1re-33/2020 — art. 313 CP

Dosarul nr. 1re-33/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte –Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Cobzac Alena,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare

declarat de către avocatul Codreanu Elena în numele condamnatului,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 08 mai 2019

și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie

2019, în cauza penală în privința lui

Andriușcenco Andrei xxx, născut la xxx,

originar și domiciliat în mun. xx, str. xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 03.01.2019 – 08.05.2019;

instanța de recurs: 30.08.2019 –13.11.2019;

instanța de recurs în anulare: 09.01.2020-08.07.2020.

A C O N S T A T A T:

din 08 mai 2019, Andriușcenco Andrei, a fost recunoscut vinovat în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.313 Cod Penal și în baza acestei

Legi a fost condamnat la o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de

500 (cinci sute) unități convenționale, ceea ce constituie 25 000 (douăzeci și

cinci mii) lei.

2018, în intervalul de timp de la ora 13:47 min., până la ora 14:18 min.,

Andriușcenco Andrei, aflându-se în sediul Inspectoratului de Poliție

Ciocana a Direcției de Poliție a mun. Chișinău amplasat în mun. Chișinău,

str. xxxxx, a fost audiat în calitate de martor de către ofițerul de urmărire

penală Hacina Ilie în cadrul cauzei penale № xxxxx, pornită la data 2 de 13

iulie 2018, în baza art. 187 alin.(2) Cod penal.

Ulterior, apărând necesitatea de efectua o audiere suplimentară, în

aceeași calitate procesuală, la data de 21 august 2018, în intervalul de timp

de la ora 08:30 min., până la ora 08:42 min., Andriușcenco Andrei, aflându-

se în sediul Inspectoratului de Poliție Ciocana a Direcției de Poliție a mun.

Chișinău amplasat în mun. Chișinău, str. Voluntarilor 3/ 1, biroul 400, la

ofițerul de urmărire penală Hacina Ilie, intenționat a refuzat de a face

1

declarații în calitate de martor în cauza penală № 2018480763, pornită la

data de 13 iulie 2018, în baza art. 187 alin.(2) Codul penal, indicând de sine

stătător în procesul-verbal de audiere a martorului următorul text: „Eu, cet.

Andriușcenco Andrei refuz de a da careva declarații pe motiv personal

ofițerului de urmărire penală sensul art.311, 312, 313 mi-au fost explicate și-

mi sunt clare. Procesul verbal este scris de mine personal pentru ce semnez.

Refuz de a participa la confruntare”.

Andriușcenco Andrei a comis infracțiunea prevăzută de art. 313

Codul penal, după semnele calificative „refuzul sau eschivarea martorului

ori a pârții vătămate de a face declarații, adică, refuzul martorului de a face

declarații”.

Andrei, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță privind dispunerea achitării amenzii în rate timp de 5 ani.

3.1 În susținerea cererii de apel, inculpatul a menționat următoarele

argumente:

- prima instanță la aprecierea situației materiale a vinovatului, trebuie

să țină cont de mărimea veniturilor, de alte factori care determină situația

lui materială. Mărimea amenzii trebuie stabilită în așa mod că să nu-l pună

pe inculpat în situația de nu-și îndeplini îndatoririle privitoare la

întreținerea.

noiembrie 2019, a fost respins ca nefondat recursul inculpatului

Andriușcenco Andrei și menținută sentința Judecătoriei Chișinău (sediul

Buiucani) din 08 mai 2019, fără modificări.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel referitor la apelul

inculpatului Andriușcenco Andrei, a reținut că, la pronunțarea sentinței,

prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

concluzionat că inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată. Aceste

împrejurări au fost constatate din totalitatea probelor acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Codul de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului Andriușcenco

Andrei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.313 Codul penal,

prima instanță a aplicat o pedeapsă proporțională pedeapsa cu infracțiunea

săvîrșită.

Instanța de apel a considerat solicitarea inculaptului ca fiind

neîntemeiată, întrucât, reieșind din prevederile art. 64 alin.3 și 31 Codul

penal, rezultă că, luând în considerare circumstanțele cauzei, instanța de

2

judecată poate dispune achitarea amenzii în rate timp de pînă la 5 ani. În

cazul infracțiunilor ușoare sau mai puțin grave, condamnatul este în drept

să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel mult 3 zile

lucrătoare din momentul în care hotărârea devine executorie. În acest caz,

se consideră că sancțiunea amenzii este executată integral.

Instanța de apel a reținut, că achitarea amenzii în rate este un drept și

o rezervă în atitudine a instanței, și nu o obligație imperativă, or, a

dispune achitarea amenzii în rate se aplică doar cu condiția când instanța

de judecată va considera că inculpatul va realiza scopul prevăzut de art.61

Cod penal, concluzii care urmează a fi trase în baza studierii depline și

obiective a datelor referitoare la persoana inculpatului, însă reieșind din

faptul că inculpatul nu este la prima abatere, anterior a mai fost tras la

răspundere penală, prin urmare instanța de fond corect a stabilit modul de

executare a pedepsei penale sub formă de amendă.

