1ra-903/20 — art.190 alin.2 lit.b CP

1ra-903/20 — art.190 alin.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-903/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecători: Toma Nadejda, Boico Victor,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin

și de către avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului Zghibarță Aurel,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

26 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Zghibarță Aurel xxxxx, născut la

xxxxx xxxxx xxxxx, originar din s. xxxxx,

r-nul xxxxx și domiciliat în xxxxx, str. xxxxx

xxxxx, ap. xxxxx.

Termenul de examinare:

prima instanță: 04.07.2018 - 30.11.2018

instanța de apel: 17.12.2018 - 11.03.2019

instanța de recurs: 23.05.2019 - 02.07.2019

instanța de apel: 08.08.2019 - 26.11.2019

instanța de recurs: 31.01.2020 – 30.09.2020

A C O N S T A T A T :

30 noiembrie 2018, Zghibarță Aurel a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2)

lit. b) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în domeniu gestionării banilor pe un termen de 3 (trei) ani.

În baza art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei cu

închisoare pe un termen de probațiune de 3 (trei) ani.

A fost dispusă încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate

Ghemu Nina, prejudiciul material în sumă de 600 euro, în valută națională

conform ratei de schimb la momentul executării, echivalentul a 6740 lei, și

prejudiciul moral în sumă de 3000 lei.

Zghibarță Aurel, în perioada anului 2016, împreună și prin înțelegere

prealabilă cu persoane nestabilite de organul de urmărire penală, a

1

implementat o schemă frauduloasă de acumulare a banilor de tipul piramidelor

financiare, care presupune obținerea unor venituri ilicite din atragerea cât mai

multor investiții de la persoane fizice, prin inducerea în eroare a mai multor

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința

calității substanțiale a obiectului, sub pretextul desfășurării unei afaceri, pentru

ca ulterior să însușească mijloacele bănești colectate, fără a realiza

angajamentele asumate, în așa mod recuperând mijloacele financiare plătite de

primii investitori din contul sumelor depuse de ultimii investitori, creându-și

în acest sens o structură proprie.

În acest scop, în perioada menționată, Zghibarță Aurel, acționând în

numele companiei străine „Kairos Planet”, deși nu era angajat al acesteia, nu

avea încheiat vreun contract de prestare a serviciilor pentru compania

respectivă sau împuterniciri de a o reprezenta, prin intermediul diferitor

măsuri de promovare a produselor companiei „Kairos Planet”, în cadrul unor

discuții individuale cu potențialii clienți, a întreprins măsuri concrete în

vederea recrutării cât mai multor persoane de pe teritoriul Republicii Moldova,

pe care prin diferite metode de influențare și manipulare, i-a indus în eroare cu

privire la faptul că în rezultatul activării pachetelor de înregistrare ale

companiei „Kairos Planet”, pe care le puteau procura la un preț ce varia de la

125 la 2777 dolari SUA, vor beneficia de posibilitatea legală de a obține

câștiguri bănești stabile din darea în chirie a memoriei calculatoarelor

personale, astfel încât, în dependență de prețul pachetului procurat, pe

conturile create în companie în rezultatul activării pachetelor respective lunar

vor fi acumulați bani virtuali, care timp de câteva luni vor acoperi costul

investiției și vor avea posibilitatea de a-i extrage de pe conturile deschise în

instituțiile financiare, fie de a-i utiliza la efectuarea plăților electronice. În așa

mod convingându-i să procure cât mai multe astfel de pachete pentru sine și

pentru alte persoane, după care, primind sumele bănești respective, fără a le

transfera pe conturile companiei „Kairos Planet” sau ale altei companii, precum

și fără a realiza angajamentele asumate, le-a însușit, utilizându-le în scopuri

personale sau repartizându-le în continuare persoanelor care făceau parte din

structura creată.

Astfel, în perioada lunilor iunie - iulie 2016, aflându-se în mun. Chișinău,

Zghibarță Aurel, implementând aceeași schemă de dobândire ilicită, prin

inducerea în eroare a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase, în privința calității substanțiale ale obiectului, în cadrul mai

multor discuții individuale, inducând-o în eroare privind posibilitatea legală de

a obține câștiguri bănești stabile din darea în chirie a memoriei calculatoarelor

personale, a convins-o pe Ghemu Nina să procure un pachet de înregistrare în

compania „Kairos Planet” și, fiind conștient despre imposibilitatea îndeplinirii

angajamentelor asumate, a primit de la ea suma de 1577 dolari SUA,

echivalentul a 31.222,75 lei, conform cursului oficial al Băncii Naționale a

Moldovei, bani pe care i-a însușit, în schimb ajutând-o să înregistreze la

14.07.2016 pe numele acesteia contul „xxxxx” pe pagina de internet a

2

companiei „Kairos Planet” pe care, pentru a crea o aparență a legalității

activității desfășurate și în vederea activării contului, i-a organizat transferul

sumei de 1577 de unități de așa-numită „valută internă”, cauzând părții

vătămate daune considerabile.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate de către instanță în baza

art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, escrocheria - adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducere în eroare a cet. Ghemu Nina și prezentarea

adevărată a unei fapte mincinoase în privința calității substanțiale a obiectului,

de două persoane, cu cauzarea de daune considerabile.

