1ra-1829/2020 — art. 217/1 alin. 3 lit. b, c CP

1ra-1829/2020 — art. 217/1 alin. 3 lit. b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1829/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Svetlana Filincova, Galina Stratulat,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 24 iunie 2020, declarate de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Svetlana Țurcanu, de avocata Mihaela Cecan în numele inculpatului

Ursul Valerii XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 07.09.2018 – 27.12.2018,

instanța de apel: 07.02.2019 – 10.06.2019,

instanța de recurs: 27.09.2019 – 11.02.2020,

instanța de apel: 25.03.2020 – 24.06.2020,

instanța de recurs: 14.08.2020 – 28.10.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), c) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a practica activitate în domeniul farmaceutic pe un termen de 4 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 27.12.2018, cu includerea

perioadei arestării preventive de la 20.04.2018 până la 27.12.2018.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 5615,50

lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

1

2018, împreună și de comun acord cu Pelinița N., dar și alte persoane necunoscute,

având scopul procurării, păstrării, transportării și înstrăinării drogurilor, a căror

circulație în scopuri medicinale este interzisă, acționând cu intenție directă, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, admițând în mod conștient

survenirea acestor urmări, aflându-se în XXXXXX XXXXXX, au procurat drog de la

persoane la moment neidentificate de organul de urmărire penală, pe care l-a păstrat și

transportat cu automobilul „Ford Tranzit”, n.î. XXXXXX ce aparține ultimului, în

XXXXXX, XXXXXX.

În aceeași zi, în perioada orelor 20.45-21.15, numiții au înstrăinat drogul unei

persoane contra sumei de 700 lei, fiind un pachet de tip zip-lock în care era o folie de

staniol și în care se afla o substanță uscată în formă de pulbere de culoare albă.

La 22 martie 2018, de la persoana care a procurat drogul, a fost ridicat pachetul

cu folia de staniol în care se afla substanța menționată. Potrivit raportului de expertiză

nr. 34/12/1-R-1176 din 30.03.2018, substanța solidă sub formă de pulbere de culoare

albă, din folia de staniol, care se află în pachetul de tip zip-lock reprezintă PVP (a-

pirrolidinocalerophenone), care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante;

cantitatea substanței stupefiante constituie 0,036 gr. (materie uscată); depunerile

întunecate de pe folia de staniol conțin urme de PVP care, la fel, se atribuie la categoria

substanțelor stupefiante. Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1088 din 05.10.2004 cu

privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante și precursorilor

acestora, supuse controlului, cantitatea de 0,036 gr. PVP (apirrolidinocalerophenone)

– reprezintă substanță stupefiantă neutilizată în scopuri medicinale și masa indicată

constituie proporții mici.

Astfel, inculpatul se învinuiește că a comis infracțiunea prevăzută de art. 2171

alin. (3) lit. b), c) Cod penal, ca procurarea, păstrarea și transportarea drogurilor, în

scop de înstrăinare și înstrăinarea ilegală a drogurilor, săvârșită de mai multe persoane,

cu utilizarea drogurilor a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă.

Instanța a statuat că, probele administrate demonstrează că inculpatul a comis

infracțiunea prevăzută la art. 2171 alin. (3) lit. b), c) Cod penal, ca procurarea, păstrarea

și transportarea drogurilor, în scop de înstrăinare și înstrăinarea ilegală a drogurilor,

săvârșită de mai multe persoane, cu utilizarea drogurilor a căror circulație în scopuri

medicinale este interzisă.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa de 7 ani închisoare, cu încasarea cheltuielilor

judiciare în sumă de 5615,50 lei.

Apelantul a invocat că inculpatul a fost anterior condamnat de mai multe ori,

inclusiv prin sentința din 27.12.2010 fiind condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b),

c), d), 188 alin. (2) lit. b), e), 208, 84 Cod penal la 7 ani închisoare, fiind eliberat la

04.11.2016, după ispășirea pedepsei.

Ori, inculpatul a comis o infracțiune gravă - 188 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, iar

la moment i se incriminează, din nou, săvârșirea unei infracțiuni grave - art. 2171 alin.

(3) lit. b), c) Cod penal.

2

În corespundere cu art. 111 alin. (1) lit. h) Cod penal, inculpatul are antecedente

penale nestinse, deoarece nu au expirat 6 ani după executarea pedepsei, fiind

condamnat la 27.12.2010 pentru comiterea unei infracțiuni grave și eliberat la

04.11.2016, după ispășirea pedepsei.

Potrivit art. 34 alin. (2) lit. b) Cod penal, inculpatul, având antecedente penale

nestinse, a comis infracțiunea fiind în stare de recidivă periculoasă.

Conform art. 82 alin. (2) Cod penal, mărimea pedepsei pentru recidiva

periculoasă și deosebit de periculoasă nu poate fi mai mică de o treime din maximul

pedepsei prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod. În

cazul în care sunt stabilite numai circumstanțe atenuante, instanța poate stabili

pedeapsa în limitele prevăzute pentru infracțiune în Partea specială a prezentului cod.

Mai mult, inculpatul a fost condamnat prin sentința din 15.03.2007 pentru

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 217 alin. (1) Cod penal.

Deci, având în vedere personalitatea inculpatului, prezența circumstanțelor

agravante – săvârșirea unei infracțiuni similare și lipsa celor atenuante, comiterea

infracțiunii în stare de recidivă periculoasă, instanța de fond urma, în conformitate cu

art. 34 alin. (2) lit. b), 82 alin. (2), 111 alin. (1) lit. h) Cod penal, să-i stabilească o

pedeapsă cu închisoare nu mai mică de o treime din maximul pedepsei prevăzute la

art. 2171 alin. (3) lit. b), c) Cod penal, adică nu mai mică de 4 ani și 8 luni.

