1ra-1468/20 — art. 171 alin. 2 lit. c CP

1ra-1468/20 — art. 171 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1468/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului și de inculpat, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 februarie 2020, în cauza

penală privindu-l pe

GUZIC Serghei XXXXX, născut XXXXX,

domiciliat mun. XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.05.2017 – 24.07.2018;

Instanța de apel: 17.08.2018 – 20.02.2019;

14.11.2019 – 19.02.2020;

Instanța de recurs: 13.05.2019 – 01.08.2019;

29.05.2020– 08.07.2020.

c o n s t a t ă:

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod

penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de 7 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

februarie 2017, aproximativ la ora 01:00, acționând cu intenție directă unică în scopul

unui raport sexual săvârșit prin constrângere fizică în complicitate cu Berezovscaia

Sofia fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în XXXXX, i-a aplicat lui

XXXXX lovituri cu mîinele peste față, prin constrângere fizică, manifestată prin

răsucirea mînilor și legare la spate, au imobilizat-o pe ultima sau aceasta în pat. Guzic

Serghei împreună cu Berezovscaia Sofia au dezbrăcat-o și au descălțat-o XXXXX, și

mai apoi, contrar voinței ultimei, Guzic Serghei a întreținut cu ea în raport sexual de

mai multe ori pe parcursul nopții din 28 februarie 2017 spre 01 martie 2017.

Berezovscaia Sofia, îl încuraja pe Guzic Serghei la acțiunile de viol.

1

către avocatul Fedosenco Margarita împreună cu inculpatul, care a solicitat, casarea

sentinței, cu pronunțarea unei sentințe de achitare din motivul lipsei componenței de

infracțiune.

În susținerea apelului, avocatul și inculpatul au invocat următoarele că:

- de către instanța de fond nu s-a examinat cauza sub toate aspectele complet și

obiectiv;

- nu s-au apreciat ca veridice declarațiile inculpatului, care atât în cursul urmăririi

penale cât și la judecarea cauzei în fond a declarat că nu a violat-o pe partea vătămată,

mai mult la inițiativa ultimii au venit la ea;

- faptul că inculpatul nu a violat-o pe partea vătămată se confirmă și prin

declarațiile martorului XXXXX, care era prietenă cu XXXXX;

- partea vătămată s-a adresat la poliție cu scopul de a primi bani prin șantaj de la

Guzic Serghei, fapt confirmat și prin declarațiile martorului XXXXX;

- fiul părții vătămate a caracterizat-o pe victima negativ, spunând că aceasta ducea

un mod de viață amoral, consuma alcool, avea relații sexuale, din care motiv ea a plecat

de la casa părintească;

- din certificatul contravențional pe numele lui XXXXX rezultă că aceasta de

nenumărate ori a fost trasă la răspundere contravențională, fapt ce vorbește despre

comportamentul acesteia, și confirmă versiunea inculpatului.

respins apelul declarat ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței.

obiectiv și corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a concluzionat precum

inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a remarcat faptul că nerecunoașterea vinei de către inculpat,

dreptul său la apărare și libertatea de nemărturisire împotriva sa, consfințite la art. 17

și 21 Cod de procedură penală, nu se echivalează cu achitarea acestuia sau încetarea

procesului penal, în cursul judecării cauzei fiind prezente probe care dovedesc cu

certitudine vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate.

Argumentele inculpatului despre nevinovăția sa, au fost verificate în cadrul

urmăririi penale cât și la judecarea cauzei în fond, dar nu s-au confirmat, așa cum

probele cercetate au indicat asupra faptului că fapta a fost comisă de inculpatul, iar

acestea fiind înaintate doar în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală.

