în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale. Acuzarea a considerat
că, instanța de judecată constatînd în sentință, ca inculpatul într-adevăr a săvîrșit
infracțiunea menționată, n-a luat în considerație toate circumstanțele cauzei, adică
nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite de
inculpatul Dulgheru Ion, fapt, că el a săvârșit infracțiunea ce se încadrează în
3
infracțiuni grave, de circumstanțele și motivul comiterii acesteia, de modul de viață
al inculpatului care nu este implicat în vre-o activitate stabilă și utilă societății.
Prin urmare, la individualizarea pedepsei, instanța nu a ținut cont de criteriile
generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal, inclusiv de
influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului, Dulgheru Ion,
stabilindu-i pedeapsa cu închisoare pe un termen de trei ani și șase luni cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semi-închis.
3.2. apărătorul Andrei Zadorojnîi în interesele inculpatului Dulgheru Ion, care a
solicitat admiterea apelului, casarea sentinței contestate și pronunțarea unei noi
hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul să fie
achitat deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și nu sunt întrunite
elementele infracțiunii.
În motivarea cererii de apel apărătorul a indicat că în cadrul instanței de fond nu
a fost dovedită și probată în modul prevăzut de lege, că Dulgheru Ion a însușit careva
bunuri, nu s-a demonstrat întrunirea elementelor constitutive componenței de
infracțiune prevăzute de art. 190 Cod penal, fiind încălcat principiul prezumției de
nevinovăție. Mai mult, nu s-a constatat existența infracțiunii imputate.
Acuzarea, iar în continuare și instanța de judecată, au confundat părțile,
Dulgheru Ion a fost învinuit în aceia, că a înșelat pe Botezatu Vasile, cu care nici nu
a discutat nimic referitor la afacerea în cauză.
Acuzarea înaintată lui Dulgheru Ion deja în cadrul judecării cauzei nu este
concretă și clară.
S-a constatat, că acuzarea doar a copiat redacția nouă a textului normei din art.
190 Cod penal, fără a concretiza descrierea faptei criminale, considerată ca fiind
dovedită, neindicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de
vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii.
S-a constatat diferența între acuzarea și condamnarea în ceia ce privește
descrierea faptei, laturii obiective, locului, timpului, modului săvîrșirii ei. Învinuirea
a fost formulată (de fapt, copiată) conform normei noi, iar condamnarea după textul
în redacția veche.
Astfel, apelantul a considerat că sentința nu poate fi menținută, în condițiile cînd
persoana este pusă sub învinuirea formală, neclară și neconcretă, bazată pe o normă
juridică, iar se pedepsește pentru alt ceva, cu încadrarea în componență veche.
3.3. inculpatul Dulgheru Ion, care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței
contestate și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță prin care a-1 achita pe inculpat de la comiterea infracțiunii incriminate.
În motivarea apelului s-a indicat că inculpatul nu este de acord cu escrocheria
incriminată, cît și cu acțiunea civilă.
La fel, s-a indicat că a depășit termenul de depune a apelului pe motiv că nu a
participat în ședința de judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2019, a
4
fost respins ca depus peste termen apelul inculpatului Dulgheru Ion.
A fost respins ca nefondat apelul apărătorului Andrei Zadorojnîi în interesele
inculpatului Dulgheru Ion.
S-a admis apelul procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Rîșcani,
Andrei Dulgheru, s-a casat sentința primei instanțe și s-a pronunțat o nouă hotărîre
potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:
Dulgheru Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art.190 alin.(4) Cod penal și în baza acestei Legi i s-a aplicat pedeapsă sub formă de
închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități financiare
pe un termen de 5 (cinci) ani.
În temeiul art. 84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial cu pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 28
februarie 2017, s-a stabilit lui Dulgheru Ion pedeapsă definitivă de 14 (paisprezece)
ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea
de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități financiare pe un termen de 5
(cinci) ani.
Acțiunea civilă înaintată de către Botezatu Vasile s-a admis și s-a încasat din
contul inculpatului Dulgheru Ion în beneficiul părții vătămate Botezatu Vasile suma
de Xxxxx (Xxxxx) EURO, echivalentul în lei moldovenești conform cursului valutar
al Băncii Naționale a Republicii Moldova, la data executării sentinței.
4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a a reținut că în cadrul examinării
prezentei cauzei penale în instanța de fond, inculpatul Dulgheru Ion a fost prezent în
ședințele de judecată, fiind audiat a oferit declarații, fapt confirmat atât prin procesul
verbal al ședinței de judecată, prin declarațiile oferite de el instanței, (f.d. 164-167,
170, 179-189).
Mai mult, în cadrul ședinței de judecată, inculpatul Dulgheru Ion a fost asistat
de apărătorul Andrei Zadorojnîi, care pe parcursul judecării cauzei a fost prezent în
ședințele de judecată și a apărat drepturile și interesele inculpatului.
Succesiv, potrivit regulii generale prescrise de art. 402 Cod de procedură penală,
termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data pronunțării sentinței
integrale, dacă legea nu prevede altfel. Excepția de la regula dată este reglementată
de legiuitor în dispoziția art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, unde se specifică
că apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege, este considerat ca
fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată
de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea
executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.
Instanța de apel a constatat că apelul declarat de către inculpatul Dulgheru Ion
nu poate fi repus în termen, or acesta nu a elucidat careva motive întemeiate
exhaustiv prevăzute de legiuitor la art. 403 Cod de procedură penală, nu a indicat
careva circumstanțe ce ar indica că a fost în imposibilitate să se prezinte la
5
pronunțarea sentinței, relevant fiind și faptul că inculpatul nici nu a solicitat
repunerea în termen, indicînd doar că nu a fost prezent în ședințele de judecată.
Raportând la materialele cauzei, textele de procedură penală indicate la prezenta
speță și statuările din jurisprudența constantă a Curții Europene, Colegiul penal a
reținut că în speța discutată termenul de declarare a apelului a fost omis de către
inculpatul Dulgheru Ion, din circumstanțe care sunt imputabile instanței de judecată.
