1ra-2215/18 — Art. 287 alin. 1 Cp

1ra-2215/18 — Art. 287 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-200/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

06 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte: Timofti Vladimir,

judecători: Toma Nadejda și Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Rusnac Aliona în numele inculpatului Gîscă Serghei, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2018,

în cauza penală privindu-l pe

Gîscă Serghei XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în s.

XXXXX, r-nul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.03.2018 – 21.05.2018;

Instanța de apel: 11.06.2018 – 26.09.2018;

Instanța de recurs: 23.11.2018 – 06.02.2019;

A C O N S T A T AT :

Serghei XXXXX, conform art. 3641 Cod de procedură penală, a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și în

baza acestei legi i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de 1 an închisoare.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor, la

pedeapsa aplicată s-a adăugat partea neexecutată a pedepsei stabilită prin

sentința Judecătoriei Rîșcani din 23.05.2017 și i s-a stabilit definitiv pedeapsa

de 4 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

10 februarie 2018, aproximativ la ora 03.00, aflându-se în scara nr. 2 a blocului

locativ nr. 10 de pe bd. Mihai Eminescu, mun. Bălți, loc care conform art. 134/7

din Codul penal se atribuie la un loc de utilizare publică, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, din intenții huliganice, a încălcat grosolan ordinea publică

săvârșind acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de

conviețuire care au fost încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ, astfel,

având un comportament agresiv, acționând cu o intenție criminală, dându-și

seama de caracterul social-periculos al acțiunilor sale, consecințele ce pot fi

produse și dorind survenirea unor astfel de consecințe, în mod conștient, a

1

început să încalce grosolan ordinea publică, înjurând cu cuvinte indecente pe

cei de jur, după ce a prelungit acțiunile sale huliganice în curtea blocului locativ

menționat, unde la cerințele legale ale angajaților de poliție din cadrul SP al SSP

a Inspectoratului de poliție Bălți Cocieru V. și Dumbravanu R. de a se liniști și de

a se urca în automobilul de serviciu al poliției pentru a fi transportat în sediul IP

Bălți în scopul documentării cazului, nu s-a subordonat și a opus rezistență

violentă angajaților de poliție care curmau aceste acțiuni huliganice, și anume a

aplicat inițial o lovitură cu pumnul în regiunea tâmplei stângi a capului cet. V.

Cocieru, apoi i-a mai aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea cutiei toracice pe

dreapta, prin care fapte i-a produs conform raportului de examinare nr.

2018.10.P.0092 din 12.02.2018 leziuni corporale neînsemnate sub formă de

edem și echimoză a regiunii temporale stângi. Ulterior, în scopul aplanării

conflictului inițiat de către Gîscă S., s-a apropiat colegul lui V. Cocieru,

Dumbravanu R., care a încercat să-l calmeze pe Gîscă S., unde ultimul,

continuând comportamentul său agresiv, i-a numit pe ambii cu cuvinte ce

înjosesc onoarea și demnitatea, după care, a apucat cu mâina scurta lui R.

Dumbravanu din partea dreaptă și a tras-o cu putere, în rezultatul cărui fapt,

scurta a fost ruptă.

Prin acțiunile sale, inculpatul Gîscă Serghei a comis infracțiuea prevăzută

de art. 287 alin. (1) Cod penal – huliganismul, adică acțiuni intenționate

exprimate prin încălcarea grosolană a ordinii publice, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită.

inculpatului Gîscă Serghei, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu

aplicarea unei pedepsei neprivative de libertate. În motivarea apelului invocă, că

instanța de judecată nu a ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de

lege, inclusiv de a avea în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de

săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte

aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei

administrate în cadrul cercetării judecătorești. La caz, este prezentă căința

sinceră a inculpatului, cu atât mai mult că cauza penală s-a examinat în

procedură specială în temeiul art. 364/1 Cod de procedură penală, a conlucrat

cu organul de urmărire penală.

În cazul dat, prevederile art. 90 Cod penal trebuie să fie aplicate, deoarece o

asemenea pedeapsă își va atinge scopul pedepsei penale - restabilirea echității

sociale, corectarea și corijarea inculpatului, or, corectarea inculpatului Gîscă

Serghei este posibilă fără privarea acestuia de libertate. Cu atât mai mult, că

inculpatul este angajat oficial în câmpul muncii, abia și-a întemeiat o familie,

soția este însărcinată și el este unicul întreținător al familiei sale. Toate aceste

circumstanțe, permit de a-i da inculpatului o șansă pentru a demonstra cele

susținute și că a conștientizat cele comise, și să nu fie privat de libertate.

2018, a fost respins apelul ca nefondat, fiind menținută sentința fără modificări.

examinarea cauzei respective s-a dat eficiență prevederilor art. 93-101, 26-27

2

Cod de procedură penală, instanța a cercetat cauza multiaspectual, a dat

apreciere probelor prezentate prin prisma pertinenței, concludenții, coroborării

lor, în baza probelor acumulate just a reținut starea de fapt și de drept pe cauză,

corect a încadrat acțiunile inculpatului Gîscă Serghei în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal, fapt ce nu se contestă de către părți, sentința fiind contestată în

latura aplicării pedepsei inculpatului.