Cu referire la pedeapsa aplicată față de inculpat, instanța de apel a reținut faptul

că prima instanță a respectat principiile și criteriile de individualizare a pedepsei, dând

deplină eficiență scopului pedepsei penale, aplicându-i inculpatului o pedeapsă cu

închisoare în limita normei penale și potrivit circumstanțelor cauzei.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele apelanților din cererea de apel, astfel

2

specificând că vinovăția inculpatului s-a bazat nu numai pe declarațiile părții vătămate

dar și pe datele stabilite în cadrul audierii martorilor XXXXX, XXXXX, cercetării la

fața locului a domiciliului lui Guzic Serghei, expertizei medico-legale în baza căreia s-

a constatat că la partea vătămată au fost depistate vătămări corporale, confruntările

dintre partea vătămată, martori și inculpat, precum și alte probe care coroborează între

ele.

Cu referire la datele prezentate de către apărare ce caracterizează personalitatea

victimei, instanța de apel a specificat faptul că acestea nu pot nega existența violului,

or actul de viol a fost confirmat nu numai de partea vătămată, dar și de martori, raportul

de expertiză și alte probe. Astfel că s-a stabilit cert că inculpatul a avut un

comportament agresiv, urmat de violența fizică și viol.

numele inculpatului și inculpatul au declarat recursuri ordinare.

6.1 Avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului, invocând drept temeiuri

pentru declararea recursului prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod penal, a

solicitat casarea deciziei și a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

Invocând faptul că:

- de către instanță nu s-a examinat cauza sub toate aspectele complet și obiectiv;

- nu s-au apreciat ca veridice declarațiile inculpatului, care atât în cursul urmăririi

penale cât și la judecarea cauzei în fond a declarat că nu a violat-o pe partea vătămată,

mai mult la inițiativa ultimei au venit la ea;

- faptul că inculpatul nu a violat-o pe partea vătămată se confirmă și prin

declarațiile martorului Berezovscaia Sofia, care era prietenă cu XXXXX;

- partea vătămată s-a adresat la poliție cu scopul de a primi bani prin șantaj de la

Guzic Serghei, fapt confirmat și prin declarațiile martorului XXXXX;

- fiul părții vătămate a caracterizat-o pe victima negativ, spunând că aceasta ducea

un mod de viază amoral, consuma alcool, avea relații sexuale din care motiv a plecat

de la casa părintească;

- din certificatul contravențional pe numele lui XXXXX rezultă că aceasta de

nenumărate ori a fost trasă la răspundere contravențională, fapt ce vorbește despre

comportamentul acesteia, și confirmă versiunea inculpatului.

6.2. Inculpatul fără a invoca vreun temei prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, a solicitat admiterea recursului, rejudecarea cauzei, cu achitarea

acestuia, inovând faptul că:

- atât sentința cât și decizia de condamnare sunt neîntemeiate;

- în plângerea părții vătămate nu este indicat faptul că anume el a săvârșit actul de

viol;

- nici martorul XXXXX, nici raportul de expertiză medicală nu au confirmat

faptul violului;

3

- nu a fost elucidat faptul de ce partea vătămată a fost îndreptată la efectuarea

expertizei abia după 7 zile de la săvârșirea violului;

- sunt declarațiile martorilor care confirmă poziția apărării, și care nu au fost

apreciate de către instanțele de fond.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursurilor invocând faptul că instanța de apel s-a expus argumentat

la toate argumentele invocate de recurenți, corect a încadrat acțiunile făptuitorului.

2019, recursurile ordinare declarate de către avocatul Cojocar Rodica în numele

inculpatului și de către inculpatul au fost admise, s-a casat total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2019, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către Curtea de Apel Bălți în alt complet de judecată.

constatat admiterea recursurilor din următoarele considerente.

Din textul recursurilor declarate, s-a constatat că, recurenții au formulat critici

împotriva deciziei instanței de apel, în particular referindu-se la erorile prescrise la pct.

6), 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, invocând faptul că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Studiind textul recursurilor ordinare declarate s-a constatat că în speță se confirmă

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și

anume decizia instanței de apel nu a cuprins motivele pe care s-a întemeiat soluția.

