1ra-774/20 — art. 312 alin. 2 lit. b CP

1ra-774/20 — art. 312 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-774/20

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecători: Toma Nadejda, Guzun Ion,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

18 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Pozdneakova Inga XXXXX, născută la

XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 29.06.2016 – 04.04.2017

instanța de apel: 18.01.2019 – 18.04.2019

instanța de recurs: 16.01.2020 – 21.10.2020

A C O N S T A T A T :

04 aprilie 2017, Pozdneakova Inga a fost achitată de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv

că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

15 aprilie 2016, în intervalul orelor 13:00 până la 13:30, aflându-se în biroul

nr. 22 din sediul IP Buiucani, mun. Chișinău, situat în mun. Chișinău, str. Calea

Ieșilor, 12, unde era audiată în calitate de parte vătămată în cadrul cauzei

penale nr. XXXXX, pornită la 12 aprilie 2016 de către SUP al IP Buiucani,

mun. Chișinău conform elementelor infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2)

lit. b), d) Cod penal, de către ofițerul de urmărire penală din cadrul SUP al

IP Buiucani, mun. Chișinău, XXXXX, fiind preîntâmpinată de răspundere penală

pentru prezentarea cu bună-știință a declarației mincinoase conform art. 312

Cod penal, intenționat, a declarat că persoane necunoscute, la 09 aprilie 2016,

în intervalul orelor 00:15 până la ora 03:20, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, în timp ce aceasta se afla în incinta localului „XXXXX”,

situat pe str. XXXXX, XXXXX, mun. Chișinău, din geanta personală ce se afla pe

scaun lângă o masă din sala de banchete, pe ascuns, au sustras un telefon mobil

de model „Samsung Galaxy S4”, la preț de 11 000 lei, cu nr. de IMEI XXXXX, în

care se afla cartela SIM XXXXX, cauzându-i un prejudiciu material în proporții

1

considerabile.

La 16 aprilie 2016, de la administrația localului „XXXXX”, au fost ridicate

imaginile video fixate de camerele de supraveghere din local pentru perioada

de referință, afirmației lui Pozdneakova Inga că i-a fost sustras telefonul mobil.

Fiind examinate imaginile în cauză, a fost stabilit că aceasta, discutând la

telefon, intră în veceu, după care iese de acolo fără careva obiecte asupra sa.

Fiind audiată suplimentar în calitate de parte vătămată și din nou

preîntâmpinată de răspundere penală pentru prezentarea cu bună-știință a

declarației mincinoase conform art. 312 Cod penal, în urma vizionării

înregistrărilor video, Pozdneakova Inga a declarat deja că de fapt nu-și

amintește cu certitudine în ce circumstanțe a dispărut telefonul său în seara

respectivă.

În urma controlului efectuat, fiind constatat că nu există faptul

infracțiunii prevăzute de art. 186 sau 192 Cod penal, din motiv că telefonul a

fost pierdut de către partea vătămată Pozdneakova Inga în urma neatenției și

neglijenței, fapt confirmat de imaginile video ridicate din localul „XXXXX”, la fel,

din declarațiile suplimentare a acesteia în care Pozdneakova Inga recunoaște

că posibil să uitat telefonul în veceu, la data de 29 aprilie 2016, și astfel, în baza

art. 275 pct. 1) și 284 alin. (2), pct. 2) alin. (4) Cod de procedură penală, a fost

dispusă clasarea procesului penal în cauza penală nr. XXXXX.

Acțiunile lui Pozdneakova Inga, au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal, prezentarea, cu

bună-știință, a declarației mincinoase de către partea vătămată, dacă această

acțiune a fost săvârșită în cadrul urmăririi penale, acțiune legată de învinuirea

de săvârșire a unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Pozdneakova Inga să fie recunoscută vinovată

și condamnată în baza art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu stabilirea unei

pedepse sub formă de amendă în mărime de 50 unități convenționale,

echivalentul a 10 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe

un termen de 2 ani.

