1ra-325/2020 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, c CP

1ra-325/2020 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-325/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul Cecan

Mihaela în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2019 și a sentinței Judecătoriei Criuleni,

sediul Central din 27 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Ursul Valerii Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat în s. Xxxxx

r-l Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Ursul Valerii Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (3)

lit. b), c) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a practica activitate

în domeniul farmaceutic pe un termen de 4 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar

de tip semînchis.

Cererea procurorului de încasare a cheltuielilor judiciare în mărime de 5615,50

lei, s-a respins ca neîntemeiată.

data de 22 martie 2018, împreună și de comun acord cu Pelenița Nicolai, dar și alte

persoane necunoscute, având scopul procurării, păstrării, transportării și înstrăinării

drogurilor, a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, acționând cu

intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, aflându-se în municipiul

Chișinău, au procurat drog de la persoane la moment neidentificate de organul de

urmărire penală, pe care l-au păstrat și transportat cu automobilul de model „Ford

Tranzit” cu numărul de înmatriculare XXXXX, ce aparține ultimului, în satul Xxxxx,

raionul Xxxxx. În aceeași zi, în perioada orelor 20:45 - 21:15, numiții au înstrăinat

drogul unei persoane contra sumei de 700 lei, fiind un pachet de tip zip-lock în care

era o folie de staniol și în care se afla o substanță uscată în formă de pulbere de

culoare albă.

1

La 22 martie 2018, de la persoana care a procurat drogul, a fost ridicat pachetul

cu folia de staniol în care se afla substanța menționată. Potrivit raportului de

expertiză nr. 34/12/1-R-1176 din 30 martie 2018, s-a stabilit că, substanța solidă sub

formă de pulbere de culoare albă, din folia de staniol, care se află în pachetul de tip

zip-lock reprezintă PVP (a-pirrolidinocalerophenone), care se atribuie la categoria

substanțelor stupefiante; cantitatea substanței stupefiante constituie 0,036 g (materie

uscată); depunerile întunecate de pe folia de staniol conțin urme de PVP, care la fel se

atribuie la categoria substanțelor stupefiante. Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1088

din 05 octombrie 2004 cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor

stupefiante și precursorilor acestora, supuse controlului, cantitatea de 0,036 g PVP (a-

pirrolidinocalerophenone) - reprezintă substanță stupefiantă neutilizată în scopuri

medicinale și masa indicată constituie proporții mici.

Astfel, Ursul Valerii se învinuiește că a comis infracțiunea prevăzută de art. 2171

alin. (3) lit. b), c) din Codul penal - procurarea, păstrarea si transportarea drogurilor, în

scop de înstrăinare și înstrăinarea ilegală a drogurilor, săvîrșită de mai multe persoane, cu

utilizarea drogurilor a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia în partea individualizării pedepsei

penale principale, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Ursul V. să-i fie stabilită

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu includerea în termenul pedepsei a perioadei

arestării preventive de la 20.04.2018 pînă la pronunțarea hotărîrii, iar măsura

preventivă sub formă de arest preventiv de menținut pînă la intrarea în vigoare a

hotărârii, dispunerea încasării din contul inculpatului Ursul V. a sumei de 5615,50

lei, în beneficiul statului cu titlu de cheltuieli judiciare.

În motivarea apelului a indicat:

- sentința este ilegală în partea ce ține de stabilirea mărimii pedepsei principale

și soluționarea chestiunii legate de încasarea cheltuielilor de judecată, considerînd că

pedeapsa principală aplicată inculpatului a fost greșit individualizată, astfel sentința

urmează a fi casată;

- inculpatul Ursul Valerii anterior a fost condamnat de mai multe ori, inclusiv și

la pedeapsă cu închisoare. Astfel, Ursul Valerii prin sentința din 27.12.2010, adoptată

de Judecătoria Criuleni, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 186 alin. (2) lit. b), c), d), 188 alin. (2) lit. b), e), 208 din Codul

penal. Conform art. 84 din Codul penal pentru concurs de infracțiuni i-a fost stabilită

pedeapsă definitivă de 7 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis și a fost eliberat la 04.11.2016 după ispășirea pedepsei cu includerea a 106

zile de muncă;

- infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), e) din Codul penal, pentru

care anterior Ursul Valeriu a fost condamnat prin sentința din 27.12.2010, este

clasificată potrivit art. 16 din Codul penal ca infracțiune gravă, în prezent, numitului

la fel i se impută săvîrșirea unei infracțiuni grave, prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit.

b), c) din Codul penal;

2

- Ursul Valerii are antecedente penale nestinse, pe motiv că nu au expirat 6 ani

după executarea pedepsei, fiind condamnat la 27.12.2010 pentru săvîrșirea unei

infracțiuni grave, prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), e) din Codul penal și eliberat la

04.11.2016, după ispășirea pedepsei. În baza materialelor acumulate și anexate la

cauza penală se constată, că conform art. 34 alin. (2) lit. b) din Codul penal, Ursul

Valerii avînd antecedentul penal nestins a comis infracțiunea care i se impută fiind

în stare de recidivă periculoasă;

- inculpatul Ursul Valerii anterior a fost condamnat pentru săvîrșirea unei

infracțiuni similare. Astfel, prin sentința Judecătoriei Criuleni din 15.03.2007 a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2) din Codul

penal și stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni. Conform

art. 90 din Codul penal s-a suspendat executarea pedepsei stabilite pe un termen de

