1ra-1866/2020 — art. 186 alin. 2 lit. c, 197 alin. 2 lit. a CP

1ra-1866/2020 — art. 186 alin. 2 lit. c, 197 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1866/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Catan Liliana

judecători Guzun Ion

Cobzac Elena

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Găină Alexandru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 17 februarie 2020, în

cauza penală privindu-l pe

GÎSCĂ Alexandr XXXXX născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.10.2013 – 08.05.2014;

Instanța de apel: 05.08.2014 – 18.12.2014;

01.11.2019 – 17.02.2020;

Instanța de recurs: 27.02.2015 – 01.04.2015.

21.08.2020 – 21.10.2020.

c o n s t a t ă:

condamnat pe art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal la 2 ani închisoare și în baza art.

197 alin. (2) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare.

Conform art.84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilit pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Galenco Oleg prejudiciul material

de 247.690,56 lei, venitul ratat de 10430 lei, prejudiciul moral de 10000 lei și

cheltuielile de judecată de 17041 lei.

Alexandr în noaptea spre 22.01.2012, având scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, prin spargerea geamului a pătruns în cafenea-bar „AHAVA” al

Î.I.”Galenco Oleg” situată în XXXXX, de unde a sustras bunuri, cauzându-i părții

vătămate Galenco Oleg o daună materială în sumă totală de 1735 lei.

Tot el, aflând-se în cafenea-bar „AHAVA” al Î.I.”Galenco Oleg”, din

XXXXX, intenționat a incendiat localul, fiind distruse și deteriorate bunuri și

produse alimentare, în urma cărui fapt i-a pricinuit părții vătămate Galenco Oleg

pagubă materială în sumă totală de 123.410,54 lei.

1

către avocatul Dobrioglo Denis, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă

non-privativă de libertate în baza art. 186 alin. (2), lit. c) Cod penal, iar pe art. 197

alin. (2), lit. a) Cod penal să fie achitat, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

Apelantul a invocat că inculpatul a recunoscut vina pe art. 186 alin. (2), lit.

c) Cod penal, a colaborat cu organele de urmărire penală, a restituit bunurile

sustrase, pentru prima dată a săvârșit o infracțiune, s-a căit sincer, pedeapsa de 2

ani privațiune de libertate este prea aspră.

Învinuirea pe art. art. 197 alin. (2), lit. a) Cod penal este bazată pe

presupuneri, cheltuielile de reparație a localului, în sumă de 124.280,08 lei sunt

exagerate, experții nu au efectuat investigații vizuale înaintate și în timpul

lucrărilor de reparație, lipsesc acte ce demonstrează volumul lucrărilor.

Nu s-a luat în considerație concluzia expertizei în construcție nr. 1239 din

05.06.2012, că pentru restabilirea stării inițiale a imobilului de până la incendiu

sunt necesare doar 33.060 lei.

Raportul de expertiză nr. 1604 din 26.07.2012, întocmit de Centrul Național

de Expertiză Judiciară, în care s-a stabilit prejudiciul material cauzat de incendiu în

urma deteriorării produselor alimentare și bunurilor aflate în încăpere constituind

15.306,25 lei, produsele alimentare; 31.780 lei alte bunuri materiale, astfel

conform expertizelor nu se acumulează suma ce depășește 50.000 lei.

2014, apelul a fost respins ca nefondat.

La fel, prin încheierea din 18 decembrie 2014, instanța de apel a respins, ca

fiind neîntemeiată, cererea avocatului Dobrioglo Denis cu privire la dispunerea

expertizei contabilo-merceologice repetate, deoarece în cauză a fost efectuată

expertiza contabilă-merceologică, raportul de expertiză nr.1239 din 05.06.2012

care este suficient de clar și complet, iar concluziile sânt întemeiate și nu provoacă

dubii. În ședință instanței de fond s-a formulat o cerere similară, care tot a fost

respinsă, prin încheierea din 25 aprilie 2014.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia

că inculpatul a săvârșit infracțiunile imputate.

Aceste împrejurări și vinovăția inculpatului au fost constatate prin totalitatea

de probe acumulate la cauza penală, care au fost corect apreciate cu respectarea

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor.