În același timp, instanța de fond urma să încaseze din contul inculpatului în

beneficiul statului și cheltuielile judiciare în sumă de 5615,50 lei.

Ori, efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui care a comis-o, iar cheltuielile judiciare sunt

imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind

vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-

ar fi efectuat.

Mai mult, legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură

penală, obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

3.1. A declarat apel și avocata Natalia Crîșmari, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că fapta nu

întrunește elementele infracțiunii.

Recurenta a indicat că pe parcursul cercetării judecătorești nu a fost dovedită

participația nemijlocită și intenția inculpatului de înstrăinare a drogurilor terței

persoane, manifestată printr-un șir de acțiuni săvârșite personal de inculpat.

Astfel, inculpatul a explicat că îl cunoștea de mai mult timp pe Panfilii I., pe care

îl cunoștea de mult timp și Pelenița N. Ultimul dispunea de informația că el este

consumator de droguri și i-a propus să-i procure droguri. Potrivit declarațiilor

inculpatului și ale lui Pelenița N., vânzătorul drogului i-a fost cunoscut doar ultimului.

Astfel, la 22.03.2018, deplasându-se în XXXXXX, Pelenița N. a procurat de la o

persoană droguri pentru Ursul V. Ori, drogurile pentru terța persoană – investigatorul

sub acoperire, a fost procurat de Pelenița N., ultimul fiind unica persoana care a avut

acces la vânzătorul drogurilor. Atât inculpatul, cât și Pelenița N. au confirmat că după

procurare drogul s-a aflat la el și a fost transportat în XXXXXX, XXXXXX cu

automobilul propriu. La efectuarea tranzacției, anume Pelenița N. i-a transmis drogul

3

investigatorului sub acoperire, de la care a primit 700 lei și suma nu a fost partajată

între el și Ursul V. Circumstanțele constatate indică la faptul că Ursul V. nu a acționat

în vederea realizării acțiunilor ilegale cu scop de înstrăinare a drogurilor, neavând nici

o tangență cu procurarea, transportarea, înstrăinarea drogurilor investigatorului sub

acoperire.

Ori, este imposibilă săvârșirea a unora și acelorași acțiuni de două persoane,

urmând să fie stabilite și descrise acțiunile fiecărui participant al infracțiunii și rolul lui

la săvârșirea faptelor infracționale în conformitate cu art. 42 Cod penal.

Potrivit declarațiilor inculpatului Ursul V. și condamnatului Pelenița N., autorul

infracțiunii este Pelenița N., care în mod nemijlocit a săvârșit faptele ce ține de

procurarea, păstrarea, transportarea și înstrăinarea drogurilor lui Panfilii I. La Ursul V.

nu au fost găsite și ridicate careva sume bănești primite de la investigatorul sub

acoperire, lipsind orice probă că Ursul V. ar fi fost persoana, care l-a contactat și i-a

propus investigatorului sub acoperire vânzarea drogurilor, precum și că Ursul V. a

păstrat și a transportat, a vândut, a transmis droguri persoanei și pentru aceasta a obținut

un anumit venit.

Totodată, martorul Boleac A., inspector al poliței criminale, care a organizat și a

realizat achiziționarea de control a drogurilor și a lucrat nemijlocit cu investigatorul

sub acoperire, nu a putut explica cine îl contacta pe investigatorul sub acoperire din

cele două persoane învinuite, cine a propus procurarea, cine a realizat cumpărarea și

vânzarea prin transmiterea drogurilor și a primit suma de 700 lei de la investigatorul

sub acoperire. Afirmațiile acestuia precum că și Ursul V. o săvârșit acțiuni ilegale în

comun acord eu Pelenița N. reprezintă doar o declarație lipsită de orice sens în fapt

fiind o declarație trucată, fără nici un suport probatoriu.

Mai mult, în vederea concretizării acțiunilor inculpatului la săvârșirea

infracțiunii, la urmărirea penală și în instanța de judecată s-a cerut audierea

investigatorului sub acoperire, însă, fără nici un temei argumentat a fost respins

demersul de audiere a lui Panfilii I.

Astfel, se atestă încălcarea art. 6 din CEDO, în vederea asigurării posibilității de

a realiza mijloace de probă de apărare a inculpatului, prin audierea investigatorului sub

acoperire, fiind stabilit și abuzul colaboratorilor de poliție în realizarea operațiunii sub

acoperire.

Deci, folosirea datelor obținute de investigatorul sub acoperire nu pot fi folosite

ca probă în constatarea vinovăției inculpatului, deoarece acesta a fost implicat în

operațiunea sub acoperire prin provocare. Ori, lipsește orice indiciu că fapta putea fi

comisă de inculpat fără vreo intervenție din partea agentului sub acoperire, nefiind

dovedit că anterior inițierii acțiunilor sub acoperire, autoritățile au cunoscut sau au

existat dovezi obiective că inculpatul fi fost implicat anterior în procurarea și vânzarea

drogurilor. Colaboratorii de poliție, cunoscând că inculpatul consumă droguri, au creat

circumstanțe de provocare pentru a-l implica în comiterea faptei penale, însă instanța

de fond nu a examinat chestiunea provocării, iar limitarea examinării doar a faptului

că inculpatul a fost implicat în operațiunea sub acoperire nu poate servi drept probă în

constatarea vinovăției acestuia.

Ori, în situația în care investigatorul sub acoperire este bine cunoscut cu

inculpatul Ursul V. și cu Pelenița N. este primordial de audiat această persoană, ca fiind

4

persoană provocatoare, pentru a examina chestiunea provocării invocată de inculpat.

