1ra-2038/2020 — art. 145 alin. 1 CP

1ra-2038/2020 — art. 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2038/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Vlas Elena în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 22 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe

SEMENIUC Edgar XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.10.2018 – 02.11.2018;

Instanța de apel: 20.11.2018 – 30.01.2019;

15.01.2020 – 22.07.2020;

Instanța de recurs: 15.04.2019 – 12.11.2019;

19.09.2020 – 18.11.2020.

c o n s t a t ă:

fiind examinată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.

3641 Cod de procedură penală, Semeniuc Edgar a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, la 7 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate, Lunga Margareta, a

fost admisă integral, fiind dispusă încasarea din contul lui Semeniuc Edgar în

beneficiul lui Lunga Margareta suma de 60.000 lei cu titlu de prejudiciu material.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă

de 24.668 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Edgar la 01 aprilie 2018 aproximativ la ora 14:00, fiind în stare de ebrietate

alcoolică cu concentrația de alcool în aerul expirat de 0.91 mg/l alcool, aflându-se

în gospodăria lui Lunga Dumitru, situată în XXXXX, în urma

unui conflict cu Lunga Victor, având intenția de a-l omorî pe acesta, i-a aplicat o

lovitură cu cuțitul în regiunea binotoracului stâng spațiu intercostal III pe linia

1

medio-claviculară, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală

nr.201819C0066 din 03.04.2018, vătămări corporale grave periculoase pentru

viață, în urma cărora Lunga Victor a decedat pe loc.

către procuror și de succesorul părții vătămate, Lunga Margareta, prin care au solicitat

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău.

3.1 Procurorul a solicitat în apelul său casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit ordinii stabilite pentru

prima instanță, prin care Semeniuc Edgar să fie recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(1) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă

de închisoare pe termen de 10 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată și modificată de succesorul părții vătămate, Lunga

Margareta să fie admisă integral, cu încasarea de la Semeniuc Edgar în beneficiul

lui Lunga Margareta prejudiciul material în sumă de 60.000 lei. Încasarea din contul

lui Semeniuc Edgar a cheltuielilor judiciare în sumă de 24.668 lei.

În argumentarea cerințelor sale apelantul a invocat că, prima instanță la stabilirea

pedepsei penale nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite de Semeniuc Edgar, fapt care contravine prevederilor art. 7, 61 alin. (2), 75

alin. (1) Cod penal. Astfel, prima instanță nejustificat a stabilit o pedeapsă sub formă

de închisoare pe termen de 7 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, fiind o

pedeapsă în opinia sa prea blândă.

Instanța în partea descriptivă a sentinței nu a indicat nici un motiv sau careva

circumstanțe excepționale ale cauzei, de care a ținut cont la argumentarea faptului

din ce cauză la stabilirea pedepsei pentru omor intenționat, pedeapsa cu închisoarea

inculpatului a fost coborâtă până aproape de limita minimă, și anume de 7 ani. În speță

pedeapsa nu va realiza scopul de restabilire a echității sociale și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, astfel nu vor fi realizate obiectivele legii penale.

Totodată, dispunând condamnarea lui Semeniuc Edgar în baza art. 145

alin. (1) Cod penal, instanța neîntemeiat a respins demersul acuzatorului privind

încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată ce au fost suportate în legătură

cu efectuarea acțiunilor de urmărire penală, și anume raporturi de expertiză

judiciară și testarea alcooscopică cu aparatul Drager, în total suma de 24.668 lei.

Cu referire la prevederile art. 227 alin. (1), (3), 229, 227 alin. (2) pct. 5)

Cod de procedură penală, procurorul a indicat că, cheltuielile judiciare nu se pot

confunda cu despăgubirile civile, acestea din urmă putându-se acorda numai în

măsura în care infracțiunea a produs pagube materiale. La materialele cauzei

penale au fost anexate probe certe, care dovedesc suportarea cheltuielilor judiciare

în sumă de 24.668 lei, însă instanța de judecată nu a dat apreciere acestui fapt.

2

3.2 Succesorul părții vătămate, Lunga Margareta a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei penale,

cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului prevăzut pentru prima instanță,

prin care lui Semeniuc Edgar să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră. În motivarea

apelului înaintat, a invocat că, inculpatul a săvârșit o faptă prejudiciabilă care se

califică ca una deosebit de gravă, însă instanța a aplicat o sancțiune prea blândă în

coraport cu fapta comisă.

Ca rezultat al infracțiunii au rămas doi copii minori fără tată și fără unicul

întreținător. Prima instanță nu a motivat soluția prin aplicarea unei pedepse mai

blânde. Fapta săvârșită de către inculpat are un impact foarte mare, prin faptul că, la

moment în societate se atrage o atenție sporită asupra infracțiunilor de omucidere. Or,

astfel de acțiuni trebuie pedepsite cu sancțiunea cea mai aspră, în speță,

privarea de libertate pe un termen maximum posibil

au fost admise apelurile procurorului și Succesorul părții vătămate, Lunga Margareta,

casată sentința în latura penală și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Semeniuc Edgar recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa 10 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. În rest sentința s-a menținut.

instanță la stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont de prezența circumstanțelor

atenuante pe caz, neîntemeiat a aplicat pedeapsa sub limita minimă stabilită de

sancțiunea articolului respectiv, fără a ține cont de faptul că a comis infracțiunea cu

intenție directă, de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, fapt care

contravine prevederilor art. 7 Cod penal.