3.1. În motivarea apelului procurorul a menționat că:

- prima instanță, la emiterea sentinței de achitare, a omis probele care

demonstrează cu certitudine prezentarea, cu bună-știință, a declarației

mincinoase de către Pozdneakova Inga;

- martorul XXXXX, care la fel fiind avertizată de răspundere penală

pentru prezentarea, cu bună-știință, a declarației mincinoase, a comunicat că

Pozdneakova Inga, la întrebările sale răspundea în limba de stat, deși se

observa că este vorbitoare de limba rusă din cauza accentului, iar inițial i s-a

propus asistența unui interpret, însă aceasta a refuzat, din care motiv a fost

audiată în limba de stat, fapt ce atestă cu certitudine că Pozdneakova Inga

cunoaște limba de stat;

- toate acțiunile de urmărire penală la care a participat și

2

Pozdneakova Inga, inclusiv și audierea acesteia în calitate de parte vătămată

din 15 aprilie 2016, au fost materializate prin procesele-verbale, în privința

cărora inculpata nu a obiectat precum că nu-i este clar conținutul declarațiilor

sale consemnate sau că nu i s-a asigurat un interpret în condițiile legii, în

contextul în care drepturile și obligațiile i-au fost explicate contra semnătură;

- prima instanță nu s-a expus în privința certificatului nr. 01-14/418 din

24 februarie 2017, eliberat de Universitatea de Stat de Educație fizică și sport,

conform căruia se atestă că Pozdneakova Inga a studiat în perioada 10 august

2007 – 08 iulie 2010, disciplina „Cultura comunicării și limbaj sportiv”, cu o

durată de 60 ore, în limba română;

- prima instanță nu s-a expus nici în privința imaginilor video fixate de

camerele de supraveghere din localul „XXXXX” pentru perioada de referință

afirmației Pozdneakova Inga că i-a fost sustras telefonul mobil.

- cu referire la constatarea primei instanțe precum că la înaintarea

învinuirii nu au fost respectate prevederile art. 281 alin. (2) Cod de procedură

penală, și anume că Pozdneakova Inga a fost pusă sub învinuire conform

prevederilor art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal, însă, în detalierea calificării din

ordonanță a fost descrisă agravanta prevăzută la art. 312 alin. (2) lit. a) Cod

penal – acțiune legată de învinuirea de săvârșire a unei infracțiuni grave,

deosebit de grave sau excepțional de grave, consideră că este o eroare materială

și nu constituie temei de nulitate a acestuia conform art. 251 Cod de procedură

penală;

- prima instanță urma să ia în considerație probele administrate, care

sunt veridice și suficiente pentru emiterea unei sentințe de condamnare.

18 aprilie 2019, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința

primei instanțe.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a reținut că la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept și just a concluzionat că inculpata Pozdneakova Inga urmează a fi

achitată de sub învinuirea în baza art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv

că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, concluzie care rezultă din

totalitatea probelor acumulate la cauza penală, care au fost corect apreciate, cu

respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a precizat că, probele administrate la urmărirea penală

și cercetate în ședința instanței de fond și a instanței de apel, nu confirmă

existența faptei infracțiunii incriminate inculpatei.

Astfel, instanța de apel a reținut, că declarațiile martorului XXXXX combat

argumentele apelantului și indică la corectitudinea soluției adoptate de către

prima instanță.

Instanța de apel a constatat că, inculpata cu certitudine nu cunoștea limba

de stat, a dat declarații în limba rusă, iar organul de urmărire penală le-a

3

transcris și ulterior le-a tradus în limba rusă, fapt ce atestă că inculpata nu

cunoștea limba de stat, din care motiv instanța a avut dubii cu privire la

corectitudinea traducerii oferite de către organul de urmărire penală, care de

fapt nu poate avea calitatea de interpret.