1 an;

-avînd în vederea personalitatea inculpatului Ursul Valerii, prezența

circumstanțelor agravante a comis interior o infracțiune similară și lipsa celor

atenuante, împrejurările că a comis infracțiunea în stare de recidivă periculoasă,

consideră că numitului instanța de judecată urma, avînd în vedere prevederile art.

art. 34 alin. (2) lit. b), 82 alin. (2), 111 alin. (1) din Codul penal, să stabilească o

pedeapsă sub formă de închisoare nu mai mică de o treime din maximul pedepsei

prevăzute la art. 2171 alin. (3) lit. b), c) din Codul penal, adică nu mai mică de 4 ani și

8 luni. Instanță de judecată însă, eronat i-a aplicat pedeapsă de 4 ani închisoare;

- instanța de judecată urma să încaseze cheltuielile judiciare în sumă de 5615,5

lei, constituită din cheltuieli suportate la examinarea persoanei pentru constatarea

stărilor de ebrietate, a expertizelor judiciare și în cadrul achizițiilor de control, din

contul inculpatului în beneficiul statului;

- efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare sînt

imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic

fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de

cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

3.2 Avocatul Crîșmari Natalia în numele inculpatului Ursul Valerii, care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea sentinței de achitare în

privința lui Ursul Valerii în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2171 alin.(3) lit.

b), c) Cod penal în temeiul, că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii, cu punerea imediată în libertate al acestuia în sala ședinței de judecată,

audierea în calitate de martor pe Panfili Ion, locuitor al s. Xxxxx r-l Xxxxx.

În motivarea apelului a indicat:

- prima instanță la adoptarea sentinței nu a analizat pe deplin argumentele și

probele prezentate de inculpatul Ursu Valerii și anume: în ziua săvârșirii infracțiunii

inculpatul Ursul Valerii s-a aflat la serviciu și nu a participat la săvârșirea

infracțiunii;

- învinuirea adusă lui Ursul Valerii este bazată exclusiv pe probe nepertinente și

pe presupuneri, care nu pot fi puse la baza unei hotărâri de condamnare;

3

- pe parcursul cercetării judecătorești, în urma audierii martorilor, cercetării

probelor, nu s-a constatat circumstanțele invocate în acuzațiile aduse lui Ursul

Valerii;

-instanța nu s-a expus asupra probelor și argumentelor inculpatului, precum și

că probele au fost trucate de Inspectoratul de Poliție Xxxxx, iar declarațiile martorilor

nu au fost verificate în cadrul cercetării judecătorești;

- martorul Boleac Andrei, care este inspector al poliției criminale și care a

organizat operațiunea sub acoperire, fiind audiat, nu a putut explica rolul și acțiunile

lui Ursul Valerii în săvârșirea infracțiunii;

-instanța de judecată ilegal și fără temei a refuzat în audierea martorului Panfilii

Ion, locuitor al s. Xxxxx r-l Xxxxx, căruia i-a fost transmis drogul de Pelenița Nicolai

și care se pretinde a fi investigatorul sub acoperire, dar este cunoscut inculpatului

Ursul V. și condamnatului Pelenița N.;

-instanța de judecată nu a stabilit participația inculpatului Ursul Vaierii în baza

art. 42 Cod penal și care sunt probele în susținerea acestei concluzii;

- reieșind din materialele de probă, consideră, că acțiunile cetățeanului Ursul

Valerii nu întrunesc elementele constitutive ale componenței de infracțiune,

prevăzute de art. 2171 alin.(3) lit. b), c) Cod penal;

- este imposibilă săvârșirea a unor și aceleași acțiuni de două persoane, or, urma

să fie stabilite și descrise acțiunile fiecărui participant al infracțiunii și rolul acestora

la săvârșirea faptelor infracționale în conformitate cu art. 42 Cod penal. Din

declarațiile inculpatului Ursul V. și condamnatului Pelenița N. rezultă, că autorul

infracțiunii este Pelenița N., care în mod nemijlocit a săvârșit faptele ce ține de

procurarea, păstrarea, transportarea și înstrăinarea drogului lui Panfilii Ion. La Ursul

V. nu au fost găsite și ridicate careva sume bănești primite de la investigatorul de

sub acoperire, lipsește orice probă, că ar fi fost Ursul V. persoana, care l-a contactat și

i-a propus investigatorului sub acoperire vânzarea drogurilor, la fel lipsește orice

probă care ar confirma că Ursul V. a păstrat și a transportat, a vândut, a transmis

drogul persoanei și pentru aceasta a obținut un anumit venit;

- veridicitatea declarațiilor a lui Ursul V. și Pelenița N. se încadrează în cronica

probelor anexate la materialele dosarului;

- fiind audiat în calitate de martor inspectorul Boleac A., care a organizat și a

realizat achiziționarea de control al drogului și a lucrat nemijlocit cu investigatorul

de sub acoperire, nu a putut explicit a comunica instanței de judecată cine îl contacta

pe investigatorul de acoperire din cele două persoane învinuite, cine a propus

procurarea, cine a realizat cumpărarea și vânzarea prin transmiterea drogului și cine

a luat contra plată 700 lei de la investigatorul de sub acoperire. Afirmațiile acestuia

precum că și Ursul V. a săvârșit acțiuni ilegale în comun acord cu Pelenița N.

