1ra-1480/2020 — Art.152 alin.2 lit. c1 CP

Prin sentința Judecătoriei Xxxxxxx, sediul Central din 20 decembrie 2019, Nazarov Dmitrii a fost recunoscut culpabil de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit. c1), d) Cod Penal și i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicată față de Nazarov Dmitrii a fost suspendată condiționat pe un termen de 3 ani, obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără acordul organului competent. Acțiunea civilă înaintată de către Moroșan Vasile a fost admisă integral, dispunându-se încasarea de la Nazarov Dmitrii a sumei de 15000 lei, cu titlu de prejudiciu material. A fost admisă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul lui Nazarov Dmitrii a cheltuielilor judiciare în mărime de 338 lei.

Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță a reținut că, Nazarov Dmitrii la 25.05.2019, aproximativ la ora 23.30, aflându- se în stare de ebrietate alcoolică, deplasându-se pe str. Copernic, din mun. Xxxxxxx, s-a apropiat de ușa Gimnaziului nr. 9 amplasat pe str. xxxxx, mun. Xxxxxxx, unde avea lângă sine un obiect nestabilit cu care a stricat 1 geamul ușii de la intrare, după ce a pătruns în interiorul școlii, unde a fost observat de către paznicul Moroșan Vasile, care își îndeplinea obligațiunile sale de serviciu în acel moment. După care Nazarov Dmitrii s-a apropiat de acesta și fără careva motive, l-a lovit pe cet. Moroșan Vasile cu mâinile peste cap și cu picioarele în zona piciorului drept, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 201910D0320 din 19.06.2019 leziuni corporale sub formă de fractură închisă transtrohanterală a femurului drept cu deplasare, care constituie dereglarea sănătății de lungă durată și se clasează la leziuni corporale medii. Pe baza stării de fapt expuse, instanța a stabilit că este confirmată de probele administrate, și a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit.c1), d) Cod penal, după indicii calificativi: vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute de art.151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, profitând de starea de neputință evidentă a victimei, care se datorează vârstei înaintate, săvîrșită asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligațiilor de serviciu.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Rusu Lucia în numele inculpatului Nazarov Dmitrii, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri în temeiul căreia, inculpatul să fie atras la răspundere penală și pedepsit corespunzător în baza art.157 Cod penal. 3.1 În motivarea apelului declarat, apelantul a invocat că: - nu este de acord cu sentința adoptată, considerând-o ca fiind ilegală și neîntemeiată; - a făcut referire la faptul că inculpatul nu a aplicat primul careva lovituri părții vătămate, iar trauma suportată de Moroșan Vasile fiind rezultatul unui incident, moment de care nu a ținut cont nici organul de urmărire penală, nici instanța de judecată; - inculpatul recunoaște că a pătruns în incinta Gimnaziului nr.9, însă a avut un comportament calm și nu a incitat careva conflict; - susține că leziunile suportate de Moroșan Vitalie se datorează propriilor acțiuni a părții vătămate, care încercând să-l împingă pe inculpat, a căzut împreună cu el; - consideră incorectă calificarea faptelor inculpatului în baza art.152 alin.(2) lit.c1), d) Cod penal, prin ce i-a fost aplicată pedeapsa pentru o faptă care nu a comis-o; 2 - organul de urmărire penală și nici instanța de judecată, nu au examinat detaliat circumstanțele cauzei pentru a stabili atitudinea psihică a lui Nazarov Dmitrii în raport cu cele întâmplate. Or, atitudinea psihică a inculpatului, față de fapta comisă, nu s-a manifestat prin intenție; - a susținut că inculpatul nu a avut intenția de a aduce careva leziuni părții vătămate; - consideră că situația de fapt a celor comise de inculpat se califică conform art.157 Cod penal, or acțiunile inculpatului nu au fost dirijate de intenție. În ceea ce ține de aplicarea pedepsei penale, apelantul a indicat, că scopul legii penale este restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să realizeze scopul legii penale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Xxxxxxx din 25 februarie 2020 a fost admis apelul declarat de avocatul Rusu Lucia în numele inculpatului Nazarov Dmitrii, casată parțial sentința în latura acțiunii civile, pronunțată în această parte o nouă hotărâre după cum urmează: Solicitarea părții vătămate Moroșan Vasile cu privire la încasarea prejudiciului material a fost respinsă ca fiind nefondată. În rest dispozițiile sentinței judecătoriei Xxxxxxx, sediul Central din 20.12.2019 au fost menținute fără modificări. 