Or, inculpatul a fost prezent în ședințele de judecată, a fost asistat de apărător,
care se prezumă că 1-a informat despre circumstanțele cauzei, modalitatea și
termenul de atac al actului contestat în prezența unui eventual dezacord cu soluția
instanței de judecată, această concluzie rezultînd din statutul apărătorului.
Totodată, călăuzitoare în acest sens este și practica judiciară, potrivit căreia s-a
statuat că neprezentarea părților, care au fost legal citate la ședința de judecată, dar
care nu s-au prezentat, termenul de atac și pentru acestea oricum se calculează din
momentul pronunțării hotărârii integrale.
Din aceste considerente, instanța de apel a conchis că apelul inculpatului
Dulgheru Ion, înaintat la data de 12.04.2019, să fie respins ca fiind depus peste
termen, or sentința contestată de inculpat a fost pronunțată public la data de
11.03.2019, inculpatul depășind termenul de 15 zile de înaintare a cererii de apel.
Instanța de apel, analizând și apreciind probele, în strictă conformitate cu
prevederile art. 101 Cod de procedură penală, conform cărora, fiecare probă urmează
să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și
veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,
a constatat următoarele: Dulgheru Ion la data de 30 mai 2008, aflându-se pe str.
Studenților, 8/1, mun. Chișinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei
persoane, inducând în eroare partea vătămată, prin prezentarea ca adevărată a unei
fapte mincinoase sub pretextul importării de peste hotarele Republicii Moldova și
transmiterii ulterioare în proprietatea lui Botezatu Vasile, a.n. Xxxxx, a unui
tractor de model „XXXXX”, a primit de la ultimul bani în sumă de Xxxxx Euro,
care conform cursului oficial EURO/MDL stabilit de BNM constituie Xxxxx MDL,
pe care i-a însușit și până la momentul actual nu a transmis în proprietatea lui
Botezatu Vasile unitatea de tehnică contractată și totodată acesta se eschivează de la
rambursarea mijloacelor bănești primite de la Botezatu Vasile, astfel, cauzând părții
vătămate Botezatu Vasile un prejudiciu material considerabil în proporții mari în
sumă totală de Xxxxx MDL (f.d. 169, vol. II).
Instanța de apel a constatat că Dulgheru Ion prin acțiunile sale intenționate a
săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.190 alin.(4) Cod penal, escrocheria, adică
dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare a unei
persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, determinată de
comportamentul viclean, săvîrșită în proporții mari.
Prin urmare, instanța de apel a reținut că instanța de fond deși a stabilit vinovăția
inculpatului în comiterea escrocheriei incriminate lui, nu a raportat faptele
6
inculpatului și prejudiciul constatat a fi comis părții vătămate la prevederile art. 126
Cod penal și în așa mod a ajuns la concluzia greșită de a-l condamna pe inculpat în
baza art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal.
Instanța de apel analizînd și apreciind declarațiile inculpatului (f.d. 152-153,
164-167, 170) prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct
de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor le-a apreciat ca nefiind veridice,
or inculpatul a oferit astfel de depoziții urmărind scopul de a se eschiva de la
răspundere penală, mai mult, instanța de apel a reținut că inculpatul a recunoscut
faptul că a primit de la partea vătămată suma de Xxxxx Euro, însă a indicat că de
fapt există relații de ordin civil, însă această poziție a inculpatului este combătută
prin probele anexate la cauza penală, din care se atestă indubitabil componența de
escrocherie.
Astfel, deși inculpatul în ședința primei instanțe nu a recunoscut vina în
comiterea infracțiunii incriminate lui, iar în ședința instanței de apel a refuzat să fie
escortat, instanța de apel a considerat că vina acestuia în comiterea infracțiunii
prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal, este demonstrată prin declarațiile părții
vătămate Botezatu Vasile (f.d. 106-108); martorului Rabei Ghenadie (f. d. 112);
martorului Eremia Ion (f.d. 146); martorului Eremia Domnica (f.d. 147).
Instanța de apel analizînd și apreciind declarațiile martorilor sus indicați prin
prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenții, concludenții și utilității lor le-a apreciat ca fiind utile, veridice,
consecvente, pertinente, care coroborează între ele, dar și cu declarațiile părții
vătămate din care rezultă vina inculpatului în comiterea escrocheriei incriminate lui.
De asemenea, instanța de apel a considerat că culpa lui Dulgheru Ion în
comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal, este demonstrată și
prin sistemul de probe acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale cum ar fi
plângerea părții vătămate Botezatu Vasile, prin care solicită atragerea la răspundere
penală a cet. Dulgheru Ion, (f.d.9 Vol.I); procesul-verbal de ridicare de la cet.
Botezatu Vasile a recipisei în original pe o filă (f.d.19 Vol. I); recipisa ridicată de la
Botezatu Vasile - o filă din agendă, cu conținutul „Eu Dulgheru Ion am primit Xxxxx
euro de la cet. Botezatu Vasile 30.05.2008, semnătura (f.d. 20 Vol. I).
În această ordine de idei, instanța de apel analizînd și apreciind sistemul de probe
acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor art. 101
Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității
lor le-a apreciat ca fiind dobîndite cu respectarea normelor de procedură, fiind
pertinente, concludente, utile, care coroborează între ele, dar și cu declarațiile părții
vătămate și a martorilor audiați în prima instanță, probe care fiind cumulate combat
cu certitudine declarațiile inculpatului și indică la vinovăția lui Dulgheru Ion în
comiterea infracțiunii incriminate și anume, în comiterea infracțiunii prevăzute de
art.190 alin.(4) Cod penal, escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei
persoane, prin inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată
7
a unei fapte mincinoase, determinată de comportamentul viclean, săvîrșită în
proporții mari.
