1ra-1038/2020 — art.287 al.2 lit. b CP

1ra-1038/2020 — art.287 al.2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1038/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Guzun Ion și Burduh Victor,

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2019, în

privința inculpaților

Budaca Igor xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat xxx;

Ciobanu Sergiu xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx;

Munteanu Liviu xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.09.2018 – 04.03.2019;

Instanță de apel: 22.03.2019 – 13.11.2019;

Instanță de recurs: 19.02.2020 – 20.10.2020.

A C O N S T A T A T :

recunoscuți vinovați și condamnați:

- Ciobanu Sergiu în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime

de 750 de unități convenționale, ceea ce constituie suma de 37 500 de lei.

- Budaca Igor în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de

750 de unități convenționale, ceea ce constituie suma de 37 500 de lei.

- Munteanu Liviu în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, la amendă în

mărime de 750 de unități convenționale, ceea ce constituie suma de 37 500 de lei.

Sergiu, Munteanu Liviu, dar și cu Mahnovet Ionuț, Moraru Constantin, Vrabie

Daniel, Cociug Vasile, în privința cărora cauza a fost disjunsă, și alte persoane

neidentificate de către organul de urmărire penală, la data 14.07.2018 aproximativ la

ora 03:00, au intrat în localul de agrement din s. Bobeica, raionul Hîncești, conform

1

art.131 Cod penal - într-un loc public, fără temei de drept, acționând cu intenție,

manifestând o neglijare premeditată a conduitei în societate, dând dovadă de

necuviință și neobrăzare, urmărind manifestarea bravurii și a forței grosolane,

intenționat cu pumnii, picioarele, au aplicat multiple lovituri peste diferite părți ale

corpului lui Diviza Nicolae, Ioniță Dionisie, Pîrău Igor, Stropșa Dumitru, Cimpoieșu

Simion, Rusu Gheorghe, Zubcu Mihail, Cimpoieșu Igor, Vlas Simion, Comîndaru

Simion, cauzându-le ultimilor vătămări corporale.

Acțiunile inculpaților Ciobanu Sergiu, Budaca Igor și Munteanu Liviu au fost

încadrate de către prima instanță în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, adică

huliganismul agravat, după semnele calificative „acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, precum și

acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită, săvârșit de mai multe persoane, cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale și sănătății”.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații Ciobanu

Sergiu, Budaca Igor și Munteanu Liviu să fie recunoscuți vinovați de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal și să li se stabilească pedeapsa cu

închisoarea pe un termen de 4 ani fiecăruia, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea cererii declarate, apelantul a invocat că instanța nu a ținut cont de

faptul că infracțiunea a fost pregătită, inculpații având diferite obiecte - coadă de

sapă, bâtă, iar faptul că părțile vătămate nu au văzut aceste obiecte la inculpați se

datorează haosului creat. Fiind audiat în calitate de învinuit, Ciobanu Sergiu a

declarat că atunci când au coborât din mașini, au luat bâte, dar instanța de fond a

respins neîntemeiat cererea acuzării în temeiul art.368 Cod de procedură penală, de a

fi date citirii declarațiilor respective.

2019, a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a

conchis corect că acțiunile inculpaților Ciobanu Sergiu, Budaca Igor și Munteanu

Liviu se încadrează în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, după semnele

calificative „acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvârșită de două sau mai multe

persoane”, nefiind demonstrată agravanta „cu aplicarea altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale și sănătății”, care este exclus din învinuire.

Cu referire la reîncadrarea acțiunilor inculpaților din alin.(3) în alin.(2) al

art.287 Cod penal, instanța de apel, la fel ca și prima instanță, a stabilit că părțile

vătămate și martorii au declarat că inculpații Ciobanu Sergiu, Budaca Igor și

Munteanu Liviu nu au avut cu ei obiecte cu care să fi lovit vreo persoană.

De asemenea, inculpatul Budaca Igor a declarat că nu a văzut careva obiecte la

persoanele care erau cu el, iar inculpatul Munteanu Liviu a declarat că nu a văzut

obiecte, deoarece inițial a intrat un grup, după care al doilea și dânsul nu avea și nu a

văzut careva obiecte.

