1ra-1908/2020 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-1908/2020 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1908/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Nicolae Craiu,

Victor Burduh,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 iulie 2020, declarat

de avocata Aliona Dragomir, în numele inculpatului

Fornea Oleg

condamnat anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Florești din 19.04.2013 și

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

12.06.2013, în baza art. 264 alin. (3) lit. b), 79, 90 Cod penal,

la 5 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 5 ani;

2) sentința Judecătoriei Orhei din 08.06.2018, în baza

art. 2641 alin. (1), 85 alin. (1) Cod penal, la 5 ani închisoare,

cu amendă în mărime de 600 u.c., cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 21.11.2018 – 17.12.2019,

instanța de apel: 24.02.2020 – 01.07.2020,

instanța de recurs: 26.08.2020 – 24.11.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Fornea Oleg a

fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 8 luni închisoare.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugirea

parțială a pedepsei neexecutate conform sentinței Judecătoriei Orhei din 08 iunie 2018,

i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 8 luni închisoare, cu amendă în mărime de 600

1

unități convenționale, ce constituie 30.000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, de la punerea în executare a sentinței și reținerea inculpatului.

Față de inculpat a fost aplicată măsura preventivă – obligarea de a nu părăsi

țara valabilă până la intrarea sentinței în vigoare.

O., fiind anterior privat de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

4 ani în baza sentinței Judecătoriei Orhei din 08 iunie 2018, a condus automobilul

Dacia Logan, n/î XXXX, deplasându-se pe drumul public din s. Vertiujeni, r-nul

Florești, fiind stopat de inspectorii de patrulare și supus testării la alcool, s-a constatat

că în aerul expirat, se conține alcool în volum de 1,04 mg/l, care se referă conform art.

13412 alin. (3) Cod penal, la stare de ebrietate cu grad avansat.

Instanța a reținut că, inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei

în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale pe care le recunoaște și asupra

cărora nu are obiecții.

Dat fiind că aceste probe dovedesc vinovăția inculpatului, instanța i-a încadrat

acțiunile pe art. 2641 alin. (4) Cod penal, ca conducerea mijlocului de transport de către

o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșit de către

o persoană care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport, care

prevedea pedeapsă sub formă de amendă în mărime de la 1050 la 1150 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de

ore, sau cu închisoare de până la 1 an.

La stabilirea pedepsei, instanța a conchis că, potrivit art. 3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, care stipulează, că inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul

comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu amendă.

Astfel, noile limite ale pedepselor vor fi amenda de la 787,5 la 862,5 unități

convenționale, muncă neremunerată în folosul comunității de la 133,4 la 160 de ore,

iar limita maximă a pedepsei cu închisoarea se reduce până la 08 luni.

Totodată, instanța a reținut că, deși anterior Fornea O. a fost condamnat în

repetate rânduri, în privința lui nu poate fi reținută starea de recidivă, reieșind din

prevederile alin. (5) al art. 34 Cod penal.

Privitor la modul de executare a pedepselor stabilite prin hotărârile judecătorești

anterioare, instanța a reținut că la 12.06.2018 a expirat termenul de probațiune, aplicat

în temeiul art. 90 Cod penal prin suspendarea executării pedepsei cu închisoare, fiind

dispusă executarea de sine stătător, pedeapsa a devenit executorie din data definitivării

sentinței Judecătoriei Florești din 19.04.2013. Însă, la 15.10.2018, Fornea O. a săvârșit

infracțiunea, având antecedente penale, fiind pusă în executare pedeapsa cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani, aplicată prin sentința

Judecătoriei Orhei din 08.06.2018, sentință care a devenit definitivă și irevocabilă, prin

necontestare, la 26.06.2018.

2

Prodan, a declarat apel, solicitând repunerea în termen a apelului, casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat la 8 luni închisoare,

iar potrivit art. 85 Cod penal, prin cumul parțial de sentințe, inclusiv sentința

Judecătoriei Orhei din 08 iunie 2018, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani și 8

luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 87 Cod

penal, pedeapsa cu amendă în mărime de 600 unități convenționale și pedeapsa

complementară - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 4 ani, să fie executate de sine stătător.