Verificând argumentele expuse în textul recursurilor, în raport cu actele cauzei și

probele administrate, Colegiul penal la constatat că judecând apelul, instanța de apel

nu a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o soluție

motivată superficial, fără a se expune clar asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Prin urmare, la adoptarea deciziei, instanța de apel nu a elucidat acele fapte

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, nu a pătruns în esența

problemelor de fapt și de drept, acceptând erorile comise de prima instanță, cu privire

la descrierea faptei, la calitatea probelor administrate și cercetate în cadrul ședinței de

judecată și la dubiile privind corectitudinea calificării acțiunilor inculpatului ce a dus

la pronunțarea unei soluții motivate superficial.

Astfel, instanța de apel nu a respins argumentat toate alegațiile inculpatului și a

avocatului acestuia invocate în cererea de apel și nu a formulat o motivare

corespunzătoare asupra chestiunilor care au importanță decisivă în cauză, prin ce a

4

admis eroarea de drept prescrisă de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Din materialele cauzei la data de 28 aprilie 2017 de către organul de urmărire

penală a fost dispusă disjungerea cauzei penale în privința lui Berezovscaia Sofia,

bănuită de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal (f.d.

95, Vol. I), comisă împreună cu Guzic Serghei, recunoscută ca bănuită și interogată în

speța dată (f.d. 78-84, Vol. I).

Colegiul penal lărgit a evidențiat faptul că la judecarea cauzei în primă instanță

Berezovscaia Sofia a fost audiată în calitate de martor al acuzării în speța dată, dând

declarații referitoare la învinuirea adusă inculpatului Guzic Serghei ( f.d. 143-145, Vol.

I), totodată ea fiind indicată în fapta constatată de prima instanță ca coautor (f.d. 180,

Vol. I) la comiterea infracțiunii de către inculpatul Guzic Serghei, fiind calificate

acțiunile ca comise de două persoane.

Conform art. 90 alin. (3) pct. 8) Cod de procedură penală, nu poate fi citată și

ascultată ca martor persoana față de care există anumite probe că a săvârșit infracțiunea

ce se investighează.

Având în vedere cele menționate supra, Colegiul penal lărgit a declarat că de către

instanța de apel nu au fost elucidate toate circumstanțele importante pentru soluționarea

corectă și justă a cauzei în partea descrierii faptei constatate, clarificării statutului lui

Berezovscaia Sofia în speța dată și calificării infracțiunii imputate inculpatului, or

inculpatul este condamnat prin sentință pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

171 alin. (2) lit. c) Cod penal, împreună cu Berezovscaia Sofia, în privința căreia cauza

a fost disjunsă, totodată ultima a fost audiată ca martor având statut de bănuită.

apelurile avocatului Fedosenco Margarita și al inculpatului au fost admise din alte

motive, cu casarea sentinței și pronunțată o nouă hotărâre potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță, prin care s-a recunoscut vinovat Guzic Serghei în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, și s-a stabilit pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 6 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

S-a admis cererea inculpatului cu privire la reducerea termenului de pedeapsă în

legătură cu încălcarea drepturilor acestuia privind condițiile de detenție, garantate de

art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

În condițiile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, pedeapsa sub formă de

închisoare stabilită de 6 ani s-a redus cu 245 zile, pentru perioada în care Guzic Serghei

s-a aflat în arest preventiv în Penitenciarul nr. 11 Bălți.

judecată a apreciat just acțiunile inculpatului, corect încadrându-le în baza art. 171 alin.

(2) lit. c) Cod penal.

5

Fapta imputată lui Guzic Serghei și-a găsit confirmare prin prisma probelor

administrate și cercetate în instanța de fond, verificate de instanța de apel, probe care

coroborează între ele, necreând dubii referitor la faptul, că circumstanțele descrise și

reținute în sarcina inculpatului au avut loc, iar argumentele apărării invocate în

susținerea nevinovăției poartă un caracter declarativ și au fost invocate cu scopul de a

evita răspunderea penală pentru infracțiunea comisă.