2

La fel, reieșind din înregistrările video cu altercația din 14.07.2018, rezultă că

Ciobanu Sergiu, Budaca Igor și Munteanu Liviu nu au folosit careva obiecte.

În ceea ce privește faptul că Ciobanu Sergiu și-a învelit pumnul în maiou nu

demonstrează că acesta avea „alte obiecte pentru vătămarea integrității corporale și

sănătății”, or drept obiecte special adaptate pentru vătămarea integrității corporale sau

a sănătății pot fi considerate obiectele care comportă pericol pentru valorile sociale

datorită calităților specifice acestor obiecte.

În acest context, cu referire la argumentul apelantului precum că părțile

vătămate nu au văzut obiecte la inculpați se datorează haosului creat, instanța de apel

a menționat că imposibilitatea de a vedea ce aveau inculpații în mâni nu semnifică

automat că aceștia aveau ceva cu ei, iar acuzarea nu a demonstrat prezența acestor

obiecte anume asupra inculpaților din prezenta cauză.

Cu referire la argumentele apelantului precum că instanța de fond a respins

neîntemeiat cererea acuzării de a fi date citirii declarațiile lui Ciobanu Sergiu în

calitate de învinuit, instanța de apel reiterează că pornind de la principiul nemijlocirii,

instanța poate să-și întemeieze hotărârea doar pe probele examinate în ședința de

judecată, concluzie întemeiată pe prevederile art.384 alin.(4) Cod de procedură

penală.

4.2. Cu referire la individualizarea pedepsei, instanța de apel a reținut că,

inculpatul Ciobanu Sergiu este celibatar, nu se află la evidența medicului narcolog

și/sau psihiatru, anterior nu a fost judecat. În calitate de circumstanțe atenuante a

reținut căința sinceră și săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin

grave. Circumstanțe agravante nu au fost stabilite, precum și temeiuri de liberare de

pedeapsă.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Budaca Igor, este caracterizat pozitiv

la locul de trai, nu se află la evidența medicului narcolog și/sau psihiatru, anterior nu

a fost judecat. În calitate de circumstanțe atenuante s-a reținut căința sinceră și

săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave. Circumstanțe

agravante nu au fost stabilite, precum și temeiuri de liberare de pedeapsă.

În privința inculpatului Munteanu Liviu, instanța de apel a reținut că acesta este

celibatar, nu se află la evidența medicului narcolog și/sau psihiatru, anterior nu a fost

judecat. În calitate de circumstanțe atenuante s-a reținut căința sinceră și săvârșirea

pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave. Circumstanțe agravante nu au

fost stabilite, precum și temeiuri de liberare de pedeapsă.

Din perspectiva normelor legale și luând în considerare circumstanțele cauzei,

ținând cont de faptul că inculpații sunt tineri, au comis pentru prima dată o infracțiune

mai puțin gravă, nu au antecedente penale, nu se află la evidența medicului narcolog

și/sau psihiatru, având în vedere prezența circumstanțelor atenuante și lipsa celor

agravante, instanța de apel consideră că prima instanță a conchis corect că reeducarea

inculpaților Ciobanu Sergiu, Budaca Igor și Munteanu Liviu este posibilă fără

izolarea acestora de societate, cu stabilirea pedepselor sub formă de amendă fiecăruia,

or sistemul de valori cultivate în penitenciar nu trebuie să fie prima soluție de

corectare a comportamentului unor persoane tinere, condamnate pentru prima dată.

a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la

3

rejudecare în aceeași instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel nu a îndeplinit

prevederile legii, precum și explicațiile date de către Plenul Curții Supreme de Justiție

la pct. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel", din sensul cărora rezultă că nerespectarea

cerințelor legii echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce atrage după sine

casarea deciziei instanței de apel.

Decizia instanței de apel, o consideră a fi neîntemeiată și pasibilă a fi casată,

deoarece este contrară stării de fapt stabilite în baza probelor examinate în cadrul

cercetării judecătorești, contravine și prevederilor art.101 alin.(1) Cod de procedură

penală care stipulează expres că, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, a constatat că s-a admis o eroare

gravă, deoarece nu a fost indicat nici un motiv plauzibil ce ar combate sau care ar

indica că în acțiunile inculpaților nu sunt prezente elementele infracțiunii prevăzute

de art.287 alin.(3) Cod penal.