Instanța de apel a subliniat că, raportând descrierea infracțiunii

prevăzute la art. 312 Cod penal, precum și analizând probele anexate la

materialele cauzei, se conchide că vinovăția inculpatei Pozdneakova Inga în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal, nu a fost

confirmată.

A reținut instanța de apel, că potrivit actului de învinuire se face

descrierea art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, însă Pozdneakova Inga se

învinuiește de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. b)

Cod penal, și anume că inculpata Pozdneakova Inga a săvârșit infracțiunea din

interes material.

Astfel, instanța de apel a precizat, că existența interesului material

constituie o circumstanță agravantă a infracțiunii prevăzute în alin. (2) art. 312

Cod penal (primirea de către subiecții infracțiunii a unor foloase pentru

prezentarea declarației mincinoase, concluziei false, interpretării sau a

traducerii incorecte), fapt care nu a fost probat sub nici o formă, or acuzatorul

nu a exemplificat prezența interesului material și prin ce s-a manifestat acesta

în acțiunile inculpatei.

De asemenea, instanța de apel a indicat, că învinuirea înaintată lui

Pozdneakova Inga se bazează pe declarația făcută în calitate de parte vătămată

a acesteia în cadrul cauzei penale nr. XXXXX, care a fost făcută cu încălcarea

prevederilor legale și anume dreptul la un interpret, deoarece atât din

declarațiile inculpatei, precum și declarațiile martorilor audiați, se atestă că

Pozdneakova Inga este vorbitoare de limba rusă, iar ca să vorbească în fața

instanței de judecată, are nevoie de asistența unui interpret.

Instanța de apel a evidențiat faptul că din materialele cauzei și anume din

conținutul procesului-verbal de audiere a lui Pozdneakova Inga în calitate de

parte vătămată din 15 aprilie 2016 și conținutul procesului-verbal de audiere

suplimentară a lui Pozdneakova Inga în calitate de parte vătămată din 22 aprilie

2016, nu rezultă că au fost respectate prevederile art. 111 alin. (2) și art. 90

alin. (12) pct. 8) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a mai constatat că potrivit procesului-verbal

privind sesizarea despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea

infracțiunii, ofițerul de urmărire penală a primit declarațiile inculpatei în limba

de stat, fără să-i asigure un traducător sau fără să-i acorde posibilitate sa facă

declarații în limba pe care o cunoaște, or, organul de urmărire penală, în ședința

instanței de apel a concretizat că interpretul era ocupat, fiind antrenat la o

chemare, la fel și conform procesului-verbal de audiere a părții vătămate din

15 aprilie 2016, se atestă că ofițerul de urmărire penală a dactilografiat

declarațiile inculpatei în limba de stat, fără să-i asigure un traducător sau fără

să-i acorde posibilitatea ca să facă declarațiile în limba pe care o cunoaște,

4

precum și conform procesului-verbal de audiere suplimentară a părții

vătămate din 22 aprilie 2016, se atestă că ofițerul de urmărire penală, de

asemenea a dactilografiat declarațiile inculpatei în limba de stat, fără să-i

asigure prezența unui traducător sau fără să-i acorde posibilitatea ca să facă

declarații în limba pe care o cunoaște.

Instanța de apel a apreciat, ca fiind corectă concluzia primei instanțe

potrivit căreia la baza sentinței nu pot fi puse declarațiile făcute de către

Pozdneakova Inga în cadrul cauzei penale nr. XXXXX, or, în conformitate cu

prevederile art. 94 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, în procesul penal

nu pot fi admise ca probe și prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi

prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor

hotărâri judecătoreștii, datele care au fost obținute prin încălcarea dreptului la

interpret, traducător al participanților la proces.

În acest context, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul

acuzării precum că instanța de fond nu a apreciat toate probele prezentate, or

instanța a examinat probatoriul prezentat în ansamblu și l-a apreciat prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, corespunzător,

apreciind și actul întocmit de către organul de urmărire penală cu derogări de

la normele de procedură.