4.1 Instanța de apel a constatat temeinicia și legalitatea concluziei primei instanțe privind constatarea vinovăției inculpatului Nazarov Dmitrii de comiterea infracțiunii încriminate, confirmând calificarea justă a acțiunilor inculpatului Nazarov Dmitrii în baza art.152 alin.(2) lit.c1), d) Cod penal. Starea de fapt și de drept, corect a fost statuată de către prima instanță, ea concordă și se bazează pe analiza materialului probator acumulate la cauza penală, probele fiind corect apreciate cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității si veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel a notat că, în rezultatul cercetării obiective și multilaterale a probelor administrate în prezenta cauză în instanța de apel, dovedesc cu certitudine comiterea de către inculpatul Nazarov Dmitrii a infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit.c1), d) Cod Penal, după indicii calificativi: vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute de art.151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, profitând de starea de neputință evidentă a victimei, care se 3 datorează vârstei înaintate, săvîrșită asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligațiilor de serviciu. Instanța de apel a menționat, că deși inculpatul pretinde în privința recalificării faptelor sale în baza art.157 Cod penal, faptelor acestuia reținute în rechizitoriu și în sentința contestată corect au fost calificate în baza art.152 alin.(2) lit.c1), d) Cod penal. Instanța de apel a apreciat critic alegațiile apelantului, prin care acesta susține că inculpatul Nazarov Dmitrii nu a comis infracțiunea din intenție, ci din imprudență, fiind formulate doar în scop de apărare și evitare a răspunderii penale. Apelantul pretinde că inculpatul Nazarov Dmitrii a comis infracțiunea din imprudență, iar calificarea atribuită conform art.152 alin.(2) lit.c1), d) Cod penal este incorectă. Efectuând o analiză amplă a circumstanțelor cauzei penale, inclusiv sub aspectul întrunirii elementelor infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit.c1 ), d) Cod penal, instanța de apel a reținut, ca fiind dovedită pe deplin comiterea infracțiunii imputate lui Nazarov Dmitrii cu intenție indirectă. Nazarov Dmitrii, aplicând lovituri cu mâinile și picioarele asupra părții vătămate Moroșan Vasile, și-a dat seama de caracterul acțiunilor întreprinse, dând dovadă de intenție în manifestarea anume a acestui comportament, admițând ulterioarele consecințe nefaste care pot surveni de pe urma loviturilor aplicate. Instanța de apel a apreciat că, prin apelul declarat, partea apărării urmărește ameliorarea situației inculpatului, optând pentru a fi supus unei pedepse mai blânde. În circumstanțele stabilite, este vădit neîntemeiată solicitarea părții apărării, privind recalificarea faptei inculpatului în baza art.157 Cod penal. Or, componența acestei infracțiuni nu se regăsește în faptele inculpatului Nazarov Dmitrii, anume datorită faptului că infracțiunea a fost comisă cu intenție. Totodată, la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont în deplină măsură de prevederile normei sus-indicate și i-a aplicat inculpatului în baza art.152 alin.(2) lit.c1), d) Cod penal pedeapsă în limitele legale ce urmau a fi aplicate prin prisma prevederilor normei menționate. Instanța de apel, verificând legalitatea individualizării pedepsei penale stabilite în privința inculpatului Nazarov Dmitrii a constatat că, instanța de fond corect a individualizat pedeapsa penală și prin urmare a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75 Cod penal. Prima instanță numindu-i inculpatului Nazarov Dmitrii pedeapsa sub formă de închisoare pe un teren de 5 ani, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în baza art.90 Cod penal, pe un termen de 3 ani, i-a 4 stabilit o pedeapsă echitabilă. La stabilirea categoriei, mărimii pedepsei penale, precum și modului de executare a acesteia, prima instanță a ținut seama de gravitatea infracțiunii comise, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării infractorului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Referitor la solicitarea de a fi casată sentința în latura civilă, instanța de a menționat că, în prezenta speță potrivit materialelor dosarului, partea vătămată Moroșan Vasile nu a fost recunoscut ca parte civilă nici la etapa urmăririi penale, nici în cadrul examinării cauzei în prima instanță. Instanța de apel a reținut că, în cadrul cercetării judecătorești, Moroșan Vasile a solicitat încasarea din contul inculpatului în beneficiul său a sumei de 15000 lei. Prima instanță, soluționând chestiunile puse în sarcina acesteia conform art.385 Cod de procedură penală, a dispus admiterea acțiunii civile înaintate de Moroșan Vasile împotriva lui Nazarov Dmitrii în mărime de 15000 lei. Reieșind din întreg probatoriu prezentat, instanța de apel a admis solicitarea apelantului și a reținut că prima instanță în mod eronat a conchis în privința admiterii acțiunii civile înaintată de partea vătămată Moroșan Vasile. Din conținutul per ansamblu a probelor acumulate în prezenta cauză penală, nu se atestă probe ce ar servi dovadă a suportării prejudiciului material în sumă de 15000 lei de către Moroșan Vasile. Instanța de apel a și menționat, că Moroșan Vasile nu are calitate de parte civilă și că contrar dispoziției legale inserate în art.221 alin.