La caz, instanța de apel a reținut că instanța de fond, apreciind fiecare probă din
punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate
probele în ansamblu sub aspectul coroborării lor, a conchis de a recalifica acțiunile
inculpatului Dulgheru Ion și a constatat vinovăția acestuia de comiterea infracțiunii
prevăzute de art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal, (în redacția an.2002) - escrocheria,
adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, cu cauzarea de
daune în proporții considerabile, reținînd în sarcina inculpatului Dulgheru Ion faptul
că acesta, la data de 30 mai 2008, aflându-se pe str. Studenților, 8/1, mun. Chișinău,
urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, inducând în eroare
partea vătămată, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sub pretextul
importării de peste hotarele Republicii Moldova și transmiteri ulterioare în
proprietatea lui Botezatu Vasile, a.n. Xxxxx, a unui tractor de model „XXXXX”, a
primit de la ultimul bani în sumă de Xxxxx EURO, care conform cursului oficial
EURO/MDL stabilit de BNM constituie Xxxxx MDL, pe care i-a însușit și până la
momentul actual nu a transmis în proprietatea lui Botezatu Vasile unitatea de tehnică
contractată și totodată acesta se eschivează de la rambursarea mijloacelor bănești
primite de la Botezatu Vasile, astfel, cauzând părții vătămate Botezatu Vasile un
prejudiciu material considerabil în sumă totală de Xxxxx MDL, însă concluzia
primei instanțe nu poate fi reținută ca întemeiată, din motivele expuse infra.
Instanța de apel a reiterat că potrivit rechizitoriului acțiunile inculpatului au fost
calificate conform art.190 alin.(5) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a
bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune
în proporții deosebit de mari, (f.d.45 Vol.I).
Învinuirea înaintată inculpatului conform rechizitoriului în baza art.190 alin.(5)
Cod penal, a fost modificată în ședința de judecată conform ordonanței procurorului
din 25.01.19, acțiunile inculpatului fiind calificate conform art.190 alin.(4) Cod
penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea
în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase,
determinată de comportamentul viclean, săvîrșită în proporții mari, (f.d. 169, vol.2).
Astfel, potrivit învinuirii modificate, Dulgheru Ion, dar și potrivit sentinței
contestate, s-a constatat că la data de 30 mai 2008, aflându-se pe str. Studenților, 8/1,
mun. Chișinău, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane,
inducând în eroare partea vătămată, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase, sub pretextul importării de peste hotarele Republicii Moldova și
transmiteri ulterioare în proprietatea lui Botezatu Vasile, a.n. Xxxxx, a unui tractor
de model „XXXXX”, a primit de la ultimul bani în sumă de Xxxxx EURO, care
conform cursului oficial EURO/MDL stabilit de BNM constituie Xxxxx MDL, pe
care i-a însușit și până la momentul actual nu a transmis în proprietatea lui Botezatu
Vasile unitatea de tehnică contractată și totodată acesta se eschivează de la
8
rambursarea mijloacelor bănești primite de la Botezatu Vasile, astfel, cauzând părții
vătămate Botezatu Vasile un prejudiciu material considerabil în proporții mari în
sumă totală de Xxxxx MDL, (f.d. 169, Vol.2).
Consecvent, instanța de apel a enunțat că instanța de judecată a reîncadrat
acțiunile inculpatului în baza art.190 alin. (2) lit. c) Cod penal, făcând trimitere la
modificările operate prin Legea nr.277, din 18.12.2008, în vigoare din 24.02.2009,
prin care au fost incluse alin.(4) și alin.(5), însă, nu a ținut cont de faptul că la
momentul comiterii infracțiunii 30.05.2008, erau în vigoare prevederile art.195 Cod
penal al Republicii Moldova „însușirea în proporții mari și deosebit de mari”, sub
incidența căruia cad acțiunile inculpatului, în special a alin.(l) însușirea în proporții
mari a bunurilor, indiferent de forma în care a fost săvârșită (art. 186-192), care au
fost excluse prin Legea nr.277-XVI, din 18.12.2008, în vigoare din 24.05.2009.
Luînd în considerație că sancțiunea art.195 alin.(l) Cod penal, era mai aspră decât
sancțiunea art.190 alin.(4) Cod penal, ținându-se cont de prevederile art. 10 alin.(l)
Cod penal, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art.190 alin.(4) Cod penal,
adică în baza legii care ușurează pedeapsa.
Prin urmare, la reîncadrarea acțiunilor inculpatului Dulgheru Ion, prima instanță
nu a ținut cont de prevederile art. 126 Cod penal, conform căruia se consideră
proporții mari valoarea bunurilor sustrase, dobândite ilicit a bunurilor altei persoane,
valoarea pagubei pricinuite de o persoană sau un grup de persoane care depășește 20
salarii medii pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare
la momentul săvârșirii faptei.
Astfel, Hotărârea nr.1419 din 17.12.2007, privind aprobarea cuantumului
salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2008, publicat la
21.12.2007, în MO nr. 198-202, a stabilit cuantumul salariului mediu pe economie
prognozat pentru anul 2008, în mărime de 2630 lei.
Conform învinuirii înaintate lui Dulgheru Ion, paguba cauzată părții vătămate
Botezatu Vasile, este de Xxxxx lei, cea ce constituie aproximativ 50,88 salarii medii
pe economie stabilit la momentul comiterii infracțiunii.
Prin urmare, instanța de apel a stabilit indubitabil că acțiunile inculpatului
urmează a fi încadrate în baza art.190 alin.(4) Cod penal, escrocheria, adică
dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare a unei
persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, determinată de
comportamentul viclean, săvîrșită în proporții mari, or conform art.8 Cod penal,
caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea
penală în vigoare la momentul săvîrșirii faptei.
Consecvent, instanța de apel a apreciat critic argumentele inculpatului privitor
la existența relațiilor civile între el și partea vătămată, deoarece delimitarea
escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil urmează a fi percepută corect,
luând în considerație două aspecte de maximă importanță, și anume: atitudinea
persoanei față de faptul transmiterii lui a bunului și disponibilitatea efectivă a
9
acestuia de a-și executa angajamentele asumate.
