1ra-842/2020 — art. 171 alin. 2 lit. b; art. 171 alin. 2 lit. b CP

1ra-842/2020 — art. 171 alin. 2 lit. b; art. 171 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-842/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 noiembrie 2019, în cauza

penală privindu-l pe

Vlas Valeriu Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Vlas Valeriu Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art:

- art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani de închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis;

- art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, 3 ani de închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 84 Cod penal, lui Vlas Valeriu Xxxxx, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită o pedeapsă

definitivă de 5 ani de închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 90 din Codul penal, pedeapsa aplicată lui

Vlas Valeriu Xxxxx, a fost suspendată condiționat, cu stabilirea unui termen de probă

de 5 ani. S-a dispus neexecutarea pedepsei aplicate condamnatului Vlas Valeriu

Xxxxx, dacă în perioada termenului de probă fixat de instanță, condamnatul nu va

săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor termenului de probă, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Cererea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpatului Vlas

Valeriu, a cheltuielilor judiciare în sumă de 650 de lei, s-a respins ca neîntemeiată.

1

aflându-se pe un imaș din preajma satului Antonești, r-nul Cantemir, împreună cu

minora Xxxxx Xxxxx, născută la xxxxx, având intenția întreținerii unui raport sexual,

cunoscând cu certitudine că Xxxxx Xxxxx este minoră și conștientizând că, victima

nu are capacitate deplină de deliberare, profitând de imposibilitatea victimei de a se

apăra și de a-și exprima voința, ținând cont de vârsta fragedă, Vlas V. i-a pus piedică

minorei Xxxxx Xxxxx, a numit-o cu cuvinte necenzurate și a întreținut cu ea un

raport sexual în formă normală contrar voinței acesteia.

Respectivele acțiuni ale inculpatului Vlas V., au fost încadrate de către organul

de urmărire penală în baza art. 171 alin. (2) lit. b) din Codul penal, conform indicilor:

viol, adică raportul sexual săvîrșit prin constrîngere fizică și psihică a persoanei, profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, acțiuni săvîrșite cu bună

știință asupra unei persoane minore.

Tot Vlas V., la data de 21 august 2018, aflându-se pe un imaș din preajma

satului Antonești, r-nul Cantemir, având intenția întreținerii unui raport sexual,

cunoscând cu certitudine că Xxxxx Xxxxx, a.n. xxxxx, din satul Antonești, r-nul

Cantemir, este minoră și conștientizând că victima nu are capacitate deplină de

deliberare, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra și de a-și exprima

voința din cauza vârstei fragede, a întreținut contrar voinței victimei un raport

sexual în formă normală cu minora Xxxxx Xxxxx.

Respectivele acțiuni ale inculpatului Vlas V., au fost încadrate de către organul

de urmărire penală în baza art. 171 alin. (2) lit. b) din Codul penal, conform indicilor:

viol, adică raportul sexual săvîrșit prin constrîngere fizică și psihică a persoanei, profitînd de

imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, acțiuni săvîrșite cu bună

știință asupra unei persoane minore.

3.Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea

parțială a acesteia în partea ce ține de pedeapsa stabilită, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, prin care Vlas V., să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza: art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis; art. 171 alin. (2) lit. b) Cod

penal, la 5 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În

baza prevederilor art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie

stabilită lui Vlas V., o pedeapsă definitivă sub formă de 6 ani închisoare, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și obligarea inculpatului Vlas Valeriu, de a

achita cheltuielile judiciare în sumă de 650 în contul statului.

- instanța de judecată, a dat o apreciere corectă probelor acumulate la faza de

urmărire penală și care s-au confirmat în ședința de judecată;

- instanța de judecată a calificat just acțiunile inculpatului Vlas V., și corect l-a

condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal și la acest capitol sentința de

judecată nu se contestă.