Instanța de apel a mai reținut că legea penală îi acordă inculpatului

dreptul să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel mult 3

zile lucrătoare din momentul în care hotărârea devine executorie

avocatul Codreanu Elena în numele condamnatului Andriușcenco Andrei,

prin care a solicitat casarea deciziei și sentinței, rejudecarea cauzei cu

adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

privind dispunerea achitării amenzii în rate timp de 5 ani.

5.1 În motivarea recursului avocatul Codreanu Elena în numele

condamnatului Andriușcenco Andrei a indicat că:

- instanța de judecată incorect a concluzionat asupra individualizării

pedepsei, că probele administrate și cercetate în cadrul ședinței de

judecată demonstrează că inculpatul Andriușcenco Andrei se află la

evidența medicului narcolog din 21.07.1997 cu diagnoza narcomanie

(opiacee), este neangajat în câmpul muncii din cauza gradului de

invaliditate III, nu are antecedente penale, unica sursă de venit

este îndemnizația de invaliditate și compensarea de transport în total 375

lei;

- consideră că instanța de apel nu a dat deplină eficiență prevederilor

art. 61 și 75 Cod penal, nu a ținut cont de circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunilor săvârșite, inclusiv a celor prevăzute de art. 313

Cod penal, care fac parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana

inculpatului, care anterior nu au fost judecați, fiind la prima abatere, au

recunoscut vina, cauza fiind examinată potrivit prevederilor art. 3641 Cod

de procedură penală, precum și de influența pedepsei asupra corijării și

reeducării inculpatului Andriușcenco Andrei;

- instanța de apel a nu a respectat prevederile normelor penale și

procesual penale, pronunțând o decizie ilegală și neîntemeiată judecind

3

cererea de apel prin prisma prevederilor pentru cererea de recurs,

invocând precum că decizia este irevocabilă.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art.456 alin.(1) și art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură

penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare

înaintat, în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de

conținut.

În textul art.455 alin.(2) Cod de procedură penală, se specifică căror

cerințe trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special

conținutul acesteia. Norma procesuală reglementează obligația

recurentului de a aduce în textul recursului argumentarea ilegalității

hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art.453 Cod de

procedură penală.

Colegiul penal menționează, că prevederile alin. (1) art. 453 Cod de

procedură penală, stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a

recursului în anulare și anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

recurs în anulare, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a

Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre

depunerea cererii, iar alineatul (2) al aceluiași articol prevede că recursul în

anulare este inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în

prezentul articol sau este declarat repetat.

În același context, instanța de recurs în anulare specifică, că hotărârea

judecătorească irevocabilă împiedică redeschiderea procesului penal, cu

excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze

hotărârea pronunțată.

În conformitate cu art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată se consideră încălcarea esențială a drepturilor și libertăților

garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția

Republicii Moldova și de alte legi naționale.

În speță, din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că,

recurentul solicită casarea hotărârilor de condamnare adoptate în privința

sa, pentru infracțiunea prevăzută de art. 313 Cod penal, deoarece sunt

ilegale, însă nu a invocat nici un temei din cele prevăzute de art.453 Cod de

procedură penală.

4

În context, raportând normele citate la textul recursului declarat, se

constată că, criticile formulate de către recurent în recursul în anulare

declarat, în partea admisibilității, legalității și aprecierii probelor asupra

individualizării pedepsei, a constituit obiect de discuție în instanțele de

fond și recurs, și asupra cărora aceste instanțe judecătorești s-au expus

corect și argumentat, iar critica invocată la aceste aspecte nu se circumscrie

temeiurilor de declarare a recursului în anulare, prevăzute de art. 453 Cod

de procedură penală.

Raportând normele citate, la textul recursului declarat, Colegiul penal

conchide că, recurentul nu invocă circumstanțe concrete, considerate a fi

relevante pentru dispunerea rejudecării cauzei și nu motivează în ce constă

viciul fundamental admis de instanțele ierarhic inferioare la judecarea

cauzei în privința lui, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile

și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și

libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual

penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și

măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârea atacată,

omițându-se integral argumentarea ilegalității hotărârii contestate în acest

sens.

Prin urmare, Colegiul penal constată, că recursul în anulare declarat

de către avocatul Codreanu Elena în numele condamnatului Andriușcenco

Andrei, nu semnalează careva viciu fundamental, iar dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, nu constituie temei pentru recurs în

anulare, în sensul dispoziției stipulate la art. 453 Cod de procedură penală.

Astfel, recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut

prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs în anulare nu este

competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al condamnatului

cu circumstanțe în fapt și în drept, ce le-ar justifica sub acest aspect,

întrucât, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele

legii.

Colegiul penal reține faptul, că punerea la îndoială a modului de

administrare a probelor și reapreciere a acestora la etapa recursului în

anulare, după cum solicită recurentul, nu se încadrează în art. 453 Cod de

procedură penală.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că, recursul

în anulare al recurentului nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în

alin.(1) art.453 Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide

inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de

conținut.

5

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul

Codreanu Elena în numele condamnatului, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2019, în cauza penală în

privința lui Andriușcenco Andrei xxxx, deoarece nu îndeplinește cerințele de

conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 31 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Cobzac Elena

6