Vina inculpatului s-a confirmat integral și prin materialele și probele scrise,

anexate la dosarul penal, cum ar fi declarațiile părții vătămate, martorilor Oreștein

2

Irina, Dumescu Cristina, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22.01.2012

cu tabel fotografic fiind examinată cafeneaua-bar „AHAVA” a Î.I. „Galenco Oleg”

din XXXXX, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22.01.2012 cu tabel

fotografic, fiind examinat domiciliul lui Gîscă Alexandr și bunurile sustrase

depistate, procesul-verbal de ridicare a obiectelor din 22.01.2012, raportul de

expertiză medico-legală nr. 36 din 23.01.2012, încheierea șefului serviciului

apărăii împotriva incendiilor a secției situației excepționale din 24.01.2012,

procesul-verbal de examinare a obiectului cu tabel fotografic, fiind examinată o

rangă metalică cu ajutorul căreia Gîscă Alexandr a pătruns în cafeneaua-bar

„AHAVA” deteriorând geamul, certificatele de cost a bunurilor materiale, actul de

inventariere a mărfii din 01.11.2011, raportul de expertiză judiciară-merceologică

nr. 16 din 26.07.2012, devizul local de cheltuieli nr. 01-01-2000, raportul expertiză

judiciară suplimentară în domeniul construcției nr. 1249 din 22.07.2013, procesul-

verbal de recepție a lucrărilor executate la barul „AHAVA” - lucrări de reparație

capitală cu valoare de deviz 124 280,02 lei.

În aceste context, expertiza în construcție nr.1239 din 05.06.2012 și raportul

de expertiză nr.1604 din 26.07.2012 au fost apreciate ca probe admisibile, care se

coroborează cu celelalte probe prezentate în sprijinul învinuirii. Prima instanță

corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin aplicarea

închisorii inculpatului, iar temeiuri pentru a-i aplica o pedeapsă non privativă de

libertate nu există.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și

dispusă rejudecarea cauzei.

În motivare recurentul a indicat, privind învinuirea pe art. 186 alin. (2) lit. c)

Cod penal, că instanțele nu au luat în considerare că inculpatul a colaborat cu

organele de urmărire penală, a restituit bunurile sustrase, pentru prima dată a

săvârșit o infracțiune, s-a căit sincer, pedeapsa de 2 ani privațiune de libertate fiind

una prea aspră.

Totodată, învinuirea pe art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal în opinia

recurentului este bazată pe presupuneri, instanța de apel nu a intrat în esența

cauzei. Au fost ignorate argumentele invocate de apărare și nu a luat în

considerație raporturile de expertiză întocmite de Centrul National de Expertiză

Judiciară.

Sentința este bazată pe presupunerea că la data incendiului produs -

22.01.2012 în cafenea se aflau bunurile ce au fost verificate încă la 01.11.2011,

ceea ce e în contradicție cu art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală.

Expertizele întocmite de Centrul Național de Expertiză Judiciară nr. 1604 din

26.07.2012 și nr. 1249 din 23.07.2013 nu acumulează o sumă ce depășește 50.000

lei. Devizele de cheltuieli suportate de partea vătămată, nr. 01-01-2000 și altele, nu

3

pot fi luate în considerație, deoarece prejudiciul se calculează din principiul stării

bunurilor ce au fost deteriorate la starea în care se aflau de până la incendiu.

Pentru elucidarea erorilor și stabilirii prejudiciului real cauzat și pentru o

calificare corectă a infracțiunilor în instanța de apel a fost înaintată cererea privind

efectuarea expertizei merceologice repetate, însă a fost respinsă prin încheierea din

01.12.2014 ca nefondată, care urmează a fi anulată împreună cu decizia instanței

de apel.

2015, a fost declarat ca inadmisibil vădit neîntemeiat recursul ordinar al avocatului

Denis Dobrioglo.

prevederilor enunțate, nu este specificat asupra căror motive concrete din apel, în

raport cu împrejurările concrete invocate în decizia contestată nu s-ar fi pronunțat

instanța de apel.

