1re-93/2020 — art.264-1 alin.1 CP

1re-93/2020 — art.264-1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1re-93/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

condamnatul Pădureac Anatolie, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2019 și sentinței Judecătoriei Drochia,

sediul Rîșcani din 26 decembrie 2018, în cauza penală în privința

condamnatului,

Pădureac Anatolie XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 04.06.2018 – 26.12.2018

instanța de recurs: 24.01.2019 – 11.12.2019

instanța de recurs în anulare: 01.06.2020 – 28.10.2020

A C O N S T A T A T :

2018, Pădureac Anatolie a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal și în baza acestei legi, i-a fost stabilită

pedeapsa sub formă de amendă în mărime 800 (opt sute) unități

convenționale, ceea ce constituie 40 000 (patruzeci mii) lei, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Potrivit art. 64 alin.(31) Cod penal, i-a fost explicat inculpatului

Pădureac Anatolie că este în drept să achite jumătate din amenda stabilită,

dacă o plătește în cel mult 3 zile.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

A fost respinsă solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea

din contul lui Pădureac Anatolie în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare.

XXXXX, aproximativ pe la orele 02:20, acționând intenționat, conștientizând

caracterul social-periculos al acțiunilor de conducere a mijlocului de

transport în stare de ebrietate alcoolică și consecințele care pot surveni,

încălcând prevederile art.14 lit. a) al Regulamentului circulației rutiere,

conform căruia „Conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

1

vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase, care provoacă

reducerea reacției, de natură să-i afecteze capacitatea de conducere", a

condus în stare de ebrietate automobilul de model „Mercedes Vito” cu

numărul de înmatriculare XXXXX (Italia). Deplasându-se pe traseul M-5, în

apropierea satului Corlăteni, raionul Rîșcani, a fost stopat de Regimentul de

patrulare „Nord”, care având o bănuială rezonabilă că, Pădureac Anatolie

conducea automobilul în stare de ebrietate alcoolică, l-au supus controlului

alcoolscopic cu aparatul „Drager”, constatându-se că, în vaporii de aer

expirați se conține alcool în cantitate de 0,86 mg/l.

prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței și apotrivit

prevederilor art.79 Cod penal să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de 200

ore muncă neremunerată în folosul comunității, fără privarea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

3.1. În motivarea cererii de apel, inculpatul a menționat că:

- la pronunțarea sentinței prima instanță nu a luat în considerație

prevederile art. 75 și 79 Cod penal. Astfel, instanța de judecată nu a luat în

considerație, că Pădureac Anatolie are la întreținere doi copii minori și tatăl

care este invalid în etate care locuiește în s. XXXXX r-nul XXXXX și la care

inculpatul se deplasează sistematic, având nevoie de mijloc de transport;

- reieșind din genul de activitate al inculpatului și anume că

gestionează mai mulți agenți economici, privarea de dreptul de a conduce

mijlocul de transport ar stopa activitatea agenților economici și s-ar

răsfrânge negativ asupra stării financiare a familiei acestuia;

- nu s-a luat în considerație, nici faptul că inculpatul Pădureac Anatolie

a comis o infracțiune ușoară și a recunoscut integral vina conlucrând cu

organul de urmărire penală. De asemenea este de menționat faptul, că

Pădureac Anatolie nu a știut despre data citării sale la instanța de judecată

până când nu a fost vizitat de către colaboratorii de politie care i-au explicat

că este dat în căutare și l-au escortat la judecată;

- în ședința de judecată Pădureac Anatolie nu a putut să se prezinte

din motive de boală, fapt despre care telefonic a înștiințat procurorul.

Ulterior, nu a mai fost înștiințat despre data examinării prezentei cauze

penale și nu a primit careva citații cu toate că tot acest timp a locuit pe adresa

recunoscută instanței de judecată și anume mun. Bălți str. XXXXX;

- sunt neîntemeiate argumentele primei instanțe că Pădureac Anatolie

s-a sustras de la organul de urmărire penală trecând cu traiul în mun.

