1ra-735/2020 — art. 320-1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 320-1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-735/2020 — art. 320-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-735/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
12 mai 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Cobzac Elena
Toma Nadejda
Țurcan Anatolie
Boico Victor
judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 noiembrie 2019, în cauza
penală privindu-l pe
Țațu Dumitru Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 20.07.2017-06.09.2019
instanța de apel: 07.10.2019-25.11.2019
instanța de recurs: 09.01.2020 - 12.05.2020
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central din 06 septembrie 2019, Țațu
Dumitru Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 3201 Cod penal, la
6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Conform art. 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat pedeapsa închisorii
aplicată lui Țațu Dumitru, pe o perioadă de probațiune de 4 (patru) ani și să nu se
execute această pedeapsă, dacă în termenul de probă el nu va săvârși o nouă
infracțiune și prin comportare exemplară, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.
Potrivit sentinței s-a constatat, că Țațu Dumitru fiind la curent cu interdicțiile
aplicate prin ordonanța de protecție din 28 februarie 2017, prin care Țațu Dumitru a
fost obligat de a sta departe de locul aflării victimei Verebcean Rodica și a copilului
minor comun, Xxxxx, să nu contacteze victima, să nu vină la locul de muncă și la
locul de trai al victimei în perioada de la 28 februarie 2017 pînă la 28 mai 2017, știind
astfel cu certitudine despre condițiile ordonanței de protecție emisă la 28 februarie
2017 de către Judecătoria Cahul, acționând intenționat, a sărit balconul
apartamentului nr. xx, situat pe adresa mun. Xxxxx, str. Xxxxx pe care îl închiriază
Verebcean Rodica și a deteriorat geamul de la ușa balconului cu scopul pătrunderii
în domiciliul acesteia.
1
Acțiunile lui Țațu Dumitru au fost încadrate în limitele indicilor calificativi
prevăzute de art. 3201 Cod penal, conform indicilor: neexecutarea intenționată sau
eschivarea de la executarea măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța de
protecție a victimei violenței în familie.
3.Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea
acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care Țațu Dumitru să fie recunoscut vinovat și condamnat art. 3201
Cod penal, la 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip
semiînchis.
În motivarea apelului a indicat că:
- instanța de fond a dat o apreciere justă probelor administrate potrivit art. 101
Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței,
veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și
de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului,
însă cu toate acestea, pedeapsa stabilită inculpatului nu corespunde prevederilor art.
90 Cod penal, din care considerente sentința urmează a fi casată cu pronunțarea unei
noi hotărâri;
- ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și judecării
inculpatului, instanța urma să-i stabilească inculpatului Țațu Dumitru o pedeapsă cu
închisoarea prevăzută la art. 3201 din Cod penal, sub formă de închisoare pe un
termen de 6 luni, cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis;
-consideră că pedeapsa stabilită inculpatului Țațu Dumitru, cu aplicarea
prevederilor art. 90 din Codul penal, nu-și va atinge scopul de corectare, precum și
nici de prevenire a săvârșirii de noi acțiuni din partea acestuia;
- raportând prevederile art. 90 din Codul penal, la circumstanțele de fapt
constatate, consideră că pedeapsa stabilită de instanță nu va duce la restabilirea
echității sociale, cât și corectarea inculpatului, deoarece numai aplicarea unei
pedepse cu închisoarea va realiza sarcina justiției penale, deoarece inculpatul Țațu
Dumitru în continuare prezintă un pericol pentru sănătatea părții vătămate
Verebcean Rodica, deoarece la data de 22 martie 2017, Țațu Dumitru a mai încălcat
ordonanța de protecție, pronunțată de Judecătoria Cahul la 28 februarie 2017,
(pentru care fapt a fost judecat la 09.06.2017 în baza art. 3201 Cod penal, fiindu-i
stabilită o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de 130
ore), însă la 05 mai 2017, în jurul orelor 19:50, el din nou a comis o infracțiune
similară.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 noiembrie
2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către procuror și menținută
sentința.