Analizând probele administrate și cercetate pe caz, acuzarea a stabilit cu

certitudine că nu sunt prezente careva dubii în probarea învinuirii, motivarea instanței

de fond cât și a instanței de apel prezintă doar niște versiuni din oficiu înaintate de

către instanță în favoarea inculpaților, care nu au nici un suport probatoriu.

A remarcat că, reieșind din probele administrate, atât instanța de fond cât și

instanța de apel, au ajuns la concluzia că inculpații Munteanu Liviu, Ciobanu Sergiu

și Budaca Igor, dacă, nu au aplicat obiecte pentru vătămarea integrității corporale și

sănătății, acțiunile dânșilor se încadrează în baza art.287 alin.(2) lit. b) Cod Penal, iar

faptul că infracțiunea a fost pregătită, că obiectele ca: coada de sapă, bâte au fost

luate cu ei din municipiu Hâncești, nu contează.

A indicat că, instanțele ierarhic inferioare nu au auzit decât poziția apărării,

indicând că părțile vătămate nu au văzut obiecte pentru vătămarea integrității

corporale și sănătăți, totodată neluând în considerație faptul că părțile vătămate erau

depășiți numeric, era haos, unii s-au ascuns pe sub mese, alții au ieșit prin geam și cei

rămași se apărau, nu-i admirau. Doar, ulterior, după imaginile video apărute pe

internet unii din părțile vătămate au putut să-i rețină în memorie pe inculpați.

A notat că, de către ambele instanțe nu au fost date aprecierii declarațiile

inculpatului Ciobanu Sergiu de la etapa urmăririi penale, care fiind audiat în calitate

de învinuit a declarat că, „în mașină erau bâte, toți la coborârea din sat (la început) au

luat din mașini bâte". Cu atât mai mult că declarațiile ultimului făcute în cadrul

urmăririi penale au fost, recunoscute ca probe de către prima instanță și instanța de

apel, în privința altor coparticipanți.

De asemenea, a explicat că se demonstrează faptul că infracțiunea a fost

pregătită și imaginile video (nu doar secvențele video din interiorul localului) și

anume: inculpații până a intra în incinta localului de agrement din s. Bobeica, raionul

Hâncești s-au așteptat pe scările localului și atunci când fluturau obiectele, nici unul

dintre inculpați nu a făcut cale întoarsă.

Consideră că, atât instanța de fond cât și instanța de apel, la emiterea

4

hotărârilor nu au lua în considerație toate circumstanțele cauzei: caracterul acțiunilor

inculpaților, obiectele cu care infractorii au acționat, numărul infractorilor raportate la

numărul victimelor, forța fizică a făptuitorilor raportată la forța fizică a victimelor.

Totodată, chiar dacă inculpații Ciobanu Sergiu, Munteanu Liviu și Budaca Igor

nu au recunoscut vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod

penal, acuzarea consideră, că toate elementele infracțiunii și-au găsit confirmare atât

în cadrul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești prin probele

administrate, care în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală,

urma să fie apreciate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, acuzarea constată că circumstanțele expuse atestă că, instanța de apel nu

a judecat apelul procurorului în condițiile legii, deoarece nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis reieșind din

următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Recurentul invocă în recurs temeiurile prevăzut de pct.6), 12) alin.(1) art.427

Cod de procedură penală, potrivit căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel

atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În sensul cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin

apel, se transmit instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvârșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în

ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele

corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță

prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de

procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În corespundere cu art.384 alin.(3) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Conform art.385 alin.(1) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,

5

instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea

căreia este învinuit inculpatul, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de

care anume lege penală este prevăzută ea.

În corespundere cu art.101 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În urma lecturării textului deciziei, Colegiul penal lărgit reține că instanța de

apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate și în acest context ține să

menționeze următoarele.