De asemenea nu s-a specificat sub ce aspect motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare

gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care

a afectat soluția instanței, că nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța

a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită și care ar fi în acest caz încadrarea juridică corectă, fiind omisă

argumentarea ilegalității hotărârilor contestate în acest sens, cu specificarea unor

concrete erori de drept în aspectul dat.

S-a remarcat și faptul că recursul nominalizat, fiind denumit de recurent drept

unul „preventiv”, în condiția sa de formă și de conținut nu are nici-un suport legal,

deoarece Codul de procedură penală nu prevede posibilitatea legală de a declara un

recurs prealabil.

Cu referire la celelalte argumente din recursul dat, în care nici nu se conțin

referiri la erori de drept concret definite, se atestă că împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărârilor instanțelor de fond și de apel, inclusiv cele

reproduse în pct. 2 și 4 din decizie, relevă în mod concludent că ambele instanțe au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată

inculpatului și încadrarea juridică a acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, fiecare probă fiind

apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel

pronunțând-se argumentat și întemeiat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat.

4

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanțele au ținut cont de prevederile art.

61 și 75 Cod penal, pedepsele respective au fost motivate, individualizate și

aplicate inculpatului în corespundere cu prevederile legale. Pe lingă aceasta,

recursul declarat a fost întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au

estimat circumstanțele cauzei, inclusiv în latura pedepsei.

Pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în

urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl

propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

este temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel este lipsită de

orice suport legal.

Deci, inculpatul prin intermediul apărătorului său și-a realizat dreptul de a

contesta sentința în privința sa atât prin apel cât și prin recurs, aceasta devenind

irevocabilă.

Inspectoratului de Poliție Cimișlia a fost stabilit locul aflării lui, la 04.10.2019

(Vol-III, f.d. 93), avocatul Găină Alexandru în interesele inculpatului a înaintat un

nou apel preliminar la 21.10.2019, prin care a solicitat repunerea în termen a

apelului și casarea parțială a sentinței cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi

hotărâri prin care, inculpatul să fie achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 2 Cod de

procedură penală, din motivul că fapta nu a fost comisă de inculpat. De asemenea a

solicitat respingerea parțială a acțiunilor civile privind paguba cauzată prin

distrugerea averii proprietarului.

2020, apelul a fost respins ca inadmisibil, fiind nefundat, iar sentința s-a menținut

fără modificări.

judecătoriei Cimișlia din 08.05.2014 a fost deja atacată din numele inculpatului de

către avocatul Dobrioglo Denis.

Astfel, colegiul a constatat că sentința a fost verificată și supusă controlului de

către instanța de apel și Curtea Supremă de Justiție la inițiativa inculpatului.

Deci, se confirmă faptul comunicării inculpatului despre existența acestei

sentințe din 08.05.2014 cu acordarea termenului legal pentru a executa dreptului

5

participantului la proces pentru atacarea sentinței în caz de dezacord cu decizia

luată în cauză.

Instanța de apel a menționat că apărătorul Găină Alexandru a intervenit în

proces doar la depunerea apelului dat, și anume la 21 octombrie 2019, fapt ce este

confirmat prin mandatul acestui avocat (f.d. 94, Vol-III), anterior fiind încheiat

contract de asistență juridică cu un alt avocat pentru apărarea intereselor

inculpatului, care a folosit dreptul de atac al acestei sentințe din numele

inculpatului.

Termenul de depunere a cererii de apel pentru inculpat și apărătorul lui a

expirat la 23 mai 2014 și avocatul Dobrioglo Denis a depus apelul în interesele

inculpatului la data numită. Iar, avocatul Găină Alexandru a depus apelul mult

peste termen în interesele inculpatului în mod repetat abia la 21 octombrie 2019.

Astfel, instanța de apel a menționat că sunt neîntemeiate argumentele

avocatului Găină Alexandru precum că sunt temeiuri rezonabile de repunere a

apelului în termen, deoarece apelantul nu a prezentat careva probe veridice în

acest sens, din aceste motive instanța de apel, apreciind argumentele invocate de el

ca fiind lipsite de suport probatoriu.