reprezintă doar o declarație ci nu mărturie, sunt lipsite de orice sens în fapt și

reprezintă declarație trucată, fără nici un suport probatoriu;

- datele obținute de investigatorul de sub acoperire nu pot fi folosite ca probă în

constatarea vinovăției lui Ursul Valerii, deoarece ultimul a fost implicat în

operațiunea sub acoperire prin provocare, în materialele dosarului lipsește orice

indiciu că fapta putea fi comisă de inculpatul Ursul Valerii fără vreo intervenție din

4

partea agentului sub acoperire. În speță nu s-a dovedit, că anterior inițierii acțiunilor

sub acoperire autoritățile au cunoscut sau au existat dovezi obiective că inculpatul ar

fi fost implicat anterior în procurarea și vânzarea drogurilor. Colaboratorii de poliție

cunoscând că Ursul Valerii consuma droguri, au creat circumstanțe de provocare

pentru a fi implicat în comiterea faptei penale. Instanța de judecată nu a examinat

chestiunea provocării, iar limitarea examinării doar al faptul că a fost implicat Ursul

V. în operațiunea sub acoperire nu poate servi drept probă în constatarea vinovăției

acestuia;

- având în vedere, că investigatorul sub acoperire este bine cunoscut și văzut de

inculpatul Ursul Valerii și condamnatul Pelenița Nicolai, știind cu certitudine că pe

acesta îl chema Panfilii Ion și că este locuitor al s. Xxxxx r-l Xxxxx, este primordial de

audiat această persoană, ca fiind persoană provocatoare, pentru a examina

chestiunea provocării invocată de inculpat.

fost respins ca nefondat apelul avocatului Crîșmari N. în numele inculpatului și

admis apelul procurorului, fiind casată total, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin.

(2) Cod de procedură penală sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, potrivit căreia Ursul V. a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), c) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a practica activitate în domeniul farmaceutic pe un termen de

4 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semînchis. A fost încasat de la Ursul

Valerii în folosul statului, cheltuielile de efectuare a expertizei judiciare în mărime de

5615,50 lei.

indicat doar că Ursul Valerii, se învinuiește în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2171 alin. (3) lit. b), c) Cod penal, fără a constata fapta pe care a săvârșit-o

ultimul, instanța de apel, analizând și apreciind probele, în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod procedură penală, a constatat că Ursul V. la data de 22

martie 2018, împreună și de comun acord cu Pelenița Nicolai, dar și alte persoane

necunoscute, având scopul procurării, păstrării, transportării și înstrăinării

drogurilor, a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, acționând cu

intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, aflându-se în municipiul

Chișinău, au procurat drog de la persoane la moment neidentificate de organul de

urmărire penală, pe care l-au păstrat și transportat cu automobilul de model „Ford

Tranzit” cu numărul de înmatriculare XXXXX, ce aparține ultimului, în satul Xxxxx,

raionul Xxxxx. În aceeași zi, în perioada orelor 20:45 - 21:15, numiții au înstrăinat

drogul unei persoane contra sumei de 700 lei, fiind un pachet de tip zip-lock în care

era o folie de staniol și în care se afla o substanță uscată în formă de pulbere de

culoare albă.

La 22 martie 2018, de la persoana care a procurat drogul, a fost ridicat pachetul

cu folia de staniol în care se afla substanța menționată. Potrivit raportului de

expertiză nr. 34/12/1-R-1176 din 30 martie 2018, s-a stabilit că, substanța solidă sub

formă de pulbere de culoare albă, din folia de staniol, care se află în pachetul de tip

5

zip-lock reprezintă PVP (a-pirrolidinocalerophenone), care se atribuie la categoria

substanțelor stupefiante; cantitatea substanței stupefiante constituie 0,036 g (materie

uscată); depunerile întunecate de pe folia de staniol conțin urme de PVP, care la fel

se atribuie la categoria substanțelor stupefiante. Potrivit Hotărârii Guvernului nr.

1088 din 05 octombrie 2004 cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor

stupefiante și precursorilor acestora, supuse controlului, cantitatea de 0,036 g PVP

(a-pirrolidinocalerophenone) - reprezintă substanță stupefiantă neutilizată în scopuri

medicinale și masa indicată constituie proporții mici.

Astfel, Ursul Valerii prin acțiunile sale a comis infracțiunea prevăzută de art.

2171 alin. (3) lit. b), c) din Codul penal - procurarea, păstrarea și transportarea drogurilor,

în scop de înstrăinare si înstrăinarea ilegală a drogurilor, săvârșită de mai multe persoane, cu

utilizarea drogurilor a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă.