În primul rând, potrivit descriptivului deciziei, instanța de apel a constatat

că, ,,prima instanță a reținut că, Budaca Igor, împreună cu Ciobanu Sergiu,

Munteanu Liviu, dar și cu ... acționând cu intenție, manifestând o neglijare

premeditată a conduitei în societate, dând dovadă de necuviință și neobrăzare,

urmărind manifestarea bravurii și a forței grosolane, intenționat cu pumnii,

picioarele, tacuri și alte obiecte adaptate, au aplicat multiple lovituri peste diferite

părți ale corpului lui ...”. Or, precum rezultă din textul sentinței, prima instanță a

reținut starea de fapt în privința inculpaților Budaca Igor, Ciobanu Sergiu și

Munteanu Liviu fără a indica aplicarea loviturilor cu ”tacuri și alte obiecte

adaptate”, fapt omis de către instanța de apel, ceea ce creează o stare incertă în

textul deciziei instanței de apel.

Suplimentar, Colegiul penal lărgit evidențiază că, în esență, apelului acuzării

se axează pe recalificarea nemotivată a faptei infracâionale, ceea ce cuprinde

incertitudine asupra clarificării stării de fapt a acțiunilor inculpaților, circumstanțe

care au rămas neelucidate în textul deciziei instanței de apel.

Astfel, în contextul indicat supra, Colegiul penal lărgit ține să menționeze

că, motivarea hotărârii judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și

coerentă, întrucât, pe de o parte, este indispensabil necesară pentru controlul

exercitat de jurisdicția ierarhic superioară, iar pe de altă parte, constituie, pentru

părțile litigante, o garanție împotriva arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile

și mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției inerent

oricărui act jurisdicțional, iar hotărârea judecătorească este rezultatul unui proces

logic de analiză științifică a pretențiilor deduse judecății, dispozițiilor legale

incidente și probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, urmare a

unui raționament logic-juridic care se reflectă în motivarea acesteia.

Conform jurisprudenței CtEDO, expuse în cazurile aplicării art.6 al

Convenției, o hotărâre motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul

procesului penal, oferă posibilitatea ca această hotărâre să poată fi verificată în

cadrul căilor de atac și posibilitatea persoanelor interesate de a pregăti o cerere de

apel sau recurs. (Suominen c. Finlandei (2003) § 37, Kuznetsov și alții c. Rusiei

(2007) § 85).

6

În afară de aceasta, motivarea hotărârilor este un instrument important în

asigurarea transparenței justiției și existența unui control social asupra acesteia.

(Hirvisaari c. Finlandei, (2001) § 30).

În al doilea rând, instanța de apel în decizie a enumerat probele verificate în

ședința de judecată la solicitarea procurorului și avocaților inculpaților, însă nu a

verificat minuțios și obiectiv fiecare probă separat sub toate aspectele, prin prisma

pertinenței, concludenței și veridicității, iar în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor.

Or, conform prevederilor art.art.100 alin.(4), 101 alin.(1) - (4) Cod de

procedură penală, verificarea probelor este o activitate a instanței privind

constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le

conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a

conținutului probei, a coroborării lor.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera statistic probele, dar și de

a expune esența acestora și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe

sunt admise, iar altele respinse.

Astfel, concluziile instanței de apel poartă un caracter generic asupra

operațiunii de cercetare și verificare a probelor, însă, așa cum examinarea probelor

constituie elementul-cheie la pronunțarea unei hotărâri corecte și legale, lăsarea

fără apreciere și aprecierea abstractă a acestora duce la pronunțarea unei hotărâri

incomplete, neîntemeiate și cu o doză sporită de incertitudine asupra calității

efectuării actului de justiție.

Potrivit prescripțiilor art.414 Cod de procedură penală, judecând apelul,

instanța de apel verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că, în speța

discutată și-a găsit confirmare temeiul invocat de recurent și prevăzut în art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii”,

ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei

în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a

soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală,

să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să cerceteze minuțios

7

aspectele învinuirii înaintate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în

cauză, având în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală și,

în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală,

argumentând clar concluziile sale, ținând cont de motivele expuse în pct.6 din

prezenta decizie.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2019, în privința inculpaților Budaca

Igor xxx, Ciobanu Sergiu xxx, Munteanu Liviu xxx și dispune rejudecarea cauzei,

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 19 noiembrie 2020.

Președinte /semnătura/ Diaconu Iurie

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Cobzac Elena

Guzun Ion

Burduh Victor

8