1ra-5/20 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-5/20 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-5/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Stratulat Galina

Bejenaru Iurie

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către

partea vătămată Axentii Aurica, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2018, în cauza penală în privința lui

Lihovețchi Alexandru xxxxx, născut la

xxxxx, originar xxxxx, domiciliat xxxxx

și

Guțanu Iurie xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat în xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.08.2011 – 27.04.2016;

Instanța de apel: 24.06.2016 – 05.12.2016;

Instanța de recurs: 05.04.2017 – 30.05.2017;

Instanța de apel: 25.08.2017 – 08.06.2018;

Instanța de recurs: 12.04.2019 – 28.05.2020.

A C O N S T A T A T:

Lihovețchi Alexandru și Guțanu Iurie au fost recunoscuți vinovați și condamnați în

baza art. 190 alin. (5) Cod penal, fiindu-le stabilită pedeapsa de 8 ani și 6 luni

închisoare, fiecăruia, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita

activități legate de circulația mijloacelor bănești sau mijloacelor materiale pe un

termen de 4 (patru) ani, cu executarea în penitenciar de tip închis.

1

Acțiunea civilă a fost admisă, fiind dispusă încasarea în mod solidar din

contul lui Lihovețchi Alexandru și Guțanu Iurie în beneficiul lui Axenti Aurica a

prejudiciului material, în mărimea echivalentului în lei la data executării, a sumei

de 3500 euro.

Lihovețchi Alexandru, prin înțelegere prealabilă cu Guțanu Iurie, în perioada

10 noiembrie 2010-11 mai 2011, au dobândit prin înșelăciune de la Axenti Aurica,

mijloace financiare în sumă de 10 000 euro, ce constituie proporții deosebit de

mari în următoarele circumstanțe:

La 27 iulie 2010, prin încheierea Curții de Apel Economice, în dosarul nr. 2e-

965/2010, a fost admisă spre examinare cererea înaintată de către reprezentantul

SRL ,,Amir”, Sidorenco Maxim privind intentarea procesului de insolvabilitate în

privința ÎI ,,Diacon T.N.”. Prin aceeași încheiere s-a dispus desemnarea în calitate

de administrator provizoriu al insolvabilității ÎI ,,Diacon T.N.”, Lihovețchi

Alexandru.

Întru realizarea intențiilor sale criminale, având scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, Lihovețchi Alexandru, prin înțelegere prealabilă cu

Guțanu Iurie, a contactat-o pe Axenti Aurica, căreia i-a comunicat că pentru suma

de 10000 euro nu-i va pune impedimente, or va facilita, la realizarea dreptului său

de creditor-ipotecar asupra imobilului ce-i aparține cu drept de proprietate

ÎI ,,Diacon T.N.”, amplasat pe xxxxx, și-l va determina pe presupusul reprezentant

al SRL ,,Amir”, Guțanu Iurie să retragă cererea de intentare a procesului de

insolvabilitate în privința ÎI ,,Diacon T.N.”.

Totodată, la întâlnirile avute cu Axenti Aurica, Lihovețchi Alexandru îl

prezenta pe Guțanu Iurie, ca fiind reprezentantul SRL ,,Amir”, fapt care nu

corespunde realității, or, acesta nu este angajatul respectivei companii și nu a fost

împuternicit să reprezinte interesele acesteia de către directorul, Fakir Derar.

La 10 noiembrie 2010, în rezultatul efectuării măsurilor operative, în baza

deciziei privind transmiterea banilor din 10 noiembrie 2011, Lihovețchi Alexandru

împreună cu Guțanu Iurie, au primit de la Axenti Aurica mijloace financiare în

sumă de 3500 euro, care potrivit ratei oficiale a BNM la data transmiterii

constituiau 55 553,75 lei.