Astfel, instanța de apel a subliniat că deși inculpatul nu recunoaște faptul violului

comis față de XXXXX, fapta imputată s-a confirmat prin plângerea înaintată de partea

vătămată (f.d. 3, Vol.I), potrivit căreia, s-a solicitat de a se lua măsuri față de Guzic

Serghei care la 28.02.2017, a aplicat violență fizică și a violat-o, precum și declarațiile

acestuia depuse la etapa urmăririi penale.

Declarațiile date de partea vătămată au fost ulterior susținute de aceasta în cadrul

confruntărilor petrecute între ea și Guzic Serghei. În coroborare cu cele declarate de

partea vătămată și în conformarea vinei inculpatului, este raportul de expertiză

judiciară nr. 159 din 09.03.2017, potrivit căruia, la examinarea medico- legală a lui

XXXXX s-a depistat echimoză în jurul ochiului stâng, care a fost produs prin acțiunea

traumatică a unui obiect contodent dur. Echimoza descrisă se califică la vătămări

corporale neînsemnate. Echimoza putea apărea în cele mai diferite circumstanțe,

inclusiv posibil și în cele indicate prin acțiunile traumatică a unui obiect contodent dur

cum ar fi pumnul. Vătămări corporale caracteristice pentru opunerea de rezistență nu

s-au depistat. Vătămări corporale caracteristice pentru căderea de la înălțimea

propriului corp nu s-au depistat.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită prin declarațiile martorilor XXXXX,

XXXXX și XXXXX. Instanța de fond greșit a constatat fapta infracțională ca fiind

dovedită și ca fiind săvârșită în complicitate cu XXXXX. Prin ordonanța procurorului

din 28.04.2017 s-a dispus disjungerea cauzei penale în proceduri separate. Prin decizia

Colegiului penal al Curții de Apel din 27.11.2019, Berezovscaia Sofia a fost

considerată condamnată în baza art. 42 alin. (5), 171 alin. (2) lit. c) Cod penal la

pedeapsă de 5 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis. În această ordine de idei,

în sentință trebuia să se indice despre săvârșirea infracțiunii de către inculpat împreună

cu alte persoane, fără precizarea numelui și prenumelui.

Studiind cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea faptei imputate,

instanța de apel a remarcat că, instanța de fond corect a concluzionat despre necesitatea

aplicării în privința inculpatului a pedepsei sub formă de închisoare, însă incorect a

apreciat cuantumul acestuia stabilindu-i pedeapsa de 7 ani închisoare.

În condițiile speței, s-a redus de la 7 la 6 ani închisoare, ținând cont de

împrejurările cazului ce s-a referit la fapta infracțională comisă, care s-a calificat ca

gravă, atitudinea inculpatului față de această faptă și față de procesul derulat în privința

sa, nu și-a recunoscut vina și nu s-a căit în cele comise, ținând cont de personalitatea

6

inculpatului, care deși nu este la prima abatere însă a executat integral pedeapsa

anterioară. Pedeapsa stabilită în acest cuantum este proporțională faptei comise de către

inculpat, echitabilă și pasibilă să atingă scopul pedepsei penale, de restabilirea echității

sociale, de corectarea vinovatului. În opinia instanței de apel respectiva pedeapsă va

putea influența asupra convingerii inculpatului de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare, iar în condițiile prezentei spețe

corectarea lui Guzic Serghei în condiții de suspendare parțială condiționată a executării

pedepsei este imposibilă.

