1ra-1952/2020 — art. 217-1 alin. 4 lit. d CP

1ra-1952/2020 — art. 217-1 alin. 4 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1952/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Procopovici Augustin în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 iulie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

CIORBA Andrei XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.10.2019 – 17.03.2020;

Instanța de apel: 26.06.2020 – 15.07.2020;

Instanța de recurs: 08.09.2020 – 11.11.2020.

c o n s t a t ă:

Ciorba Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

art. 2171 alin. (4), lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 7 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis,

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita o anumită activitate

legată de producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea,

transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea sau distribuirea

drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un termen de 4 ani.

S-a încasat de la Ciorba Andrei în beneficiul statului suma de 8400 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare suportate pentru expertizele efectuate în cadrul procesului

penal.

Andrei acționând în interes material, urmărind scopul punerii în circulație ilegală a

drogurilor în scop de înstrăinare, a săvârșit acțiuni prejudiciabile de circulație ilicită

1

a drogurilor, manifestată prin procurarea lor din diferite surse și comercializarea

către alte persoane, începând cu o perioadă nedeterminată de timp.

Astfel, la 18.04.2019 aflându-se în sectorul Râșcani al mun. Chișinău, a

comercializat către investigatorul sub acoperire cu date cifrate Bulat Andrian un

pachețel cu substanță care, conform Raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-

1692 din 07.05.2019, constituie substanță stupefiantă „metadon” în cantitate de

0,293 grame.

La 28.05.2019, în rezultatul percheziției corporale a lui Ciorba Andrei,

efectuată în XXXXX, de la Ciorba Andrei a fost ridicat un flacon din sticlă cu

inscripția „VALERIANA BORISOV” în care, conform Raportului de expertiză

judiciară nr. 34/12/1-R-2255 din 28.06.2019, s-au depistat urme de substanță

stupefiantă „metadon”.

La 29.07.2019, Ciorba Andrei, continuând acțiunile sale prejudiciabile,

aflându-se în regiunea XXXXX, a comercializat către investigatorul sub acoperire

cu date cifrate XXXXX un pachețel cu substanță care, conform raportului de

expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-3151 din 08.08.2019 reprezintă stupefiantă

„metadon” în cantitate de 0,096 grame.

La data de 21.08.2019, Ciorba Andrei, continuând acțiunile sale prejudiciabile,

aflându-se în regiunea XXXXX, a comercializat către investigatorul sub acoperire

cu date cifrate Vremea Andrei, o substanță solidă, cu aspect de pulbere și bulgărași,

de culoare albă, care conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1- R-3555

din 03.09.2019 reprezintă stupefiantă „metadon” în cantitate de 0,093 grame.

La 30.08.2019, Ciorba Andrei, aflându-se pe XXXXX, deținea asupra sa 8

pachețele cu substanță stupefiantă „metadon”, pe care le păstra cu scop de înstrăinare

către alte persoane, iar observând angajații de poliție, le-a aruncat cu scop de a

ascunde urmele infracțiunii. Conform raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-

R-3640 din 17.09.2019, în cele 8 pachețele conține substanța stupefiantă metadon,

în cantitate de 3,164 grame. Conform Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a

plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în traficul ilicit precum și

cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 79

din 23.01.2006 cu ulterioarele modificări, metadon este în categoria substanțelor

stupefiante, iar cantitatea ce depășește 1 gram constituie cantități deosebit de mari.

către avocatul Procopovici Augustin în interesele inculpatului, care a solicitat

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei decizii prin care Ciorba Andrei să fie

achitat.

2

În motivarea apelului, avocatul a indicat că, acuzarea nu a adus probe care să

combată indubitabil versiunea inculpatului, că dânsul este un simplu consumator de

droguri.

Sentința are la bază declarațiile a doi investigatori sub acoperire, care sunt

temeiul decisiv al condamnării. Ambii martori au declarat că au procurat substanțe

narcotice de la Ciorba Andrei, fapt negat dă către ultimul. Din materialele dosarului

rezultă că Ciorba Andrei a fost monitorizat o perioadă îndelungată de timp. Banii

erau transmiși investigatorilor sub acoperire, iar ulterior drogurile erau ridicate de la

aceștia. Achizițiile de control erau consemnate în procese verbale, însă organul de

urmărire penală nu a efectuat/prezentat înregistrări audio/video din care să rezulte

cu certitudine că Ciorba Andrei a înstrăinat substanțe narcotice, totodată, acesta nu

a fost surprins în flagrant în momentul vânzării.