În viziunea instanței de apel, pe lângă faptul că inculpatul Ursul V., vina în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), c) Cod penal, și-a

recunoscut-o parțial, culpa acestuia în comiterea infracțiunii incriminate este

demonstrată prin: declarațiile martorilor Boleac A., Dicusara I., Gamaniuc A., Gori

C. și prin materialele cauzei: procesul-verbal de constatare a infracțiunii din

02.04.2018, înregistrat în R-1 al IP Xxxxx cu nr. 77 din 02.04.2018 (f. d. vol. 1, pag. 3);

raportul din 06.03.2018, emis de OI al BZPC al SP nr. 1 (Holercani) al IP Xxxxx,

inspector superior Boleac Andrei (copia) (f. d. vol. 1 pag.7-8); ordonanța din

06.03.2018 privind autorizarea măsurii speciale de investigație - investigația sub

acoperire (copia). (f d. vol. 1 pag. 9-10); raportul din 06.03.2018, emis de OI al BZPC

al SP nr. 1 (Holercani) al IP Xxxxx (f. d. vol. 1 pag. 11-12); ordonanța din 06.03.2018

privind autorizarea măsurii speciale de investigație - achiziția de control (f. d. vol.1,

pag. 13-14); proces-verbal privind controlul transmiterii banilor din 12.03.2018 (

copie. f.d.vol.1, pag. 15-19); proces-verbal de cercetare la fața locului din 22.03.2018

(f. d. vol. 1 pag. 20-24); proces-verbal privind consemnarea măsurii speciale de

investigație - achiziția de control din 23.03.2018 (f. d. vol. 1 pag. 25-26); raportul de

expertiză nr. 34/12/1-R-1176 din 30.03.2018 (f. d. vol. 1 pag. 32-35); proces-verbal de

examinare din 03.04.2018 (f. d. vol. 1 pag. 40-41); proces-verbal de examinare din

03.04.2018 (f. d. vol. 1 pag. 42-44); proces-verbal de examinare din 03.04.2018 (f. d.

vol. 1 pag. 45-47); proces-verbal de examinare din 03.04.2018 (f. d. vol. 1 pag. 48);

proces verbal privind controlul transmiterii banilor din 05.04.2018 ( f. d. vol. 1 pag.

55-58); proces-verbal de ridicare din 05.04.2018 (f. d. vol. 1 pag. 60); proces-verbal

privind consemnarea măsurii speciale de investigație - achiziția de control din

06.04.2018 (f. d. vol. 1 pag. 61-63); raportul de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-1336

din 11.04.2018 (f. d. vol. 1 pag. 75-78); sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Xxxxx din

17 septembrie 2018, corpuri delicate.

La caz, instanța de apel a reținut în acțiunile inculpatului latura obiectivă a

componenței de infracțiune, prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), c) Cod penal,

deoarece a procurat drog de la persoane la moment neidentificate de organul de

urmărire penală, pe care l-au păstrat și transportat cu automobilul de model „Ford

Tranzit” cu numărul de înmatriculare XXXXX, ce aparține ultimului, în satul Xxxxx,

raionul Xxxxx. În aceeași zi, în perioada orelor 20:45 - 21:15, numiții au înstrăinat

6

drogul unei persoane contra sumei de 700 lei, fiind un pachet de tip zip-lock în care

era o folie de staniol și în care se afla o substanță uscată în formă de pulbere de

culoare albă. Obiectul infracțiunii imputate inculpatului are un caracter multiplu

astfel sub aspetul obiectului juridic principal îl preprezintă relațile sociale cu privire

la circulația legală a substanțelor narcotice, iar obiectul material al infracțiunii

specificate îl reprezintă substanța solidă sub formă de pulbere de culoare albă, din

folia de staniol, care se află în pachetul de tip zip-lock reprezintă PVP (a-

pirrolidinocalerophenone), care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante;

cantitatea substanței stupefiante constituie 0,036 g (materie uscată); depunerile

întunecate de pe folia de staniol conțin urme de PVP, care la fel se atribuie la

categoria substanțelor stupefiante, în proporții deosebit de mici.

Latura subiectivă a infracțiunii date, având în vedere împrejurările săvârșirii

faptei raportate la ansamblul probelor cercetate pe parcursul examinării cauzei

penale, instanța apreciază că inculpatul a prevăzut și a urmărit atingerea adusă

valorilor sociale ocrotite de legea penală, acționînd prin participație, cu vinovăție sub

forma intenției directă, cu scopul de a obține profit din vînzarea drogurilor.

Subiectul infracțiunii menționate este persoana fizică responsabilă, care la momentul

săvîrșirii faptei a atins vîrsta de 16 ani.

Ținând cont de cele expuse, instanța de apel a ajuns la ferma concluzie că, nu

pot fi reținute argumentele apărării și urmează a fi respinse ca fiind nefondate.

Mai mult ca atît, instanța de apel a apreciat critic depozițiile inculpatului Ursul

Valerii cu privire la faptul că, nu a comis infracțiunea ce i se incriminează,

declarațiile inculpatului fiind în contradicție și integral combătute cu probele

examinate și cercetate în cadrul examinării cauzei în ședința de judecată, inclusiv

sunt combătute prin declarațiile martorului Boleac Andrei.

Astfel, instanța a apreciat critic declarațiile inculpatului Ursul Valerii cu privire

la faptul că, nu a înstrăinat drog, deoarece aceste declarații sunt în contradicție și

integral combătute cu probele cercetate în ședința de judecată, instanța

considerându-le ca o metodă de apărare a acestuia și o tentativă de eschivare de la

răspundere și conștientizare a gravității faptelor săvârșite.

Mai mult ca atît, instanța de apel a reținut că, nerecunoașterea vinovăției de

către inculpat, nu echivalează cu achitarea acestuia de vreme ce există probe

pertinente și concludente care în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor

dovedesc vinovăția lor în săvârșirea infracțiunii incriminate, și anume săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b), c) Cod penal.