3.1. Procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale, Drozdov Ana, prin care a solicitat casarea parțială

a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

în domeniul gestionării banilor pe un termen de 3 ani.

În motivarea apelului, procurorul a menționat că instanța de judecată nu

a ținut cont de criteriile de individualizare a pedepsei și anume că inculpatul nu

a recunoscut vina în cadrul urmăririi penale și nici în instanța de judecată,

declarând că recunoaște vina doar parțial și se consideră vinovat de comiterea

contravenției prevăzute de art. 2631 Cod contravențional, de caracterul

infracțiunii incriminate, comiterea unei infracțiuni grave, prin intenție directă,

de faptul că prin infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, se

aduc atingere relațiilor sociale cu privire la ocrotirea patrimoniului persoanei,

de faptul că legiuitorul a prevăzut ca pedeapsa pentru asemenea fapte –

închisoarea, de faptul că nu a restituit prejudiciul material cauzat prin

infracțiune părții vătămate.

3.2. Avocatul Răileanu Petru, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie încetat procesul penal, în temeiul

art. 391 alin. (2) Cod de procedură penală, cu tragerea inculpatului la

răspundere contravențională în baza art. 2631 Cod contravențional.

În motivarea apelului, avocatul Răileanu Petru a menționat că:

- faptele comise de inculpat sunt prevăzute de o normă specială, și anume

de art. 2411 Cod penal, ca practicarea activității financiare fără înregistrare

și/sau fără autorizare (licențiere), în modul prevăzut de legislație, dacă aceasta

a cauzat daune în proporții mari;

- suma prejudiciului cauzat de inculpat nu constituie proporții deosebit

de mari, astfel lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2)

lit. b) și c) Cod penal, iar în acest caz este o componență specială prevăzută de

art. 2631 Cod contravențional.

11 martie 2019, apelul avocatului Răileanu Petru în numele inculpatului, a fost

respins ca nefondat.

Apelul declarat de procuror a fost admis, casată sentința în latura

pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost exclusă aplicarea

3

prevederilor art. 90 Cod penal în privința lui Zghibarță Aurel, dispunându-se

executarea pedepsei cu închisoare în penitenciar de tip semiînchis, din

momentul reținerii.

În rest, sentința a fost menținută.

avocatul Răileanu Petru și inculpatul Zghibarță Aurel.

Avocatul Răileanu Petru a solicitat casarea hotărârilor adoptate și

pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie încetat procesul penal, în temeiul

art. 391 alin. (2) Cod de procedură penală cu tragerea inculpatului la

răspundere contravențională în baza art. 2631 Cod contravențional și, respectiv

înlăturarea răspunderii contravenționale în legătură cu prescripția răspunderii

contravenționale.

Inculpatul, a solicitat casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri, prin care procesul penal să fie încetat, pe motiv că

nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b)

Cod penal, ori să-i fie recalificate acțiunile în baza art. 2631 Cod contravențional,

cu liberarea de răspundere contravențională, pe motivul intervenirii

termenului de prescripție.

02 iulie 2019, au fost admise recursurile ordinare declarate de către avocatul

Răileanu Petru și de inculpatul Zghibarță Aurel, casată total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 martie 2019, și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției emise, instanța de recurs ordinar a menționat

că, instanța de fond și cea de apel la judecarea cauzei au comis erori de drept,

fapt care le-a afectat hotărârile emise.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât

după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură

penală. Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă

din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea

formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind

sentința judecătorească, pct. 3.).