Or, în speță acțiunile inculpatului au depășit limitele cadrului civil, trecând în
sfera de acțiune a Codului penal. Limita între un acord civil și o componență de
infracțiune este latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin
buna-credință a părților, iar în cazul escrocheriei este caracterizată prin abuz de
încredere și înșelăciune. Lipsa intenției infracționale la momentul intrării în raporturi
juridice civile nu presupune excluderea posibilității trecerii pe parcurs a raporturilor
civile în sfera penalului.
De asemenea, nu au fost reținute ca întemeiate argumentele inculpatului în partea
în care a indicat că între el și partea vătămată sunt relații civile conform recipisei
întocmite, reieșind și din personalitatea inculpatului care a fost condamnat de mai
multe ori pentru infracțiuni analogice, inclusiv însușirea banilor sub pretextul
procurării tehnicii agricole, fapt ce denotă că activitatea infracțională de acest gen a
devenit pentru inculpat o îndeletnicire. Mai mult, intenția de a însuși banii părții
vătămate se probează și prin faptul că, nerealizând angajamentul promis, inculpatul
Dulgheru Ion a avut destul timp pentru a restitui suma de bani părții vătămate, însă
nu a întreprins nici o măsură pentru a întoarce banii. Astfel, vinovăția inculpatului
se confirmă prin declarațiile părții vătămate Botezatu Vasile privind transmiterea
sumei totale de Xxxxx euro inculpatului sub pretextul procurării unui tractor pe care
inculpatul urma să-1 aducă de peste hotare, așa cum în Republica Moldova astfel de
tractoare nu sunt; prin declarațiile martorului Rabei Ghenadie care a declarat că a
pregătit un tractor pentru ca inculpatul să-1 cumpere, însă acesta i-a achitat 100
dolari avans și a dispărut, din care motive a fost nevoit să scoată iarăși la vînzare
tractorul și 1-a vîndut la un preț mult mai redus; prin declarațiile martorilor Eremia
Ion și Eremia Domnica, care au declarat că au vopsit și reparat un tractor vechi cu
roțile sparte, la care au montat un căuș, lopată și alte agregate ca să arate ca unul nou
pe care inculpatul trebuia să-1 vîndă cuiva; prin recipisă semnată de inculpat.
În continuare, la numirea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului Dulgheru
Ion, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 6, 7, 61, 75 - 78 Cod penal și
le-a aplicat corespunzător.
Astfel, instanța de apel, la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului
pedepsei inculpatului, a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal și
anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea
celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de
condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului.
La caz, privind gravitatea infracțiunii săvârșite, conform art. 16 Cod penal,
instanța de apel a atestat că infracțiunea săvârșită, în funcție de caracterul și gradul
prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor grave.
Consecvent, instanța de apel a indicat că Dulgheru Ion a fost condamnat prin
sentința Judecătoriei Fălești din 10.06.2005 conform art. 123/1 Cod penal (în
10
redacția an. 1961), sentință casată prin decizia Curții de Apel Bălți din 10.08.2005,
fiindu-i stabilită pedeapsa amenzii în mărim de 300 salarii minime, echivalentul a
5400 lei, amenda achitată (f.d.27).
Astfel, instanța de apel a menționat că antecedentul penal de pînă la data
comiterii prezentei infracțiuni - este stins (f.d.32).
Ulterior, inculpatul a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Telenești din
19.11.13 în baza art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal, casată prin decizia Curții de Apel
Bălți din 26.03.14 în latură penală, fiindu-i stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita activități financiar-comerciale pe
un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, sentința
Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 21.03.16 în baza art. 190 alin.(2) lit.c) și
art.190 alin.(4) Cod penal, casată prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27.10.16
în latura penală, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă, prin aplicarea art.84 alin.(l),
(4) Cod penal, de 10 ani 3 zile închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții
și exercita activități financiar-comerciale pe un termen de 5 ani, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, sentința Judecătoriei Cahul (sediul
Cantemir) din 28.02.17 în baza art. 190 alin.(2) lit.c) Cod penal, prin aplicarea art.84
Cod penal, condamnat definitiv la 12 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a
ocupa funcții și exercita activități financiar-comerciale pe un termen de 5 ani, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis (f.d. 124-145).
Careva circumstanțe atenuante conform art. 76 Cod penal, nu au fost stabilite.
Circumstanțe agravante potrivit art. 77 Cod penal, în sarcina inculpatului nu au
fost reținute.
De asemenea, instanța de apel a reținut că inculpatul Dulgheru Ion vina nu a
recunoscut și nu s-a căit, considerând că între el și partea vătămată sunt relații civile
și promițînd că după eliberarea din locurile de detenție va restitui banii părții
vătămate - Xxxxx euro.
Astfel, avînd în vedere lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, ținînd cont
de atitudinea inculpatului față de fapta comisă, dar și de vîrsta inculpatului - 56 de
ani, de faptul că antecedentul penal este stins, instanța de apel a considerat că în
privința inculpatului va fi echitabilă și proporțională pedeapsa închisorii pe un
termen de 8 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.
Corespunzător, instanța de apel nu a reținut solicitarea procurorului în partea în
care a indicat asupra aplicabilității prevederilor art. 85 alin.(l) Cod penal, în speța
dedusă judecății, or din materialele cauzei se atestă că după comiterea prezentei
infracțiuni inculpatul a mai fost de 3 ori condamnat la pedeapsa închisorii cu
executare.
În altă ordine de idei, instanța de apel a reiterat că partea vătămată a înaintat
acțiune civilă împotriva inculpatului, solicitând încasarea prejudiciului material în
sumă de Xxxxx euro.
