1ra-2038/2020 — art. 145 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 145 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-2038/2020 — art. 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-2038/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
18 noiembrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Diaconu Iurie
judecători Catan Liliana
Guzun Ion
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Vlas Elena în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 22 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe
SEMENIUC Edgar XXXXX, născut la XXXXX,
originar și domiciliat XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 09.10.2018 – 02.11.2018;
Instanța de apel: 20.11.2018 – 30.01.2019;
15.01.2020 – 22.07.2020;
Instanța de recurs: 15.04.2019 – 12.11.2019;
19.09.2020 – 18.11.2020.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Edineț sediul Briceni din 02 noiembrie 2018, cauza
fiind examinată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.
3641 Cod de procedură penală, Semeniuc Edgar a fost recunoscut vinovat și
condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, la 7 ani închisoare cu executare în
penitenciar de tip închis.
Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate, Lunga Margareta, a
fost admisă integral, fiind dispusă încasarea din contul lui Semeniuc Edgar în
beneficiul lui Lunga Margareta suma de 60.000 lei cu titlu de prejudiciu material.
Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă
de 24.668 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Semeniuc
Edgar la 01 aprilie 2018 aproximativ la ora 14:00, fiind în stare de ebrietate
alcoolică cu concentrația de alcool în aerul expirat de 0.91 mg/l alcool, aflându-se
în gospodăria lui Lunga Dumitru, situată în XXXXX, în urma
unui conflict cu Lunga Victor, având intenția de a-l omorî pe acesta, i-a aplicat o
lovitură cu cuțitul în regiunea binotoracului stâng spațiu intercostal III pe linia
1
medio-claviculară, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală
nr.201819C0066 din 03.04.2018, vătămări corporale grave periculoase pentru
viață, în urma cărora Lunga Victor a decedat pe loc.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de
către procuror și de succesorul părții vătămate, Lunga Margareta, prin care au solicitat
casarea sentinței Judecătoriei Chișinău.
3.1 Procurorul a solicitat în apelul său casarea sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit ordinii stabilite pentru
prima instanță, prin care Semeniuc Edgar să fie recunoscut vinovat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(1) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă
de închisoare pe termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.
Acțiunea civilă înaintată și modificată de succesorul părții vătămate, Lunga
Margareta să fie admisă integral, cu încasarea de la Semeniuc Edgar în beneficiul
lui Lunga Margareta prejudiciul material în sumă de 60.000 lei. Încasarea din contul
lui Semeniuc Edgar a cheltuielilor judiciare în sumă de 24.668 lei.
În argumentarea cerințelor sale apelantul a invocat că, prima instanță la stabilirea
pedepsei penale nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii
săvârșite de Semeniuc Edgar, fapt care contravine prevederilor art. 7, 61 alin. (2), 75
alin. (1) Cod penal. Astfel, prima instanță nejustificat a stabilit o pedeapsă sub formă
de închisoare pe termen de 7 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, fiind o
pedeapsă în opinia sa prea blândă.
Instanța în partea descriptivă a sentinței nu a indicat nici un motiv sau careva
circumstanțe excepționale ale cauzei, de care a ținut cont la argumentarea faptului
din ce cauză la stabilirea pedepsei pentru omor intenționat, pedeapsa cu închisoarea
inculpatului a fost coborâtă până aproape de limita minimă, și anume de 7 ani. În speță
pedeapsa nu va realiza scopul de restabilire a echității sociale și prevenirea săvârșirii
de noi infracțiuni, astfel nu vor fi realizate obiectivele legii penale.
Totodată, dispunând condamnarea lui Semeniuc Edgar în baza art. 145
alin. (1) Cod penal, instanța neîntemeiat a respins demersul acuzatorului privind
încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată ce au fost suportate în legătură
cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală, și anume raporturi de expertiză
judiciară și testarea alcooscopică cu aparatul Drager, în total suma de 24.668 lei.