Instanța de apel a menționat că termenul de apel este un termen procesual

legal, durata lui fiind stabilită prin lege. Termenul respectiv este absolut și are

caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita

calea de atac, iar dacă totuși apelul a fost declarat după expirarea termenului,

acesta urmează a fi respins ca declarat peste termen, cu excepția când întârzierea a

fost determinată de motive întemeiate, însă, la caz, această din urmă premiză nu s-a

confirmat.

Inculpatul prin intermediul avocatului Dobrioglo Denis deja și-a exercitat

dreptul de atac cu apel a sentinței ceia ce a dus la respingerea apelului înaintat de

către avocatul Găină Alexandru în interesele inculpatului ca fiind inadmisibil.

Argumentele părții apărării precum că inculpatul a renunțat la apărătorul

Dobrioglo Denis, care a atacat sentința în cauză, colegiul le-a considerat

neconfirmate, or lipsesc careva acte care probează faptul dat. Avocatul Dobrioglo

Denis, fiind apărător al inculpatului a atacat și decizia Curții de Apel Chișinău din

18.12.2014 cu recurs la Curtea Supremă de Justiție, fapt ce confirmă utilizarea

căilor de atac în întregime.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 5), 8) Cod de procedură penală, solicitând repunerea în termen a

recursului din motiv că decizia motivată a fost pronunțată la 17.03.2020, în

perioada declarării stării de urgență și casarea totală a deciziei instanței de apel cu

transmiterea cauzei spre rejudecare în apel, în alt complet de judecată.

În motivare recurentul a indicat că, inculpatul, pierzând încrederea în

apărătorul care îl apăra în prima instanță, bănuind că din cauza poziției de apărare

6

care i-a fost impusă la acel moment va fi condamnat la închisoare reală, nu s-a

prezentat la judecarea cauzei și nu a informat apărătorul și/sau instanța de judecată

că a decis să rezilieze contractul de asistență juridică.

Solicită repunerea în termen a recursului deoarece inculpatul a luat cunoștință

de sentința din 08.05.2014, fiind reținut de organele de drept la 04.09.2019,

termenul de 15 zile expirând la 21.10.2019 (19.10.2019 fiind zi de sâmbătă).

Contractul de asistență juridică cu avocatul a fost încheiat de către sora

inculpatului, Gîscă Elena.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului

avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecind recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține că

avocatul, declarând recurs în favoarea inculpatului, a invocat ca temei pct. 5) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, cauza a fost judecată în primă instanță sau

în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această

imposibilitate, fără a oferi careva motivare în acest sens, însă din conținutul

acestuia reiese că autorul critică soluția instanței de apel, și solicită repunerea în

termen a recursului ordinar.

Referitor la argumentul apărării prin care motivează că inculpatul a pierdut

încrederea în avocatul său și nu s-a prezentat la ședințele de judecată, nu este temei

7

de casare a deciziei, mai ales că avocatul Dobrioglo Denis a apărat interesele

inculpatului atât în cadrul urmăririi penale cât și în instanța de fond, conform

mandatului din 08.11.2013 (vol-II, f.d. 161). În cadrul ședinței instanței de fond,

conform procesului verbal din 08.11.2013, inculpatul a comunicat judecătorului că

este de acord ca avocatul să-i apere interesele sale (vol-II, f.d. 162). Începând cu a

treia ședință în instanța de fond, inculpatul nu s-a prezentat, iar avocatul Dobrioglo

Denis nu era informat de motivele absenței ultimului.

Cauza dată a fost examinată în toate trei instanțe de judecată în lipsa

inculpatului, dar cu respectarea procedurii penale. Pe numele inculpatului a fost

emisă încheierea de aducere forțată la 18.03.2014 (vol-II, f.d. 207) și încheierea de

anunțare în căutare din 31.03.2014 (vol-II, f.d. 217). Toate materialele enumerate,

demonstrează despre respectarea procedurii penale în instanțele de judecată,

prevăzută de art. 321 Cod de procedură penală iar neprezentarea inculpatului la

ședință a fost de fapt calificată drept eschivare de la prezentarea în instanță, ultimul

renunțând în mod expres la dreptul său de a apărea în fața instanței și de a se apăra.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel dacă nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau

instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru

care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării

juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, nu se regăsește în recurs.