Susține că, declarațiile investigatorilor nu sunt susținute de nicio probă

concretă. Toate procesele verbale prezentate de acuzare prin care s-au consemnat

măsuri speciale de investigații au la bază informații furnizate de către investigatorii

sub acoperire. Careva probe care să surprindă direct acțiunea lui Ciorba Andrei de a

înstrăina nu au fost administrate

În condițiile în care potrivit învinuirii, investigatorii sub acoperire au intrat în

contact cu Ciorba Andrei, respectiv, Ciorba Andrei le cunoaște chipul, nu este clar

de ce a fost necesar de a le audia în condiții speciale. Astfel, Ciorba Andrei a fost în

imposibilitate să prezinte versiunea sa referitor la relațiile sale cu acei martori,

respectiv a fost în imposibilitate să se apere de învinuirea care i-a fost adusă

Mai indică că, în speță, de către partea învinuirii nu au fost prezentate careva

probe pertinente și concludente care să confirme faptul că inculpatul a avut scop de

înstrăinare a substanțelor narcotice. Nu s-a constatat transmiterea de către inculpat a

drogurilor contra plată către consumatori, sau prin intermediul altor persoane. Or,

după cum a menționat doar declarațiile investigatorilor sub acoperire nu pot fi puse

la baza sentinței de condamnare. Din aceste motive consideră că în acțiunile

inculpatului lipsesc semnele constitutive ale infracțiunii incriminate prin

rechizitoriu.

Subsecvent, reține apărătorul că, din învinuire rezultă că inculpatul a

comercializat 0,482 grame de metadon și a deținut în scop de înstrăinare 3,164

grame. Conform Listei substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin

astfel de substanțe, depistate în traficul ilicit precum și cantitățile acestora, aprobată

prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 79 din 23.01.2006 cu ulterioarele

modificări, metadon este în categoria substanțelor stupefiante, iar cantitatea ce

depășește 1 gram constituie cantități deosebit de mari.

3

Astfel, indică că referitor la cele 3,164 grame de metadon depistate la

30.08.2019 asupra lui Ciorba Andrei, acuzarea nu a invocat nici o probă și nici un

argument că ar fi fost pentru înstrăinare, prin urmare, reieșind din faptele care-i sunt

imputate lui Ciorba Andrei prin rechizitoriu, nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) CP, întru-cât lipsește

semnul - proporții deosebit de mari.

apelul avocatului Procopovici Augustin în interesele inculpatului a fost respins ca

fiind depus peste termen.

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17.03.2020, a fost atacată cu apel de către

avocatul Procopovici Augustin în interesele inculpatului la data de 22.06.2020.

În aceeași ordine de idei, Colegiul Penal menționează că potrivit procesului-

verbal al ședinței de judecată din data de 17.03.2020, inculpatul Ciorba Andrei și

avocatul acestuia, Procopovici Augustin, nu au fost prezenți la data de 17.03.2020,

când a avut loc deliberarea și pronunțarea sentinței pe cauză respectivă, deși, atât

inculpatul, cât și avocatul acestuia au cunoscut cu certitudine că în ziua respectivă,

instanța de apel se va pronunța asupra învinuirii aduse inculpatului în baza art. 2171

alin. (4), lit. d) Cod penal.

Mai mult ca atât, s-a remarcat că deși avocatul Procopovici Augustin a cunoscut

că deliberarea și pronunțarea sentinței pe cauza penală de învinuire a lui Ciorba

Andrei va avea loc la data de 17.03.2020, după pronunțarea sentinței, avocatul

Procopovici Augustin nu s-a prezentat și nu s-a interesat de soarta dosarului, deși

știa cu certitudine că la data de 17.03.2020.

Instanța remarcă că prin hotărârea Parlamentului din 17.03.2020, a fost

declarată stare de urgență pentru perioada din 17.03.2020 până la data de

15.05.2020, respectiv în perioada stării de urgență, prin Dispoziția nr. 1 din

18.03.2020 pct. 1 și pct. 8 din Anexa, termenele de prescripție și de atac au fost

suspendate sau nu încep să curgă pe întreaga perioadă a stării de urgență.

Or, în speță, s-a constatat că, sentința a fost pronunțată la data de 17.03.2020,

ziua când a fost declarată stare de urgență în Republica Moldova, însă necătând la

faptul că starea respectivă s-a finisat la data de 15.05.2020, avocatul nu s-a încadrat

în termenul de 15 zile, din momentul când s-a finisat starea de urgență, însă a depus

apel, tocmai la data de 22.06.2020.