Instanța de recurs a reținut că în pofida acestor prescripții legale, instanța

de fond: a) nu a coroborat noua învinuire formulată inculpatului prin

ordonanța din 18.09.2018, conform cărei ultimul a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, adică: „dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare și prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase, în privința calității substanțiale ale obiectului...” cu

prescripțiile din art. 8, 10 și 118 alin. (2) Cod penal, sub aspectul că, în cazul în

care infracțiunea de escrocherie nu a fost decriminalizată după modificările

operate în art. 190 Cod penal prin Legea nr.179 din 26.07.2018, în vigoare din

17.08.2018, iar redacția nouă a normei în cauză nu înlătură caracterul

infracțional al faptei, nu ușurează pedeapsa și nu ameliorează în alt mod

situația persoanei ce a comis infracțiunea, adică nu are efect retroactiv,

4

acțiunile făptuitorului urmau a fi încadrate conform legii penale în vigoare la

momentul săvârșirii faptei, fiind o normă care cuprinde în întregime toate

semnele faptei prejudiciabile săvârșite. Calificativul imputat inculpatului „în

privința calității substanțiale ale obiectului” este unul incomplet, deci absolut

neclar, deoarece reprezintă doar o parte din cel prevăzut în dispoziția normei

vizate, cum ar fi: „în privința calităților substanțiale ale obiectului, actului juridic

nul sau anulabil”. Pe lângă aceasta, nu a fost elucidată, în niciun fel, esența

elementelor „calitatea substanțială a obiectului..., actului juridic nul sau

anulabil”, inclusiv coroborată cu acțiunile infracționale concrete și

împrejurările de fapt incriminate inculpatului; b) nu a apreciat toate probele și

fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete, de fapt și de drept,

specificate în rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care a respins probele

și versiunile aduse în sprijinul apărării. Nu s-a expus în niciun fel asupra

concluziei apărării că în acțiunile inculpatului, coroborate cu circumstanțele

concrete de fapt invocate în învinuirea reformulată, sunt prezente elementele

prevăzute de art. 2631 Cod contravențional; c) a constatat în descriptiv,

divergent și confuz, inițial că inculpatul: „...a primit de la ea suma de 1577 dolari

SUA, echivalentul a 31.222,75 lei, bani pe care i-a însușit…”, apoi că: „...acțiunea

civilă urmează a fi admisă parțial, deoarece suma dobânzii și altor plăți aferente

este puțin mai mică...”, iar în dispozitiv a indicat o soluție absolut neclară,

inconsecventă și contradictorie că: „Se încasează de la Zghibarță Aurel în

beneficiul lui Ghemu N. prejudiciul material cauzat în mărime de 600 euro...”.

Prin urmare, instanța de recurs a stabilit că prima instanță nu a judecat

fondul cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o

hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, acesta fiind expus

neclar.

La rândul său, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept ce

guvernează judecarea cauzei în ordine de apel, admițând următoarele erori: a)

nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale, menținând o

sentință nemotivată și neîntemeiată legal; b) reținând că latura obiectivă s-a

realizat, prin acțiunea adiacentă exprimată prin: „inducerea în eroare a acesteia,

manifestată prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința

părților, precum și prin comportament dolosiv și viclean…”, a depășit limitele

învinuirii formulate inculpatului, or, asemenea împrejurări de fapt și drept ca

„în privința părților, precum și prin comportament dolosiv și viclean” nu se

regăsesc în ordonanța de modificare a învinuirii din 18.09.2018; c) a respins

solicitarea apărării privind încetarea procesului penal, cu atragerea

inculpatului la răspundere contravențională pe art. 2631 Cod contravențional

pe motivul că: „cuantumul prejudiciului a fost probat de 1577 dolari SUA”, adică

5

absolut neclar și neîntemeiat, or, calificarea pe art. 2631 Cod contravențional nu

este condiționată de cuantumul prejudiciului; d) și-a întemeiat concluziile pe

probe neverificate în ședința de judecată a instanței de apel și neconsemnate în

procesul-verbal al ședinței de judecată, cum ar fi procesul verbal din

12.06.2018 privind examinarea site-ului web al companiei „Kairos Planet” și

procesul-verbal din 12.06.2018 privind examinarea sistemului informațional al

Serviciului Fiscal de Stat (f.d. 97, 115); e) nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul apărăii, în felul și esența probatorie în care acestea

au fost enunțate; f) excluzând aplicarea în privința inculpatului a prevederilor

art. 90 Cod penal, și-a motivat soluția și prin faptul că inculpatul nu și-a

recunoscut vina, însă, conform art. 66 alin. (2) pct. 2) și 8) Cod de procedură

penală, inculpatul are dreptul de a tăcea și a nu mărturisi împotriva sa, să facă

declarații sau să refuze de a le face, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea

declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații

acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa. Potrivit art. 103

alin. (3), 104 alin. (2) Cod de procedură penală, inculpatul nu poate fi forțat să

mărturisească împotriva sau să-și recunoască vinovăția și nu poate fi tras la

răspundere pentru refuzul de a face astfel de declarații. Argumentul că

inculpatul nu și-a recunoscut vina, instanța de recurs la apreciat ca absolut

neîntemeiat, or, această circumstanță constituie un drept legal al inculpatului

și nu face parte din categoria celor agravante, prevăzute în art. 77 Cod penal.