2

- la stabilirea pedepsei penale în privința lui Vlas V., instanța de judecată a ținut

cont de prevederile art. 79 Cod penal, și a stabilit ca circumstanță excepțională faptul

că, inculpatul Vlas V., la momentul săvârșirii infracțiunilor avea vârsta de 18 ani;

- analizând proporționalitatea circumstanțelor excepționale în favoarea

inculpatului Vlas V. și cele în favoarea victimei Xxxxx Xxxxx, a ajuns la concluzia că,

drepturile și interesele persoanei minore sunt mai presus ca orice alte circumstanțe

atenuante în favoarea persoanei vinovate. În cazul dat este vorba de interesul major

al persoanei minore, și anume prin faptul că, i-a fost afectată dezvoltarea ei fizică și

psihică;

- inculpatul Vlas V., în ședința de judecată nu și-a recunoscut vinovăția în

săvârșirea infracțiunilor incriminate, iar prevederile art. 90 din Codul penal, nu-și

regăsesc aplicarea în cazul dat;

-aplicând o pedeapsă neprivativă de libertate în privința inculpatului Vlas V.,

faptul dat va permite săvârșirea de către ultimul și în continuare a altor acte de viol,

inclusiv împotriva Xxxxx Xxxxx, dat fiind faptul că sunt din aceiași localitate și se

cunosc. Mai mult de atât, faptul dat va încuraja și alte persoane din localitate de a

săvârși fapte similare.

2019, a fost admis apelul declarat, fiind casată parțial sentința, în ce privește latura

civilă, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care a fost admisă

parțial cererea procurorului, fiind încasat de la Vlas V. în beneficiul statului suma de

320 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în rest sentința a fost menținută.

în sentința adoptată instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în rechizitoriul întocmit de către procuror, cu respectarea dispozițiilor

legale de judecare a cauzei, cu stabilirea corectă a categoriei și mărimea pedepsei

aplicate inculpatului Vlas Valeriu, aplicarea corectă și justă a prevederilor art. 90 din

Codul penal, instanța de fond în mod temeinic concluzionând asupra faptului că,

corectarea și reeducarea inculpatului Vlas Valeriu, este posibilă și fără executarea

reală a pedepsei cu închisoare stabilită, și că prin aceasta, inculpatul va îndreptăți

încrederea ce ia fost acordată și nu va mai comite în viitor infracțiuni similare.

Sentința în latura penală cuprinzând astfel, motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, soluție pe care instanța de apel a însușit-o în mod integral.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a verificat complet,

sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și în baza art.101 din

Codul de procedură penală, a dat probelor administrate pe caz o apreciere legală din

punct de vedere a pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a mai menționat că, sentința primei instanțe a fost contestată de

către acuzatorul de stat numai în partea ce ține de individualizarea pedepsei penale

aplicate inculpatului, considerând că aplicarea art. 90 Cod penal, în privința

inculpatului este inoportună în cazul dat, și că corectarea și reeducarea acestuia va fi

posibilă doar cu executarea reală a pedepsei cu închisoarea stabilită de către instanță.

3

Prin urmare, analizând sentința instanței de fond în raport cu argumentele

invocate în cererea de apel și în colaborare cu circumstanțele de fapt și de drept ale

cauzei, instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a dispus suspendarea

executării pedepsei stabilite pe un termen de 5 ani, prevăzut de art. 90 Cod penal, ca

termen de probă pentru pedeapsa penală sub formă de 5 ani de închisoare aplicată

inculpatului Vlas V., or, instanța de fond în procesul de apreciere și aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului Vlas V., a analizat minuțios

toate circumstanțele de fapt și de drept, precum și a motivat într-o manieră

suficientă și clară soluția în această parte a sentinței emise.

În acest sens, instanța de apel a constatat că, prima instanță la stabilirea

pedepsei inculpatului Vlas V. și dispunerea suspendării condiționată a executării

acesteia cu stabilirea unui termen de probă, conform prevederilor art. 90 din Codul

penal, a ținut cont de faptul că, inculpatul Vlas V., și-a recunoscut parțial vinovăția și

s-a căit sincer de faptele comise.