Cu referire la prevederile art. 227 alin. (1), (3), 229, 227 alin. (2) pct. 5)
Cod de procedură penală, procurorul a indicat că, cheltuielile judiciare nu se pot
confunda cu despăgubirile civile, acestea din urmă putându-se acorda numai în
măsura în care infracțiunea a produs pagube materiale. La materialele cauzei
penale au fost anexate probe certe, care dovedesc suportarea cheltuielilor judiciare
în sumă de 24.668 lei, însă instanța de judecată nu a dat apreciere acestui fapt.
2
3.2 Succesorul părții vătămate, Lunga Margareta a contestat cu apel
sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei penale,
cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului prevăzut pentru prima instanță,
prin care lui Semeniuc Edgar să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră. În motivarea
apelului înaintat, a invocat că, inculpatul a săvârșit o faptă prejudiciabilă care se
califică ca una deosebit de gravă, însă instanța a aplicat o sancțiune prea blândă în
coraport cu fapta comisă.
Ca rezultat al infracțiunii au rămas doi copii minori fără tată și fără unicul
întreținător. Prima instanță nu a motivat soluția prin aplicarea unei pedepse mai
blânde. Fapta săvârșită de către inculpat are un impact foarte mare, prin faptul că, la
moment în societate se atrage o atenție sporită asupra infracțiunilor de omucidere. Or,
astfel de acțiuni trebuie pedepsite cu sancțiunea cea mai aspră, în speță,
privarea de libertate pe un termen maximum posibil
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 ianuarie 2019,
au fost admise apelurile procurorului și Succesorul părții vătămate, Lunga Margareta,
casată sentința în latura penală și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care lui Semeniuc Edgar recunoscut vinovat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa 10 ani
închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. În rest sentința s-a menținut.
În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, deși prima
instanță la stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont de prezența circumstanțelor
atenuante pe caz, neîntemeiat a aplicat pedeapsa sub limita minimă stabilită de
sancțiunea articolului respectiv, fără a ține cont de faptul că a comis infracțiunea cu
intenție directă, de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, fapt care
contravine prevederilor art. 7 Cod penal.
Instanța de apel a concluzionat că, în privința inculpatului urmează a fi aplicată
o pedeapsă mai aspră, cu respectarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală.
Cu privire la solicitarea procurorului în latura acțiunii civile înaintate de către
succesorul părții vătămate, Lungu Margareta, cu încasarea de la Semeniuc Edgar în
beneficiul lui Lunga Margareta suma prejudiciului material în mărime de 60.000 lei,
instanța de apel nu s-a expus, deoarece Lunga Margareta în instanța de apel, nu are
careva pretenții față de inculpat de ordin material.
Cu referire la argumentul invocat în cererea de apel de către acuzator, privind
încasarea de la Semeniuc Edgar în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare în sumă
de 24.668 lei, instanța de apel a indicat că, apelantul nu a indicat în temeiul cărei
prevederi legale instanța de judecată ar fi obligată să încaseze sumele date de la
inculpat, în cererea de apel fiind indicat doar că cerința respectivă este întemeiată pe
prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală. Totodată, legiuitorul a stipulat
3
expres în art. 229 alin.(1) Cod de procedură penală, că, cheltuielile judiciare sunt
suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.
A fost considerat neîntemeiată solicitarea procurorului privind încasarea de la
inculpat a sumei de 24.668 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru întocmirea
rapoartelor de expertiză judiciară și testarea alcooscopică cu aparatul Drager.
În continuare, cu trimitere la prevederile art. 143 alin. (1) pct. 6), alin. (2) Cod
de procedură penală, instanța de apel a notat că, în cazurile când expertiza a fost
dispusă de către organul de urmărire penală, plățile necesare pentru efectuarea
expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești ale bugetului de stat.
În speță, efectuarea expertizelor judiciare pentru constatarea circumstanțelor
cauzei, a fost ordonată de către organul de urmărire penală în vederea determinării
încadrării juridice a faptei, acțiuni ce țin de administrarea probatoriului și formularea
învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.
Ne fiind de acord cu decizia, procurorul în temeiul pct. 6) alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea
acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet
de judecată.