Astfel, în cauza Morari c. Moldovei (8 martie 2016, nr. 65311/09), Curtea Europeana a

constatat violarea articolului 6§1 din Convenție și a reamintit că cerința generală este

ca agentul sub acoperire și alte persoane ce pot mărturisi în privința provocării trebuie

audiați în instanța de judecată și intervievați de apărare, or, omisiunea audierii trebuie

motivată detaliat.

apelul avocatului a fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, casată total sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Ursul Valerii a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), c) Cod penal la 7

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a practica activitate în domeniul farmaceutic

pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din

10.06.2019, cu includerea perioadei arestării preventive de la 20.04.2018 până la

10.06.2019.

De la Ursul Valerii s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile de judecată în

sumă de 5615,50 lei.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a indicat că Ursul V. se învinuiește

în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 2171 alin. (3) lit. b), c) Cod penal, însă fără a

constata fapta săvârșită.

Astfel, instanța de apel a constatat că la 22 martie 2018, Ursul V., împreună și

de comun acord cu Pelinița N., dar și alte persoane necunoscute, având scopul

procurării, păstrării, transportării și înstrăinării drogurilor, a căror circulație în scopuri

medicinale este interzisă, acționând cu intenție directă, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, admițând în mod conștient survenirea acestor urmări,

aflându-se în XXXXXX XXXXXX, au procurat drog de la persoane la moment

neidentificate de organul de urmărire penală, pe care l-au păstrat și transportat cu

automobilul „Ford Tranzit”, n.î. XXXXXX ce aparține ultimului, în XXXXXX,

XXXXXX. În aceeași zi, în perioada orelor 20.45-21.15, numiții au înstrăinat drogul

unei persoane contra sumei de 700 lei, fiind un pachet de tip zip-lock în care era o folie

de staniol și în care se afla o substanță uscată în formă de pulbere de culoare albă.

La 22 martie 2018, de la persoana care a procurat drogul, a fost ridicat pachetul

cu folia de staniol în care se afla substanța menționată. Potrivit raportului de expertiză

nr. 34/12/1-R-1176 din 30.03.2018, substanța solidă sub formă de pulbere de culoare

albă, din folia de staniol, care se află în pachetul de tip zip-lock reprezintă PVP (a-

pirrolidinocalerophenone), care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante;

cantitatea substanței stupefiante constituie 0,036 gr. (materie uscată); depunerile

întunecate de pe folia de staniol conțin urme de PVP care, la fel, se atribuie la categoria

substanțelor stupefiante. Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1088 din 05.10.2004 cu

privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante și precursorilor

acestora, supuse controlului, cantitatea de 0,036 gr. PVP (a-pirrolidinocalerophenone)

– reprezintă substanță stupefiantă neutilizată în scopuri medicinale și masa indicată

constituie proporții mici.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), c) Cod

penal, ca procurarea, păstrarea și transportarea drogurilor, în scop de înstrăinare și

5

înstrăinarea ilegală a drogurilor, săvârșită de mai multe persoane, cu utilizarea

drogurilor a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă.

hotărârilor adoptate, și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat.

Recurenta a invocat că în ziua comiterii infracțiunii, inculpatul s-a aflat la

serviciu și nu a participat la săvârșirea acesteia.

Ori, instanțele de fond și de apel nu au stabilit participația inculpatului conform

art. 42 Cod penal și care probe concret indică direct la această concluzie.

Totodată, instanțele nu s-au expus asupra argumentelor inculpatului că probele

au fost trucate de Inspectoratul de Poliție XXXXXX , iar declarațiile martorilor nu au

fost verificate în cadrul cercetării judecătorești.

februarie 2020, recursul a fost admis, casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a constatat că instanța de apel nu a examinat cauza sub toate

aspectele și nu a dat răspuns la toate motivele esențiale invocate în apel.

Astfel, în partea descriptivă a deciziei au fost indicate motivele expuse în apel,

ulterior fiind redat conținutul declarațiilor inculpatului, și ale martorilor, fiind

menționate și probele scrise verificate în instanța de apel, considerând că vina

inculpatului în cele incriminate este confirmată, însă instanța de apel nu s-a expus

asupra motivelor esențiale menționate privind chestiunea provocării, fără o fi făcută o

analiză sau o argumentare din care considerente aceste alegații sunt respinse sau

apreciate ca neîntemeiate, doar concluzionând în urma aprecierii probelor că „...

instanța respinge alegațiile apărării și consideră starea de fapt stabilită, precum și

dovedită, că inculpatul Ursul V. a comis intenționat fapta ce i se incriminează –

procurarea, păstrarea și transportarea drogurilor, în scop de înstrăinare și

înstrăinarea ilegală a drogurilor, săvârșită de mai multe persoane, cu utilizarea

drogurilor a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă”, fără a se expune

asupra principalelor motive invocate în apel, referitor la faptul dacă au fost sau nu

create circumstanțe de provocare a inculpatului pentru a fi implicat în comiterea faptei

penale.

Deci, instanța de apel urmează să se expună asupra argumentelor apărării și să

verifice dacă au fost sau nu create circumstanțe de provocare a inculpatului pentru a fi

implicat în comiterea faptei penale.

apelul avocatului a fost respins ca nefondat.

Apelul procurorului a fost admis, casată total sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Ursul Valerii a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), c) Cod penal la 5

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a practica activitate în domeniul farmaceutic

pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din

24.06.2020, cu includerea perioadei arestării preventive de la 20.04.2018 până la

24.06.2020.

Instanța de apel a constatat că la 22 martie 2018, Ursul V., împreună și de comun

acord cu Pelenița N., dar și alte persoane necunoscute, având scopul procurării,

6

păstrării, transportării și înstrăinării drogurilor, a căror circulație în scopuri medicinale

este interzisă, acționând cu intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil

al acțiunilor sale, admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, aflându-se în

mun. Chișinău, au procurat drog de la persoane la moment neidentificate de organul de

urmărire penală, pe care l-au păstrat și transportat cu automobilul „Ford Tranzit”, n.î.