Raportînd prevederile legale la art.225 alin.(2) și (3), art. 219, art. 220 alin.(2)
11
Cod de procedură penală și art. 1398 alin. (1) Cod civil la materialele cauzei, avînd
în vedere că fapta prejudiciabilă a avut loc, a fost săvîrșită de inculpatul Dulgheru
Ion, vinovăția acestuia a fost dovedită pe deplin, instanța de apel a admis integral
acțiunea civilă, dispunând încasarea de la inculpat a prejudiciului material cauzat
prin infracțiune în sumă de Xxxxx euro, echivalentul în lei moldovenești conform
cursului valutar al Băncii Naționale a Moldovei la data executării sentinței, avînd în
vedere rata inflației pe parcursul anilor.
Hotărîrile judecătorești sunt atacate cu recursuri ordinare de către:
5.1. avocatul Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului Dulgheru Ion, prin care
indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12), 13) Cod de
procedură penală, a solicitat casarea hotărîrilor atacate, cu dispunerea rejudecării de
către instanța de apel.
În motivarea cererii de recurs avocatul a indicat următoarele motive :
- potrivit art.427 alin.(l) pct. 6), 8), 12), 13) Cod de procedură penală, hotărîrile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel, sau instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care
a afectat soluția instanței, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este
expus neclar precum și în cazurile cînd, nu au fost întrunite elementele infracțiunii
sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru
care condamnatul a fost pus sub învinuire, cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare
juridică greșită sau în cazul în care a intervenit o lege penală mai favorabilă, toate
aceste temeiuri fiind valabile în speța dată;
- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de a
recunoaște pe Dulgheru Ion Ion vinovat în baza art. 190 Cod penal. Acțiunile lui nu
sunt analizate în prisma acestei norme, însă nu sunt întrunite elementele constitutive
a componenței de infracțiune;
- instanța de apel nu a reparat erorile admise de instanța de fond în ceia ce
privește confuz în acuzațiile noi formulate de partea acuzării (inducând în eroare
partea vătămată, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, sub pretextul
importării de peste hotarele Republicii Moldova și transmiteri ulterioare în
proprietatea lui Botezatu Vasile, a.n. Xxxxx, a unui tractor de model „ XXXXX”, a
primit de la ultimul bani în sumă de Xxxxx EURO, ...pe care i-a însușit și până la
momentul actual nu a transmis în proprietatea lui Botezatu Vasile unitatea de tehnică
contractată și totodată acesta se eschivează de la rambursarea mijloacelor bănești
primite de la Botezatu Vasile, astfel, cauzând părții vătămate Botezatu Vasile un
prejudiciu material considerabil în proporții mari în sumă totală de Xxxxx MDL și
constatările instanței de fond care întocmai a copiat conținutul ordonanței din
25.01.2019, însă fără a concretiza care anume fapta pretins mincinoasă, de la cine
anume a fost primită suma de bani și care anume suma a fost primită;
12
- instanța de apel a repetat în decizia sa textul neconcretizat, și anume că,
„Dulgheru Ion prin acțiunile sale intenționate a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.
190 alin.(4) Cod penal, escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei
persoane, prin inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a
unei fapte mincinoase, determinată de comportamentul viclean, săvîrșită în proporții
mari”;
- instanța de apel a dispus examinarea cauzei în lipsa lui Botezatu Vasile,
declarațiile lui nu au fost verificate, chiar dacă sunt constatate contraziceri și
divergențe între declarațiile date de către partea vătămată la etapa urmăririi penale
(21.04.2016 - f.d. 43), în cadrul examinării cauzei în instanța de fond (la 06.06.2017
- f.d. 56 – 57, precum și la 10.07.2018 - f.d. 106 -108).
- se constată, că cazul vizat constituie un litigiu de ordin civil, care urmează a
fi soluționat de către instanța de judecată, or din prevederile art. 10 alin.(l) Cod civil,
rezultă că apărarea drepturilor civile încălcate se face pe cale judiciară;
- Dulgheru Ion urma să fie achitat de către instanța de apel cu cercetarea
procesului penal din motiv, că fapta nu întrunește semnele constitutive ale
componenței de infracțiune. În același timp, se constată, că cazul vizat constituie un
litigiu de ordin civil, care urmează să fie soluționat de către instanța de judecată;
- instanțele inferioare au dispus încasarea de la Dulgheru Ion în beneficiul lui
Botezatu Vasile prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă de Xxxxx
(Xxxxx) euro, chiar dacă s-a constatat că Botezatu Vasile a achitat doar o parte (în
jur de 4000 ) din suma Xxxxx Euro. Deci, prin intermediu instanțelor inferioare s-a
dispus îmbogățirea fără just temei, suma prejudiciului real fiind vădit exagerată;
- recurentul consideră, că instanța de apel avînd o idee preconcepută că
Dulgheru Ion a comis o infracțiune de escrocherie și nemotivat ignorând
argumentele apărării, în mod greșit a admis apelul procurorului, în ceia ce se referă
la semnul calificativ „proporții mari”, or motivele expuse contravin prevederilor art.
10 și 10/1 Cod penal, fapt reflectat prin sentința instanței de fond. Nu poate fi reținută
poziția instanței de apel de a calcula proporții mari prin prisma art. 126 Cod penal în
redacția care este în vigoare din 07.11.2016, deoarece aceasta este o legea penală
care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei;
- recurentul consideră că ambele instanțe nu au judecat cauza penală în
condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive legale pe care
se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, instanța
de apel nepronunțând-se asupra tuturor argumentelor din apel, și că recursurile
ordinare sunt întemeiate;
- instanțele judecătorești inferioare au încălcat grav principiul prezumției
nevinovăției, prevăzut la art. 8 Cod de procedură penală și principiul
contradictorialității în procesul penal prevăzut la art. 24 Cod de procedură penală,
precum și dreptul inculpatului prevăzut la art. 6§1 și art. 6§2 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ceia
13
ce constituie un viciu fundamental în cadrul procedurii instanțelor inferioare, care
a afectat hotărîrea atacată.
5.2. inculpatul Dulgheru Ion, prin care fără a indica vreun temei prevăzut de art.
427 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărîrilor atacate, cu
pronunțarea unei decizii de achitare.