În motivarea cerințelor sale a invocat că, poziția instanței de apel privind
neîncasarea de la Semeniuc Edgar în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în
sumă de 24.668 lei, suportate pentru efectuare expertizelor medico-legale este
neargumentată.
La fel, în susținerea poziției sale, procurorul a făcut referire la prevederile art.
142 alin. (1), 227 alin. (1) 228 alin. (3), 229 alin. (1) Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 12
noiembrie 2019, s-a admis recursul ordinar declarat de procuror, s-a casat parțial
decizia în partea neîncasării cheltuielilor de judecată și s-a dispus rejudecarea cauzei
în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Celelalte dispoziții ale deciziei contestate s-au menținut.
În motivarea deciziei, Colegiul a menționat că, recursul este întemeiat în baza
pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Din conținutul recursului rezultă că,
partea acuzării este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de fond, precum
și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, însă critică decizia instanței de apel,
în partea ce ține de faptul că instanța de apel a menținut sentința prin care a fost
respinsă solicitarea acuzatorului privind încasarea de la Semeniuc Edgar a
cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 24668 lei.
Colegiul penal verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest aspect,
a constatat că instanța de apel, la examinarea apelului, nu a respectat întru totul
prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel că
hotărârea atacată nu cuprinde întru totul motivele pe care se întemeiază soluția.
4
Instanța de apel l-a recunoscut vinovat și l-a condamnat pe Semeniuc Edgar,
totodată a respins ca neîntemeiată solicitarea procurorului, privind încasarea de la
inculpat a cheltuielilor de judecată în sumă de 24.668 lei,. În motivarea soluției
adoptate instanța de apel a indicat că „...în cazurile când expertiza a fost dispusă de
către organul de urmărire penală, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor
fi achitate din contul mijloacelor bănești ale bugetului de stat. În speță, efectuarea
expertizelor judiciare pentru constatarea circumstanțelor cauzei, a fost ordonată de
către organul de urmărire penală în vederea determinării încadrării juridice a faptei,
acțiuni ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse
în sarcina părții acuzării.…”, astfel considerând necesar respingerea apelului
procurorului.
La soluționarea chestiunii cu privire la încasarea sau neîncasarea din contul
inculpatului a cheltuielilor judiciare, ce țin de efectuarea expertizei judiciare, instanța
de apel, făcând trimitere la prevederile art. 229, 143 Cod de procedură penală, a omis
faptul că art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală, prevede că, cheltuielile
judiciare cuprind și sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în
cauza penală.
La fel, instanța de recurs a menționat că, prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în
vigoare din 09.02.2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr. 40-47 art. 108 din
09.02.2018), a fost abrogat alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, care prevedea
că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din
contul mijloacelor bugetului de stat.
Totodată, a reținut că alin. (1) art. 143 Cod de procedură penală, prevede cazurile
când expertiza judiciară se dispune și se efectuează în mod obligatoriu, care
corespunde situației din speță, deoarece pentru a stabili gradul de gravitate a leziunilor
corporale a părții vătămate, era necesară efectuarea expertizei.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 22 iulie 2020, apelul
procurorului a fost admis, cu casarea sentinței parțial în latura cheltuielilor judiciare,
cu pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după
cum urmează:
S-a încasat de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile judiciare suportate
pentru efectuarea expertizei judiciare în sumă de 24.668 lei.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a considerat întemeiată
cerința acuzatorului de stat referitor la încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare
în mărime de 24.668 lei, fapt pentru care a dispus casarea sentinței în această parte,
cu pronunțarea unei soluții noi în sensul celor solicitate. În susținerea acestei concluzii
și cu referire la prevederile art. 227 alin. (1), 229 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură
penală.
5
La fel, instanța de apel a menționat că, prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în
vigoare din 09.02.2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr. 40-47 art. 108 din
09.02.2018), a fost abrogat alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, care prevedea
că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din
contul mijloacelor bugetului de stat.