S-a constatat că apelul declarat de avocatul Procopovici Augustin în interesele

inculpatului nu s-a putut fi repus în termen, întrucât acesta nici nu a solicitat

repunerea în termen a apelului declarat, mai mult ca atât, în cadrul ședinței de

4

judecată nu au fost elucidate careva motive prevăzute de legiuitor la art. 403 Cod de

procedură penală de repunere în termen, or, în cererea de apel lipsea careva motive

întemeiate în vederea circumstanțelor de ordin obiectiv, a căror producere nu

depinde de voința titularului dreptului de apel (calamitate naturală, accident, boală,

etc.)

Mai mult, art. 230 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală prevede că, în cazul

în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

în interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei cu dispunerea

rejudecării în ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

În motivare recurentul a indicat că, în perioada de urgență apărătorul consulta

pagina web a instanței în care lipsea sentința. Prin poștă în adresa apărătorului,

sentința nu a fost expediată. După expirarea perioadei de urgență, apărătorul a aflat

că sentința a fost pronunțată și transmisă în cancelarie. La 21.05.2020 a fost

expediată scrisoare prin adresa electronică, prin care s-a solicitat copia sentinței,

solicitare care a fost recepționată și confirmată. Sentința a fost primită la 04.06.20,

fapt confirmat prin semnătura în dosar. Apelul a fost depus la 18.06.2020 prin poștă,

a constatat că eronat instanța a indicat data transmiterii 22.06.2020.

Din aceste considerente consideră că apelul a fost depus în termen, fără ca

apărarea să cunoască data pronunțării sau că a fost amânată ședința. Faptul că

Judecătoria Chișinău a interzis accesul la ședința de pronunțare a hotărârii, iar apoi

nu a prezentat sentința decât la 04.05.2020, nu poate fi imputată.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se

relevă că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

5

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor specificate de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent și

preia spre examinare doar acele recursuri care sunt declarate împotriva hotărârilor

pronunțate asupra fondului cauzei, nefiind pasibile contestării deciziile prin care

apelul a fost respins peste termen.

Din conținutul cererii de recurs, se constată că recurentul face trimitere la

temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

potrivit căruia sunt pasibile contestării cu recurs ordinar hotărârile adoptate de

instanța de apel în cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

criticând soluția instanței de apel preponderent din motivul că, în opinia sa, instanța

eronat i-a respins apelul, ca depus peste termen, încălcându-i astfel dreptul la un

proces echitabil și la un recurs efectiv.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul Penal

conchide că acestea sunt vădit nefondate, iar decizia instanței de apel este legală și

întemeiată, în partea ce ține de respingerea apelului declarat de inculpat, ca tardiv,

or în motivarea soluției adoptate s-a specificat că, potrivit art. 415 alin. (1) lit. a) Cod

de procedură penală, instanța de apel, judecând cauza în ordine de apel, este în drept

să respingă apelul, menținând hotărârea atacată, dacă acesta este tardiv.

Conform art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală și practicii judiciare despre

judecarea cauzelor penale în ordine de apel, termenul de apel este de 15 zile de la

data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel. În acest sens, se

relevă că Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Sutter vs. Elveția, a

statuat că de la data pronunțării hotărârii începe a curge termenul de exercitare a căii

de atac. Mai mult ca atât, cu privire la necesitatea prezentării părților la pronunțarea

integrală a sentinței, Colegiul ține să remarce că această chestiune este facultativă,

adică părțile la dorință pot asista în ședință și primi o copia a hotărârii, sau ulterior

se pot adresa pentru recepționarea acesteia, însă indiferent de prezentarea sau

neprezentarea acestora, termenul de atac a hotărârii va curge începând cu ziua

următoare pronunțării. Statuarea dată, nu este o „concluzie a instanței care nu are

suport legal”, după cum susține recurentul, ci rezultă din analiza coroborată a

prevederilor expuse de legislator în art. 402, 340 și 230 Cod de procedură penală.

În același context, instanța de recurs amintește că, potrivit art. 231 alin. (3) Cod

de procedură penală, raportat la explicațiile date de Curtea Supremă de Justiție în

6

deciziile sale, la calcularea termenului de apel se aplică sistemul de unități libere

(zile libere) cu posibilitatea prelungirii termenului până la prima zi lucrătoare, dacă

acesta urmează să se sfârșească într-o zi nelucrătoare. La calcularea termenului de

apel, nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care

acesta se împlinește.

Or, la calcularea termenului de apel determinant este constatarea momentului

de la care începe să curgă acesta. Regula generală în acest sens prevede că termenul

începe să curgă pentru părți din ziua următoare în care a fost pronunțată sentința.