XXXXXX ce aparține ultimului, în XXXXXX, XXXXXX. În aceeași zi, în perioada

orelor 20.45 – 21.15, numiții au înstrăinat drogul unei persoane contra sumei de 700

lei, fiind un pachet de tip zip-lock în care era o folie de staniol, în care se afla o substanță

uscată în formă de pulbere de culoare albă.

La 22 martie 2018, de la persoana care a procurat drogul, a fost ridicat pachetul

cu folia de staniol în care se afla substanța menționată. Potrivit raportului de expertiză

nr. 34/12/1-R-1176 din 30.03.2018, substanța solidă sub formă de pulbere de culoare

albă, din folia de staniol, care se află în pachetul de tip zip-lock reprezintă PVP (a-

pirrolidinocalerophenone), care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante;

cantitatea substanței stupefiante constituie 0,036 gr. (materie uscată); depunerile

întunecate de pe folia de staniol conțin urme de PVP care, la fel, se atribuie la categoria

substanțelor stupefiante.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la aprobarea

tabelelor și listelor substanțelor stupefiante și precursorilor acestora, supuse

controlului, cantitatea de 0,036 gr. PVP (a-pirrolidinocalerophenone) – reprezintă

substanță stupefiantă neutilizată în scopuri medicinale și masa indicată constituie

proporții mici.

Instanța de apel a reținut că, inculpatul nu a recunoscut vina și a solicit să fie

pedepsit doar pentru consum de droguri, altceva nu a făcut. Pe Pelinița N. îl cunoaște,

deoarece sunt dintr-un sat. Nu a cumpărat droguri pentru Panfili I. La 22 martie 2018

nu a mers cu Pelenița N. pentru a se întâlni cu Panfilii I. pentru a-i transmite droguri.

Nu cunoaște când i-a transmis banii Panfilii I. lui Pelenița N. În ziua de 22.03.2018,

toartă ziua s-a aflat la muncă până la ora 20-20.30. Pe 22.03.2018 nu s-a întâlnit nici cu

Panfilii I., nici cu Pelenița N.

Totodată, vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate a fost

demonstrată pe deplin prin probe pertinente, concludente, utile și veridice, și care

coroborează între ele, și anume:

declarațiile martorului Boleac A., ofițer de investigație în cadrul Secției

investigare infracțiuni a Inspectoratului de Poliție XXXXXX , date în instanța de fond

și verificate prin citire în instanța de apel, potrivit căror, la sfârșitul lunii februarie 2018,

în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, a obținut informația de la surse

confidențiale că, începând cu luna decembrie 2017 Ursul V., împreună cu alte persoane

necunoscute, vând droguri în XXXXXX, XXXXXX și în alte localități din raionul

XXXXXX . Pentru a verifica această informație și pentru a stabili toate persoanele care

pun în circulație droguri în localitățile din raionul XXXXXX , a pornit un dosar de

urmărire informativă și a raportat cazul la procuratură, prezentând materialele necesare

pentru autorizarea măsurilor speciale de investigație – investigația sub acoperire și

achiziția de control. Astfel, la 22.03.2018, în cadrul achiziției de control, Ursul V. s-a

prezentat în XXXXXX, XXXXXX împreună cu Pelenița N. cu automobilul ultimului

de model „Ford-Transit”, cu n.î. XXXXXX . A stabilit că în acea zi, Ursul V. împreună

7

cu Pelenița N. au vândut investigatorului sub acoperire droguri la prețul de 700 lei, care

au fost primiți anterior din contul devizului de cheltuieli speciale ale IGP al MAI.

Ambele persoane au venit în XXXXXX, XXXXXX, cu automobilul de model „Ford-

Transit”, după ora 20.45. După efectuarea achiziției de control, la 22.03.2018, a ridicat

de la investigatorul sub acoperire drogul vândut de Ursul V. și Pelenița N. În ziua

următoare a solicitat experților din cadrul Centrului tehnico-criminalistic și expertize

judiciare al IGP efectuarea constatării tehnico-științifice a substanței ridicate în urma

efectuării achiziției de control din 22.03.2018, pentru a stabili dacă această substanță

este sau nu este drog, tipul drogului, cantitatea, etc. Conform raportului de constatare

tehnico-științifică din 30.03.2018, substanța reprezintă drog de tip “PVP (a-

pirrolidinovalerophenone) în cantitate de 0,036 gr. (materie uscată). După efectuarea

măsurii speciale de investigații - achiziția de control din 22.03.2018, în rezultatul

efectuării unor măsuri și acțiuni, a stabilit datele concrete ale persoanei cu care Ursul

V. a venit în data de 22.03.2018, în XXXXXX, XXXXXX pentru a vinde drog și anume

era - Pelenița N., care este proprietar al mijlocului de transport „Ford-Transit” cu n.î.

XXXXXX anume cu acest automobil a venit în XXXXXX, XXXXXX împreună cu

Ursul V. unde au vândut drogul menționat;

ordonanța din 06.03.2018 privind autorizarea măsurii speciale de investigație –

investigația sub acoperire;

ordonanța din 06.03.2018 privind autorizarea măsurii speciale de investigație –

achiziția de control;

procesul-verbal privind controlul transmiterii banilor din 12.03.2018;

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22.03.2018, prin care a fost ridicat

de la investigatorul sub acoperire drogul achiziționat în cadrul achiziției de control care

a fost efectuată la 22.03.2018;

procesul-verbal privind consemnarea măsurii speciale de investigație – achiziția

de control din 23.03.2018;

raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-1176 din 30.03.2018, de examinare a

drogurilor prin metoda GC/MS prin care s-a constatat: substanța solidă sub formă de

pulbere de culoare albă, din folia de staniol, care se află în pachetul de tip zip-lock,

ridicată în rezultatul efectuării măsurii speciale de investigații, reprezintă PVP (a-

pirrolidinovalerophenone), care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante.