(1) Cod de procedură penală, partea vătămată Moroșan Vasile nu a depus careva acțiune civilă în formă scrisă. Partea vătămată nu a dovedit prin probe existența prejudiciului suportat în mărimea în care se pretinde. Soluția instanței de apel pe solicitarea părții vătămate în suma pretinsă, fără prezența a careva dovezi în confirmarea sumei respective, nu poate fi alta decât de a o respinge. Suplimentar, instanța de apel a reiterat în privința nerespectării condiției de formă a acțiunii civile înaintate în procesul penal, or, legiuitorul a prevăzut expres respectarea formei scrise a acesteia. De asemenea, la caz nu s-a reținut o careva ordonanță a organului de urmărire penală sau încheiere motivată a instanței de judecată, prin care Moroșan Vasile să fi fost recunoscut în calitate de parte civilă. Or, exercitarea acțiunii civile în procesul penal este condiționată de anumite particularități, printre care să existe constituirea ca parte civilă.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Movilă Corina în numele inculpatului prin care invocând incidența 5 pct. 12, a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală a solicitat casarea parțială a deciziei în latura încadrării juridice, pronunțarea unei noi hotărâri prin care fapta incriminată lui Nazarov Dmitrii să fie încadrată conform art.157 Cod penal. 5.1 În susținerea recursului avocatul Movilă Corina în numele inculpatului a invocat că: - materialele cauzei confirmă, că urmărirea penală și examinarea cauzei au avut un caracter unilateral și neobiectiv. Nu s-a făcut o analiză amplă a acestora în opinia apărării, faptei săvîrșite de către Nazarov Dmitrii i s-a dat o încadrare juridică greșită; - reieșind din circumstanțele cauzei, se constată cu certitudine faptul că Nazarov Dmitrii, nu a aplicat primul părții vătămate careva lovituri, nu a avut intenția de a sustrage careva bunuri sau de a cauza careva vătămări, trauma suportată de Moroșan Vasile fiind rezultatul unui incident, moment de care nu a ținut cont nici organul de urmărire penală nici instanța de judecată; - conform declarațiilor inculpatul Nazarov Dmitrii, a recunoscut faptul că a pătruns în incinta Gimnaziului nr.9 amplasat pe str. xxxxxx din mun. Xxxxxxx, a avut un comportament calm, nu a inițiat conflictul fapt confirmat si de către martorul David Hîncu; - leziunile corporale suportate de partea vătămată Moroșan Vasile sunt rezultatul acțiunilor proprii ale acestuia care, încercând să-l împingă pe inculpat a căzut împreună cu acesta. Astfel acțiunea incriminată lui Nazarov Dmitrii, a fost calificată incorect conform prevederilor art.152 alin.2 lit. c1) si d) Cod penal, fapt care nu a fost reținut atât de prima instanță cât și instanța de apel; - inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă pentru o faptă care în realitate nu a comis-o; - prima instanță și instanța de apel au ignorant prevederile art.96 alin. 1 Cod de procedură penală, care fixează că în cadrul urmăririi penale și judecării cauzei penale trebuie să se dovedească «faptele referitoare la existența elementelor infracțiunii». Ori Nazarov Dmitrii, nu a exprimat o intenție în raport cu leziunile suportate de partea vătămată Moroșan Vasile; - instanța de apel a făcut trimitere la probele din materialele cauzei și anume (plângerea părții vătămate, comunicat telefonic, proces verbal de cercetare la fața locului necătând la faptul că însăși partea vătămată a declarat că «în momentul loviturii el și cu Nazarov Dmitrii au căzut jos și a simțit durere în picior»; - fiind puse la baza deciziei declarațiile părții vătămate probe care 6 confirm faptul că în acțiunile inculpatului sunt prevăzute elementele infracțiunii prevăzute la art.157 Cod penal; - consideră că infracțiunea a fost săvîrșită cu intenție dacă persoana care a săvârșit-o își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, a prevăzut urmărire ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod conștient, survenirea acestor urmări; - la stabilirea pedepsei instanța trebuie să reiasă din scopul legii penale, care urmărește restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea de săvârșirea unei noi infracțiuni și tine cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de faptele referitoare la existența elementelor infracțiunii de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării si reeducării vinovatului etc.