De asemenea, instanța de fond corect a constatat că, la momentul comiterii

infracțiunilor incriminate, inculpatul Vlas V. deși avea vârsta de 18 ani, ultimul nu

atinseseră vârsta de 21 de ani, iar anterior nu a fost în conflict cu legea, ceea ce a

făcut posibil și oportun ca în temeiul art. 79 din Codul penal, să-i fie aplicată

inculpatului o pedeapsă penală sub limita minimă prevăzute de lege pentru

infracțiunile comise.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că, instanța de fond, apreciind

cumulul circumstanțelor enunțate supra, precum și ținând cont de faptul că

inculpatul a comis pentru prima dată o infracțiune intenționată gravă, de lipsa

circumstanțelor agravante și prezența celor atenuante, de personalitatea inculpatului

Vlas V., care la locul de trai se caracterizează pozitiv, a recunoscut parțial vinovăția

de cele comise, iar partea vătămată minoră pledând atât în instanța de fond, cât și

cea de apel, în favoarea iertării inculpatului, just a concluzionat că inculpatului Vlas

V. îi poate fi acordată o șansă pentru a se corecta și reeduca, fără ca acesta să execute

în mod real pedeapsa închisorii stabilite, corect și legal suspendând condiționat

executarea pedepsei cu stabilirea unui termen de probă de 5 ani, în conformitate cu

prevederile art. 90 Cod penal.

Din aceste considerente, instanța de apel a apreciat critic alegațiile invocate în

apelul procurorului precum că, scopul legii penale nu va fi atins în privința

inculpatului Vlas V. dat fiind aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 din

Codul penal, or, argumentele procurorului că prin aceasta se va favoriza comiterea

de noi infracțiuni similare atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane nu

reprezintă decât opinia subiectivă a părții acuzării care nu este fundamentată nici

din punct de vedere juridic, și nici din punct de vedere social - moral.

În acest sens, instanța de apel a atras atenția că, condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, va avea un impact pozitiv și cu caracter moral în

privința inculpatului, ultimul conștientizând că suspendarea presupune

neexecutarea pedepsei stabilite de către instanță, în anumite condiții care, în cazul în

care nu le va respecta întocmai și nu va îndreptăți încrederea ce ia fost acordată, va

4

conduce finalmente la faptul că ultimul va executa pedeapsa aplicată și va suporta

toate consecințele și lipsurile care inevitabil, vor decurge în caz de executare reală a

pedepsei cu închisoarea.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate și alegațiile procurorului invocate în

cererea de apel precum că, atât timp cât inculpatul Vlas V. nu și-a recunoscut

vinovăția de faptele comise, prevederile art. 90 din Codul penal sunt inaplicabile

ultimului, or, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, instanța de apel o

apreciază ca o metodă de apărare și un drept de a nu se autoincrimina garantat de

art. 66 din Codul de procedură penală și art. 6 CEDO. Mai mult ca atât, persoana

care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi

urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu

poate fi calificată ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

Prin urmare, alegațiile procurorului invocate în acest sens au fost apreciate

critic de către instanța de apel, respingându-le.

În subsidiar, instanța de apel a reținut că, sentința Judecătoriei Cahul, (sediul

Cantemir), din data de 3 iunie 2019, este contestată de către procuror în partea

respingerii cerinței acuzatorului de stat privind încasarea de la Vlas V. în beneficiul

statului, a cheltuielilor judiciare în sumă de 650 lei.

Totodată, instanța de apel a stabilit că procurorul solicită încasarea de la Vlas

V., în beneficiul statului a sumei de 650 de lei, sumă ce a fost acumulată potrivit

notei de cheltuieli judiciare anexată la dosar după cum urmează ( f. d. 59) :

- 320 de lei pentru efectuarea expertizelor de specialitate;

- 300 de lei pentru plata onorariilor apărătorilor din oficiu;

- 30 de lei pentru hârtia și imprimantele ce compun dosarele penale.

Analizând nota de cheltuieli judiciare care se solicită a fi încasată de la inculpat

în suma totală de 650 de lei, în raport cu prevederile legale în vigoare, instanța de

apel a constatat necesitatea admiterii parțiale a solicitării înaintate, cu dispunerea

încasării de la inculpatul Vlas V. în beneficiul statului, a sumei de 320 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare, cu respingerea în rest a apelului procurorului în această parte.

Instanța de apel a menționat faptul că, solicitarea procurorului privind

încasarea sumei de 300 de lei pentru plata onorariilor apărătorilor din oficiu, și 30 de

lei pentru hârtia și imprimantele ce compun dosarele penale, nu pot fi încasate de la

inculpat în contul statului, or, legislația în vigoare nu conține nici o normă care să

prevadă încasarea cheltuielilor enumerate din contul persoanelor în privința cărora a

fost efectuată și petrecută activitatea de urmărire penală, ceea ce denotă din start,

netemeinicia încasării cheltuielilor menționate din contul inculpatului.