Instanța de apel a mai menționat și faptul că, din materialele cauzei rezultă că

Ursul Valerii a comis o infracțiune gravă, anterior fiind condamnat nu a făcut

concluzii pozitive și a comis alte infracțiuni, neconștientizînd gradul de pericol

social, fapt ce denotă capacitatea diminuată a ultimului de a se corecta, inclusiv de a

adopta un comportament în conformitate cu neadmiterea încălcărilor prevederilor

legii și cu respectarea cerințelor morale acceptate într-o societate.

Totodată, instanța de apel a stabilit că, inculpatul Ursul Valerii anterior a fost

condamnat de mai multe ori, inclusiv și cu pedeapsă cu închisoare. Astfel, Ursul

Valerii prin sentința din 27.12.2010, adoptată de Judecătoria Criuleni, a fost

7

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 186 alin. (2) lit.

b), c), d), 188 alin. (2) lit. b), e), 208 din Codul penal. Conform art. 84 din Codul penal

pentru concurs de infracțiuni i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 7 ani închisoare,

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și a fost eliberat la 04.11.2016,

după ispășirea pedepsei cu includerea a 106 zile de muncă. Mai mult ca atît,

infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), e) din Codul penal, pentru care

anterior Ursul Valeriu a fost condamnat prin sentința din 27.12.2010, este clasificată

potrivit art. 16 din Codul penal ca infracțiune gravă, în prezent numitului la fel i se

impută săvîrsirea unei infracțiuni grave, prevăzută de art. 217/1 alin. (3) lit. b), c) din

Codul penal. Prin urmare, conform prevederile art. 111 alin. (1) lit. h) din Codul

penal se consideră, că Ursul Valerii are antecedente penale nestinse pe motiv, că nu

au expirat 6 ani după executarea pedepsei, fiind condamnat la 27.12.2010 pentru

săvîrsirea unei infracțiuni grave, prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), e) din Codul

penal si eliberat la 04,11,2016, după ispășirea pedepsei.

Reieșind din materialele cauzei acumulate și anexate la cauza penală, instanța

de apel a constatat, că conform art. 34 alin. (2) lit. b) din Codul penal, Ursul Valerii

avînd antecedentul penal nestins a comis infracțiunea care i se impută fiind în stare

de recidivă periculoasă.

Relevant la caz este faptul, că inculpatul Ursul Valerii anterior a fost condamnat

pentru săvârșirea unei infracțiuni similare. Astfel, prin sentința Judecătoriei Criuleni

din 15.03.2007, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

217 alin. (2) din Codul penal și stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 6 luni. Conform art. 90 din Codul penal s-a suspendat executarea

pedepsei stabilite pe un termen de 1 an.

Astfel, reeșind din cele menționate, avînd în vederea personalitatea inculpatului

Ursul Valerii, prezența circumstanțelor agravante (a comis interior o infracțiune

similară) și lipsa celor atenuante, împrejurările că a comis infracțiunea în stare de

recidivă periculoasă, instanța de apel a considerat că îndreptarea și reeducarea

inculpatului Ursul Valerii este posibilă doar cu aplicarea unei pedepse de 7 (șapte)

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a practica activitate în domeniul

farmaceutic pe un termen de 4 (patru) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semînchis.

Ce ține de solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului Ursul Valerii a cheltuielilor de judecată în mărime de 5615,50 lei,

instanța de apel a stabilit că aceste cheltuieli urmează a fi încasate de la inculpat.

Instanța de apel a constatat că, în prezenta cauză penală au fost suportate

cheltuieli judiciare în sumă de 5615,50 lei, și anume pentru efectuarea raportului de

constatare tehnico științifică nr. 34/12/1-R din 02.05.2018. Efectuarea cheltuielilor

judiciare într-o cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care

impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale

celui ce a comis-o; ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa

infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi

efectuat.Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

8

integrală; întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,

incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de

condamnare de către prima instanță.

Așadar, instanța de apel a constatat că, solicitarea acuzatorului de stat referitor

la încasarea din contul inculpatul Ursul Valerii a cheltuielilor judiciare în sumă de

5615,50 lei este întemeiată, or, în conformitate alin. (1) art. 229 Cod procedură penală,

cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul statului.

În acest sens, instanța de apel a dispus ca cheltuielile de judecată în sumă de

5615,50 lei, suportate în legătură cu efectuarea raportului de constatare tehnico

științifică nr. 34/12/1-R din 02.05.2018, să fie încasate de la inculpatul Ursul Valerii.

către avocatul Cecan M. în numele inculpatului, care solicită casarea acestora, cu

adoptarea unei hotărâri de achitare a lui Ursul V. de învinuirea adusă.