În cauza deferită judecății se constată că inculpatul și apărătorul Procopovici

Augustin au fost prezenți la ședința primei instanțe din 24.02.2020, în care instanța

a dispus pronunțarea sentinței la data de 17.03.2020 (vol-II, f.d. 115), aceasta fiind

confirmată prin recipisa, în care este semnătura apărătorului, ce denotă că părțile

semnatare sunt înștiințate despre ședința de judecată care va avea loc la 17.03.2020

ora 15:00 (vol-II. f.d. 116). La data enunțată, părțile nu s-au prezentat, instanța

pronunțând sentința motivată (vol-II, f.d. 118).

Se specifică că, prin hotărârea Parlamentului din 17.03.2020, a fost declarată

stare de urgență pentru perioada din 17.03.2020 până la data de 15.05.2020,

respectiv în perioada stării de urgență, prin Dispoziția nr. 1 din 18.03.2020 pct. 1 și

pct. 8 din Anexa, termenele de prescripție și de atac au fost suspendate sau nu încep

să curgă pe întreaga perioadă a stării de urgență.

La dosar este cererea avocatului Procopovici Augustin din 21.05.2020, prin

care se solicită eliberarea copiei sentinței, acceptată în aceeași zi de Judecătoria

Buiucani (vol-II, f.d. 136), iar la 05.06.2020 a ridicat copia sentinței. Cererea de apel

a fost depusă prin poștă, la Curtea de Apel fiind recepționată la data de 22.06.2020

fapt confirmat prin ștampila aplicată pe cerere (vol-II, f.d. 137).

În acest context, Colegiul stabilește că, instanța de apel corect a statuat că

termenul de declarare a apelului de 15 zile, a expirat pentru apelant, iar declarând

apel la 22.06.2020, partea a omis termenul legal de depunere a acestuia, întrucât

sentința din 17.03.2020, a fost pronunțată integral în cadrul ședinței de judecată din

aceeași zi, la care partea nu a fost prezentă, din motive imputabile acesteia.

În contextul dat, se resping alegațiile apărării precum că el nu a avut acces la

ședința de judecată de către prima instanță. În același context, este relevat de a

specifica că, Curtea de la Strasbourg în hotărârea Bodiu vs. Republica Moldova din

18 iunie 2019, s-a expus asupra importanței interpretării termenelor procedurali

menționând inter alia că părțile ar trebui să ia măsuri la intervale rezonabile pentru

a solicita informații cu privire la evoluția procedurilor judiciare în care sunt

implicate. În orice caz, instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele pentru

7

extinderea unui termen procedural ar putea justifica ingerința în principiul autorității

de lucru judecat, în special în cazul în care legislația internă nu limitează marja

discreționară a instanțelor în privința timpului sau a motivelor prelungirii

termenului.

Subsidiar la cele consemnate supra, se rețin că termenul de apel este un termen

procesual legal, durata lui fiind stabilită exhaustiv prin lege. Termenul respectiv este

absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de

a exercita calea de atac, iar dacă totuși apelul a fost declarat după expirarea

termenului, acesta urmează a fi respins ca declarat peste termen, cu excepția când

întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, însă, la caz, această din urmă

premiază nu s-a confirmat.

Corect instanța de apel a menționat că în apel nu s-au invocat motive întemeiate

ce ar fi determinat întârzierea declarării apelului, astfel, instanța fiind în

imposibilitate să repună în termen cererea inculpatului.

Mai mult, conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.

Relevante în acest sens sunt și unele aspecte ale principiului securității

raporturilor juridice ce se conțin în hotărârea CtEDO din 05 iunie 2012 în cauza

Ghirea contra Moldovei, unde s-a statuat că: „ ... principiul egalității armelor, care

reprezintă unul din elementele noțiunii mai largi a procesului echitabil – presupune

că fiecare parte beneficiară de o posibilitate rezonabilă de ași prezenta cazul în

condițiile, că nu ar pune-o într-un dezavantaj substanțial în raport cu cealaltă

parte.” Prin alte cuvinte, aplicarea regulilor referitoare la termenele limită este de

natură să aducă atingere principiului egalității armelor în cazul în care părțile nu

beneficiază de aceleași mijloace pentru a-și susține argumentele în fața instanței.

Din atare considerente, instanța de recurs, făcând trimitere la art. 420 Cod de

procedură penală, care stipulează că recursul este o cale ordinară de atac ce poate fi

folosită împotriva hotărârilor pronunțate asupra fondului cauzei și nu pot fi atacate

cu recurs sentințele în privința cărora părțile nu au folosit calea apelului, sau apelul

a fost respins peste termen, va dispune inadmisibilitatea recursului declarat de

avocatul Procopovici Augustin în numele inculpatului, considerându-l ca vădit

neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

8

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Procopovici Augustin

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 15 iulie 2020, în cauza penală privindu-l pe CIORBA Andrei XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 decembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

9