Chișinău din 26 noiembrie 2019, apelul avocatului Raileanu Petru în interesele

inculpatului Zghibarță Aurel, a fost respins.

Apelul procurorului în Procuratura pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale, Drozdov Ana, a fost admis, dispunându-se casarea

totală a sentinței, pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care:

Zghibarță Aurel a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în domeniul financiar pe un termen de 3 (trei) ani.

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, a fost dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probațiune

de 3 (trei) ani.

A fost dispusă încasarea din contul lui Zghibarță Aurel în beneficiul lui

Ghemu Nina prejudiciul material cauzat în mărime de 600 (șase sute) Euro în

valută națională conform ratei de schimb valutar a BNM la momentul executării

hotărârii și prejudiciul moral în mărime de 5000 (cinci mii) lei.

7.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prin

Legea nr. 179/26.07.2018, pentru modificarea unor acte legislative, publicată

în Monitorul Oficial al R. Moldova, 309-320/498, 17.08.2018, au survenit

modificări la art. 190 Cod penal, prin prisma art. 10 Codul penal, acțiunile

inculpatului Zghibarță Aurel urmând a fi calificate în baza art. 190 alin.(2) lit. b)

6

Cod penal (în redacția Legii 985-XV din 18.04.2002), or după modificările

operate în art. 190 Cod penal prin Legea nr.179 din 26.07.2018, în vigoare din

17.08.2018, redacția nouă a normei în cauză nu înlătură caracterul infracțional

al faptei, nu ușurează pedeapsa și nu ameliorează în alt mod situația persoanei

ce a comis infracțiunea, adică nu are efect retroactiv, acțiunile făptuitorului

urmau a fi încadrate conform legii penale în vigoare la momentul săvârșirii

faptei, fiind o normă care cuprinde în întregime toate semnele faptei

prejudiciabile săvârșite.

În așa fel, instanța de apel a considerat că prin modificările legislative ale

art. 190 Cod penal, legislatorul n-a dezincriminat escrocheria, n-a schimbat

conceptul escrocheriei sau conținutul ei, ci, ținând cont de recomandările CEDO

și ale altor documente naționale, regionale și internaționale, cât și de Hotărârile

Curții Constituționale a R. Moldova privitor la previzibilitatea normei penale, a

înlocuit sintagmele prea generale, cum erau înșelăciunea sau abuzul de

încredere, cu fapte prejudiciabile, metode și mijloace de comitere a escrocheriei

mai concrete, mai clare.

Instanța de apel analizând totalitatea de probe acumulate la cauza penală

sus-indicată și apreciindu-le, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, a constatat că:

Zghibarță Aurel, în perioada anului 2016, împreună și prin înțelegere

prealabilă cu persoane nestabilite de organul de urmărire penală, a

implementat o schemă frauduloasă de acumulare a banilor de tipul piramidelor

financiare, care presupune obținerea unor venituri ilicite din atragerea cât mai

multor investiții de la persoane fizice, prin inducerea în eroare a mai multor

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința

calității substanțiale ale obiectului, sub pretextul desfășurării unei afaceri,

pentru ca ulterior să însușească mijloacele bănești colectate, fără a realiza

angajamentele asumate, în așa mod recuperând mijloacele financiare plătite de

primii investitori din contul sumelor depuse de ultimii investitori, creându-și

în acest sens o structură proprie.

În acest scop, în perioada menționată, Zghibarță Aurel, acționând în

numele companiei străine „Kairos Planet”, deși nu era angajat al acesteia, nu

avea încheiat vreun contract de prestare a serviciilor pentru compania

respectivă sau împuterniciri de a o reprezenta, prin intermediul diferitor

măsuri de promovare a produselor companiei „Kairos Planet”, în cadrul unor

discuții individuale cu potențialii clienți, a întreprins măsuri concrete în

vederea recrutării cât mai multor persoane de pe teritoriul Republicii Moldova,

pe care prin diferite metode de influențare și manipulare, i-a indus în eroare cu