În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că, vinovăția numitului Țațu
Dumitru și încadrarea juridică a acțiunilor lui în baza art. 3201 Cod penal, se bazează
pe cumulul de probe administrate, amplu analizate și just apreciate.
2
Astfel, stabilind o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina
inculpatului Țațu Dumitru încadrarea juridică corespunzătoare, potrivit art. 3201
Cod penal, conform conform indicilor: neexecutarea intenționată a măsurilor stabilite de
instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie.
În același timp, instanța de apel a constatat că, din conținutul cererii de apel,
partea acuzării este de acord cu starea de fapt stabilită de către instanța de fond,
precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, în această latură sentința
nefiind contestată, însă partea acuzării are rezerve cu privire la individualizarea
pedepsei penale aplicate de către instanța de fond inculpatului, considerând-o a fi
una prea blândă.
Prin urmare, în viziunea instanței de apel, este cert că în aspectul laturii penale,
în sentința adoptată instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în rechizitoriul întocmit de către procuror, cu respectarea dispozițiilor
legale de judecare a cauzei, cu stabilirea corectă a categoriei și mărimea pedepsei
aplicate inculpatului Țațu Dumitru, sub formă de 6 luni închisoare, și aplicarea justă
a prevederilor art. 90 din Codul penal, instanța de fond în mod temeinic
concluzionând asupra faptului că, corectarea și reeducarea inculpatului, este posibilă
și fără executarea reală a pedepsei cu închisoare stabilită, și că prin aceasta,
inculpatul va îndreptăți încrederea ce ia fost acordată și nu va mai comite în viitor
infracțiuni similare.
În acest sens, instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond a verificat
complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și în baza art.
101 din Cod de procedură penală, a dat probelor administrate pe caz o apreciere
legală din punct de vedere a pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar
toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.
Instanța de apel a reținut că, sentința primei instanțe a fost contestată de către
acuzatorul de stat numai în partea ce ține de individualizarea pedepsei penale
aplicate inculpatului, considerând că aplicarea art. 90 Cod penal, în privința
inculpatului este inoportună în cazul dat, și că corectarea și reeducarea acestuia va fi
posibilă doar cu executarea reală a pedepsei cu închisoarea stabilită de către instanță.
În acest sens, instanța de apel a stabilit că, prima instanță la aplicarea pedepsei
inculpatului Țațu Dumitru și dispunerea suspendării condiționată a executării
acesteia cu stabilirea unui termen de probă, conform prevederilor art. 90 din Codul
penal, a ținut cont de faptul că inculpatul Țațu Dumitru a reparat prejudiciul, partea
vătămată l-a iertat.
Prin urmare, instanța de apel a mai reținut, că instanța de fond, apreciind
cumulul circumstanțelor enunțate supra, precum și ținând cont de lipsa
circumstanțelor agravante, de personalitatea inculpatului Țațu Dumitru care la locul
de trai se caracterizează pozitiv, iar partea vătămată pledând în instanța de fond în
favoarea iertării inculpatului, just a concluzionat că inculpatului Țațu Dumitru îi
poate fi acordată o șansă pentru a se corecta și reeduca, fără ca acesta să execute în
mod real pedeapsa închisorii stabilite, corect și legal suspendând condiționat
3
executarea pedepsei cu stabilirea unui termen de probă de 4 ani, în conformitate cu
prevederile art. 90 din Codul penal.
Din aceste considerente, instanța de apel a apreciat critic alegațiile invocate în
apelul procurorului precum că, scopul legii penale nu va fi atins în privința
inculpatului Țațu Dumitru dat fiind aplicarea în privința acestuia a prevederilor art.
90 din Codul penal, or, argumentele procurorului că prin aceasta se va favoriza
comiterea de noi infracțiuni similare atât din partea inculpatului, cât și a altor
persoane nu reprezintă decât opinia subiectivă a părții acuzării care nu este
fundamentată nici din punct de vedere juridic, și nici din punct de vedere social -
moral.