Chișinău sau alte localități, deoarece cum s-a menționat mai sus, ultimul tot

acest timp a locuit pe adresa mun. Bălti str. XXXXX.

2

decembrie 2019, recursul declarat de către inculpatul Pădureac Anatolie

împotriva sentinței Judecătoriei Drochia, sediul Râșcani a fost respins ca

nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că, starea de fapt

reținută și de drept apreciată, concordă cu probele administrate și examinate

în ședința de judecată, instanța just încadrând acțiunile inculpatului

Pădureac Anatolie în baza art.2641 alin.(1) Cod penal după indicii calificativi:

„Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat".

Vina inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate pe deplin a fost

stabilită de către probele administrate pe dosar în faza urmăririi penale.

Prima instanță în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor,

corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului care se confirmă

prin probele acumulate pe dosar și cercetate atât în ședințele judiciare ale

instanței de fond cât și în cadrul Colegiului penal.

Instanța de apel în cadrul examinării cauzei în ordine de recurs nu a

constatat careva erori procesuale, pedeapsa aplicată inculpatului

corespunde limitelor prevăzute dc lege, iar motivele invocate de recurent

sânt nefondate si nu pot servi drept temei pentru casarea unei sentințe legale

și întemeiate.

Instanța de apel examinând cauza a ajuns la concluzia, că acțiunile

inculpatului au fost corect încadrate, iar pedeapsa aplicată lui Pădureac

Anatolie de instanța de fond este adecvată și nu contravine prevederilor

legii, dat fiind, că sancțiunea art.2641 alin.(l) Cod penal prevede ea pedeapsă

principală muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de

ore, cu anularea dreptului dc a conduce mijloace de transport.

Ținând seama de circumstanțele atenuante în prezenta cauză și de

faptul, că legea penală nu urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau

de a leza demnitatea omului, de persoana lui Pădureac Anatolie care

anterior a avut atingeri cu legea penală dar fiind aplicată legea cu privire la

amnistie, se caracterizează pozitiv la locul de trai, instanța de fond corect a

ajuns la concluzia, că în privința inculpatului urmează a fi aplicată pedeapsa

sub formă de amendă.

Argumentele invocate în recurs referitor la excluderea din sentință a

pedepsei complementare nu sunt relevante, dat fiind, că acestea pot fi

aplicate doar prin aplicarea prevederilor art.79 Cod penal. Circumstanțele

invocate în recurs privind necesitatea de a deține permisul pentru a întreține

3

familia nu poate fi considerată ca o circumstanță excepțională care ar

permite înlăturarea pedepsei complimentare.

La numirea mărimii și formei pedepsei în privința inculpatului

Pădureac Anatolie prima instanță a ținut scama de art.61, 75 Cod penal, care

prevede aplicarea pedepsei penale, de criteriile generale de individualizare

a pedepsei penale, ce țin de gravitatea faptei penale, urmările prejudiciabile,

motivul săvârșirii infracțiunii, persoana inculpatului, atitudinea societății

față de pedeapsa penală, ce urmează a fi stabilită inculpatului pentru fapta

săvârșită, ajungând la concluzia, că corectarea și reeducarea lui Pădureac

Anatolie este posibilă prin aplicarea unei pedepse sub formă de amendă și

cu aplicarea pedepsei complementare prevăzute de articolul incriminat -

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

recurs în anulare de către condamnatul Pădureac Anatolie, prin care a

solicitat casarea deciziei și sentinței, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel.

5.1. În motivarea recursului în anulare, condamnatul a menționat că:

- sunt neîntemeiate argumentele instanței de fond că Pădureac

Anatolie s-a sustras de la organul de urmărire penală trecând cu traiul în

mun. Chișinău sau alte localități, deoarece ultimul tot acest timp a locuit pe

adresa mun. Bălți str. XXXXX, iar conform extrasului din registrul „de

intrare și de ieșire a persoanelor în incinta Judecătoriei Drochia Sediul

Râșcani” s-a constatat, că la 13.12.2018 sub nr. 9 inculpatul Pădureac

Anatolie a fost înregistrat la ora 13:38 ca fiind prezent în incinta instanței de

judecată menționate, prezența sa fiind condiționată de petrecerea ședinței de

judecată;