Cu referire la solicitarea procurorului de încasare a sumei de 320 de lei de la

inculpat în beneficiul statului, sumă achitată pentru efectuarea raportului de

expertiză judiciară nr. 201813P0175 din data de 28 august 2018, instanța de apel a

considerat-o întemeiată și aceasta urmează a fi încasată în ordine de regres, din

contul inculpatului în beneficiul statului, din următoarele considerente.

Din conținutul normelor sus - citate, instanța de apel a stabilit că, soluția

instanței de fond privind respingerea solicitării procurorului de încasarea

5

cheltuielilor de judecată din contul inculpatului, una greșită și neconfirmată în cazul

dat. Or, instanța de apel nu a constatat temeiuri rezonabile de eliberare a

inculpatului de la plata cheltuielilor judiciare, în cazul dat, a cheltuielilor suportate

în legătură cu efectuarea raportului de expertiză medico - legală.

Instanța de apel a reținut că, inculpatul Vlas Valeriu Xxxxx, nu este căsătorit, nu

are persoane la întreținere, nefiind într-o stare materială precară, iar suma de 320 de

lei, nu ar pune în dificultate inculpatul, astfel că, instanța de apel a constatat că

cheltuielile judiciare în valoare de 320 de lei suportate de către organul de urmărire

penală pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară, urmează a fi încasate din

contul inculpatului Vlas Valeriu Xxxxx în beneficiul statului.

În sensul dat, instanța de apel a considerat întemeiat apelul acuzatorului de stat

privind încasarea cheltuielilor de judecată pentru actele procesuale, deoarece

expertiza judiciară a fost efectuată după intrarea în vigoare a modificărilor sus-

menționate. Or, stabilindu-se vinovăția inculpatului în săvârșirea unei infracțiuni,

acestuia îi revine obligația de a plăti statului toate cheltuielile efectuate de la

începerea urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de

condamnare.

solicită casarea parțială a acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile judiciare nu pot fi corectate de

instanța de recurs.

În motivarea recursului invocă:

- pedeapsa penală stabilită lui Vlas V., este prea blîndă și nu corespunde

principiului individualizării pedepsei penale;

- la stabilirea pedepsei, instanțele de judecată nu au luat în considerație

gravitatea infracțiunilor comise de către inculpatul Vlas V., cât și de influența

pedepsei aplicate aupra corectării și reeducării inculpatului;

- instanța de apel eronat concluzionează că: vinovăția cât și soluția adoptată de

către instanța de fond privind recunoașterea vinovăției lui Vlas V. de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b) și 171 alin. (2) lit. b) din Codul penal, cu

stabilirea unei pedepse de 3 ani de închisoare pentru fiecare infracțiune în mod separat, cu

ispașierea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, și cu aplicarea prevederilor art. 84 din

Codul penal și stabilirea unei pedepse definitive de 5 ani de închisoare cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, nu se contestă de către partea acuzării, or în cererea de

apel procurorul a solicitat stabilirea inculpatului Vlas V. pentru infracțiunile

prevăzute de art. 171 alin.(2) lit. b), 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, câte 5 ani închisoare

pentru fiecare infracțiune, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar

în baza art. 84 din Codul penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie

stabilită lui Vlas V. o pedeapsa definitivă sub formă de 6 ani închisoare cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- instanța de apel nu se pronunță asupra motivelor procurorului invocate în

cererea de apel cu privire la temeinicia aplicării în privința inculpatului Vlas V., a

pedepsei mai aspre, sub forma de 6 ani închisoare cu ispășirea pedepsei în

6

penitenciar de tip semiînchis, limitindu-se numai la temeinicia aplicării prevederilor

art.90 Cod penal;

- la stabilirea pedepsei, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au

interpretat eronat regulile de individualizare a pedepsei penale, au liberat

neîntemeiat pe inculpat de executarea pedepsei penale, aplicînd prevederile art. 90

Cod penal— suspendarea condiționată a exectării pedepsei penale cu închisoare.