În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :
- inculpatul nu a primit de la Botezatu Vasile suma de Xxxxx euro niciodată;
- inculpatul a indicat că nu este de acord cu escrocheria incriminată, cît și cu
acțiunea civilă;
- nu a avut absolut nici un scop de escrocherie, mai mult ca atît prima comandă
el a îndeplinit-o întocmai cum a avut înțelegerea cu Botezatu Veaceslav;
- consideră că în prezenta speță există un litigiu civil.
Asupra recursurilor declarate de avocatul Zadorojnîi Andrei în numele
inculpatului și de către inculpatul Dulgheru Ion, avocatul Kovali Vladimir în
numele părții vătămate Botezatu Vasile a depus referință prin care a solicitat
inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate, considerînd ca legală și
întemeiată hotărîrea instanței de apel, care a fost adoptată în corespundere cu
prevederile art. 414-419 Cod de procedură penală.
6.1. La fel, a depus referință și procurorul, prin care a solicitat inadmisibilitatea
recursurilor declarate, ca fiind vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale, or
instanța de apel în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură
penală, a verificat, s-a pronunțat și a apreciat fiecare probă din punct de vedere al
pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –
din punct de vedere al coroborării lor.
Judecând argumentele recursurilor în raport cu actele cauzei, Colegiul penal
lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din următoarele
motive.
7.1. Referitor la recursul declarat de către inculpatul Dulgheru Ion.
Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând
recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres
în art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie
invocate de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără
a agrava situația condamnatului.
Colegiul menționează că conform art.427 alin.(2) Cod de procedură penală,
temeiurile pentru recurs menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul
în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Conform prevederilor art.415 alin.(1) lit. a) Cod de procedură penală, instanța
de apel, judecând cauza în ordine de apel, respinge apelul în cazul în care acesta a
fost depus peste termen.
14
Conform art.402 Cod de procedură penală termenul de apel este de 15 zile de
la data pronunțării sentinței integrale sau de la data înmânării copiei de pe sentința
redactată, dacă legea nu dispune altfel.
După cum s-a menționat, instanța de apel a respins apelul inculpatului Dulgheru
Ion, din motiv că s-a depus peste termen.
Un apel declarat peste termen nu poate fi considerat un apel nedeclarat, astfel
încât părții care nu a utilizat apelul în termenul prevăzut de art.402 Cod de
procedură penală, nu i se poate îngrădi dreptul de a declara recurs împotriva
deciziei instanței de apel cu privire la soluția de respingere a apelului ca fiind
declarat peste termen și instanța de recurs este obligată să verifice dacă instanța de
apel a constatat că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate.
În speță, Colegiul penal lărgit consideră că concluzia adoptată de instanța de
apel este fondată și întemeiată, în acest sens indicând următoarele.
Astfel, analizând materialele cauzei, instanța de recurs a reținut că sentința
instanței de fond prin care Dulgheru Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în
baza art.190 alin.(2) lit. c) Cod penal (în redacția a. 2002), a fost pronunțată la 11
martie 2019, iar apelul a fost depus de către inculpatul Dulgheru Ion abia la 12
aprilie 2019.
În atare situație, instanța de apel corect a considerat că nu există temei de a
repune în termen apelul nominalizat, deoarece acesta nu a elucidat careva motive
întemeiate exhaustiv prevăzute de legiuitor la art. 403 Cod de procedură penală, nu
a indicat careva circumstanțe ce ar indica că a fost în imposibilitate să se prezinte la
pronunțarea sentinței, relevant fiind și faptul că inculpatul nici nu a solicitat
repunerea în termen, indicînd doar că nu a fost prezent în ședințele de judecată.
Totodată din materialele cauzei rezultă că inculpatul Dulgheru Ion a fost prezent
în ședințele de judecată, fiind audiat a oferit declarații, fapt confirmat atât prin
procesul verbal al ședinței de judecată, prin declarațiile oferite de el instanței, (f.d.
164-167, 170, 179-189).
Mai mult, în cadrul ședinței de judecată, inculpatul Dulgheru Ion a fost asistat
de apărătorul Andrei Zadorojnîi, care pe parcursul judecării cauzei a fost prezent în
ședințele de judecată și a apărat drepturile și interesele inculpatului.
Odată ce, potrivit legii, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării
sentinței, și respectiv curge de la această dată, precum și se constată că întârzierea
termenului de declarare a apelurilor nu este determinată de motive întemeiate,
rezultă că apelurile sunt declarate tardiv, adică sunt depuse peste termen.
Astfel, pentru Dulgheru Ion termenul de 15 zile de declarare a apelului s-a
început din data pronunțării sentinței, adică 11 martie 2019.
Potrivit art.403 Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea
termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța
de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a
fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării
15
despăgubirilor materiale.
Conform art.404 Cod de procedură penală, apelul peste termen poate fi declarat
de către participantul la proces care a lipsit atât la judecarea cât și la pronunțarea
sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței, dar nu mai târziu de 15
zile de la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.
Colegiul penal lărgit menționează că, repunerea în termen este o prerogativă a
instanței de apel, care urmează să se pronunțe cu motivația respectivă în textul
deciziei, or, în cazul dat concluzia adoptată de instanța de apel este legală și
întemeiată, deoarece apelul s-a depus peste termen.
Concomitent, Colegiul penal lărgit menționează că soluția de respingere a
apelului ca depus peste termen nu implică o verificare a hotărârii atacate, întrucât
instanța de apel nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a acesteia decât
în cadrul unui apel exercitat în mod legal, or, în cazul în care apelul este tardiv,
judecata nu mai are loc, deoarece instanța de apel nu a fost sesizată în conformitate
cu legislația în vigoare.