În motivarea recursului indică:

-la adoptarea sentinței atât prima instanță, cât și instanța de apel ilegal l-au

condamnat pe Ursul Valerii, constatând vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2171 alin (3) lit.b), c) Cod penal;

- ambele instanțe de judecată ierarhic inferioare nu au analizat pe deplin

(profund) argumentele și probele inculpatului, învinuirea imputată lui Ursul V. este

bazată doar pe presupuneri, pe probe impertinente care nu pot fi puse la baza unei

sentințe de condamnare, potrivit art. 8 alin (3) Cod penal;

- în ziua săvârșirii infracțiunii Ursul Valerii s-a aflat la serviciu și nu a participat

la săvârșirea infracțiunii;

- instanțele ierarhic inferioare nu au stabilit legal participația lui Ursul Valerii în

baza art. 42 Cod penal și care probe concret indică direct această concluzie;

- atât instanța de fond, cât și cea de apel nu s-au expus asupra probelor și

argumentelor inculpatului precum și că probele au fost trucate de Inspectoratul de

Poliție Xxxxx, iar declarațiile martorilor nu au fost verificate în cadrul cercetării

judecătorești;

- martorul Boleac Andrei, fiind inspector al poliției criminale și care a organizat

operațiunea sub acoperire, fiind audiat, nu a putut explicit declara care a fost rolul și

acțiunile concrete ale lui Ursul Valerii în săvârșirea infracțiunii;

- la materialele cauzei nu există nici o probă care să indice direct că făptuitorul

este Ursul Valerii care a comis infracțiunea prevăzută de art. 2171 alin (3) lit. b), c)

Cod penal, pe motiv, că nu întrunește laturile obiectivă și subiectivă a acestei

infracțiuni;

- pe parcursul cercetării judecătorești nu a fost dovedită participația nemijlocită

și intenția inculaptului de înstrăinarea drogului terței persoane;

9

- în cazul în care instanțele de judecată ierarhic inferioare ”au stabilit vinovăția”

urmau să stabilească acțiunile fiecărui participant la infracțiune și rolul acestora la

săvârșirea faptelor infracționale, în conformitate cu art. 42 Cod penal;

- la Ursul Valerii nu au fost găsite careva probe - bani, droguri, urme de la

substanțe stupefiante interzise etc. Lipsesc dovezi care să confirme că Ursul V. este

persoana care l-a contactat pe instigatorul sub acoperire și i-a propus vînzarea

drogurilor că personal a primit a sau vândut instigatorului sub acoperire;

- nu este legală concluzia instanței de apel, precum că anterior Ursul V. fost

condamnat pe infracțiune similară, doar simpla personalitate a inculpatului nu

înseamnă că este infractorul la o nouă învinuire bazată doar pe dubii și presupuneri,

ba chiar pe probe care indică direct că autorul infrațiuni este o altă persoană

(Pelenița N.) de la care anterior Ursul V. a procurat drogul pentru consum personal.

Inculpatul a declarat că dânsul categoric nu a mai consumat droguri încă din luna

februarie 2018. S-a angajat serviciu ca sudor în luna martie a anului 2018. Fapt

confirmat prin declarațiile lui Gomaniuc Anatol f.d. 245 voi. I care confirmă că, Ursul

V. s-a angajat de pe 13.03.2018, era responsabil, iar la serviciu se mai reținea pînă

târziu căci era mult de lucru. Se mai infirmă și prin declarațiile lui Gori Constantin

f.d. 246 Vol.I, declarațiile lui Dicusară I. f.d. 239-244 vol. I, care confirmă suplimentar

că a fost angajat începând cu 13.03.2018;

- nici un raport de expertiză nu dovedește că la Ursul V. au fost găsite careva

urme de substanțe stupefiante, droguri etc., nici un proces-verbal percheziție nu

demonstrează că au fost ridicate de la Ursul V. careva droguri sau banii obținuți în

urma tranzacției respective etc. deci la materialele cauzei nu există probe pertinente,

concludente, directe are să confirme semnele componente a infracțiunii prevăzute de

art. 2171 alin (3) lit.b), c) Cod penal;

- prin condamnarea ilegală și mai ales a pedepsei maxime stabilite de instanța

de apel (7 ani închisoare) în circumstanțele când nu sunt probe pertinente,

concludente care să confirme că, autorul faptei incriminate este Ursul Valerii, se

constată o gravă încălcare a art. 6 al CtEDO, în scopul asigurării realizării probelor

de apărare al lui Ursul V. prin audierea investigatorului sub acoperire se constată

abuzul colaboratorilor de poliție în realizarea operațiunii sub acoperire. Iar datele

care au fost obținute de investigatorul sub acoperire nu pot fi folosite ca probă în

constatarea vinovăției inculpatului;

- în materialele dosarului lipsește orice indiciu că fapta ar fi putut să fie comisă

de inculpatul Ursu V. fără vreo intervenție din partea agentului sub acoperire.

Colaboratorii de poliție cunoscând că Ursul V. a fost consumator de droguri, au creat

circumstanțe provocatoare pentru a fi implicat în comiterea vreunei fapte penale;

- instanțele de judecată nu au examinat chestiunea provocării, iar limitarea

examinării doar a faptului că a fost implicat Ursul V. în operațiunea sub acoperire nu

poate fi drept probă în constatarea vinovăției acestuia și condamnarea la o pedeapsă

maximă prevăzută de partea specială a legii penale.

În drept recurentul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 8), 12)

Cod de procedură penală.

10

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând inadmisibilitatea acestuia, deoarece instanțele inferioare au verificat

complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, dând probelor

administrate o apreciere legală, corect ajungând la condamnarea lui Ursul V. în baza

art. 2171 alin. (3) lit. b), c) Cod penal. Criticile formulate de autorul recursului nu

sunt formulate sub aspectul casării hotărârii recurate.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii

instanței de apel, din următoarele considerente.