Totodată, întru asigurarea primirii ultimei tranșe de bani, dorind să creeze

impresia prezenței unor relații civile, Lihovețchi Alexandru împreună cu

Guțanu Iurie au determinat-o pe Axenti Aurica să întocmească o recipisă fictivă pe

numele ultimului, precum că a luat cu împrumut de la acesta mijloace financiare în

sumă de 6500 euro și se obligă să-i restituie într-o perioadă scurtă de timp, iar în

cazul în care nu-i va achita în termen, urmează să achite penalități.

Ulterior, la 13 ianuarie 2011, Guțanu Iurie prin înțelegere prealabilă cu

Lihovețchi Alexandru a expediat în adresa lui Axenti Aurica o reclamație, prin care

îi solicita să achite presupusa datorie, în mărime de 6500 euro, indicată în recipisa

fictivă din 10 noiembrie 2010.

2

La 11 mai 2011, continuându-și acțiunile sale ilegale, în rezultatul efectuării

măsurilor operative în baza deciziei privind transmiterea banilor din 10 mai 2011,

Lihovețchi Alexandru împreună cu Guțanu Iurie au primit de la Axenti Aurica

mijloace financiare în sumă de 6500 euro, care potrivit ratei oficiale a BNM la data

transmiterii, constituiau 106 231,45 lei, fiind reținuți în flagrant delict.

Lihovețchi Alexandru fiind în înțelegere prealabilă cu Guțanu Iurie și având

scopul unic de a dobândi ilicit bunurile părții vătămate Axenti Aurica, prin

înșelăciune au dobândit mijloace bănești în sumă totală de 10 000 euro, care

conform ratei BNM constituie 161 785,20 lei, calificându-se drept proporții

deosebit de mari.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi

hotărâri de achitare, cu respingerea acțiunii civile.

În motivarea apelului a invocat că, instanța a apreciat arbitrar și eronat

probele și circumstanțele cauzei, lipsesc elementele infracțiunii incriminate, cauza

penală a fost trimisă în instanță fără a avea o parte vătămată, au fost admise drept

probe mai multe înregistrări și interceptări neautorizate în mod corespunzător;

Totodată a relatat că, instanța a apreciat eronat rolul inculpatului

Guțanu Iurie, nefiind probată participarea acestuia în realizarea actului

infracțional. La baza sentinței de condamnare a lui Guțanu Iurie au fost puse probe

care se referă la Lihovețchi Alexandru, instanța încălcând principiul de

individualizare a pedepsei penale, instanța eronat a constatat că oferirea lui Axenti

Aurica a împrumutului solicitat este o infracțiune, nefiind probate elementele ca:

dobândirea ilicită a bunurilor, înțelegerea prealabilă dintre Guțanu Iurie și

Lihovețchi Alexandru, „activismul desăvârșit” al inculpatului în înșelăciune,

intenția directă a acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate, precum și însăși

existența înșelăciunii.

A menționat, că instanța eronat, în lipsa unei opinii a unui specialist în

domeniu sau a vreunei expertize și concluzii, a constatat că discuțiile dintre

Lihovețchi Alexandru și Axenti Aurica au avut loc cu utilizarea procedeelor

psihologice.

Totodată, instanța eronat a constatat că, prin infracțiune, lui Axenti Aurica i-

a fost cauzat prejudiciu material, or banii în număr de 6500 euro sau 10000 euro

nu sunt din patrimoniul acesteia, or, la dosar sunt anexați 6500 euro marcați

cu ,,mită CCCEC”, ,,mită 2010” probabil folosiți anterior la documentarea altor

cauze penale, iar suma de 3500 euro în general nu poate fi reținută nefiind

documentată în noiembrie 2010.

Relevă că în învinuire inculpatului i se incriminează primirea sumei de 3500

euro, însă nu este nici o probă în confirmarea acestui fapt, instanța urma să

aprecieze critic versiunea că banii nu sunt din bugetul de stat, dar ai lui

Axenti Aurica, deoarece din certificatele eliberate de CNA se indică chipurile că

banii sunt din sursele lui Axenti Aurica, iar în al doilea certificat se indică că suma

3

de 10000 euro a fost primită de CNA de la Axenti Aurica, certificate care sunt

inadmisibile și că în general de la Axenti Aurica personal nu au fost dobândite

careva sume de bani, ceea ce încă o dată confirmă neîntrunirea laturii obiective a

infracțiunii.