privire la faptul că în rezultatul activării pachetelor de înregistrare ale

companiei „Kairos Planet”, pe care le puteau procura la un preț ce varia de la

125 la 2777 dolari SUA, vor beneficia de posibilitatea legală de a obține

câștiguri bănești stabile din darea în chirie a memoriei calculatoarelor

7

personale, astfel încât, în dependență de prețul pachetului procurat, pe

conturile create în companie în rezultatul activării pachetelor respective lunar

vor fi acumulați bani virtuali, care timp de câteva luni vor acoperi costul

investiției și vor avea posibilitatea de a-i extrage de pe conturile deschise în

instituțiile financiare, fie de a-i utiliza la efectuarea plăților electronice. În așa

mod convingându-i să procure cât mai multe astfel de pachete pentru sine și

pentru alte persoane, după care, primind sumele bănești respective, fără a le

transfera pe conturile companiei „Kairos Planet” sau ale altei companii, precum

și fără a realiza angajamentele asumate, le-a însușit, utilizându-le în scopuri

personale sau repartizându-le în continuare persoanelor care făceau parte din

structura creată.

Astfel, în perioada lunilor iunie - iulie 2016, aflându-se în mun. Chișinău,

Zghibarță Aurel, implementând aceeași schemă de dobândire ilicită, prin

inducerea în eroare a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase, în privința calității substanțiale ale obiectului, în cadrul mai

multor discuții individuale, inducând-o în eroare privind posibilitatea legală de

a obține câștiguri bănești stabile din darea în chirie a memoriei calculatoarelor

personale, a convins-o pe Ghemu N. să procure un pachet de înregistrare în

compania „Kairos Planet” și, fiind conștient despre imposibilitatea îndeplinirii

angajamentelor asumate, a primit de la ea suma de 1577 dolari SUA,

echivalentul a 31.222,75 lei, conform cursului oficial al Băncii Naționale a

Moldovei, bani pe care i-a însușit, în schimb ajutând-o să înregistreze la

14.07.2016 pe numele acesteia contul „xxxxx” pe pagina de internet a

companiei „Kairos Planet” pe care, pentru a crea o aparență a legalității

activității desfășurate și în vederea activării contului, i-a organizat transferul

sumei de 1577 de unități de așa-numită „valută internă”, cauzând părți

vătămate daune considerabile.

Instanța de apel a reținut declarațiile inculpatului Zghibarța Aurel care

fiind audiat în fața instanței de apel a comunicat că declarațiile date la

urmărirea penală și în instanța de fond le susține integral, iar în ședința

instanței de apel inculpatul Zghibarță Aurel a declarat că învinuirea îi este clară,

vina nu recunoaște, menționând că din punct de vedere social, el este ca și parte

vătămată, cum ea a achitat o sumă de bani așa și el a achitat.

Cu toate că inculpatul Zghibarță Aurel a recunoscut vina parțial, instanța

de apel a considerat că vina lui în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (2) lit. b) Cod penal, se probează, cu certitudine, prin următoarea sistemă

de probe analizate și apreciate de instanța de apel prin prisma prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, cum sunt: conținutul declarațiilor părții

vătămate Ghemu Nina (f.d. 206-208 vol. I); conținutul procesului-verbal din

05.09.2017, privind examinarea contului „xxxxx” pe pagina de internet a

companiei „Kairos Planet”, înregistrat de către Zghibarța Aurel pe numele cet.

Ghemu Nina (f.d. 17-19 vol. I); conținutul procesului-verbal din 19.03.2018,

privind examinarea extraselor din rețeaua de socializare „Facebook”,

prezentate de către Ghemu Nina, care reprezintă discuțiile acesteia cu Galina

8

Draguțan (f.d. 85 vol. I); conținutul procesului-verbal din 12.06.2018, privind

examinarea site-ului web al companiei „Kairos Planet” (f.d. 97 vol. I); conținutul

procesului-verbal din 12.06.2018, privind examinarea sistemului

informațional al Serviciului Fiscal de Stat (f.d. 115 vol. I); conținutul

procesului-verbal din 18.06.2018, privind examinarea sistemului

informațional „ACCES web „Registru’' al Agenției Servicii Publice (f.d. 119

vol. I); extrasele din rețeaua de socializare „Facebook”, prezentate de către

Ghemu Nina, care reprezintă discuțiile acesteia cu Nagomir Mihai și

Zghibarța Aurel (f.d. 22-56 vol. I); extrasele din rețeaua de socializare

„Facebook”, prezentate de către Ghemu Nina (f.d. 77-84 vol. I); ordinul de plată

din 24.10.2016, privind transferul sumei de 430 euro în adresa cet. Ghemu Nina

prin sistemul de plăți „PaySera”, fără a fi indicată vreo companie cu denumirea

„Kairos” (f.d. 57) vol. I; recipisa eliberată de Ghemu Nina, prin care ultima

confirmă faptul primirii sumei de 400 euro de la Zghibarța Aurel la 29.12.2017

(f.d. 75 vol. I); extrasele de pe site-ul web al companiei „Kairos Planet”