Cantitatea substanței stupefiante (PVP) constituie 0,036 gr. (materie uscată);

depunerile întunecate de pe folia de staniol conțin urme de PVP care, la fel, se atribuie

la categoria substanțelor stupefiante;

procesul-verbal de ridicare din 05.04.2018, prin care de la investigatorul sub

acoperire 06/13 au fost ridicate drogurile obținute în urma măsurii speciale de

investigație achiziția de control din 05.04.2018, de la Ursul V. și Pelenița N.;

procesul-verbal privind consemnarea măsurii speciale de investigație – achiziția

de control din 06.04.2018, prin care a fost consemnată realizarea măsurii speciale de

investigație achiziția de control din 05.04.2018, cu participarea investigatorului sub

acoperire 06/13 în cadrul căreia au fost achiziționate droguri de la Ursul V. și Pelenița

N.;

raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-1336 din 11.04.2018, prin care s-a

stabilit că prin examinarea cu ajutorul cromatografiei de gaze, conform CPT 6.1-10

8

Examinarea drogurilor prin metoda GC/MS, substanța solidă, sub formă de pulbere, de

culoare albă, ridicată la data de 05.04.2018, în urma efectuării măsurii speciale de

investigație – achiziția de control, în XXXXXX, XXXXXX, de la o persoană suspectă

din acest grup, reprezintă substanță stupefiantă PVP (a-pirrolidinovalerophenone).

Masa substanței PVP constituie 0,085 gr.;

sentința Judecătoriei Criuleni din 17.09.2018, potrivit cărei Pelenița N. la

22.03.2018, împreună cu Ursul V., a cumpărat substanțe narcotice de la Chișinău și a

înstrăinat substanțe narcotice lui Panfilii I., fiind condamnat pe art. 2171 alin. (3) lit.

b), c) și f) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții ce ar permite accesul la substanțe stupefiante sau medicamentelor ce au circuit

restrâns în medicină pe un termen de 4 ani.

Deci, potrivit declarațiilor martorului Boleac A., ofițer de investigație în cadrul

Secției investigare infracțiuni a Inspectoratului de Poliție XXXXXX , la 22.03.2018,

în cadrul achiziției de control, Ursul V. s-a prezentat în XXXXXX, XXXXXX

împreună cu Pelenița N., cu automobilul ultimului „Ford-Transit”, n.î. XXXXXX . A

stabilit că în acea zi, Ursul V. împreună cu Pelenița N. au vândut investigatorului sub

acoperire drog la prețul de 700 lei, care au fost primiți anterior din contul devizului de

cheltuieli speciale ale IGP al MAI. Ambele persoane au venit în XXXXXX,

XXXXXX, cu automobilul de model „Ford-Transit”, după ora 20.45. După efectuarea

achiziției de control, la 22.03.2018 a ridicat de la investigatorul sub acoperire drogul

vândut de Ursul V. și Pelenița N.

Prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22.03.2018 se confirmă

ridicarea de la investigatorul sub acoperire drogul achiziționat în cadrul achiziției de

control care a fost efectuată la 22.03.2018, iar prin raportul de expertiză nr. 34/12/1-

R1176 din 30.03.2018, s-a constatat că substanța solidă sub formă de pulbere de

culoare albă, din folia de staniol, care se află în pachetul de tip zip-lock, ridicată în

rezultatul efectuării măsurii speciale de investigații, reprezintă PVP (a-

pirrolidinovalerophenone), care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante.

Cantitatea substanței stupefiante (PVP) constituie 0,036 gr. (materie uscată);

depunerile întunecate de pe folia de staniol conțin urme de PVP care, la fel, se atribuie

la categoria substanțelor stupefiante.

Astfel, martorul a indicat direct la Ursul V. că a înstrăinat împreună cu Pelenița

N. substanțe stupefiante investigatorului sub acoperire, ce denotă că în acțiunile

inculpatului sunt indicii calificativi ca procurarea, păstrarea, transportarea și

înstrăinarea drogurilor, fiind declarative afirmațiile inculpatului că în acea zi, a fost

toată ziua la serviciu.

Ori, martorul Dicusara I., administrator al întreprinderii „XXXXXXX XX”

SRL, a relatat că nu cunoaște cu ce s-a ocupat inculpatul la data de 22.03.2018,

deoarece în acea zi acesta nu activa la întreprinderea pe care o conduce. Totodată, în

săptămâna cuprinsă 26.03.2018-07.04.2018, afirmă cu exactitate că Ursul V. s-a aflat

la atelierul din XXXXXX, XXXXXX, până târziu, la ora 20.30 sau 21.00, iar el îl

aducea în XXXXXX, XXXXXX, cam peste jumătate de oră după finele lucrului.

Deși martorii Gamaniuc A. și Gori C. nu au putut relata cu precizie de când

inculpatul a început să lucreze la întreprindere, aproximativ de la sfârșitul lunii martie

– începutul lunii aprilie 2018, aceștia au confirmat cu exactitate că sfârșitul orelor de

9

lucru erau pentru toți angajații la fel, astfel, în luna martie, muncitorii din întreprindere

au lucrat maxim până la 19.30-20.00.

Prin urmare, circumstanțele stabilite confirmă că inculpatul la 22.03.2019, între

orele 20.45-21.15, nu s-a aflat la locul de muncă, ce denotă că declarațiile martorului

Boleac A. sunt veridice și urmează a fi puse la baza învinuirii inculpatului.