Pornind de la aceea că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la analiza

chestiunilor de drept, respectiv rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, se

rezumă la înlăturarea erorilor de drept admise de instanța ierarhic inferioară, la

etapa precedentă de judecare a cauzei, regulă stipulată și în art. 434 Cod de

procedură penală.

În concordanță cu dispoziția art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de

fapt asupra cărora trebuie să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se

transmit instanței de apel, cuprind următoarele aspecte: dacă fapta reținută a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

comisă, dacă există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală. În ceea ce privește chestiunile de drept pe

care urmează să le soluționeze instanța de apel, acestea se referă la: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect

aplicate.

Potrivit alin. (1) art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel,

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sânt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel.

Soluția instanței de recurs adoptată pe marginea acestei cauze, în drept, se

întemeiază pe dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

potrivit căreia judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a

hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în

alt complet de judecată, în cazul în care esența erorii judiciare admise nu poate fi

înlăturată de către instanța de recurs la această etapă a procedurii.

Revenind la textul recursului ordinar declarat de către avocatul Cecan M. în

numele inculpatului, se constată că, recurentul invocă temei de drept prevederile art.

427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, evidențiind și faptul că instanțele

de judecată nu au examinat chestiunea provocării, iar limitarea examinării doar a

11

faptului că, a fost implicat Ursu V., la operațiunea sub acoperire nu poate fi drept

probă în constatarea vinovăției acestuia și condamnarea la o pedeapsă maximă.

Înainte de a purcede la expunerea de motive, care au stat la baza casării

integrale a deciziei instanței de apel, Colegiul ține să consemneze că, declanșând o

continuare a judecării cauzei în fond prin prisma prevederilor art. 408-411 Cod de

procedură penală, apelul produce mai multe efecte: suspensiv, devolutiv,

neagravarea situației în propriul apel și extensiv. Apelul este o cale de atac sub

aspect de fapt și de drept, adică odată exercitat are efect devolutiv complet, în sensul

că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, asupra cauzei deferite

judecății. Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să cerceteze

suplimentar probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel, apreciate

diferit față de felul cum au fost evaluate de prima instanță), pentru elucidarea

adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vizavi de acuzația

imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței.

Inter alia, instanța de apel mai este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel, iar nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor

motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz,

decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod

de procedură penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în

instanța de recurs. La caz, omisiunile instanței de apel au viciat iremediabil

procedura desfășurată împotriva inculpatului, afectând echitabilitatea întregului

proces, care este o valoare comună pentru Constituția Republicii Moldova și pentru

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale.

Pentru început, recurentul pretinde că cele reclamate în cererea de apel, în mare

parte, au rămas fără un răspuns bine argumentat, bazat pe elementele probatorii din

dosar, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului apelului declarat.

După cum se învederează în Avizul nr. 11 (2008) al Consiliului Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) privind calitatea hotărârilor judecătorești, pentru a fi

de calitate, hotărârea judecătorească trebuie percepută de justițiabil drept rezultatul

unei aplicări pertinente a regulilor de drept, al unei proceduri echitabile și al unei

aprecieri convingătoare a faptelor.

Hotărârea trebuie, în principiu, să fie motivată. Calitatea hotărârii depinde în

principal de calitatea motivației. O motivație bună este o necesitate imperioasă care

nu poate fi neglijată în favoarea celerității. Motivația permite nu numai o mai bună

înțelegere și acceptare a hotărârii de către justițiabil ci este mai ales o garanție

împotriva arbitrarului. De aceea, aceasta trebuie să fie coerentă, clară și lipsită de

ambiguități și de contradicții, care trebuie să permită urmărirea unui raționament ce

a condus judecătorul la soluția adoptată în final.

În subsidiar, în același Aviz se evidențiază că, motivația trebuie să răspundă

pretențiilor părților, adică diferitelor capete de acuzare și mijloacelor de apărare.

Această garanție este esențială, deoarece permite justițiabilului să se asigure că

pretențiile sale au fost examinate și deci că judecătorul a ținut cont de ele.

12

Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit constată, că acestea sânt întemeiate, deoarece instanța de apel la

judecarea cauzei nu a examinat-o sub toate aspectele și nu a dat răspuns la toate

motivele esențiale invocate în ordine de apel.

Instanța de recurs a statuat asupra acestor concluzii în urma analizei hotărârii

judecătorești contestate, în raport cu motivele invocate de apelant în prezenta speță,

în cererea de apel (f.d. 76 v. IV), totodată menționate și în recurs, unde au fost puse

pentru discuție în instanța de apel, inclusiv argumentele principale, cum ar fi:

- datele obținute de investigatorul de sub acoperire nu pot fi folosite ca probă în

constatarea vinovăției lui Ursul Valerii, deoarece ultimul a fost implicat în

operațiunea sub acoperire prin provocare, în materialele dosarului lipsește orice

indiciu, că fapta putea fi comisă de inculpatul Ursul Valerii fără vreo intervenție din

partea agentului sub acoperire. În speță, nu s-a dovedit, că anterior inițierii acțiunilor

sub acoperire, autoritățile au cunoscut sau au existat dovezi obiective că inculpatul

ar fi fost implicat anterior în procurarea și vânzarea drogurilor. Colaboratorii de

poliție, cunoscând că Ursul Valerii consuma droguri, au creat circumstanțe de

provocare pentru a fi implicat în comiterea faptei penale. Instanța de judecată nu a

examinat chestiunea provocării, iar limitarea examinării doar al faptului că a fost

implicat Ursul V. în operațiunea sub acoperire, nu poate servi drept probă în

constatarea vinovăției acestuia;

- având în vedere, că investigatorul sub acoperire este bine cunoscut și văzut de

inculpatul Ursul Valerii și condamnatul Pelenița Nicolai, știind cu certitudine că pe

acesta îl chema Panfilii Ion și că este locuitor al s. Xxxxx r-l Xxxxx, este primordial de

audiat această persoană, ca fiind persoană provocatoare, pentru a examina

chestiunea provocării invocată de inculpat.