Totodată, s-a reținut că alin. (1) art. 143 Cod de procedură penală, prevede
cazurile când expertiza judiciară se dispune și se efectuează în mod obligatoriu, care
corespunde situației din speță, deoarece pentru a stabili gradul de gravitate a leziunilor
corporale a părții vătămate, era necesară efectuarea expertizei.
Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și
integrală: întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea
urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,
obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă
partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor
cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,
incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare
de către prima instanță.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocata Vlas Elena în interesele
inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6
Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie scutit de cheltuielile judiciare
în mărime de 24.668 lei.
În motivare recurenta invocă prevederile art. 227 - 229 Cod de procedură penală,
menționând că cheltuielile judiciare încasate au fost efectuate în scopul calificării
corecte a faptei comise și încadrării juridice, fiind efectuate în cadrul urmăririi penale
în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției
inculpatului, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.
Normele procedurale nu prevăd expres achitarea din contul inculpatului a
cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare. În baza art. 143 alin.
(2) Cod de procedură penală plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile
prevăzute de alin. (1) se face din contul statului.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,
menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și
lipsit de temeiuri legale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta
urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Din conținutul cererii de recurs, se constată că recurenta face trimitere la temeiul
6
de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia
sunt pasibile contestării cu recurs ordinar hotărârile adoptate de instanța de apel în
cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a
admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
În general, cerința textuală a acestui caz de casare presupune că, la etapa
judecării cauzei de către instanța de apel s-au încălcat prevederile legii procesual-
penale, și nici un indiciu nu poate sugera recurentului precum că, chestiunea de
apreciere a probatoriului ar putea constitui în sine o eroare de drept care să se subscrie
măcar unuia din cele 5 subpuncte ale pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.
Ținând cont de cele menționate, apărătoarea critică doar încasarea cheltuielilor
judiciare pe care Curtea de Apel le-a încasat din contul inculpatului, astfel colegiul se
va expune în continuarea pe aceste motive
Afirmația recurentei precum că instanța de apel nefondat a încasat suma de
24.668 lei de la inculpat, Colegiul penal reține ca fiind argumentată poziția instanței
de apel, deoarece, potrivit art. 227 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare sunt
cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului
penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea
acțiunilor procesuale în cauza penală și aceste cheltuieli judiciare se plătesc din
sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, iar conform alin. (2) art.
229 Cod de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să
recupereze cheltuielile judiciare.
În cazul supus judecării, cheltuielile judiciare în sumă de 24.668 lei au fost
suportate de stat pentru efectuarea expertizelor judiciare. nr. 201819C0066 din
03.04.2018 - 4498 lei, nr. 201819P0142 din 03.04.2018 - 128 lei, nr. 34/12/1-R-1907
din 11.05.2018 – 1680 lei, nr. 201805O0138 din 14.05.2018 – 8820 lei, nr.
201808M0084 din 05.07.2018 – 7620 lei, nr. 201837A0136 din 27.09.2018 – 1862
lei și testarea alcooscopică cu aparatul Drager - 30 lei.
Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și
integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea
urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului, astfel,
obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia.
De menționat că, cauza penală a fost examinată de instanța de recurs referitor
la neîncasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată, și a argumentat
concluzia privind remiterea cauzei la rejudecarea și casarea parțială în latura
cheltuielilor judiciare.
7
Astfel, instanța de apel corect a conchis necesitatea încasării cheltuielilor
judiciare de la inculpat în folosul statului, concluzie pe care o preia în deplină măsură
instanța de recurs.
În final, Colegiul consideră oportun de a se referi și la jurisprudența constantă a
Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că instanțele judecătorești
trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se vedea în acest
sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt
obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă
el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a
prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și
circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să
admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză,
o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (a se vedea
în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).
Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei
decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de
procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de
apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de art.
414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar sunt vădit
neîntemeiate.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vlas Elena în numele
inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 iulie
2020, în cauza penală privindu-l pe SEMENIUC Edgar XXXXX, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 decembrie 2020.
Președinte Diaconu Iurie
Judecător Catan Liliana
Judecător Guzun Ion
8