Mai mult, instanța de apel a indicat asupra faptului, că judecarea cauzei a

avut loc în procedură simplificată, în baza prevederilor art. 364/1 Cod de

procedură penală. În instanța de fond inculpatul a depus cerere prin care a

solicitat judecarea cauzei sale în baza probelor administrate în faza urmăririi

penale, prin care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se înfăptuiască pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, cerere, care a fost acceptată de instanța de fond.

La determinarea pedepsei instanța de fond a ținut cont de toate

circumstanțele ce s-au stabilit pe cauză, în corespundere cu prevederile art. 61,

75 Cod penal, a aplicat o pedeapsă corespunzătoare caracterului și gradului de

pericol social, personalității inculpatului, care nu este la prima abatere de la

lege, anterior săvârșind infracțiuni, fiind condamnat pentru comiterea acestora,

însă inculpatul concluziile de rigoare nu le-a făcut, săvârșind din nou cu intenție

prezenta infracțiune. Inculpatul fiind anterior condamnat, nu a pășit pe calea

corijării și a comis infracțiunea în cauză, astfel că nu a stat pe calea corijării sale.

Faptele date denotă, că este ineficientă stabilirea în privința inculpatului a

unei pedepse mai blânde, urmând a fi respinse argumentele apelantului în acest

sens. Aplicarea unei pedepse mai blânde sau non-privative de libertate va fi

ineficientă și nu va atinge scopurile puse față de pedeapsa penală. În așa mod,

inculpatului i-a fost numită pedeapsa în limitele prevăzute de sancțiunea legii

de comiterea căreia el a fost recunoscut vinovat, ținându-se cont și de

prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, i-au fost reduse

limitele pedepselor aplicate, din aceste motive temei pentru atenuarea pedepsei

nu sunt.

declară recurs ordinar avocatul Rusnac Aliona în numele inculpatului Gîscă

Serghei, prin care solicită admiterea recursului, casarea parțială a sentinței și a

deciziei, cu emiterea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă neprivativă de libertate.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 10)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- Instanțele de judecată nu au apreciat just probele, ignorând motivele

invocate de către apărare;

- La stabilirea pedepsei nu s-a luat în considerație personalitatea

inculpatului, conduita acestuia anterior comiterii infracțiunii, după săvârșirea

infracțiunii și în timpul judecății;

- Instanțele de judecată i-au aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră, or,

în privința acestuia sunt aplicabile prevederile art. 90 Cod penal.

recursului pe motiv, că pedeapsa stabilită de instanța de apel este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante prevăzute de art. 76 - 77

3

Cod penal , precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal, 3641 Cod

de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal de asemenea menționează, că temeiurile pentru recurs pot fi

invocate doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în

instanța de apel, fapt stipulat de alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs subliniază, că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit recursului, recurentul își exprimă dezacordul doar cu faptul că

pedeapsa aplicată este prea aspră, astfel instanța de recurs ordinar supune

verificării decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului

privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, Colegiul constată, că astfel de temei nu și-a găsit confirmarea

la examinarea recursului declarat, acestea fiind invocate și în cererea de apel și

asupra căruia instanța de apel s-a expus, motivare pe care instanța de recurs

ordinar o susține și repetarea căreia nu o consideră necesară.

În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod

penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului,

cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

4

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Conform sentinței instanței de fond, menținută prin decizia instanței de

apel, inculpatul a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1)

Cod penal, a cărui sancțiune prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 550 la

1050 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de

de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

La aplicarea pedepsei cu închisoarea inculpatului, instanța de judecată a

ținut cont de personalitatea inculpatului, de gravitatea infracțiunii săvârșite și

anume de faptul că a comis o infracțiune mai puțin gravă, de atitudinea

ultimului față de cele săvârșite, și-a recunoscut vina în cele incriminate, anterior

a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Rîșcani din 23 mai 2017, fiindu-i

stabilită pedeapsă sub formă de 4 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod

penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe un termen de 4 ani.

Totodată, ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii prevăzute

de art. 3641 Codul de procedura penală, deoarece inculpatul a recunoscut vina și

nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât instanța a concluzionat că

din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt constatate și că

sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite

stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul a beneficiat de reducerea

pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.

Astfel, Colegiul penal consideră, că instanțele de fond, individualizând

pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au

motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii în baza tuturor

circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei,

ținând cont și de faptul că, inculpatul anterior a fost condamnat, însă nu a făcut

concluziile corespunzătoare, prin urmare, Colegiul consideră, că instanțele

corect au concluzionat că o pedeapsă mai blândă din numărul celor menționate

în sancțiunea normei incriminate inculpatului, nu va asigura scopul pedepsei.

Potrivit prevederilor art. 90 Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu

suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. În acest

caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate, dacă în

termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat.

5

Astfel, referitor la argumentele recurentului privind neaplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de recurs remarcă că

textul art. 90 alin. (1) Cod penal, prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu

obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme, în speță

nefiind stabilite careva circumstanțe care ar face posibilă aplicarea în privința

inculpatului a suspendării executării pedepsei închisorii stabilite de către

instanțele de judecată, cu atât mai mult că inculpatul a săvârșit infracțiunea în

termenul de probație stabilit printr-o altă sentință.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Gîscă Serghei, pentru infracțiunea comisă, prima instanță

și cea de apel nu au comis erori de drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una

corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar

argumentele recursului în acest sens sunt neîntemeiate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de

recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța

examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Rusnac Aliona în

numele inculpatului Gîscă Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 26 septembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Gîscă Serghei

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

6