Instanța de apel a constatat, că în calitate de probă, acuzarea a invocat

ordonanța de clasare a cauzei penale nr. XXXXX din 29 aprilie 2016, care prin

încheierea instanței de judecată din 19 septembrie 2016, în cauza

nr. XXXXX, a fost declarată nulă ordonanța procurorului în Procuratura

sec. Buiucani, mun. Chișinău, prin care s-a dispus refuzul în pornirea urmării

penale și clasarea cauzei penale, precum și a ordonanței din 27 iunie 2016 prin

care a fost respinsă plângerea petiționarei împotriva ordonanței procurorului

în Procuratura sec. Buiucani, mun. Chișinău din 29 aprilie 2016, astfel fiind

dispusă reluarea procesului penal și obligarea procurorului să lichideze

încălcările drepturilor petiționarei depistate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 25 octombrie 2016, a fost

respins recursul declarat de către procurorul în Procuratura sec. Buiucani,

mun. Chișinău împotriva încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău nr. XXXXX din 19 septembrie 2016.

În acest context, instanța de apel a conchis, că probele acuzării nu

confirmă existența faptei infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. b) Cod

penal.

Instanța de apel a subliniat, că potrivit ordonanței de pornire a urmăririi

penale din 12 mai 2016, a fost dispusă începerea urmăririi penale conform

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal, și

anume prezentarea, cu bună-știință, a declarației mincinoase de către partea

vătămată, dacă această acțiune a fost săvârșită în cadrul urmăririi penale,

acțiune săvârșită din interes material, atribuindu-i cauzei penale nr. XXXXX, iar

conform ordonanței de punere sub învinuire din 21 iunie 2016, se constată că

Pozdneakova Inga, prin acțiunile sale intenționate, a săvârșit prezentarea cu

5

bună-știință, a declarației mincinoase de către partea vătămată, dacă această

acțiune a fost săvârșită în cadrul urmăririi penale, acțiune legată de învinuirea

de săvârșire a unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave,

infracțiune prevăzută de art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că în ordonanța de punere sub

învinuire se descrie infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal,

însă Pozdneakova Inga se pune sub învinuire pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal, or conform prevederilor art. 281

alin. (2) Cod de procedură penală, ordonanța de punere sub învinuire trebuie

să cuprindă: data și locul întocmirii; de către cine a fost întocmită; numele,

prenumele, ziua, luna, anul și locul nașterii persoanei puse sub învinuire,

precum și alte date despre persoană care au importanță juridică în cauză;

formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor și modului de

săvârșire a infracțiunii și consecințele ei, caracterului vinei, motivelor și

semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei, circumstanțelor în

virtutea cărora infracțiunea nu a fost consumată în cazul pregătirii sau

tentativei de infracțiune, mențiunea despre punerea persoanei respective sub

învinuire în calitate de învinuit în această cauză conform articolului, alineatului

și literei articolului din Codul penal care prevăd răspunderea pentru

infracțiunea comisă.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate argumentele

procurorului potrivit cărora instanța de fond eronat a considerat nule probele

din motiv că inculpata nu posedă limba de stat și că afirmațiile inculpatei și a

apărătorului acesteia reprezintă o strategie de apărare, deoarece atât

apărătorul, precum și inculpatul sunt în drept să-și aleagă strategia de apărare,

iar în speță, instanța nu a preluat o strategie de apărare, dar a constatat că

organul de urmărire penală nu a respectat normele de procedură în cadrul

desfășurării urmăririi penale.

de Circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, a declarat în termen recurs ordinar,

prin care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea deciziei cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța

de apel, în alt complet de judecată.