- conform procesului verbal al ședinței de judecată din 13.12.2018 pe

cauza penală de învinuire a lui Pădureac Anatolie, ședința de judecată a

început la 14:08, deci când inculpatul se afla în incinta judecății, nefiind făcut

apelul părților la proces și nefiind solicitat pentru participare la ședința dată;

- prima instanță a admis examinarea cauzei penale în lipsa

inculpatului, necătând la faptul, că acesta se afla în incinta instanței,

prezentându-se pentru participare;

- prin încheierea din 13.12.2018 instanța de fond a respins acordul de

recunoaștere a vinovăției încheiat între inculpatul Anatolie Pădureac și

acuzatorul de stat, în lipsa inculpatului și nu l-a înștiințat despre emiterea

unei astfel de încheieri, la materialele cauzei penale lipsind careva probe

privind înștiințarea inculpatului;

- în urma examinării ilegale a cauzei penale în lipsa inculpatului și

anulării ilegale a acordului de recunoaștere a vinovăției instanța de fond a

4

aplicat în privința inculpatului Anatolie Pădureac cea mai gravă pedeapsă

prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal, fapt care era să fie imposibil, în

cazul admiterii ultimului la ședința de judecată din 13.12.2018 și susținerii

din partea sa a acordului de recunoaștere a vinovăției;

- prima instanță nu a asigurat în deplină măsură desfășurarea unui

proces echitabil în cauza penală în privința lui Anatolie Pădureac, hotărârea

fiind adoptată cu încălcarea art. 19 din Cod de procedură penală și art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un

proces echitabil, conform căruia, orice persoană are dreptul la judecarea în

mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de

către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî

asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva

sa.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.456 Cod de procedură penală, recursul în

anulare fiind supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia,

astfel că, instanța de recurs este obligată să îndeplinească actele procedurale

preparatorii și să examineze admisibilitatea în principiu a recursului în

anulare în conformitate cu prevederile art.art.431 și 432 Cod de procedură

penală, care se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de judecată, fără citarea părților, este

în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

În acord cu art.453 Cod de procedură penală, care prevede că

hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental din cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată,

inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul

Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul atestă că una din

cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia

din punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei,

ce cade sub incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente, care a afectat hotărârea atacată.

5

Din textul recursului în anulare, Colegiul penal atestă că recurentul

indică prezența viciului fundamental, exprimat prin faptul că prima instanță

a admis examinarea cauzei penale în lipsa inculpatului, și faptul că prin

încheierea din 13.12.2018, prima instanță a respins acordul de recunoaștere

a vinovăției încheiat între inculpatul Pădureac Anatolie și acuzatorul de stat,

în lipsa inculpatului și nu l-a informat pe inculpat despre emiterea unei astfel

de încheieri.

Contrar celor opinate, Colegiul penal conchide că, motivele invocate

în recurs, nu cad sub noțiunea prevăzută de art.6 pct.44) Cod de procedură

penală, conform căreia, prin viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se înțelege o încălcare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale,

or, cele invocate de către recurent, nu constituie o eroare de drept în sensul

art.453 Cod de procedură penală și respectiv, nici viciu fundamental în

sensul art.6 pct.44) Cod de procedură penală.

Totodată, deși în cererea de recurs în anulare este invocată încălcarea

art. 6 din CEDO în privința condamnatului pe parcursul judecării cauzei,

însă nu sunt indicate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu

fundamental, raportat la circumstanțele de fapt și de drept ale speței și la

împrejurările concrete relevate în descriptivul hotărârilor atacate. Nu sunt

indicate și descrise normelor legale care reglementează drepturile și

libertățile, pretins a fi esențial încălcate, precum și esența încălcărilor

respective, raportată la normele procesual penale, alte legi naționale,

convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările

presupuse ar fi afectat hotărârile atacate, astfel încât acestea să obțină natura

unui viciu fundamental capabil să genereze desființarea hotărârilor

irevocabile atacate. În recursul înaintat, completamente lipsește

argumentarea ilegalității hotărârilor contestate, ne fiind concret determinat

care a-r fi și erorilor de drept la capitolul dat, recurentul indicând doar faptul

că judecarea cauzei a avut loc cu încălcarea art. 19 Cod de procedură penală.