Apelantul a invocat că, a luat cunoștință cu sentința integrală din 17.12.2019 la

31.01.2020.

Totodată, sentința este ilegală deoarece instanța de fond urma să cumuleze

pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din 08.06.2018, de 5 ani închisoare,

cu amenda de 600 unități convenționale și privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 4 ani, cumulând în temeiul art. 85 Cod penal, cu pedeapsa

stabilită prin sentința din 19.12.2019.

dispus: „Apelul procurorului se consideră depus în termen și se admite, sentința se

casează parțial în latura pedepsei, cu emiterea unei hotărâri noi potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

Fornea Oleg se consideră condamnat în baza art. 2641 alin. (4) CP și în baza

acestei legi, cu aplicarea prevederilor art. 364/1 alin. (8) CPP, i se stabilește pedeapsa

de 8 luni închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) CP, prin cumul de sentințe, la pedeapsa numită se

adaugă parțial pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din 08

iunie 2018 și definitiv i se stabilește pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 600 unități convenționale,

echivalentul a 30.000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 4 ani.

Termenul pedepsei lui Fornea Oleg a-l calcula din 01.07.2020, cu includerea

în termenul pedepsei penale a perioadei arestului din 30.01.2020 până la 01.07.2020,

cu deținerea lui în continuare sub gardă”.

Instanța de apel a conchis că, apelantul just a concluzionat, că instanța de fond

urma, în temeiul art. 85 Cod penal, să cumuleze pedeapsa stabilită condamnatului prin

sentința din 19.12.2019 cu pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei din

08.06.2018, sub formă de 5 ani închisoare, cu amenda de 600 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În acest sens, este eronată concluzia primei instanțe, precum că la data de

12.06.2018 a expirat termenul de probațiune, aplicat în temeiul art. 90 Cod penal prin

decizia Curții de Apel Bălți din 12.06.2013, prin suspendarea executării pedepsei cu

închisoare.

Ori, faptul că la 12.06.2018 a expirat termenul de probă de 5 ani stabilit prin

decizia Curții de Apel Bălți din 12.06.2013 nu denotă în nici un caz faptul că în privința

inculpatului prin sentința Judecătoriei Orhei din 08.06.2018 nu puteau fi aplicate

3

prevederile art. 90 alin. (10) Cod penal, precum și prevederile art. 85 Cod penal, având

în vedere că infracțiunea pentru comiterea căreia Fornea O. a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Orhei din 08.06.2018 a fost comisă de către Fornea O. la

04.04.2017 intenționat, adică a fost comisă în termenul de probă de 5 ani, stabilit prin

decizia Curții de Apel Bălți din 12.06.2013, în cazul dat în privința ultimului fiind

aplicabile în mod direct prevederile art. 90 alin. (10) Cod penal, care conțin prevederi

concrete și exhaustive, de la care nu se admit derogări și care nu pot fi interpretate în

nici un mod, decât în modul în care au fost stipulate de legiuitor. Potrivit acestor

prevederi, în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei săvârșește în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă o nouă

infracțiune intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă în condițiile art.

85 Cod penal.

și menținerea sentinței.

Recurenta a invocat că, conform art. 402 Cod de procedură penală, termenul de

apel este 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel.

Conform art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală, participantul la proces care a lipsit

atât la judecarea, cât și la pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre adoptarea

sentinței, poate declara apel și peste termen.

Totodată, conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 19.12.2019, la

pronunțarea sentinței, acuzatorul de stat a fost prezent, însă a declarat apel peste

termen.

Astfel, la pronunțarea sentinței Judecătoriei Soroca la 17.12.2019, conform

procesului-verbal a ședinței de judecată, s-au prezentat toate părțile, inclusiv și

acuzatorul de stat. Ulterior, peste 15 zile sentința pronunțată nu a fost atacată în termen.