Pe parcursul examinării cauzei în ordine de apel, inculpatul a înaintat cerere, prin

care a solicitat reducerea pedepsei în legătură cu constatarea aflării sale în arest în

condiții contrare prevederilor de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit încheierii din 13 decembrie 2019 emisă de judecătoria Edineț, sediul

Briceni, s-a admis plângerea lui Guzic Serghei și s-a constatat, că acesta a fost deținut

în perioada 24 iulie 2018- 22 martie 2019 în penitenciarul nr. 11 Bălți în condiții

contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, în total o perioadă de 245 zile în calitate de prevenit. În atare

împrejurări, instanța de apel a admis cererea ultimului și a redus termenul de pedeapsă

în legătură cu încălcarea drepturilor acestuia privind condițiile de detenție, garantate

de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

numele inculpatului și inculpatul au atacat-o cu recursuri ordinar.

12.1 Avocatul Cojocar Rodica în numele inculpatului a înaintat recurs ordinar,

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicitând

casarea deciziei și pronunțarea în această parte a unei noi decizii de achitare.

În motivare recurentul a indicat că:

- inculpatul atât la urmărirea penală cât și în timpul ședințelor de judecată a dat

declarații consecutive identice, fapt ce vorbește despre veridicitatea lor referitor la

faptul că nu a comis infracțiunea;

- lipsa leziunilor corporale pe corpul părții vătămate caracteristice și specifice

pentru astfel de cauze, ce s-a confirmat prin concluziile experților judiciari- medicale,

combat cererea ei de viol și opunerea de rezistență din partea sa;

- instanța de fond și cea de apel nu doar nu a apreciat probele dar au făcut trimitere

ca probe ce dovedesc vinovăția inculpatului;

- din declarațiile fiului părții vătămate s-a depistat că din cauza comportamentului

amoral al mamei, el nu locuiește cu ea.

- din cazierul contravențional al părții vătămate s-a demonstrat că a fost atrasă la

răspunderea contravențională pe art. 69, 104, 78 alin. (2), 354, 342 Cod

7

contravențional. În perioada anchetei a fost luat obligația de a se prezenta la SUP, din

motiv că nenumărate ori au fost amânate acțiunile de ancheta din motivul neprezentării

ei.

12.2 Inculpatul a depus recurs ordinar, fără a invoca temeiurile prevăzute de art.

427 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și achitarea acestuia.

În motivarea recursului inculpatul a indicat că instanțele nu au examinat cauza

sub toate aspectele, nu s-a apreciat ca veridice declarațiile lui privind nevinovăția sa în

comiterea acestor acțiuni față de partea vătămată. Inculpatul critică probele și

motivarea deciziilor, care sunt combătute prin declarațiile martorilor care confirmă

poziția inculpatului și care nu au fost apreciate de către instanța de fond.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor avocatului

și inculpatului, menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind

vădite neîntemeiate și lipsite de temeiuri legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

14.1 Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului declarat, se

întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Pentru a statua asupra netemeiniciei cererii de recurs depuse de apărătorul Cojocar

Rodica, instanța a făcut verificările temeiurilor de casare invocate, în raport cu actele

dosarului, constatând că hotărârile recurate sunt conforme legii, fără a prezenta vreo

lipsă, care să le afecteze, mai mult ca atât, nu există nici alte motive, neinvocate de

recurent, care ar putea fi luate în considerare din oficiu, de natură să răstoarne soluția

instanțelor de fond adoptate pe caz în privința inculpatului.

În corespundere cu dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

corespunzător de către titularul cererii de recurs.

Din conținutul recursului declarat de apărătorul inculpatului se constată că acesta,

deși face referire expresă la temeiul de casare din art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, intervenind cu solicitarea de a se dispune desființarea totală a

deciziei instanței de apel, de altfel și a sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare

în privința lui Guzic Serghei, totuși printre argumentele recurentului nu se regăsesc

careva critici fondate sau erori esențiale de drept ce ar duce la răsturnarea soluției

8

privind vinovăția inculpatului în baza art. 171 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu liberarea

lui de răspunderea penală, din motivul intervenirii termenului de prescripție.