- infracțiunile prevăzute de art. 171 alin. (2) lit.b) Cod penal, sunt infracțiuni

grave;

- la caz, potrivit materialelor cauzei, rezultă că ambele instanțe ierarhic

inferioare au dispus incorect în temeiul art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată

a executării pedepselor în privința inculpatului Vlas V.;

- ținând cont de circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii săvârșite,

comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii, ca obiect al infracțiunii au

constituit, relațiile sociale cu privire la viața sexuală a persoanei, rolul inculpatului la

comiterea acestei infracțiuni, conchide că urmează a fi casată decizia instanței de

apel, în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, și urmează a fi dispusă

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu excluderea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece doar prin executarea reală a pedepsei,

inculpatul va conștientiza gravitatea acțiunilor, precum și va fi atins sopul legii

penale de restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane;

-reieșind din motivele și metodele comiterii infracțiunii, inculpatul se prezintă a

fi o persoană social - periculoasă, și doar privarea de libertate va putea îngrădi

societatea de la manifestarea unor acțiuni de acest gen din partea lui Vlas V.

Consideră că pedeapsa aplicată lui Vlas V. (aplicarea prevederilor art.90 Cod penal)

și menținută de către instanța de apel, va fi apreciată ca atitudinea tolerantă a

statului față de aceste categorii de infracțiuni, ce va submina încrederea societății în

eficiența și echitatea justiției.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat

cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat

legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este

legală, întemeiată și motivată.

Reieșind din prevederile alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427

aceluiași Cod.

7

Așadar, în prezenta speță, procurorul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, ce

stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

La fel, Colegiul penal reține că, autorul recursului este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului și critică decizia adoptată numai referitor la aplicarea pedepsei mai

blânde inculpatului și a suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoare

în privința inculpatului, pe o perioadă de probațiune, conform art. 90 Cod penal,

considerând că nu este proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și vinovăția

autorului.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului penal, nu și-au găsit

confirmarea temeiurile pentru recurs invocate, în prezenta speță, deoarece instanțele

de fond și-au motivat întemeiat soluțiile adoptate, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75, 79, 84 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpatului și nu au admis careva erori, stabilindu-i

întemeiat pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru

infracțiunile respective de care a fost recunoscut vinovat, ținând cont de prevederile

art. 79 Cod penal, or inculpatul deși a atins vârsta de 18 ani, nu atinsese vârsta de 21

de ani, întemeiat au aplicat pedeapse de câte 3 ani închisoare pentru fiecare

infracțiune prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar în temeiul art. 84 Cod

penal, au aplicat pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare, conform art. 90 Cod penal, pe o perioadă de

probațiune de 5 ani.

Totodată, cu privire la critica recurentului precum că, instanța de apel nu s-a

expus asupra criticii procurorului cu privire la temeinicia aplicării în privința

inculpatului a unei pedepse mai aspre, or în cererea de apel a solicitat stabilirea

inculpatului Vlas V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b), 171 alin.

(2) lit. b) Cod penal, câte 5 ani închisoare pentru fiecare infracțiune, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art. 84 din Codul penal, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită lui Vlas V. o pedeapsa definitivă

sub formă de 6 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

Colegiul penal reține că, procurorul în apelul declarat, cât și în recurs a invocat în

linii generale că, prevederile art. 90 Cod penal nu își găsesc aplicarea în cazul dat și

nu a criticat aplicabilitatea prevederilor art. 79 Cod penal, în cauza dată. Mai mult ca

atât, recursul este motivat în linii generale, fără a fi adoptat speței, fiind descrie

articolele din Codul penal și prevederile acestora, fără a invoca dezacordul cu

aplicabilitatea art. 79 Cod penal, criticând la general aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal.

8

Opozant celor invocate de recurent, la capitolul modului de executare a

pedepsei inculpatului, aplicându-i dispozițiile art. 90 Cod penal, instanța de recurs

relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în

măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod

penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se

aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât

și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai

aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului scontat.

Sancțiunea art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, în baza căruia inculpatul a fost

condamnat, prevede pedeapsă cu închisoare de la 5 la 12 ani, clasificându-se ca

infracțiune gravă, potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal.

