1ra-1196/2019 — art. 171 al. 2 CP

1ra-1196/2019 — art. 171 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1196/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

01 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători –Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților recursurile ordinare declarate de către

avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului Guzic Serghei și de către inculpatul

Guzic Serghei prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 20 februarie 2019 și a sentinței Judecătoriei Bălți din 24 iulie 2018, în cauza penală

privindu-l pe

Guzic Serghei XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod

penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de 7 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Guzic

Serghei la 28 februarie 2017, aproximativ la ora 01:00, acționând cu intenție directă

unică în scopul unui raport sexual săvârșit prin constrângere fizică în complicitate cu

cet. Berezovscaia Sofia fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în casa nr. 50

din XXX, i-a aplicat lui XX lovituri cu mînele peste față, prin constrângere fizică,

manifestată prin răsucirea mînilor și legare la spate, au imobilizat-o pe XX în pat. Guzic

Serghei împreună cu Berezovscaia Sofia au dezbrăcat-o și au descălțat-o pe XXX, care

se afla imobilizată în pat și mai apoi, contrar voinței ultimei, Guzic Serghei a intrat cu

ea în raport sexual în formă obișnuită de mai multe ori pe parcursul nopții de 28

februarie 2017 spre 01 martie 2017. Berezovscaia Sofia, îl încuraja pe Guzic Serghei la

acțiunile de viol.

Acțiunile inculpatului Guzic Serghei fiind încadrate în baza art. 171 alin. (2) lit.

c) Cod penal „raportul sexual săvîrșit prin constrângerea fizică a persoanei, profitând

de imposibilitatea acesteia de a se apăra, comisă de două persoane”.

1

către:

2.1 Avocatul Fedosenco Margarita împreună cu inculpatul Guzic Serghei, care a

solicitat, casarea sentinței, cu pronunțarea unei sentințe de achitare din motivul lipsei

componenței de infracțiune.

În susținerea apelului, avocatul și inculpatul au invocat că:

- de către instanță nu s-a examinat cauza sub toate aspectele complet și obiectiv;

- nu s-au apreciat ca veridice declarațiile inculpatului, care atât în cursul urmăririi

penale cât și la judecarea cauzei în fond a declarat că nu a violat-o pe partea vătămată,

mai mult la inițiativa ultimii au venit la ea;

- faptul că inculpatul nu a violat-o pe partea vătămată se confirmă și prin

declarațiile martorului Berezovscaia Sofia, care era prietenă cu XXX;

- partea vătămată s-a adresat la poliție cu scopul de a primi bani prin șantaj de la

Guzic Serghei, fapt confirmat și prin declarațiile martorului Petrișișin Nicolae;

- fiul părții vătămate a caracterizat-o pe victima negativ, spunând că aceasta

ducea un mod de viață amoral, consuma alcool, avea relații sexuale instabile, fapt din

care a plecat de la casa părintească;

- din certificatul contravențional pe numele lui XXX rezultă că aceasta de

nenumărate ori a fost trasă la răspundere contravențională, fapt ce vorbește despre

comportamentul acesteia, și confirmă versiunea inculpatului.

respins apelul declarat ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței.

3.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, la pronunțarea sentinței

prima instanță în mod obiectiv și corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just

a tras concluzia că inculpatul Guzic Serghei a comis infracțiunea prevăzută de art. 171

alin. (2) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a remarcat faptul că nerecunoașterea vinei de către inculpat ca

dreptul său la apărare și libertatea de mărturisire împotriva sa, consfințite la art. 17 și

21 Cod de procedură penală, ce nu se echivalează cu achitarea acestuia sau încetarea

procesului penal, în cursul judecării cauzei fiind prezente probe care dovedesc cu

certitudine vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate.

Argumentele inculpatului despre nevinovăția sa au fost verificate în cadrul

urmăririi penale cât și la judecarea cauzei în fond, dar nu s-au confirmat așa cum

probele cercetate au indicat asupra faptului că fapta a fost comisă de inculpatul Guzic

Serghei, iar acestea fiind înaintate doar în scopul de a se eschiva de la răspunderea

penală.