Cu toate că inculpatul susține că el nu a comis fapta imputată, potrivit sentinței

Judecătoriei Criuleni din 17.09.2018, Pelenița N. a recunoscut că la 22.03.2018

împreună cu Ursul V. a cumpărat substanțe narcotice de la Chișinău și a înstrăinat

substanțe narcotice lui Panfilii I., fiind condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. lit. b),

c) și f) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

ce ar permite accesul la substanțe stupefiante sau medicamentelor ce au circuit restrâns

în medicină pe un termen de 4 ani.

Totodată, argumentele apărării că nu a fost audiat investigatorul sub acoperire,

care indică direct la faptul că inculpatul a comis infracțiunea imputată, nu constituie

temei de achitare a persoanei, în situația în care, în cadrul examinării cauzei penale, au

fost cercetate probe obținute în urma efectuării măsurilor speciale de investigație, or,

atîta timp, cât în cadrul urmăririi penale au fost respectate prevederile procesual-penale

la efectuarea atât a măsurilor speciale de investigații, cât și a acțiunilor de urmărire

penală, instanța de judecată este în drept să se axeze pe probele date.

Este neîntemeiată și afirmația apărării că folosirea datelor obținute de

investigatorul sub acoperire nu pot fi folosite ca probă în constatarea vinovăției

inculpatului, deoarece acesta a fost implicat în operațiunea sub acoperire prin

provocare.

Ori, Curtea Europeană a reținut că există o provocare atunci când ofițerii

implicați nu se limitează la investigarea activităților infracționale într-o maniera pasivă,

ci exercită presiuni asupra persoanei în cauză în sensul determinării către comiterea

unei infracțiuni, care în mod normal nu ar fi fost comisă, cu scopul obținerii de probe

și acuzații.

Deci, nu se atestă careva acțiune de provocare, or, din materialele cauzei nu se

confirmă că organul de urmărire penală ar fi exercitat careva presiuni asupra careva

persoane în sensul determinării către comiterea unei infracțiuni.

Mai mult, organele de drept nu au intervenit activ în realizarea etapelor

infracționale, iar efectuarea măsurilor speciale de investigații – achiziție de control, cu

participarea investigatorului sub acoperire, nu poate fi percepută ca o provocare,

deoarece la momentul efectuării acestei măsuri, organul de urmărire penală deja

dispunea de informații referitoare la comiterea faptei ilicite de către inculpat, fapt

confirmat prin declarațiile martorului Boleac A., care a comunicat că a obținut

informația din surse confidențiale că începând cu luna decembrie 2017, Ursul V.,

împreună cu alte persoane necunoscute, vând droguri în XXXXXX, XXXXXX și în

alte localități din raionul XXXXXX . Pentru a verifica această informație, precum și

pentru a stabili toate persoanele care pun în circulație droguri în localitățile din raionul

XXXXXX , a pornit un dosar de urmărire informativă, după care a raportat cazul la

procuratură, prezentând materialele necesare pentru autorizarea investigației sub

acoperire și achiziției de control.

10

Astfel, probele cercetate dovedesc incontestabil vina inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile lui urmează a fi încadrate în baza de art. 2171 alin.

(3), lit. b), c) Cod penal, ca procurarea, păstrarea și transportarea drogurilor, în scop de

înstrăinare și înstrăinarea ilegală a drogurilor, săvârșită de mai multe persoane, cu

utilizarea drogurilor a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal,

că inculpatul a comis o infracțiune gravă care se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7

ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de la 3 la 5 ani, că nu au fost stabilite circumstanțe atenuante,

cea agravantă fiind comiterea unei infracțiuni de către o persoană care anterior a fost

condamnat pentru infracțiuni similare.

Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 27.12.2010, inculpatul a fost condamnat

în baza art. art. 186 alin. (2) lit. b), c), d), 188 alin. (2) lit. b), e), 208, 84 Cod penal, la

7 ani închisoare, la 04.11.2016, fiind eliberat după ispășirea pedepsei.

Infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), e) Cod penal este una gravă,

iar, în speță, inculpatului i se impută, la fel, comiterea unei infracțiuni grave.

Potrivit art. 34 alin. (2) lit. b) Cod penal, recidiva se consideră periculoasă dacă

persoana anterior condamnată pentru o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau

excepțional de gravă a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune gravă sau deosebit de

gravă.

Conform art. 110 Cod penal, antecedentele penale reprezintă o stare juridică a

persoanei, ce apare din momentul rămânerii definitive a sentinței de condamnare,

generând consecințe de drept nefavorabile pentru condamnat până la momentul

stingerii antecedentelor penale sau reabilitării.

În corespundere cu art. 111 alin. (1) lit. h) Cod penal, se consideră ca neavând

antecedente penale persoanele condamnate la închisoare pentru săvârșirea unei

infracțiuni grave – dacă au expirat 6 ani după executarea pedepsei.

Prin urmare, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit.

b), c) Cod penal, în stare de recidivă periculoasă, iar pedeapsa urmează a fi aplicată

conform art. 82 Cod penal, care prescrie că mărimea pedepsei pentru recidiva

periculoasă și deosebit de periculoasă nu poate fi mai mică de o treime din maximul

pedepsei prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod. În

cazul în care sunt stabilite numai circumstanțe atenuante, instanța poate stabili

pedeapsa în limitele prevăzute pentru infracțiune în Partea specială a prezentului cod.