Sub aspectul situației de “neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura

cauzală dintre acestea).

Analizând acest temei în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, lipsind

temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel pentru a repara erorile de drept invocate.

Instanța de apel a cercetat toate probele prezentate de părți și le-a dat o

apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității probelor administrate în cauză și care în ansamblul lor au confirmat

vinovăția condamnatului. Conținutul probelor și valoarea lor probatoare a fost

analizată în textul deciziei instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, or în cadrul ședinței instanței de apel,

inculpatul a comunicat că recunoaște vina în săvârșirea infracțiunii și solicită

stabilirea unei pedepse non privative de libertate (Vol-III, f.d. 132).

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunilor, după cum rezultă din decizia instanței de apel din 2014, instanța s-a

pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluzia prin cumulul de

8

probe pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și

ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

în mod obiectiv.

Conform practicii CEDO, dreptul de a fi asistat de un avocat nu depinde de

prezența acuzatului [Van Geyseghem împotriva Belgiei (MC), pct. 34; Campbell și

Fell împotriva Regatului Unit, pct. 99; Poitrimol împotriva Franței, pct. 34].

Neprezentarea unui acuzat care a fost citat în mod corespunzător – chiar și fără o

justificare – nu îl poate priva de dreptul de a fi apărat de un avocat [Van

Geyseghem împotriva Belgiei (MC), pct. 34; Pelladoah împotriva Țărilor de Jos,

pct. 40; Krombach împotriva Franței, pct. 89; Galstyan împotriva Armeniei, pct.

89].

Referitor la obligațiile avocatului de a acorda asistență calificată în

Kamasinski c. Austriei, (19 decembrie 1989, nr. 9783/82, Par. 70), Curtea a

menționat că avocatul încetează participarea în cauză în această calitate dacă

persoana pe care o apără a renunțat la serviciile lui sau a reziliat contractul cu el,

sau i-a suspendat împuternicirile, dacă nu are împuterniciri de a participa în

continuare în această cauză, când procurorul sau instanța l-a înlăturat de la

participarea în această cauză în legătură cu constatarea unor circumstanțe ce exclud

participarea lui în această calitate sau, la cererea acestuia, din alte motive

întemeiate, dacă procurorul sau instanța a admis cererea bănuitului, învinuitului,

inculpatului de renunțare la apărător ori dacă avocatul străin și-a declinat

împuternicirile. În cazul în care procurorul sau instanța nu a acceptat renunțarea

bănuitului, învinuitului, inculpatului la apărător, avocatul care acordă asistență

juridică garantată de stat nu-și poate sista participarea sa la judecarea cauzei.

Aceasta fiind sprijinită și de art. 68 alin. (4) Cod de procedură penală,

avocatul nu este în drept să renunțe nemotivat la apărare. Apărătorul nu este în

drept să-și înceteze de sine stătător împuternicirile de apărător, să împiedice

invitarea unui alt apărător sau participarea lui în această cauză. Apărătorul nu este

în drept să transmită altei persoane împuternicirile sale de a participa în cauza

respectivă.

Anume pornind de la cele citate supra, în speță inculpatul prin intermediul

avocatului Dobrioglo Denis a utilizat toate căile de atac, deși cauza a fost

examinată repetat, în absența sa.

Totodată urmează de menționat că recursul propriu zis, nu îndeplinește

condițiile art. 430 Cod de procedură penală, ci doar invocă solicitările

asemănătoare cu cele invocate deja în cererea de apel, și recurs asupra cărora

instanțele s-au expus deja în primul ciclu de proceduri.

Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei

decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de

9

art. 414- 419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar

declarat de apărătorul inculpatului, sunt vădit neîntemeiate.

Colegiul Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Găină Alexandru în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Comrat din 17 februarie 2020, în cauza penală privindu-l pe GÎSCĂ Alexandr

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 noiembrie 2020.

Președinte Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

Judecător Cobzac Elena

10