Cu referire la pedeapsa aplicată față de inculpat, instanța de apel a reținut faptul

că prima instanță a respectat principiile și criteriile de individualizare a pedepsei, dând

deplină eficiență scopului pedepsei penale, aplicându-i inculpatului o pedeapsă cu

închisoare în limita normei penale și potrivit circumstanțelor cauzei.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele apelanților din cererea de apel, astfel

specificând faptul că vinovăția inculpatului s-a bazat nu numai pe declarațiile părții

2

vătămate dar și pe datele stabilite în cadrul audierii martorilor Berezovscaia Sofia,

Gaftanov Dmitri, cercetării la fața locului a domiciliului lui Guzic Serghei, expertizei

medico-legale în baza căreia s-a constatat că la partea vătămată au fost depistate

vătămări corporale, confruntările dintre partea vătămată, martori și inculpat, precum și

alte probe care coroborează între ele.

Cu referire la datele prezentate de către apărare ce caracterizează personalitatea

victimei, instanța de apel a specificat faptul că acestea nu pot nega existența violului,

or actul de viol a fost confirmat nu numai de partea vătămată, dar și de martori, raportul

de expertiză și alte probe. Astfel că s-a stabilit cert că inculpatul Guzic Serghei a avut

un comportament agresiv, urmat de violența fizică și viol.

4.1 Avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului Guzic Serghei, care a

invocat drept temeiuri pentru declararea recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

pct. 10) Cod penal, solicitând casarea deciziei și a sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare.

Invocând faptul că:

- de către instanță nu s-a examinat cauza sub toate aspectele complet și obiectiv;

- nu s-au apreciat ca veridice declarațiile inculpatului, care atât în cursul urmăririi

penale cât și la judecarea cauzei în fond a declarat că nu a violat-o pe partea vătămată,

mai mult la inițiativa ultimii au venit la ea;

- faptul că inculpatul nu a violat-o pe partea vătămată se confirmă și prin

declarațiile martorului Berezovscaia Sofia, care era prietenă cu XXX;

- partea vătămată s-a adresat la poliție cu scopul de a primi bani prin șantaj de la

Guzic Serghei, fapt confirmat și prin declarațiile martorului Petrișișin Nicolae;

- fiul părții vătămate a caracterizat-o pe victima negativ, spunând că aceasta

ducea un mod de viază amoral, consuma alcool, avea relații sexuale instabile, fapt din

care a plecat de la casa părintească;

- din certificatul contravențional pe numele lui XXX rezultă că aceasta de

nenumărate ori a fost trasă la răspundere contravențională, fapt ce vorbește despre

comportamentul acesteia, și confirmă versiunea inculpatului.

4.2. Inculpatul Guzic Serghei care fără a invoca vreun temei prevăzut de art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului , rejudecarea cauzei,

cu achitarea acestuia.

Invocând faptul că:

- atît sentința cît și decizia de condamnare a sa sunt neîntemeiate;

- în plângerea părții vătămate nu este indicat faptul că anume el a săvârșit actul de

viol;

- nici martorul Berezovscaia Sofia nici raportul de expertiză medicală nu a

confirmat faptul violului;

- nu a fost elucidat faptul de ce partea vătămată a fost îndreptată la efectuarea

expertizei abia după 7 zile de la săvârșirea violului;

3

- sunt declarațiile martorilor care confirmă poziția apărării, și care nu au fost

apreciate de către instanțele de fond.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursurilor invocând faptul că instanța de apel s-a expus argumentat

la toate argumentele invocate de recurenți, corect a încadrat acțiunile făptuitorului.

constată că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-

a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate

la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate de

instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea

în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

4

Din textul recursurilor declarate, se constată că, recurenții formulează critici

împotriva deciziei instanței de apel, în particular referindu-se la erorile prescrise la pct.

6), pct. 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, invocând faptul că instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Potrivit prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

În sensul celor expuse supra, Colegiul penal lărgit constată lipsa motivării clare,

de către instanța de apel, a motivelor invocate în apel, reieșind din următoarele

considerente.

Fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii temeinice, cu

suport probator, privitor la vinovăția sau nevinovăția inculpatului de cele imputate prin

rechizitoriu, pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat.

În același context Colegiul penal lărgit, mai menționează și despre stipulările

prevăzute de art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, conform cărora toate probele

administrate în cauză trebuie să fie verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv,

iar ulterior, analizate în coroborarea lor din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității informației ce o conțin.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare.

Studiind textului recursurilor ordinare declarate se constată că în speță se

confirmă temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Față de cele ce preced, în cauza deferită judecății, Colegiul penal lărgit constată

că, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, instanța de apel nu a exercitat în

deplină măsură aceste atribuții legale reglementate exhaustiv de legislator.