Fiind efectuată o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității

inculpatului, urmărind comportamentul lui în viața socială, precum și cel de înainte și

după săvârșirea infracțiunii incriminate, în coraport cu fapta comisă, urmările

prejudiciabile ale faptei și personalitatea acestuia, se atestă că corijarea și reeducarea

lui este posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 5

ani, cu privarea de dreptul de a exercita activități în domeniul farmaceutic pe un termen

de 4 ani, pedeapsa fiind stabilită prin prisma art. 82 alin. (2) Cod penal.

Ori, pedeapsa stabilită este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității

sociale, a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiunea comisă de către inculpat, iar pedeapsă stabilită inculpatului este aptă de a

11

îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptelor

comise de inculpat, cât și personalitatea inculpatului.

Totodată, solicitarea acuzării privind încasarea din contul inculpatului în

beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 5615,5 lei, constituită din

cheltuieli suportate la examinarea persoanei: constatarea stărilor de ebrietate, a

expertizelor judiciare și în cadrul achizițiilor de control, urmează a fi respinsă, ca

nefondată, deoarece sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului. Or,

obligația pozitivă a statului, în sensul art. 6§2 din CEDO, prin intermediul organelor

de urmărire penală și procuraturii de a demonstra în sensul art. 24, 56 Cod de procedură

penală, vinovăția persoanei, fiindu-le atribuită în sensul art. 96-97 Cod de procedură

penală sarcina probațiunii, persoana acuzată de un delict beneficiind de prezumția

nevinovăției, stipulată la art. 8 Cod de procedură penală, fiind liberată de obligația de

a-și demonstra nevinovăția.

Astfel, ținând cont de faptul că rapoartele de expertiză au fost utilizate în sensul

art. 93 alin. (2) pct. 2), 7) Cod de procedură penală în calitate de probe, fiind puse la

baza acuzării inculpatului, cheltuielile judiciare urmează să fie suportate de către

ordonatorul expertizei judiciare din mijloacele alocate pentru efectuarea expertizelor

din bugetul alocat, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate în partea neîncasării

cheltuielilor judiciare, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că instanța de apel a omis că în cadrul cauzei penale au fost

suportate cheltuieli în sumă de 5615,50 lei la efectuarea expertizelor judiciare,

constatării stării de ebrietate și achizițiilor de control, ce urmează a fi încasate de la

inculpat în beneficiul statului, conform art. 227-229 Cod de procedură.

Ori, legislatorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de săvârșirea

unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru

aplicarea legii penale celui care a comis-o, iar cheltuielile judiciare sunt imputabile

inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa

infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, deoarece săvârșirea infracțiunii atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile revenindu-i în principal acestuia, fiind și integrală,

cu includerea tuturor cheltuielilor necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de

condamnare de către prima instanță.

Prin urmare, cheltuielile judiciare suportate de stat în cauza penală urmează a fi

încasate din contul inculpatului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

12

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

8.1. A declarat recurs ordinar și avocata Mihaela Cecan, în care solicită casarea

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat.

Recurenta a indicat că instanța de apel nu a stabilit legal participația inculpatului

în baza art. 42 Cod penal și probele care indică direct la această concluzie, nu s-a expus

asupra argumentelor inculpatului că probele au fost trucate de către inspectoratul de

poliție, iar declarațiile martorilor nu au fost verificate în cadrul cercetării judecătorești.

Martorul Boleac A., fiind inspector al poliției criminale și care a organizat

operațiunea sub acoperire, nu a putut explica care a fost rolul și acțiunile concrete ale

inculpatului la săvârșirea infracțiunii.

Nu există nicio probă care să indice direct că inculpatul a comis infracțiunea

incriminată, iar substanța PVP (a-pirrolidinocalerophenone) - obiectul infracțiunii nu a

fost depistată, ridicată sau vândut de acesta.

Ori, pentru existența infracțiunii prevăzute la art. 2171 Cod penal, urmează să fie

probat scopul de înstrăinare, însă la inculpat nu au fost ridicate sau depistate mijloace

bănești, lipsind careva probe în acest sens.

Totodată, nu a fost dovedită participația nemijlocită și intenția inculpatului

privind înstrăinarea drogurilor terței persoane. Iar acțiunile de procurare, păstrare,

transportare și înstrăinare a drogurilor au fost făcute de Pelenița N. Vânzătorul drogului

era cunoscut doar lui Pelenița N., care a confirmat că singur a procurat drogurile la

22.03.2019 și a făcut tranzacția cu investigatorul sub acoperire, primind 700 lei, iar

banii nu i-a împărțit cu Ursul V., ce se confirmă prin procesul-verbal de audiere a lui

Pelenița N. Astfel, inculpatul nu a acționat în vederea realizării acțiunilor ilegale cu

scop de înstrăinare a drogurilor, neavând nicio tangență cu procurarea, transportarea și

înstrăinarea drogurilor investigatorului sub acoperire.

Mai mult, în ziua săvârșirii infracțiunii, inculpatul s-a aflat toată ziua la serviciu

și nu a participat la comiterea acesteia. La inculpat nu au fost găsiți bani, droguri sau

urme de substanțe stupefiante interzise, lipsind probe care să confirme că el a contactat

investigatorul sub acoperire și i-a propus droguri sau personal a primit sau vândut

droguri.

Astfel, autorul infracțiunii este Pelenița N., de la care inculpatul anterior a

procurat droguri pentru consum personal, însă, din luna februarie 2018 nu a mai

consumat droguri, iar în martie 2018 s-a angajat la serviciu.

Nici prin raportul de expertiză nu a fost dovedit că la inculpat au fost depistate

urme de substanțe stupefiante sau droguri, iar procesul-verbal de percheziție nu

demonstrează că au fost ridicate de la acesta careva droguri sau banii obținuți pentru

înstrăinarea drogurilor, deci, lipsesc probe care ar confirma semnele componenței

infracțiunii incriminate.