(f.d. 98-113 vol. I); extrasele din sistemul informațional al Serviciului Fiscal de

Stat, prin care se constată că contribuabilul Zghibarța Aurel, în perioada anilor

2015 - 2016 nu a obținut careva venituri de la vreo companie cu denumirea

„Kairos Planet” sau „Kairos Technologies” și, respectiv, nu a fost angajat al

acestora (f.d. 116-117 vol. I); extrasele din sistemul informațional „ACCES web

„Registru” al Agenției Servicii Publice, prin care se constată că în Registrul de

stat al persoanelor juridice lipsesc date cu privire la înregistrarea companiilor

cu denumirea „Kairos Planet” sau „Kairos Technologies” (f.d. 27-28 vol. I).

Instanța de apel apreciind probele administrate de acuzatorul de stat din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității acestora a

stabilit ca fiind constatată vina lui Zghibarță Aurel în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită

de două sau mai multe persoane.

Astfel, în opinia instanței de apel prin declarațiile părții vătămate se

demonstrează cu certitudine intenția inculpatului, prin înșelăciune și abuz de

încredere de a estorca bani de la acesta, cu unele promisiuni date ei precum că

suma de bani care v-a fi încasată de la ea v-a putea fi ulterior câștigată dublu

sau chiar triplu pe parcursul unui an de zile.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond în mod justificat a stabilit

că totalitatea probelor cercetate demonstrează cert vina inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal și în mod

întemeiat a apreciat critic declarațiile lui Zghibarță Aurel ca fiind o versiune ce

reflectă tendința inculpatului de a se apăra și eschiva de la răspunderea penală.

Raportând conținutul componenței infracțiunii de escrocherie cu

semnele stabilite în respectiva speță, instanța de apel a constatat că în acțiunile

lui Zghibarță Aurel sunt întrunite toate elementele infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, culpabilitatea acesteia rămânând în afara a

careva dubii rezonabile.

9

Instanța de apel reiterând conținutul prevederilor art. 61 și 75-78 Cod

penal, a notat că circumstanțe atenuante și agravante, la caz nu au fost stabilite,

ținând cont de personalitatea inculpatului Zghibarță Aurel, dar și de faptul că

infracțiunea comisă de acesta face parte din categoria celor grave, de asemenea

ținând cont de faptul că inculpatul nu a fost anterior condamnat, este angajat în

câmpul muncii, este familist are la întreținere 2 copii minori, a recuperat parțial

paguba cauzată, instanța de apel a considerat rațională aplicarea inculpatului

Zghibarță Aurel a unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de

4 (patru) ani, cu suspendarea executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal,

pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani, cu stabilirea obligațiunilor în

temeiul art. 90 alin. (6) Cod penal.

Cu referire la acțiunea civilă, partea vătămată Ghemu Nina a solicitat

încasarea din contul lui Zghibarță Aurel prejudiciul material cauzat în mărime

de 600 euro și 7000 lei ce constituie dobânda aferentă contractului de credit și

prejudiciul moral în mărime de 5000 lei, însă instanța de apel a concluzionat că

acțiunea civilă urmează a admisă parțial în partea încasării prejudiciului

material în mărime de 600 euro și în partea încasării prejudiciului moral în

mărime de 5000 lei, iar în partea încasării prejudiciului material în mărime de

7000 lei ce constituie dobânda și alte plăți aferente contractului de creditare

urmează a fi respins, or partea vătămată nu a probat prin careva materiale

această sumă potrivit actelor anexate suma dobânzii și altor plăți aferente fiind

mai mică.

recursuri ordinare:

8.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Scutelnic Cătălin, prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel în latura

pedepsei stabilite inculpatului, cu remiterea cauzei la rejudecare în această

parte.

În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- soluția instanței de apel cu privire la pedeapsa numită lui

Zghibarță Aurel, este greșită, or, modalitatea de motivare a soluției pe cauza

dată fără a constata careva temeiuri legale privind aplicarea unei pedepse în

derogare de la principiile procesual penale;

- instanța de apel în mod eronat a interpretat și aplicat pe caz prevederile

art. 75 Cod penal și la alegerea și aplicarea pedepsei numite lui Zghibarță Aurel

Andrei nu a ținut cont de circumstanțele prezentei cauze penale, de rezonanța

social sporită a faptei comise și consecințele provocate de impactul acestei

fapte;