În consecință, recursul în anulare declarat de către condamnatul

Pădureac Anatolie, nu conține argumente, care a-r indica cu claritate la

prezența în speță a temeiurilor de drept necesare unui recurs în anulare.

Este de menționat și faptul că, recursul în anulare, conform

argumentelor esențiale reproduse la pct. 5.1. din prezenta decizie, este

întemeiat doar pe faptul că prima instanță a admis examinarea cauzei în

lipsa inculpatului. Aceste argumente sunt identice celor menționate pe

parcursul judecării cauzei. Colegiul penal atestă că, asupra acestora

6

instanțele s-au expus complet anterior, astfel neregăsindu-se necesitatea de

reiterare suplimentară a acestora deoarece deja au servit obiect de examinare

a instanței de judecată.

De altfel, descriptivul deciziilor contestate, inclusiv împrejurările în

fapt și în drept reținute, atestă în mod concludent că instanțele de judecată

au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția

condamnatului și pedeapsa aplicată acestuia, și-au motivat soluția în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, just și argumentat ținând cont de prevederile art. 60, 61 și

75 Cod penal.

Totodată, ce ține de alegațiile recurentului în privința ilegalității

sentinței primei instanțe, Colegiul penal analizând conținutul acesteia,

conchide că aceste alegații urmează a fi apreciate critic, or, prima instanță,

s-au expus asupra tuturor chestiunilor esențiale supuse atenției sale, fiind

argumentată detaliat și complet soluția emisă, în limita competențelor

prevăzute de legislația procesual-penală.

Astfel, careva erori de drept ce pot servi în calitate de viciu

fundamental ce ar afecta legalitatea hotărârii atacate, Colegiul penal nu a

stabilit, respectivele afirmații ale recurentului apreciindu-le ca fiind

declarative, nesusceptibile de a impune necesitatea casării deciziilor atacate

cu recurs în anulare. Colegiul penal reține că, criticile formulate de recurent

nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii atacate în ordine de recurs în

anulare, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, dar

se critică faptul examinării cauzei în lipsa acestuia.

Mai mult decât atât, odată ce art.6 din CtEDO impune în special, în

sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor,

argumentelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază

relevanța acestora. Deși obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de

art. 6§1 din CtEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c.

Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs în

anulare verifică hotărârile judecătorești atacate, exclusiv prin prisma

prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs în anulare, prevăzute de art.

453 alin. (1) Cod de procedură penală, raționamente care atrag după sine

respingerea argumentelor invocate, ca fiind de jure inadmisibile.

Colegiul penal statuează că hotărârile judecătorești rămase definitive

și irevocabile capătă putere de lucru judecat, fapt ce produce o cauză de

împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei penale ori redeschiderii

acesteia.

7

Articolul 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană face excepție

de la această regulă generală de redeschidere a procedurii, în cazuri expres

stipulate: 1) fapte noi ori recent descoperite sau; 2) un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea

pronunțată.

Lucrul efectuat de către instanța de recurs, în această speță este

guvernat de principiul lucrului judecat, iar pentru redeschiderea procesului

Colegiul penal nu a constatat temeiuri prevăzute de art. 453 alin. (1) Cod de

procedură penală, pentru a interveni în hotărârile judecătorești devenite

irevocabile în speța dată.

În consecință, Colegiul penal nu constată prezența erorilor de drept ce

ar genera casarea hotărârii atacate, sub aspectele invocate, acestea fiind vădit

neîntemeiate, or, în speță nu a fost identificată prezența viciului

fundamental, care ar impune soluția casării unei hotărârii irevocabile.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul

Pădureac Anatolie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 11 decembrie 2019, în cauza penală în privința condamnatului

Pădureac Anatolie XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

8