Totodată, argumentul recurentului referitor la achitarea sa, Colegiul penal lărgit
îl consideră neîntemeiat și declarativ, or instanța de apel analizând și apreciind
probele, în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală,
conform cărora, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu -
din punct de vedere al coroborării lor, a constatat cu certitudine că Dulgheru Ion la
data de 30 mai 2008, aflându-se pe str. Studenților, 8/1, mun. Chișinău, urmărind
scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, inducând în eroare partea
vătămată Botezatu Vasile, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sub
pretextul importării de peste hotarele Republicii Moldova și transmiterii ulterioare
în proprietatea lui Botezatu Vasile, a.n. Xxxxx, a unui tractor de model
„XXXXX”, a primit de la ultimul bani în sumă de Xxxxx Euro, care conform
cursului oficial EURO/MDL stabilit de BNM constituie Xxxxx MDL, pe care i-a
însușit și până la momentul actual nu a transmis în proprietatea lui Botezatu Vasile
unitatea de tehnică contractată și totodată acesta se eschivează de la rambursarea
mijloacelor bănești primite de la Botezatu Vasile, astfel, cauzând părții vătămate
Botezatu Vasile un prejudiciu material considerabil în proporții mari în sumă totală
de Xxxxx MDL.
Astfel, instanța de recurs reține că temeiurile invocate de recurent nu și-au găsit
confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu
s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar din
considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, de aceea recursul
ordinar declarat de către inculpatul Dulgheru Ion, se respinge ca inadmisibil, fiind
vădit neîntemeiat.
7.2. Referitor la recursul declarat de către avocatul Zadorojnîi Andrei în
16
numele inculpatului Dulgheru Ion.
Conform prevederilor art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând
recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil.
În conformitate cu art.422 Cod de procedură penală, recursul împotriva
deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la
data pronunțării deciziei.
În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat
recurs ordinar în termen.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin
hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor
de drept formal și material.
Referitor la temeiurile pentru recursul declarat prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.
6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează că aceste temeiuri nu
și-au găsit confirmarea la judecarea recursului ordinar declarat, specificînd în acest
sens următoarele.
Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a stabilit cu certitudine toate
circumstanțele de fapt și aspectele de drept, a tras concluzia corectă și întemeiat a
respins apelul inculpatului Dulgheru Ion ca depus peste termen și apelul avocatului
Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului ca nefondat, iar apelul procurorului
Dulgheru Andrei l-a admis, casînd sentința, a pronunțat o nouă hotărâre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Dulgheru Ion a fost recunoscut
vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(4) Cod penal și în baza
acestei Legi i s-a aplicat pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 (opt)
ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul
de a ocupa funcții și a exercita activități financiare pe un termen de 5 (cinci) ani.
În temeiul art. 84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial cu pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 28
februarie 2017, s-a stabilit lui Dulgheru Ion pedeapsă definitivă de 14 (paisprezece)
ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea
de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități financiare pe un termen de 5
(cinci) ani.
Acțiunea civilă înaintată de către Botezatu Vasile s-a admis și s-a încasat din
contul inculpatului Dulgheru Ion în beneficiul părții vătămate Botezatu Vasile suma
de Xxxxx (Xxxxx) Euro, echivalentul în lei moldovenești conform cursului valutar
al Băncii Naționale a Republicii Moldova, la data executării sentinței.
Colegiul penal lărgit, analizând conținutul recursului declarat și decizia atacată,
consideră că alegațiile recurentului sunt nefondate, or, instanța de apel la judecarea
apelurilor declarate, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,
respectând prevederile art.414 alin.(1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală,
și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile
17
declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa
cum este indicat în pct. 4.1 din prezenta decizie, motivarea soluției este corectă, fără
a contrazice dispozitivul hotărîrii, instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de
fapt, care să afecteze soluția instanței, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește
și reiterarea căreia nu o consideră necesară.
Apărarea invocă în recurs argumente cu privire la faptul că „că cazul vizat
constituie un litigiu de ordin civil”, însă Colegiul penal lărgit constată că delimitarea
escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil urmează a fi percepută corect,
luând în considerație două aspecte de maximă importanță, și anume: atitudinea
persoanei față de faptul transmiterii lui a bunului și disponibilitatea efectivă a
acestuia de a-și executa angajamentele asumate. Or, în speță acțiunile inculpatului
au depășit limitele cadrului civil, trecând în sfera de acțiune a Codului penal. Limita
între un acord civil și o componență de infracțiune este latura subiectivă, care în
cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a părților, iar în cazul
escrocheriei este caracterizată prin abuz de încredere și înșelăciune. Lipsa intenției
infracționale la momentul intrării în raporturi juridice civile nu presupune
excluderea posibilității trecerii pe parcurs a raporturilor civile în sfera penalului.
Colegiul penal lărgit menționează că recurentul, invocă și temeiul prevăzut de
art.427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia nu au fost întrunite
elementele infracțiunii și critică că nu este de acord cu modalitatea de apreciere a
probelor - temeiuri care nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului ordinar
declarat.
Instanța de recurs ordinar reține că instanța de apel, just a reținut că vinovăția
inculpatului Dulgheru Ion de comiterea infracțiunii imputate, a fost dovedită prin
cumulul de probe cercetate în instanța de apel, analizate și apreciate prin prisma
art. 101 Cod de procedură penală.
Colegiul penal lărgit menționează că potrivit recursului înaintat de către
avocatul Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului, acesta solicită achitarea în baza
art. 190 alin. (4) Cod penal în privința lui Dulgheru Ion, pe motiv că cazul vizat
constituie un litigiu de ordin civil, care urmează a fi soluționat de către instanța de
judecată.
La acest capitol, Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de
„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs
condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește
latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acțiuni și prejudiciu).
Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel corect a respectat prevederile
art.414 Cod de procedură penală și a supus verificării declarațiile părții vătămate
Botezatu Vasile (f.d. 106-108, 112); martorului Eremia Ion (f.d. 146); martorului
Eremia Domnica (f.d. 147), și probele materiale scrise administrate – plîngerea părții
vătămate Botezatu Vasile, prin care solicită atragerea la răspundere penalăa cet.