Așa cum se observă din partea descriptivă a deciziei atacate, au fost indicate

motivele expuse în apel, ulterior fiind redat conținutul declarațiilor inculpatului, și a

martorilor, fiind menționate și probele scrise ce au fost verificate în instanța de apel,

considerând în cele din urmă că, vina inculpatului în cele incriminate este

confirmată, însă instanța ierarhic inferioară nu s-a expus asupra motivelor esențiale

menționate privind chestiunea provocării, fără o fi făcută o analiză sau o

argumentare din care considerente alegațiile nominalizate sânt respinse sau

apreciate ca neîntemeiate, doar concluzionînd în urma aprecierii ansamblului

probator că „... instanța respinge alegațiile apărării și consideră starea de fapt stabilită,

precum și dovedită, că inculpatul Ursul Valerii a comis intenționat fapta ce i se incriminează

– procurarea, păstrarea și transportarea drogurilor, în scop de înstrăinare și înstrăinarea

ilegală a drogurilor, săvârșită de mai multe persoane, cu utilizarea drogurilor a căror

circulație în scopuri medicinale este interzisă.”, fără a se expune asupra principalelor

motive invocate în apel, referitor la faptul dacă au fost sau nu create circumstanțe de

provocare a inculpatului Ursul V., pentru a fi implicat în comiterea faptei penale.

În cauza Vetrenko c. Moldovei în hotărârea din 18 mai 2010, instanța de contencios

european, a statuat că unul din standardele art. 6 din Convenție declară că este în

sarcina instanțelor naționale de a considera cele mai importante argumente ridicate

de părți și de a aduce motive în sensul acceptării sau refuzului acestora. Chiar dacă

13

sfera argumentelor asupra cărora instanțele urmează să aducă argumente proprii

poate depinde de circumstanțele particulare ale cauzei, totuși o omisiune de a

considera un argument serios sau examinarea într-o manieră vădit arbitrară este în

sine incompatibilă cu noțiunea unui proces echitabil.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene, în situația în care instanța de fond și-a

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept

de apel/recurs eventual, o curte de apel poate în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției de primă instanță. Însă, analizând partea motivată și a

sentinței, în prezenta cauză, Colegiul penal lărgit constată, că hotărârea primei

instanțe, nu conține răspunsuri argumentate la criticile de bază invocate în apel,

respectiv instanța de apel prin efectul devolutiv al căii de atac urma să dea o

apreciere mai amplă aspectelor de fapt și de drept, prin prisma motivelor principale

invocate în apel, ceea ce însă nu a fost efectuat în prezenta speță de către instanța de

al doilea grad de jurisdicție.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs reiterează că obligația instanței de a-

și motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui

proces echitabil, iar potrivit considerentelor CtEDO, expuse în cazurile aplicării art. 6

al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost

auzite în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznețov și

alții c. Rusiei (2007) § 85).

Astfel, Colegiul constată că instanța de apel urmează, să se expună asupra

argumentelor apărării și să verifice dacă au fost sau nu create circumstanțe de

provocare a inculpatului Ursul V., pentru a fi implicat în comiterea faptei penale.

Deci, Colegiul penal lărgit notează, pentru a demonstra că părțile au fost auzite

în prezenta cauză, instanța de apel urmează să dea răspunsuri argumentate în

hotărâre asupra motivelor decisive invocate de apelanți și nu este suficient doar de a

se expune prin fraze generale, dar și a efectua propriile completări în sensul

aprecierii temeiniciei acestei hotărârii, prin prisma criticilor invocate de părți, care în

viziunea lor ar putea afecta într-o măsură oarecare legalitatea soluției adoptate la

caz.

Așadar, în decizie instanța de apel urmează să analizeze argumentele

importante invocate de apelant și menționate mai sus, motivându-și temeiurile de

fapt și de drept, ce conduc la admiterea sau la respingerea fiecăruia din aceste

motive invocate de apelanți. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor

motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz,

decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cer prevederile

art. 435 Cod de procedură penală, întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Din considerentele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit constată că instanța de

apel nu și-a motivat soluția adoptată în conformitate cu dispozițiile legale și nu a dat

răspuns alegațiilor de bază invocate de către apelant, care în opinia acestuia au

importanță în cauză, prin ce a admis eroarea de drept prevăzută de pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală.

14

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia instanței de

apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de către

această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură,

neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelul

cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare

și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererile de

apel, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze

profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu

cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau

lipsa elementelor infracțiunii imputate inculpatului, să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile

în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica

unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Cecan Mihaela în numele

inculpatului, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

10 iunie 2019, în cauza penală privindu-l pe Ursul Valerii Xxxxx și se dispune

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 12 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

15