Verificând argumentele invocate în recursul declarat în raport cu actele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, reieșind din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal constată că titularul invocă temeiul stipulat în art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Verificând circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept citate, Colegiul constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății. Or, instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Cu referire la temeiul de casare prevăzut de pct.12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală și anume că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, la analiza prezenței acestui temei, instanța de recurs notează că, este necesar de a ține cont de fapta săvârșită și cum aceasta a fost stabilită de către prima instanță și cea de apel, și dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corect, iar dacă injust fapta s-a încadrat într-o altă normă penală, rezultă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită. În urma examinării materialelor cauzei penale, Colegiului penal 7 ajunge la convingerea că, temeiul invocat de către recurent nu este incident speței, deoarece fapta imputată inculpatului este prevăzută de legea penală ca infracțiune și anume conform art.152 alin.(2) lit. c1), d) Cod penal - vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute de art.151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, profitând de starea de neputință evidentă a victimei, care se datorează vârstei înaintate, săvîrșită asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a obligațiilor de serviciu. Conform art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiuni determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Dat fiind faptul, că în prezenta speță autorul recursului își exprimă dezacordul cu prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(2) lit. c1), d) Cod penal și solicită reîncadrarea juridică a acțiunilor lui Nazarov Dmitrii conform art. 157 Cod penal, Colegiul va purcede la analiza acestor elemente, în coraport cu circumstanțele constatate și probele administrate. Potrivit considerentelor teoretice latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art.152 alin.(2) lit. c1), d) Cod penal- vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății se exprimă, în primul rând, în vinovăție sub formă de intenție directă sau indirectă. Așadar, intenția indirectă se caracterizează prin faptul că infractorul își dă seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, prevede urmările ei prejudiciabile și admite, în mod conștient, survenirea acestor urmări. Raportat speței, Colegiul penal reține, Nazarov Dmitrii, aplicând lovituri cu mâinile și picioarele asupra părții vătămate Moroșan Vasile, și- a dat seama de caracterul acțiunilor întreprinse, manifestante cu intenție asemenea comportament, admițând consecințe nefaste care pot surveni de pe urma loviturilor aplicate. Obiectul juridic special al vătămării intenționate medii a integrității corporale sau a sănătății îl constituie relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei. Obiectul material al acestei infracțiuni îl formează corpul persoanei. Latura obiectivă a infracțiunii analizate are următoarea structură: 1) fapta (acțiunea sau inacțiunea) prejudiciabilă constând în cauzarea vătămării medii a sănătății; 2) urmările prejudiciabile sub forma vătămării medii a integrității corporale sau a sănătății; 3) legătura de cauzalitate 8 dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile. Prin urmare, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, Colegiul penal reține că însăși inculpatul nu neagă faptul aplicării loviturilor părții vătămate Moroșan Vasile. Urmările prejudiciabile, precum și legătura cauzală dintre acestea și comportamentul ilicit a lui Nazarov Dmitrii, or, este dovedit cu certitudine prin raportul de expertiză judiciară nr.201910D0320 din data de 19.06.2019. Subsidiar, reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal consideră că, soluția adoptată de către instanța de apel în partea calificării de drept a acțiunilor inculpatului în baza art. 152 alin.