În acest sens, instanța de apel a atras atenția faptului că, condamnarea cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei, va avea un impact pozitiv și cu
caracter moral în privința inculpatului, ultimul conștientizând că suspendarea
presupune neexecutarea pedepsei stabilite de către instanță, în anumite condiții care,
în cazul în care nu le va respecta întocmai și nu va îndreptăți încrederea ce ia fost
acordată, va conduce finalmente la faptul că ultimul va executa pedeapsa aplicată și
va suporta toate consecințele și lipsurile care inevitabil, vor decurge în caz de
executare reală a pedepsei cu închisoarea.
Instanța de apel a respins ca neîntemeiate, și alegațiile procurorului invocate în
cererea de apel precum că, atât timp cât inculpatul Țațu Dumitru nu și-a recunoscut
vinovăția de faptele comise, prevederile art. 90 din Codul penal sunt inaplicabile
ultimului, or, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, instanța de apel a
apreciat-o ca o metodă de apărare și un drept de a nu se auto-incrimina garantat de
art. 66 din Codul de procedură penală și art. 6 CEDO. Mai mult ca atât, persoana
care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi
urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu
poate fi calificată ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, care
solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt
complet de judecată, deoarece erorile judiciare nu pot fi corectate de instanța de
recurs.
În motivarea recursului invocă:
- la stabilirea pedepsei, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au
interpretat eronat regulile de individualizare a pedepsei penale, au liberat
neîntemeiat pe inculpat de pedeapsa penală, aplicînd prevederile art. 90 Cod penal -
suspendarea condiționată a exectării pedepsei penale cu închisoare;
- infracțiunea prevăzută de art. 3201 Cod penal, este infracțiune mai puțin gravă
conform art. 16 Cod penal, instanța de fond în sentință, nu a indicat care sunt
circumstanțe atenuante sau circumstanțe importante și care sunt efectele acestora și
dacă acestea permit condamnarea cu suspendarea condiționată a pedepsei;
- argumentele instanței de apel, pagina 7 - 8 din decizie, sunt neîntemeiate;
- atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu a respectat cerințele de
motivare referitor la procedura executării pedepsei de către inculpat, precum și nu a
4
luat în considerație atitudinea acestuia față de infracțiunea comisă și urmările
rezultate din infracțiune, se atestă faptul că comiterea infracțiunilor de acest gen,
pentru inculpatul Țațu Dumitru a devenit o deprindere. Anterior, inculpatului Țațu
Dumitru i-a fost acordată o șansă în vederea corectării comportamentului său, însă
acesta nu a dat dovadă de conștientizarea caracterului ilegal al faptei sale;
- ținând cont de circumstanțele cauzei, gravitatea infracțiunii săvârșite,
comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii, rolul inculpatului la
comiterea acestei infracțiuni, că inculpatul a comis infracțiune fiind în stare de
ebrietate alcoolică, anterior a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii similare
(la data de 22 martie 2017 numitul Țațu Dumitru a mai încălcat ordonanța de
protecție, pronunțată de Judecătoria Cahul la 28 februarie 2017, pentru care fapt a
fost judecat la 09.06.2017 în baza art.3201 Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub
formă de muncă neremunerată în folosul comunității de 130 ore), consideră că
urmează a fi casată decizia instanței de apel, în partea aplicării prevederilor art. 90
Cod penal, și urmează a fi dipusă executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis, cu excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece doar prin
executarea reală a pedepsei, inculpatul va conștientiza gravitatea acțiunilor, precum
și va fi atins sopul legii penale de restabilire a echității sociale, de corectare a
inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
acestuia, cât și a altor persoane;
- reieșind din motivele și metodele comiterii infracțiunii, inculpatul se prezintă
a fi o persoană social - periculoasă, și doar privarea de libertate va putea îngrădi
societatea de la manifestarea unor acțiuni de acest gen din partea lui Țațu Dumitru
Xxxxx. Consideră că pedeapsa aplicată lui Țațu Dumitru (aplicarea prevederilor
art.90 Cod penal) și menținută de către instanța de apel, va fi apreciată ca atitudinea
tolerantă a statului față de aceste categorii de infracțiuni, ce va submina încrederea
societății în eficiența și echitatea justiției.