18
Dulgheru Ion (f. d. 9, vol. I), procesul-verbal de ridicare de la cet. Botezatu Vasile a
recipisei în original pe o filă (f.d. 19, vol. I), recipisă ridicată de la Botezatu Vasile
– o filă din agendă, cu conținutul „Eu Dulgheru Ion am primit Xxxxx euro de la cet.
Botezatu Vasile, 30.05.2008, semnătura (f.d. 20, vol.I), în urma la ce a conchis
asupra temeiniciei soluției pronunțate de instanța de apel referitor la vinovăția
inculpatului Dulgheru Ion, expusă în pct. 4.1. a deciziei, considerând că argumentele
apărării cu privire la nevinovăția acestuia nu și-au găsit confirmare în cadrul
cercetării judecătorești.
Probele indicate sunt amănunțit și detaliat descrise în decizia instanței de apel,
care sunt pertinente și concludente, coroborează între ele și nu prezintă careva dubii
(f. d. 256-260, vol. III).
Prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor care caracterizează
latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor care caracterizează latura
subiectivă a acestei infracțiuni, au fost demonstrate prin probele descrise în
decizia instanței de apel, acumulate la faza urmăririi penale și examinate în
cadrul ședințelor de judecată a instanței de apel.
Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, pe care și-
o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra legalității
și temeiniciei concluziilor instanței de apel, care a constatat existența faptei și
vinovăției inculpatului Dulgheru Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190
alin.(4) Cod penal, fiind stabilite în cauză toate elementele constitutive ale -
escrocheriei, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea în
eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase,
determinată de comportamentul viclean, săvîrșită în proporții mari.
Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept
relevante și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe administrate în cauză,
cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art.101 Cod de procedură
penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și
coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,
ceea ce contrazic temeiul prevăzut de pct.8 alin.(1) art.427 Cod de procedură penală
invocat de recurent. Prin urmare, se constată că au fost respectate prevederile
art.101 Cod de procedură penală.
Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că, în cadrul ședinței de judecată a
instanței de apel au fost prezentate suficiente probe concludente, pertinente și utile,
care demonstrează pe deplin vinovăția lui Dulgheru Ion în comiterea infracțiunii
incriminate.
Colegiul penal lărgit respinge ca nefondat argumentul recurentului privind
încălcarea de către instanța de apel a jurisprudenței CEDO, motivând, că instanțele
judecătorești inferioare au încălcat grav principiul prezumției nevinovăției,
prevăzut la art. 8 Cod de procedură penală și principiul contradictorialității în
procesul penal prevăzut la art. 24 Cod de procedură penală, precum și dreptul
19
inculpatului prevăzut la art. 6§1 și art. 6§2 din Convenția Europeană pentru
Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ceia ce constituie un
viciu fundamental în cadrul procedurii instanțelor inferioare, care a afectat
hotărîrea atacată or, la caz nu se constată careva încălcări a dreptului inculpatului
la un proces echitabil, decizia instanței de apel fiind corect motivată în acest sens,
motivare care Colegiul penal lărgit și-o însușește, ce este conform practicii CEDO,
hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.
Prin urmare, Colegiul penal lărgit raportând temeiurile invocate de recurent în
recurs cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către
instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent,
care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei
în partea criticată de recurent, deoarece argumentele expuse în recursul depus au
constituit obiect de discuție în instanța de apel și asupra tuturor argumentelor și
motivelor relevante invocate inclusiv în prezenta cerere de recurs instanța de apel
s-a pronunțat clar în decizia atacată. În fapt, decizia instanței de apel corespunde
tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, fără a
fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce nu se constată
prezența temeiurilor invocate.
Raportând motivele invocate în recurs la materialele cauzei penale, Colegiul
penal lărgit reține că argumentele invocate de recurent nu își găsesc confirmare în
speța dată, motiv pentru care le va respinge ca neîntemeiate.
Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal lărgit,
verificând suplimentar materialele dosarului, specifică că judecând apelul
instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv,
adoptând o soluție corectă de casare a sentinței, care este argumentată și
corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în
ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și,
totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,
din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și
coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu certitudine că inculpatul
Dulgheru Ion a săvârșit infracțiunea nominalizată în circumstanțele descrise în
actul de sesizare a instanței.
În desfășurarea acestei idei, instanța de recurs ordinar specifică că, așa cum
rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în
conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,
astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la
pronunțarea unei noi hotărâri prin care Dulgheru Ion a fost recunoscut vinovat în
baza art.190 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei, cu aplicarea prevederilor
art. 84 alin. (4) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 14 ani, cu
executarea pedepsei închisorii în penitenciare de tip semiînchis, cu privarea de
dreptul de a ocupa funcții și exercita activități financiare pe un termen de 5 ani.
20
Referitor la argumentul avocatului că „ședințele de judecată au fost petrecute
în lipsa părții vătămate Botezatu Vasile, considerînd ilegal faptul dat”, Colegiul
penal lărgit îl consideră neîntemeiat, or, interesele părții vătămate au fost
reprezentate de către avocatul acesteia Kovali Vladimir și însuși avocatul
Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului la întrebarea instanței în ședința de
judecată a declarat că consideră posibil examinarea cauzei în lipsa părții vătămate
(f. d. 240, vol. II), or se constată că acesta este plecat peste hotarele țării și prezența
lui în instanța de judecată a fost imposibilă.
Cu privire la temeiurile invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct.
12) și 13) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit le consideră neîntemeiate
și menționează că recurentul le-a invocat pur declarativ fără a le descrie detaliat.
Astfel, hotărârea atacată nu este afectată de erori de drept și lipsesc careva
motive ce ar servi drept temei pentru rejudecarea cauzei în ordine de recurs, cu
referire la confirmarea vinovăției inculpatului.
Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, astfel de erori de
drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare recursul depus de către
avocatul Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului Dulgheru Ion urmează a fi
respins ca inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către avocatul
Zadorojnîi Andrei în numele inculpatului și de către inculpatul Dulgheru Ion,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2019, în
cauza penală privindu-l pe Dulgheru Ion Xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 10 martie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Boico Victor
21