Deci, prin condamnarea ilegală, în circumstanțele în care lipsesc probe

pertinente și concludente care să confirme că inculpatul este autorul faptei, se constată

o gravă încălcare a art. 6 din CEDO, în vederea asigurării realizării probelor de apărare

a inculpatului, audierea investigatorului sub acoperire constituind un abuz al

colaboratorilor de poliție în realizarea operațiunii sub acoperire, iar datele obținute de

13

acesta nu pot fi folosite ca probă în constarea vinovăției inculpatului. Ori, lipsește orice

indiciu că fapta putea fi comisă de inculpat fără vreo intervenție din partea agentului

sub acoperire, iar angajații poliției, cunoscând că acesta este consumator de droguri, au

creat circumstanțe provocatoare pentru a-l implica în comiterea infracțiunii.

Însă, instanțele nu au examinat chestiunea provocării, iar limitarea la examinarea

doar a faptului că inculpatul a fost implicat în operațiunea sub acoperire nu poate

reținută ca probă în vederea constatării vinovăției acestuia și condamnarea la pedeapsa

maximă prevăzută de legea penală.

Totodată, prin respingerea cererii de audiere a investigatorului sub acoperire și

a lui Pelenița N. în instanța de apel, a fost admisă încălcarea principiului legalității

armelor într-un proces penal.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură

penală.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

În primul rând, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că recursul apărării este fondat în drept pe art. 427 alin.

(1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală care prevăd următoarele temeiuri - nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru

o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită (pct. 8.1. din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu împrejurările relevate în descriptivul hotărârii atacate, care ar fi

esența și erorile concrete de drept a circumstanțelor că nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, că instanțele au pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă

decât cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, că faptei săvârșite i s-

a dat o încadrare juridică greșită și care ar fi încadrarea juridică corectă a acesteia, fiind

omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârilor atacate în acest sens (pct. 8.1.

din decizie).

Rezultă, că recursul menționat nu îndeplinește cerințele legale de conținut, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

avocatei cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurentă.

14

Ori, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

apărării, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 8.1. din

decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 7. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale

ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

inclusiv declarațiile martorului Boleac A., ordonanța din 06.03.2018 privind

autorizarea măsurii speciale de investigație – investigația sub acoperire; ordonanța din

06.03.2018 privind autorizarea măsurii speciale de investigație – achiziția de control;

procesul-verbal privind controlul transmiterii banilor din 12.03.2018; procesul-verbal

de cercetare la fața locului din 22.03.2018, prin care a fost ridicat de la investigatorul

sub acoperire drogul achiziționat în cadrul achiziției de control care a fost efectuată la

22.03.2018; procesul-verbal privind consemnarea măsurii speciale de investigație –

achiziția de control din 23.03.2018; raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-1176 din

30.03.2018; procesul-verbal de ridicare din 05.04.2018, prin care de la investigatorul

sub acoperire 06/13 au fost ridicate drogurile obținute în urma măsurii speciale de

investigație achiziția de control din 05.04.2018, de la Ursul V. și Pelenița N.; procesul-

verbal privind consemnarea măsurii speciale de investigație – achiziția de control din

06.04.2018, prin care a fost consemnată realizarea măsurii speciale de investigație

achiziția de control din 05.04.2018, cu participarea investigatorului sub acoperire 06/13

în cadrul căreia au fost achiziționate droguri de la Ursul V. și Pelenița N.; raportul de

expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-1336 din 11.04.2018; sentința Judecătoriei Criuleni

din 17.09.2018, potrivit căreia Pelenița N. a fost condamnat pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. b), c) și f) Cod penal, toate probele fiind

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor,

instanța de apel indicând motivele pentru care a respins dovezile și versiunile apărării,

întemeiat statuând că nu se atestă careva acțiune de provocare, iar argumentele apărării

că nu a fost audiat investigatorul sub acoperire, care indică direct la faptul că inculpatul

a comis infracțiunea imputată, nu constituie temei de achitare a persoanei, în situația

în care, în cadrul examinării cauzei penale, au fost cercetate probe obținute legal în

15

urma efectuării măsurilor speciale de investigație, instanța de apel pronunțându-se

argumentat și detailat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărăii, probele

administrate pe caz demonstrând clar și cert prezența în acțiunile inculpatului a

elementelor infracțiunii prevăzute la art. 2171 alin. (3) lit. b), c) Cod penal.

Totodată, la stabilirea pedepsei instanța apel just și argumentat a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75, 82 alin. (2) Cod penal, pedeapsa respectivă fiind motivată,

individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale,

corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale,

corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din

partea acestuia, cât și a altor persoane (pct. 7. din decizie).

Pe lângă aceasta, cu referire la circumstanțele invocate în recursul ordinar al

procurorului (pct. 8. din decizie), se atestă că instanța de apel just a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de

prevederile art. art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare,

suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se

efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea altor cazuri când prin alte probe nu

poate fi stabilit adevărul în cauză, instanțele just, argumentat și în limitele competenței

legale statuând că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizei chimice, precum

și pentru constatarea stării de ebrietate și a achizițiilor de control, urmează a fi făcute

din contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se argumentat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor,

impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând

formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument ( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez

c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 8., 8.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului

în care instanțele de apreciat probele și circumstanțele cauzei, inclusiv în latura

cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

16

total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria

sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare și pedepsei în alt

sens decât cel pe care îl propune acuzarea și apărarea este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 7.

– 8.1. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, că în acțiunile

inculpatului sunt întrunite elementele infracțiuni, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică corectă, și că recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Svetlana Țurcanu și de avocata Mihaela Cecan, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2020, în privința

inculpatului Ursul Valerii XXXXXX, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 27 noiembrie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Svetlana Filincova

Galina Stratulat

17