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.
6), 10) Cod de procedură penală.
Judecând recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal
lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța
de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu
menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat
cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat
legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este
legală, întemeiată și motivată.
Reieșind din prevederile alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427
aceluiași Cod.
Așadar, în prezenta speță, procurorul invocă ca temei de casare a deciziei
instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, ce
stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
5
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când hotărârea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse
individualizate contrar prevederilor legale.
La fel, Colegiul penal reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt
stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului și critică decizia adoptată numai referitor la aplicarea suspendării
condiționate a executării pedepsei cu închisoare în privința inculpatului, pe o
perioadă de probațiune, conform art. 90 Cod penal, considerând că nu este
proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și vinovăția autorului.
În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului penal, nu și-au găsit
confirmarea temeiurile pentru recurs invocate, în prezenta speță, deoarece instanțele
de fond și-au motivat întemeiat soluțiile adoptate, acordând deplină eficiență
prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la
individualizarea pedepsei inculpatului și nu au admis careva erori, stabilindu-i
întemeiat în limitele sancțiunii normei de care a fost recunoscut vinovat și ținând
cont de prevederile art. 78 Cod penal, pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei cu închisoare, conform art. 90 Cod penal, pe o
perioadă de probațiune de 4 ani.
Opozant celor invocate de recurent, la capitolul modului de executare a
pedepsei inculpatului, aplicându-i dispozițiile art. 90 Cod penal, instanța de recurs
relevă, că în cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în
măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru
infractorul care a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea
realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de
Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,
capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și
pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile
părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea
specială.
În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,
persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă
echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile
Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i
se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia
persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și
prevederile Părții generale a Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod
penal.
Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se
aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții
drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât
6
și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze
suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.
Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a
pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai
aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o
pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea
scopului scontat.
Sancțiunea art. 3201 Cod penal, în baza căruia inculpatul a fost condamnat,
prevede pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 160 la 200 de
ore sau cu închisoare de pînă la 3 ani, clasificându-se ca infracțiune mai puțin gravă,
potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal.
Conform alin. (1) art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un
termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru
infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele
cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să
execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei
aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare
condiționată a executării pedepsei și perioada de probațiune, sau după caz termenul de probă,
iar aceste prevederi potrivit dispoziției alin. (4) al aceleiași norme nu se aplică în
cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de
grave, precum și în cazul recidivei periculoase și deosebit de periculoase.
Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă că, inculpatul a fost condamnat în
baza art. 3201 Cod penal, la 6 luni închisoare.
Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor generale de
individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de individualizare cu privire la
săvârșirea infracțiunii, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui
vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate
vinovatului. Astfel, suspendarea condiționată, ca mijloc de individualizare a
pedepsei, conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă stabilirea
cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare.
În cauza supusă judecării, instanțele de fond au conchis, că inculpatului Țațu
D., urmează a-i fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal și a-i suspenda condiționat
executarea pedepsei cu închisoare, menționată mai sus, pe o perioadă de probațiune
de 4 ani.
Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei
prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și natura infracțiunii,
circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea instanței că scopul poate
fi atins și fără executarea acesteia.
Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura infracțiunii
prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul incidenței acestora
la prezenta speță și anume că, este stabilită o pedeapsă cu închisoare pentru o
infracțiune săvârșită cu intenție, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii pe un termen
7
de pînă la 5 ani, și nu este una ce se atribuie la infracțiuni deosebit de grave și
excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici recidiva.
La circumstanțele cauzei, instanța de recurs menționează, că instanțele de fond
au reținut faptul că, inculpatul a reparat prejudiciul, partea vătămată l-a iertat,
solicitând aplicarea în privința acestuia a unei pedepse mai blânde.