Analizând textul cererii de apel în paralel cu cel din recurs, instanța constată că

același apărător critică aceleași chestiuni factologice, și anume declarațiile martorilor

XXXXX, XXXXX și XXXXX, ce confirmă evenimentele relatate de inculpat, lipsa

leziunilor confirmate prin raportul de expertiză judiciară nr. 159 din 09.03.2017 (vol.

I, f.d. 47-48), plângerea depusă de partea vătămată, ezitarea acesteia de a trece

examinarea medicală.

Deși recurentul insistă asupra faptului că nu a primit răspunsuri detaliate la toate

alegațiile sale din cererea de apel, Colegiul Penal constată că în decizia recurată se

conțin argumentele de rigoare care au condiționat respingerea cererii, ca nefondată,

mai precis acestea se cuprind în punctului 11 din hotărârea instanței de apel.

În același context, Colegiul Penal reiterează că, în jurisprudența constantă a Curții

Europene pentru Drepturile Omului, cu fiecare ocazie posibilă se reamintește că

echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia, iar o hotărâre

motivată, în sensul legislației naționale pertinente, precum și a jurisprudenței CtEDO,

trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței la

adoptarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților în raport

cu actele cauzei.

Respectiv, Colegiul nu poate să achieseze la argumentele recurentului precum că

instanța de apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, care obligă

instanța să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Or, aici urmează a se

reține că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit,

atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu

și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, adică

așa cum s-a procedat în cauza de față.

Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că

urmează a fi menținută soluția privind vinovăția lui Guzic Serghei în baza art. 171 alin.

(2) lit. c) Cod penal, deoarece faptele lui întrunesc toate elementele infracțiunii

nominalizate.

Pe cale de consecință, reieșind din raționamentele expuse supra, Colegiul va

sintetiza argumentele ce stau la baza soluției de inadmisibilitate a prezentului recurs, și

anume acestea se exprimă în faptul că, odată ce cauza a fost examinată minuțios de

către prima instanță și, după judecată și de instanța de apel, iar criticele avansate de

apărătorul inculpatului au primit deja răspunsuri detaliate și fundamentate pe actele

cauzei, Colegiul nu vede necesitatea reluării și repetării acestora.

Totodată, se notează că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la analiza

9

chestiunilor de drept, pe când recursul declarat de partea apărării se bazează în mod

primordial pe argumente deja examinate minuțios și respinse în cadrul procedurii

precedente ce țin de aprecierea probatoriului, iar în prezent nu există „circumstanțe cu

caracter substanțial și convingător”, care să justifice ingerința în hotărârea instanței

de apel sau în cea a primei instanțe, cu dispunerea achitării în privința lui Guzic

Serghei, după cum pretinde apărătorul acestuia.

Pe aceiași linie de considerente, Colegiul ține să evidențieze că, invocarea formală

a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu va

face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că,

potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Adică

completarea cererii de recurs cu argumente de drept, care cu desăvârșire lipsesc aici, și

care ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează

întregul proces penal.

Așadar, instanța supremă nu se va expune cu privire la pretinsele erori prevăzute

de pct. 6) și 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, întrucât autorul cererii

de recurs semnalându-le, a eșuat să descrie esența acestora și relevanța lor pentru cauza

diferită judecății, referindu-se preponderent la chestiunea de apreciere a probatoriului.

Totodată, Colegiul consideră inacceptabil faptul că apărătorul, pe calea recursului

ordinar, dorește să ajungă practic la o nouă analiză a circumstanțelor de fapt din sentința

primei instanțe și din decizia instanței de apel nu pentru a fi corectată vreo eroare

judiciară, ci doar în vederea reaprecierii probatoriului, în acest sens transformând

instanța de recurs ordinar într-o instanță de apel, ceea ce excede scopul pentru care

aceasta a fost creată.

Mai mult, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la

modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune

achitarea inculpatului, după cum se solicită de recurent.