- la aplicarea pedepsei instanța de apel nu a motivat în nici un fel

oportunitatea aplicării față de condamnat a pedepsei diminuate spre minimul

numit, nu a constatat și stabilit circumstanțele cauzei și persoanei celui vinovat,

care ar justifica concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită;

10

- instanțele de judecată nu au ținut cont de însăși personalitatea

inculpatului Zghibarță Aurel, or pe caz a fost constatat că nici la momentul

reexaminării cauzei în instanța de apel inculpatul nu doar că nu s-a căit de cele

comise, ba chiar mai mult nici nu a reparat prejudiciul material cauzat părții

vătămate, prin ce se dovedește că acea pedeapsă prea blândă aplicată nu-și va

atinge scopul și nu v-a duce atât la restabilirea echității sociale cât și a

drepturilor și intereselor persoanelor lezate;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de

către procuror în apel, din ce reiese că hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția iar motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii, ceea ce echivalează conform prevederilor art. 435 Cod de procedură

penală cu nerezolvarea fondului apelului, din care considerente decizia

urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel.

8.2. Avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului, prin care, invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului, avocatul a menționat că:

- decizia instanței de apel este una neîntemeiată, care urmează a fi casată

integral, cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri privind achitarea

lui Zghibarță Aurel din motivele ce urmează;

- instanța de apel nu a motivat decizia privind condamnarea lui

Zghibarță Aurel privind capătul de acuzare privind art. 190 Cod penal.

Ignorarea jurisprudenței CEDO și încălcarea prevederilor art. 24, 26 Cod de

procedură penală, lezează dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept

garantat de art. 6 CEDO;

- instanța de apel nu a elucidat toate împrejurările descrise în decizia

anterioară a Curții Supreme de Justiție;

- în acest caz este o componentă specială, prevăzută de art. 2631 Codul

contravențional. Curtea Europeană în jurisprudența sa, s-a pronunțat în

favoarea folosirii măsurilor neprivative de libertate (cauza Varga vs Ungaria,

hotărârea din 10 martie 2015, § 104; cauza Norbert Sikorski vs Polonia hotărârea

din 22 octombrie 2009, §158), statuând că trebuie să se ia în considerare

alternativele disponibile detenției și nu aplicarea automată a pedepsei

închisorii (Kyprianou v. Cipru, hotărârea din 15 decembrie 2005, §108). Or, o

pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

11

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante,

erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

9.1. Cu referire la recursul declarat de către avocatul Răileanu Petru în

numele inculpatului.

Din conținutul recursului declarat se atestă că apărarea invocă temeiul

pentru declararea recursului prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, potrivit cărui hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazurile când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Având în vedere motivele invocate de recurent, Colegiul penal amintește

că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele

faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute

de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele

constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele

atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei se atestă, că prima instanță l-a

recunoscut vinovat pe Zghibarță Aurel de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa pe termen de 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniu gestionării

banilor pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 90 Cod penal, s-a dispus

suspendarea executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probațiune de

3 ani.

Fiind investită cu judecarea cauzei în ordine de apel, prin decizia

Colegiului penal al Curți de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2019, apelul

avocatului Raileanu Petru în interesele inculpatului Zghibarță Aurel, a fost

respins.

12

Apelul procurorului în Procuratura pentru Combaterea Criminalității

Organizate și Cauze Speciale, Drozdov Ana, a fost admis, dispunându-se casarea

totală a sentinței, pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care:

Zghibarță Aurel a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în domeniul financiar pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, a fost dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probațiune

de 3 ani.

Raportând argumentele recursului la conținutul deciziei atacate, Colegiul

penal constată că instanța de apel a dat o argumentare amplă soluției

pronunțate, apreciind cu certitudine că în baza probelor cercetate, vinovăția lui

Zghibarță Aurel în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b)

Cod penal, a fost demonstrată pe deplin.

La caz, Colegiul penal reține, că argumentele invocate în cererea de recurs

cu privire la achitarea inculpatului au constituit obiect de examinare în cadrul

judecării cauzei în instanța de apel, cărora le-a fost dată aprecierea și motivarea

corespunzătoare.

Având în vedere motivele ce au stat la baza pronunțării soluției

contestate, Colegiul penal a ajuns la concluzia, că instanța de apel corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, ajungând la o concluzie

întemeiată privind vinovăția lui Zghibarță Aurel în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, escrocheria - adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin inducere în eroare a cet. Ghemu Nina și

prezentarea adevărată a unei fapte mincinoase în privința calității substanțiale

a obiectului, de două persoane, cu cauzarea de daune considerabile.