Cât privește persoana celui vinovat, din materialele cauzei se atestă că
inculpatul se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se
află, anterior a fost judecat, fiindu-i aplicată o pedeapsă mai blândă sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunității.
O altă condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, este aprecierea
instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. Astfel, este prerogativa
instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea
efectivă a acesteia, ținând cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege la
formarea unei astfel de convingeri. Reieșind din conținutul hotărârilor judecătorești
ale instanțelor de fond, Colegiul penal consideră că acestea întemeiat au
concluzionat despre posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, învederând
caracteristica pozitivă a inculpatului, faptul că a recuperat prejudiciul și partea
vătămată l-a iertat, împrejurări ce a permis instanței de a da dovadă de clemență față
de acesta, evitându-se, astfel, neajunsurile pe care le poate atrage contactul cu
mediul din penitenciar.
Referitor la argumentul de bază invocat de procuror în recursul declarat,
precum că inculpatul nu a luat în considerație atitudinea acestuia față de
infracțiunea comisă și urmările rezultate din infracțiune, astfel comiterea
infracțiunilor de acest gen, pentru inculpatul Țațu Dumitru a devenit o deprindere,
anterior, inculpatului Țațu Dumitru i-a fost acordată o șansă în vederea corectării
comportamentului său, Colegiul penal, în prezenta speță nu îl va considera suficient
pentru a interveni în hotărârile judecătorești ale instanțelor de fond, în vederea
excluderii aplicării prevederilor art. 90 Cod penal. Astfel, în opinia Colegiului, cu
toate că anterior inculpatul a fost judecat, la fel în baza art. 3201 Cod penal, instanța
de recurs reține că, acestuia i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității de 130 ore. Astfel, în prezenta speță, instanțele
de judecată nu au dat dovadă de clemență față de Țațu D., or ultimului i-a fost
aplicată o pedeapsă mai aspră sub formă de închisoare, care a fost suspendată pe o
perioadă de probațiune destul de mare - de 4 ani, oferindu-i posibilitatea ultimului
ca în perioada de probațiune menționată să dea dovadă de comportare exemplară,
mai mult ca atât că, a fost iertat de către partea vătămată, ultima solicitând aplicarea
în privința acestuia a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul
comunității.
Astfel, Colegiul penal reține că, intanțele de fond, la stabilirea pedepsei
inculpatului au ținut cont de toate circumstanțele cauzei, de personalitatea acestuia,
neaplicându-i inculpatului cea mai blândă categorie de pedeapsă, și anume muncă
neremunerată în folosul comunității, dar închisoare, cu suspendarea condiționată a
acesteia pe o perioadă de probațiune de 4 ani.
8
Ținând cont de toate împrejurările cauzei, având în vedere atât principiul
umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și prevederile art. 61 alin. (2) Cod
penal, instanța de recurs consideră că nu este rațională executarea pedepsei reale cu
închisoarea de către inculpat, iar instanța de apel just a conchis de a menține
aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, fiindu-i suspendată
condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 4 ani.
Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea modalității de executare a
pedepsei, instanțele de fond au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod
penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționale comise, ce
corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a
inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, nefiind
justificată solicitarea recurentului privind excluderea aplicării dispozițiilor art. 90
Cod penal, în privința lui Țațu D.
Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu și-
au găsit confirmarea temeiurile de recurs la care face referire recurentul și nu sânt
motive de a interveni în soluția adoptată, fiindcă hotărârea instanței de apel
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar pedeapsa aplicată inculpatului a
fost individualizată potrivit legii.
Având ca reper cele menționate supra, Colegiul penal concluzionează că
recursul declarat de către procuror, este neîntemeiat și urmează a fi respins ca
inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal lărgit,
D E C I D E:
Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, împotriva deciziei Colegiului
judiciar al Curții de Apel Cahul din 25 noiembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe
Țațu Dumitru Xxxxx.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 02 iulie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecător Cobzac Elena
Judecător Toma Nadejda
Judecător Țurcan Anatolie
Judecător Boico Victor
9