(2) lit. c1), d) Cod penal, este corectă și întemeiată prin ansamblul de probe expus și analizat în hotărârea contestată și menționate în pct.4.1 al prezentei decizii. În opinia Colegiului, instanța de apel just a apreciat cumulul de probe, ce confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(2) lit. c1), d) Cod penal și anume: Plângerea din data de 26.05.2019, potrivit căreia cet. Moroșan Vasile a solicitat atragerea la răspundere a persoanei care în noaptea de 25 mai spre 26 mai 2019, a pătruns în incinta Gimnaziului nr.9 și i-a aplicat lovituri, în rezultatul cărora s-a ales cu fractura piciorului drept (f.d. 6); Informație privind apelul telefonic din data de 26.05.2019 (f.d. 7); Proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 26.05.2019, cu foto tabelul anexat. Potrivit actului în cauză, în incinta gimnaziului nr.9 de pe str. Copernic 23 mun. Xxxxxxx a fost găsit un portmoneu în care, printre alte lucruri, se află buletinul de identitate eliberat pe numele cet. Nazarov Dmitrii (f.d. 9-12); Proces-verbal nr.1374 al examinării medicale din data de 26.05.2019, din care reiese că Nazarov Dmitrii se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat (f.d. 14-15); Proces-verbal de audiere a părții vătămate Moroșan Vasile, a.n. 01.01.1943, din data de 26.05.2019 (f.d. 19-20); Raport de expertiză judiciară nr.201910D0320 din data de 19.06.2019, cu următoarea concluzie: La examinarea medico-legală a cet. Moroșan Vasile s-a depistat o fractură închisă transtrohanterială a femurului drept cu deplasare. Leziunile sus menționate au fost produse posibil în timpul și în circumstanțele indicate în ordonanță, a condiționat o dereglare a sănătății de lungă durată și în conformitate cu acest criteriu se califică ca vătămări medii (f.d. 26-27); Proces-verbal de audiere a martorului Plasiciuc Liudmila din data de 13.06.2019 (f.d. 30); Proces-verbal de audiere a martorului Hîncu David din data de 13.06.2019 (f.d. 31). Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și- a motivat concluzia în baza cumulului de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de 9 procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept. Prin urmare, conținutul probelor enunțate, care au fost amplu analizate și obiectiv apreciate de instanțele de fond, acestea confirmă cu certitudine că acțiunile inculpatului Nazarov Dmitrii întrunesc elementele infracțiunii imputate, fiind corect încadrate în baza art. 152 alin.(2) lit. c1), d) Cod penal. Totodată, Colegiul penal reține faptul, că argumentele invocate de către partea apărării, au fost obiect de studiu la judecarea cauzei în instanța de apel, motivele recursului ordinar invocat fiind identice cu cele din cererea de apel a avocatului Rusu Lucia. Deci, critica adusă de către avocatul Movilă Corina referitor la procedura de apreciere a probelor, ține de starea de fapt, care a fost efectuată de instanța de apel și careva îndoieli privind corectitudinea aprecierii lor nu au fost identificate. Instanța de apel pe deplin le-a examinat, apreciind toate probele din dosar în ansamblu și, conform art. 414 alin. (2), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat asupra motivelor cererilor de apel. O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu poate fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai temeiurile de drept. În contextul expus, Colegiul penal subliniază că potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o Curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos). În concluzie, rezumând cele expuse mai sus, Colegiul penal evidențiază că la caz există o concordanță deplină între probele 10 administrate și situația de fapt stabilită de instanțele de fond în privința inculpatului Nazarov Dmitrii, nefiind identificate de către instanța de recurs careva erori judiciare, care ar putea servi drept temei de casare a hotărârii atacate. Astfel, Colegiul penal consideră ca fiind nefondate criticile formulate de către recurent în recursul ordinar declarat, din care considerente se impune soluția privind inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Movilă Corina în numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Xxxxxxx din 25 februarie 2020, în cauza penală în privința inculpatului Nazarov Dmitrii xxxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 26 noiembrie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda 11