14.2 Colegiul penal lecturând textul recursului înaintat de către inculpat reține că,

nu s-a invocat nici un temei de drept prevăzut la art. 427 Cod de procedură penală, însă,

instanța de recurs constată că din textul recursului reiese că autorul critică condamnarea

sa, sub aspectul neîntrunirii elementelor infracțiunii incriminate, motiv care de fapt se

încadrează în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă

de instanțele de fond ori de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind

stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent. Sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

10

infracțiunii respective.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă dezacordul cu aprecierea

probelor și a vinovăției sale stabilită în comiterea infracțiunii incriminate. Astfel,

Colegiul constată că instanțele de fond și de apel, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la

dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludentei, atât pe cele obținute în

procesul urmăririi penale, cât și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face, ca

concluzia despre vinovăția lui Guzic Serghei în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

171 alin. (2) lit. c) Cod penal să fie justă și întemeiată.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu precizie soluția

dată de instanțele inferioare. În cazul în care acestea și-au motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească prin reluarea motivelor jurisdicției acestor

instanțe.

Necătînd la faptul că inculpatul vina nu a recunoscut, instanțele inferioare au

constatat că vinovăția acestuia pe deplin a fost dovedită prin declarațiile părții

vătămate, care au fost întru totul confirmate prin raportul de expertiză judiciară nr. 159

din 09.03.2017 (vol. I, f.d. 47-48), prin care s-a depistat echimoză în jurul ochiului

stâng, care a fost produsă prin acțiunea traumatică a unui obiect contodent dur.

Echimoza descrisă se califică ca vătămări corporale neînsemnate. Echimoza putea

apărea în cele mai diferite circumstanțe, inclusiv posibil și în cele indicate prin acțiunile

traumatică a unui obiect contodent dur cum ar fi pumnul. Vătămări corporale

caracteristice pentru opunerea de rezistență nu s-au depistat. Vătămări corporale

caracteristice pentru căderea de la înălțimea propriului corp nu s-au depistat. În

susținerea concluziei de vinovăție a inculpatului de cele încriminate vin și alte probe

ce au fost examinate de către instanțele inferioare minuțios și în coroborare una cu alta.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii incriminate

nu poate servi ca temei pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că, în cursul judecării

cauzei au fost administrate probe care confirmă cu certitudine vina acestuia în

comiterea infracțiunii nominalizate, iar cele invocate de recurent sub acest aspect sunt

apreciate de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la

apărare, urmărindu-se scopul evitării răspunderii penale. Afirmațiile recurentului,

precum că instanțele de fond incorect au apreciat probele punîndu-le la baza sentinței

de condamnare, nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursului declarat, deoarece,

ca probe acestea au fost colectate cu respectarea procedurii penale, verificate și

apreciate de instanțe în modul corespunzător.

Colegiul reiterează că o nouă reapreciere a probelor, după cum solicită recurentul,

11

nu poate fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai

temeiurile de drept prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, iar reaprecierea

probelor nu se regăsește printre ele.

La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu declanșează un control asupra

fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat corect normele de drept la faptele

constatate de instanța de fond și, după caz, de instanța de apel. Colegiul constată că

erori de drept în speța nominalizată nu s-au stabilit, acțiunilor săvârșite de către Guzic

Serghei li s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar pedeapsa i-a fost stabilită

cu respectarea prevederilor art. 7, 61,75, Cod penal, ținîndu-se seama de pericolul

social al faptei comise, de persoana vinovată, de toate circumstanțele cauzei care

agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă în limitele sancțiunii

normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, astfel temeiuri de a interveni în

hotărârile judecătorești atacate nu s-au stabilit.

Având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în

cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din cererile de recurs înaintate de avocatul Cojocar Rodica în numele

inculpatului și de inculpat nu și-au găsit confirmarea.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Cojocar Rodica în

numele inculpatului și de inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 19 februarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Guzic Serghei XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 august 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

12