5.1. În argumentarea recursului procurorul a menționat că:

- instanțele de fond s-au bazat doar pe declarațiile inculpatei și nu au luat

în considerație toate probele acuzării, fapt prin care s-au încălcat prevederile

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală;

- instanțele au ignorat declarațiile martorului XXXXX, care fiind audiată

și preîntâmpinată de răspundere penală pentru prezentarea, cu bună-știință,

a declarației mincinoase, a comunicat că Pozdneakova Inga, la întrebările sale

răspundea în limba de stat, deși se observa că este vorbitoare de limba rusă din

cauza accentului, iar inițial i s-a propus asistența unui interpret, însă aceasta a

refuzat, din care motiv a fost audiată în limba de stat, fapt ce atestă cu

certitudine că Pozdneakova Inga cunoaște limba de stat;

6

- toate acțiunile de urmărire penală la care a participat și

Pozdneakova Inga, inclusiv și audierea acesteia în calitate de parte vătămată

din 15 aprilie 2016, au fost materializate prin procesele-verbale, în privința

cărora inculpata nu a obiectat precum că nu-i este clar conținutul declarațiilor

sale consemnate sau că nu i s-a asigurat un interpret în condițiile legii, în

contextul în care drepturile și obligațiile i-au fost explicate contra semnătură;

- instanța de judecată nu s-a expus în privința certificatului

nr. 01-14/418 din 24 februarie 2017, eliberat de Universitatea de Stat de

Educație fizică și sport, conform căruia se atestă că Pozdneakova Inga a studiat

în perioada 10 august 2007 – 08 iulie 2010, disciplina „Cultura comunicării și

limbaj sportiv”, cu o durată de 60 ore, în limba română;

- prima instanță nu s-a expus nici în privința imaginilor video fixate de

camerele de supraveghere din localul „XXXXX” pentru perioada de referință

afirmației Pozdneakova Inga că i-a fost sustras telefonul mobil;

- prin cumulul de probe cercetate prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, se constată cu certitudine că inculpata Pozdneakova Inga a comis

infracțiunea imputată și că acțiunile acesteia corect au fost încadrate în baza

art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează în privința

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat se atestă, că procurorul invocă în

calitate de temeiuri pentru recurs prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, potrivit cărora o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond și de

apel în cazul, când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

După cum rezultă din materialele cauzei, prin sentința Judecătoriei

Chișinău (sediul Buiucani) din 04 aprilie 2017, Pozdneakova Inga a fost achitată

7

de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. b)

Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, soluție care

a fost menținută și de către instanța de apel.

Având în vedere argumentele invocate în recursul acuzatorului de stat,

Colegiul penal atestă, că de fapt, acesta invocă dezacordul cu soluția de achitare

pronunțată de către prima instanță și menținută de către instanța de apel în

privința inculpatei Pozdneakova Inga, argumentele recursului fiind în principiu

similare celor invocate și în textul cererii de apel și constând în invocarea

dezacordului cu modalitatea de apreciere a probelor.

Cu referire la acest aspect, Colegiul penal ține să precizeze că motivele de

reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul

casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Nu pot fi reținute nici argumentele recursului potrivit cărora instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, aceasta

deoarece din analiza materialelor cauzei s-a constatat, că instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8)

Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul acuzatorului de stat, aceasta cuprinzând motivele

pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

De asemenea Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

verificat și a cercetat probele sub toate aspectele, apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, și întemeiat a ajuns la concluzia privind necesitatea

achitării inculpatei Pozdneakova Inga de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Având în vedere că la verificarea legalității deciziei recurate prin prisma

argumentelor formulate în recurs nu s-au constatat temeiurile invocate de

către procuror, Colegiul penal a ajuns la concluzia că decizia instanței de apel

8

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este

indicat în pct. 4 din prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește pe deplin și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de

fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să

se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile

CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Astfel, Colegiul penal atestă, că la examinarea cauzei de către instanța de

apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. 414-419 Cod de

procedură penală, iar temeiurile invocate de către recurent și prevăzute la

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au

comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 aprilie 2019, în cauza penală

în privința lui Pozdneakova Inga XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Guzun Ion

9