După adresarea avocatului la judecătoria Soroca în luna februarie 2020 și

recepționarea sentinței, care a întrat în vigoare, a apărut apelul procurorului cu

solicitarea repunerii în termen. La fel, în cauza penală a apărut și recipisa semnată doar

de către acuzatorul de stat. Evident că apelul declarat de către acuzator de stat este unul

tardiv.

Pe lângă aceasta, inculpatul de unul singur își întreține mama bolnavă, care

practic nu iese din apartament după un șir de operații, la fel și un copil minor. Până la

reținere a fost angajat în câmpul muncii, are probleme cu sănătătea (stă la evidență la

medicul cardiolog).

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

4

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

În corespundere cu art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15

zile de la data pronunțării sentinței integrale. În corespundere cu art. 230 alin. (2) Cod

de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Conform art. 231 alin. (3) Cod de

procedură penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care

începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Potrivit art. 403 alin.

(1) Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de

lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea

a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de

la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. În corespundere

cu art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală, participantul la proces care a lipsit atît la

judecarea, cît și la pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței

poate declara apel și peste termen, dar nu mai tîrziu de 15 zile de la data începerii

executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Conform jurisprudenței naționale, repunerea în termen a apelului reprezintă

mijlocul procesual prin care titularul dreptului de apel, care nu a putut declara apel din

cauze independente de voința lui, este repus în dreptul din care fusese decăzut după

expirarea termenului de apel. Repunerea în termen se operează doar având prezente

două condiții cumulative: întârzierea a fost determinată de motive întemeiate:

calamitate naturală, accident, boală ș.a., pe care apreciindu-le, instanța de apel va

constata dacă situația invocată de apelant constituie în mod efectiv o cauză de

împiedicare a declarării apelului; apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la

începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. Prin începerea

executării pedepsei se înțelege prima zi de intentare a procedurii de executare a

pedepsei nonprivative de libertate. Admiterea repunerii în termen produce efectul

apelului declarat în termen. În caz contrar, apelul va fi respins. Repunerea în termen

este o prerogativă a instanței de apel, care urmează să se pronunțe cu motivația

respectivă în textul deciziei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 7. - 8., 12.4).

Însă, instanța de apel, admițând apelul, casând parțial sentința și pronunțând o

nouă hotărâre, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece conform

descriptivului și dispozitivului deciziei, (pct. 4. din decizie):

5

a) în descriptiv lipsește cu desăvârșire motivarea și soluționarea, inclusiv în

raport cu prevederile art. 401 - 404 Cod de procedură penală, cât și a jurisprudenței

relevante, enunțate supra, solicitării apelantului privind repunerea în termen a

apelului, în situația când, conform procesului-verbal al ședinței de judecată, sentința a

fost pronunțată integral la 17 decembrie 2019, în prezența procurorului, inculpatului și

avocatului (f.d. 105), iar potrivit ștampilei aplicate, procurorul a declarat apel la

13.02.2020 (f.d. 120-122, pct. 2. – 4. din decizie).

Ori, conform art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel este

de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale;

b) în același timp, în dispozitiv a dispus neargumentat, deci divergent și neclar

că: „apelul procurorului se consideră depus în termen” (pct. 4. din decizie).

Astfel, împrejurările enunțate relevă, în mod clar și evident, că instanța de apel

nu a judecat apelul în conformitate cu rigorile prevăzute de lege, deoarece a adoptat o

hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția

admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

Totodată, dat fiind că potrivit dispozitivului sentinței: „Termenul pedepsei cu

închisoare se v-a calcula din data punerii în executare a prezentei sentințe și reținerea

lui Fornea Oleg. Se aplică lui Fornea Oleg măsura preventivă – obligarea de a nu

părăsi țara valabilă până la intrarea sentinței în vigoare” (pct. 1. din decizie), inculpatul

urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă nu execută alte hotărâri judecătorești.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocata Aliona Dragomir, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 iulie 2020 în privința

inculpatului Fornea Oleg xxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Fornea Oleg Alexei urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă nu execută alte

hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 11

decembrie 2020.

6

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Nicolae Craiu

Victor Burduh

7

8