Art. 79 alin. (1) Cod penal, prevede că ținînd cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvîrșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii,

de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,

precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la

descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita

minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai

9

blîndă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.

Minoratul persoanei care a săvîrșit infracțiunea se consideră circumstanță

excepțională. Săvîrșirea infracțiunii de către persoanele care au atins vîrsta de 18

ani, dar nu au atins vîrsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de

judecată drept circumstanță excepțională.

Conform alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune, sau după caz termenul de probă,

iar aceste prevederi potrivit dispoziției alin. (4) al aceleiași norme nu se aplică în

cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de

grave, precum și în cazul recidivei periculoase și deosebit de periculoase.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă că, instanțele de fond apreciind

drept circumstanță excepțională faptul că, inculpatul a comis infracțiunile în cauză la

atingerea vîrstei de 18 ani, dar neatingând vîrsta de 21 de ani, inculpatul a fost

condamnat, ținând cont de prevederile art. 79 Cod penal, în baza art. 171 alin. (2) lit.

b) Cod penal, la 3 ani de închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis; art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, 3 ani de închisoare, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 84 Cod penal, lui Vlas V.,

pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită o pedeapsă definitivă de 5 ani de închisoare, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la

săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate

vinovatului. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a

pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea

cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.

În cauza supusă judecării, instanțele de fond au conchis, că inculpatului Vlas V.,

urmează a-i fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal și a-i suspenda condiționat

executarea pedepsei cu închisoare, menționată mai sus, pe o perioadă de probațiune

de 5 ani.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii,

circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate

fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii

prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora

la prezenta speță și anume că, este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru o

10

infracțiune săvârșită cu intenție, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii pe un termen

de pînă la 5 ani, și nu este una ce se atribuie la infracțiuni deosebit de grave și

excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici recidiva.

La circumstanțele cauzei, instanța de recurs menționează, că instanțele de fond

au menționat că, în calitate de circumstanțe atenuante a fost reținut faptul că,

inculpatul a recunoscut parțial vina, s-a căit sincer de cele comise, la momentul

comiterii infracțiunilor, deși a atins vârsta de 18 ani, inculpatul Vlas V. nu atinsese

vârsta de 21 de ani, circumstanță care în temeiul art. 79 Cod penal, a fost apreciat

drept excepțională, totodată careva circumstanțe agravante nu au fost constatate,

partea vătămată minoră l-a iertat pe inculpat și a solicitat să nu fie pedepsit.

Cât privește persoana celui vinovat, din materialele cauzei se atestă că

inculpatul se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se

află, anterior nu a fost judecat.

O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Astfel, este prerogativa

instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea

efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la

formarea unei astfel de convingeri. Reieșind din conținutul hotărârilor judecătorești

ale instanțelor de fond, Colegiul penal consideră că acestea întemeiat au

concluzionat despre posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, învederând

caracteristica pozitivă a inculpatului, vârsta tânără a inculpatului, faptul că partea

vătămată l-a iertat, anterior nu a fost judecat, împrejurări ce a permis instanței de a

da dovadă de clemență față de acesta, evitându-se, astfel, neajunsurile pe care le

poate atrage contactul cu mediul din penitenciar.

Ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere atât principiul

umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și prevederile art. 61 alin. (2) Cod

penal, instanța de recurs consideră că nu este rațională executarea pedepsei reale cu

închisoarea de către inculpat, iar instanța de apel just a conchis de a menține

aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată

condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea modalității de executare a

pedepsei, instanțele de fond au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 79,

84 Cod penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționale

comise, ce corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, nefiind

justificată solicitarea recurentului privind excluderea aplicării dispozițiilor art. 90

Cod penal, în privința lui Vlas V.

Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu și-

au găsit confirmarea temeiurile de recurs la care face referire recurentul și nu sânt

motive de a interveni în soluția adoptată, fiindcă hotărârea instanței de apel

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar pedeapsa aplicată inculpatului a

fost individualizată potrivit legii.

11

Având ca reper cele menționate supra, Colegiul penal concluzionează că

recursul declarat de către procuror, este neîntemeiat și urmează a fi respins ca

inadmisibil.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 noiembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Vlas Valeriu Xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 02 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

12