Așadar, nu pot fi reținute argumentele apărării precum că în acțiunile

inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii, or, din conținutul deciziei

atacate rezultă cu claritate că instanța de apel, a apreciat obiectiv cumulul de

probe, inclusiv prin prisma practicii judiciare, constatând că argumentele

apărării despre nevinovăția inculpatului în comiterea faptei penale incriminate

se combat prin totalitatea de probe cercetate în ședința de judecată care

demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de

escrocherie.

În opinia instanței de recurs nu pot fi reținute nici argumentele

recurentului cu privire la necesitatea reîncadrării faptelor inculpatului în baza

art. 2631 Cod contravențional - organizarea de structuri financiare ilegale, ori la

încadrarea juridică a acțiunilor incriminate inculpatului, instanța de apel a

motivat detaliat prezența în acțiunile inculpatului Zghibarță Aurel a tuturor

13

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b)

Cod penal, în acest sens nefiind semnalate careva erori.

Colegiul penal apreciază ca declarative și argumentele apărării prin care

se invocă nemotivarea pedepsei stabilite inculpatului, or, la capitolul

individualizării pedepsei, instanța de apel, prin prisma prevederilor art. 7, 61,

75, 76, 77 Cod penal, detaliat a argumentat necesitatea aplicării lui

Zghibarță Aurel a pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul financiar pe un termen de 3

ani, precum și aplicarea art. 90 alin. (1) Cod penal, dispunând suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probațiune

de 3 ani.

În consecință, Colegiul penal conchide, că la examinarea recursului

declarat de avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului Zghibarță Aurel, nu

au fost stabilite careva erori de drept care ar condiționa casarea deciziei

contestate, impunându-se soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

9.2. Cu referire la recursul declarat de către procuror.

Potrivit recursului, partea acuzării își exprimă dezacordul doar cu faptul

că pedeapsa aplicată este prea blândă, invocând temeiul pentru recurs prevăzut

la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală care prevede, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând decizia instanței de apel, în raport cu argumentele recursului

privind aplicarea față de inculpat a unei pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, Colegiul constată, că astfel de temei nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat.

În acest sens Colegiul penal reiterează, că potrivit prevederilor art. 7 Cod

penal, la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și,

respectiv, are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

În conformitate cu art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

14

pedeapsă mai aspră din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Conform deciziei instanței de apel, inculpatul Zghibarță Aurel a fost

recunoscut vinovat în baza art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții în domeniul financiar pe un termen de 3 ani, iar în temeiul

art. 90 alin. (1) Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare, pe un termen de probațiune de 3 ani.

La data săvârșirii infracțiunii, sancțiunea normei incriminate prevedea

pedeapsa cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unități convenționale sau cu

închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la

3 ani.

Având în vedere aceste prevederi legale, Colegiul penal apreciază ca

declarative argumentele acuzatorului de stat privind aplicarea față de inculpat

a pedepsei minime prevăzute de norma incriminată, or, potrivit deciziei supuse

recursului, la capitolul individualizării pedepsei instanța de apel a ținut cont de

personalitatea inculpatului Zghibarță Aurel, de lipsa circumstanțelor atenuante

și agravante, de faptul că infracțiunea comisă de acesta face parte din categoria

celor grave, de asemenea ținând cont de faptul că inculpatul nu a fost anterior

condamnat, este angajat în câmpul muncii, este familist are la întreținere 2 copii

minori, a recuperat parțial paguba cauzată.

Totodată instanța de apel a menționat, că pedeapsa aplicată urmează să

contribuie la formarea unei atitudini de respect față de legea penală, precum și

de valorile sociale și interesele protejate de acestea din partea condamnatului,

acesta urmând să-și modifice comportamentul în conformitate cu prevederile

legii.

Astfel, Colegiul penal consideră, că instanța de apel, individualizând

pedeapsa inculpatului a ținut cont de prevederile legale expuse supra și a

motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii, cu suspendarea

executării acesteia condiționat, în baza tuturor circumstanțelor constatate în

speță, determinante pentru stabilirea pedepsei.

Pedeapsa este echitabilă când impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei, statului și întregii societăți perturbate prin infracțiune.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea

pedepsei inculpatului Zghibarță Aurel, instanța de apel nu a comis erori de

drept, pedeapsa aplicată inculpatului este una corectă, deoarece la stabilirea

acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele recursului în acest

sens sunt neîntemeiate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de

recurent prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a

15

găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de eroare de drept în speța

examinată nu s-a comis, prin urmare, hotărârea atacată este legală și

întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul

Răileanu Petru în numele inculpatului Zghibarță Aurel, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2019, în cauza

penală în privința lui Zghibarță Aurel xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 noiembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

16