Verificând argumentele expuse în textul recursului, în raport cu actele cauzei și

probele administrate, Colegiul penal lărgit constată că judecând apelul, instanța de apel

nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție

motivată superficial, fără a se expune clar asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Prin urmare, contrar celor reținute de instanța de apel, Colegiul penal lărgit

opinează că aceasta la adoptarea soluției nu a elucidat acele fapte importante pentru

soluționarea justă și promptă a cauzei date, nu a pătruns în esența problemelor de fapt

și de drept, acceptând erorile comise de prima instanță, cu privire la descrierea faptei,

5

la calitatea probelor administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată și la dubiile

privind corectitudinea calificării acțiunilor inculpatului Guzic Serghei ce a dus la

pronunțarea unei soluții motivate superficial.

Subsidiar celor expuse supra, Colegiul penal lărgit explică că, o hotărâre

motivată, în sensul jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept

care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților în raport cu analiza probatoriului administrat în cauză.

Motivarea hotărîrii judecătorești trebuie realizată într-o manieră clară și

coerentă, întrucît, pe de o parte, este indispensabil necesară pentru controlul exercitat

de jurisdicția ierarhic superioară, iar pe de altă parte, constituie, pentru părțile litigante,

o garanție împotriva arbitrariului, furnizându-le dovada că cererile și mijloacele lor de

apărare au fost riguros analizate. Totodată, urmează a se reține că motivarea unei

hotărîri judecătorești este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului,

care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp

cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere a probatoriului și sunt

menționate componentele obligatorii ale motivării unei hotărîri penale.

La caz, se constată că instanța de apel nu a respins argumentat toate alegațiile

inculpatului și a avocatului acestuia invocate în cererile de apel și nu a formulat o

motivare corespunzătoare asupra chestiunilor care au importanță decisivă în cauză, prin

ce a admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală.

Deci, chestiunea asupra căreia instanțele ierarhic inferioare urmau să se expună

prin argumente temeinice constă în aceea dacă fapta inculpatului a fost corect calificată.

Colegiul penal lărgit ține să menționeze că Guzic Serghei a fost învinuit și

condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal

- „raportul sexual săvârșit prin constrângerea fizică a persoanei, profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra, comisă de două persoane”.

După cum urmează din materialele cauzei la data de 28 aprilie 2017 de către

organul de urmărire penală a fost dispusă disjungerea cauzei penale în privința lui

Berezovscaia Sofia bănuită de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit.

c) Cod penal (f.d. 95, Vol.I), comisă împreună cu Guzic Serghei, recunoscută ca bănuită

și interogată în speța dată (f.d. 78-84, Vol. I).

Colegiul penal lărgit ține să evidențieze faptul că la judecarea cauzei în primă

instanță Berezovscaia Sofia a fost audiată în calitate de martor al acuzării în speța dată,

dând declarații referitoare la învinuirea adusă inculpatului Guzic Serghei ( f.d. 143-145

Vol. I), totodată ea fiind indicată în fapta constatată de prima instanță ca coautor (f.d.

180, Vol. I) la comiterea infracțiunii de către inculpatul Guzic Serghei, fiind calificate

acțiunile ca comise de două persoane.

Conform art. 90 alin. (3) pct. 8) Cod de procedură penală, nu poate fi citată și

ascultată ca martor persoana față de care există anumite probe că a săvârșit infracțiunea

ce se investighează.

6

Având în vedere cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că de către

instanța de apel nu au fost elucidate toate circumstanțele importante pentru soluționarea

corectă și justă a cauzei în partea descrierii faptei constatate, clarificării statutului lui

Berezovscaia Sofia în speța dată și calificării infracțiunii imputate inculpatului, or

inculpatul Guzic Serghei este condamnat prin sentință pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal împreună cu Berezovscaia Sofia, în

privința căreia cauza a fost disjunsă, totodată ultima a fost audiată ca martor având

statut de bănuită.

Pentru aceste considerente, Colegiul penal lărgit constată că erorile procesuale

admise de către instanța de apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel și circumstanțelor

de fapt și drept ale cauzei, să verifice și să dea o apreciere corespunzătoare cu

argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe în parte, ținând cont de

motivele casării deciziei atacate, să înlăture erorile admise și să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Cojocar Rodica în

numele inculpatului Guzic Serghei și de către inculpatul Guzic Serghei, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2019 în cauza penală

privindu-l pe Guzic Serghei XXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de

Apel Bălți în alt complet de judecată.

Decizia nu este supusă căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 29 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

7