Instanța de apel a concluzionat că, în privința inculpatului urmează a fi aplicată

o pedeapsă mai aspră, cu respectarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală.

Cu privire la solicitarea procurorului în latura acțiunii civile înaintate de către

succesorul părții vătămate, Lungu Margareta, cu încasarea de la Semeniuc Edgar în

beneficiul lui Lunga Margareta suma prejudiciului material în mărime de 60.000 lei,

instanța de apel nu s-a expus, deoarece Lunga Margareta în instanța de apel, nu are

careva pretenții față de inculpat de ordin material.

Cu referire la argumentul invocat în cererea de apel de către acuzator, privind

încasarea de la Semeniuc Edgar în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare în sumă

de 24.668 lei, instanța de apel a indicat că, apelantul nu a indicat în temeiul cărei

prevederi legale instanța de judecată ar fi obligată să încaseze sumele date de la

inculpat, în cererea de apel fiind indicat doar că cerința respectivă este întemeiată pe

prevederile art. 227-229 Cod de procedură penală. Totodată, legiuitorul a stipulat

3

expres în art. 229 alin.(1) Cod de procedură penală, că, cheltuielile judiciare sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

A fost considerat neîntemeiată solicitarea procurorului privind încasarea de la

inculpat a sumei de 24.668 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru întocmirea

rapoartelor de expertiză judiciară și testarea alcooscopică cu aparatul Drager.

În continuare, cu trimitere la prevederile art. 143 alin. (1) pct. 6), alin. (2) Cod

de procedură penală, instanța de apel a notat că, în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală, plățile necesare pentru efectuarea

expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești ale bugetului de stat.

În speță, efectuarea expertizelor judiciare pentru constatarea circumstanțelor

cauzei, a fost ordonată de către organul de urmărire penală în vederea determinării

încadrării juridice a faptei, acțiuni ce țin de administrarea probatoriului și formularea

învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea

acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, poziția instanței de apel privind

neîncasarea de la Semeniuc Edgar în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în

sumă de 24.668 lei, suportate pentru efectuare expertizelor medico-legale este

neargumentată.

La fel, în susținerea poziției sale, procurorul a făcut referire la prevederile art.

142 alin. (1), 227 alin. (1) 228 alin. (3), 229 alin. (1) Cod de procedură penală.

noiembrie 2019, s-a admis recursul ordinar declarat de procuror, s-a casat parțial

decizia în partea neîncasării cheltuielilor de judecată și s-a dispus rejudecarea cauzei

în această parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Celelalte dispoziții ale deciziei contestate s-au menținut.

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Din conținutul recursului rezultă că,

partea acuzării este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de fond, precum

și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, însă critică decizia instanței de apel,

în partea ce ține de faptul că instanța de apel a menținut sentința prin care a fost

respinsă solicitarea acuzatorului privind încasarea de la Semeniuc Edgar a

cheltuielilor judiciare în beneficiul statului, în sumă de 24668 lei.

Colegiul penal verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub acest aspect,

a constatat că instanța de apel, la examinarea apelului, nu a respectat întru totul

prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel că

hotărârea atacată nu cuprinde întru totul motivele pe care se întemeiază soluția.

4

Instanța de apel l-a recunoscut vinovat și l-a condamnat pe Semeniuc Edgar,

totodată a respins ca neîntemeiată solicitarea procurorului, privind încasarea de la

inculpat a cheltuielilor de judecată în sumă de 24.668 lei,. În motivarea soluției

adoptate instanța de apel a indicat că „...în cazurile când expertiza a fost dispusă de

către organul de urmărire penală, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor

fi achitate din contul mijloacelor bănești ale bugetului de stat. În speță, efectuarea

expertizelor judiciare pentru constatarea circumstanțelor cauzei, a fost ordonată de

către organul de urmărire penală în vederea determinării încadrării juridice a faptei,

acțiuni ce țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse

în sarcina părții acuzării.…”, astfel considerând necesar respingerea apelului

procurorului.

La soluționarea chestiunii cu privire la încasarea sau neîncasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor judiciare, ce țin de efectuarea expertizei judiciare, instanța

de apel, făcând trimitere la prevederile art. 229, 143 Cod de procedură penală, a omis

faptul că art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală, prevede că, cheltuielile

judiciare cuprind și sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în

cauza penală.

La fel, instanța de recurs a menționat că, prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în

vigoare din 09.02.2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr. 40-47 art. 108 din

09.02.2018), a fost abrogat alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, care prevedea

că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din

contul mijloacelor bugetului de stat.

Totodată, a reținut că alin. (1) art. 143 Cod de procedură penală, prevede cazurile

când expertiza judiciară se dispune și se efectuează în mod obligatoriu, care

corespunde situației din speță, deoarece pentru a stabili gradul de gravitate a leziunilor

corporale a părții vătămate, era necesară efectuarea expertizei.

procurorului a fost admis, cu casarea sentinței parțial în latura cheltuielilor judiciare,

cu pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după

cum urmează:

S-a încasat de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile judiciare suportate

pentru efectuarea expertizei judiciare în sumă de 24.668 lei.

cerința acuzatorului de stat referitor la încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare

în mărime de 24.668 lei, fapt pentru care a dispus casarea sentinței în această parte,

cu pronunțarea unei soluții noi în sensul celor solicitate. În susținerea acestei concluzii

și cu referire la prevederile art. 227 alin. (1), 229 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură

penală.

5

La fel, instanța de apel a menționat că, prin Legea nr. 316 din 22.12.2017, în

vigoare din 09.02.2018 (publicată în Monitorul Oficial cu nr. 40-47 art. 108 din

09.02.2018), a fost abrogat alin. (2) art. 143 Cod de procedură penală, care prevedea

că, plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din

contul mijloacelor bugetului de stat.

Totodată, s-a reținut că alin. (1) art. 143 Cod de procedură penală, prevede

cazurile când expertiza judiciară se dispune și se efectuează în mod obligatoriu, care

corespunde situației din speță, deoarece pentru a stabili gradul de gravitate a leziunilor

corporale a părții vătămate, era necesară efectuarea expertizei.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală: întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,

incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare

de către prima instanță.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6

Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie scutit de cheltuielile judiciare

în mărime de 24.668 lei.

În motivare recurenta invocă prevederile art. 227 - 229 Cod de procedură penală,

menționând că cheltuielile judiciare încasate au fost efectuate în scopul calificării

corecte a faptei comise și încadrării juridice, fiind efectuate în cadrul urmăririi penale

în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Normele procedurale nu prevăd expres achitarea din contul inculpatului a

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare. În baza art. 143 alin.

(2) Cod de procedură penală plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile

prevăzute de alin. (1) se face din contul statului.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Din conținutul cererii de recurs, se constată că recurenta face trimitere la temeiul

6

de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia

sunt pasibile contestării cu recurs ordinar hotărârile adoptate de instanța de apel în

cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În general, cerința textuală a acestui caz de casare presupune că, la etapa

judecării cauzei de către instanța de apel s-au încălcat prevederile legii procesual-

penale, și nici un indiciu nu poate sugera recurentului precum că, chestiunea de

apreciere a probatoriului ar putea constitui în sine o eroare de drept care să se subscrie

măcar unuia din cele 5 subpuncte ale pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Ținând cont de cele menționate, apărătoarea critică doar încasarea cheltuielilor

judiciare pe care Curtea de Apel le-a încasat din contul inculpatului, astfel colegiul se

va expune în continuarea pe aceste motive

Afirmația recurentei precum că instanța de apel nefondat a încasat suma de

24.668 lei de la inculpat, Colegiul penal reține ca fiind argumentată poziția instanței

de apel, deoarece, potrivit art. 227 Cod procedură penală, cheltuieli judiciare sunt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală și aceste cheltuieli judiciare se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, iar conform alin. (2) art.

229 Cod de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare.

În cazul supus judecării, cheltuielile judiciare în sumă de 24.668 lei au fost

suportate de stat pentru efectuarea expertizelor judiciare. nr. 201819C0066 din

03.04.2018 - 4498 lei, nr. 201819P0142 din 03.04.2018 - 128 lei, nr. 34/12/1-R-1907

din 11.05.2018 – 1680 lei, nr. 201805O0138 din 14.05.2018 – 8820 lei, nr.

201808M0084 din 05.07.2018 – 7620 lei, nr. 201837A0136 din 27.09.2018 – 1862

lei și testarea alcooscopică cu aparatul Drager - 30 lei.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului, astfel,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia.

De menționat că, cauza penală a fost examinată de instanța de recurs referitor

la neîncasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată, și a argumentat

concluzia privind remiterea cauzei la rejudecarea și casarea parțială în latura

cheltuielilor judiciare.

7

Astfel, instanța de apel corect a conchis necesitatea încasării cheltuielilor

judiciare de la inculpat în folosul statului, concluzie pe care o preia în deplină măsură

instanța de recurs.

În final, Colegiul consideră oportun de a se referi și la jurisprudența constantă a

Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că instanțele judecătorești

trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se vedea în acest

sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt

obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă

el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a

prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și

circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să

admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză,

o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (a se vedea

în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei

decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar sunt vădit

neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vlas Elena în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 iulie

2020, în cauza penală privindu-l pe SEMENIUC Edgar XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 decembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8