A invocat apărarea, că acțiunea civilă este neîntemeiată, or, neexistând

prejudiciu, nici fapta ilegală cauzatoare de prejudiciu rezultă că nu sunt întrunite

elementele răspunderii civile delictuale și acțiunea civilă urmează a fi respinsă.

inculpatul Lihovețchi Alexandru, de asemenea au contestat sentința cu apel,

solicitând casarea acesteia cu pronunțarea hotărâri de achitare de sub învinuirea

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

În motivarea apelului au invocat că, nu s-a constatat fapta infracțiunii și

urmează să fie dispusă respingerea acțiunii civile.

În opinia apărării, prima instanță a apreciat arbitrar și eronat probele și

circumstanțele cauzei, nu a luat în considerație că obligațiile asumate de către

inculpat ca cererea de insolvabilitate să fie retrasă, au fost îndeplinite la timp și

cererea de revocare a procesului de insolvabilitate a fost retrasă de către

Sidorenco Maxim la solicitarea inculpatului, precum și că Axenti Aurica cunoștea

că anume Sidorenco Maxim este reprezentantul SRL „Amir” și nu Guțanu Iurie.

Astfel, în cauză lipsește latura subiectivă a infracțiunii - intenția de a nu

îndeplini angajamentul asumat, pe când Lihovețchi Alexandru a îndeplinit

angajamentul, cererea fiind retrasă în judecată.

Totodată au mai relatat avocații că, în acuzare se indică că înșelăciunea

constă în faptul că declarația de insolvență trebuia luată de Guțanu Iurie, dar a luat-

o Sidorenco Maxim, însă instanța nu a ținut cont că Axenti Aurica de nenumărate

ori a declarat că ei nu îi era principal cine va lua cererea de insolvență, important

îi era ca s-o retragă, astfel nimeni nu a înșelat-o.

În urma înțelegerii avute cu inculpații Axenti Aurica a avut profituri

materiale substanțiale, instanța nu a reținut că în plângerile inițiale Axenti Aurica

nu a indicat că Guțanu Iurie nu este reprezentantul SRL ,,Amir” și că acesta va

retrage cererea de insolvabilitate, iar în convorbirea din 10 octombrie 2010 lui

Axenti Aurica nu i s-a comunicat că Guțanu Iurie reprezintă firma dată.

La fel instanța nu a luat în considerație declarațiile lui T. Diacon,

M. Sidorenco și M. Bolotov care au declarat că Axenti Aurica cunoștea că

reprezentant al SRL ,,Amir” este Sidorenco Maxim, dar nu Guțanu Iurie, și a

martorului Sorochin Iurie, care a declarat că de mai multe ori s-a întâlnit cu Axenti

Aurica și aceasta știa că el, de asemenea, este reprezentantul SRL ,,Amir”, astfel nu-

i dovedit faptul că acesta a fost înșelată.

Au invocat apelanții, că în acțiunile inculpatului lipsește componența laturii

obiective - scopul de profit, cauza penală a fost trimisă în instanță fără a avea o

parte vătămată; au fost admise drept probe mai multe înregistrări și interceptări

neautorizate în mod corespunzător.

4

De asemenea au mai relatat că, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii imputate nu este probată, iar toate învinuirile aduse au la bază doar

declarațiile lui Axenti Aurica; instanța eronat, în lipsa unei opinii a unui specialist

în domeniu sau a vreunei expertize și concluzii, a constatat că discuțiile dintre

Lihovețchi Alexandru și Axenti Aurica au avut loc cu utilizarea procedeelor

psihologice, în cauză se dovedește că a avut loc o provocare din partea lui

Axenti Aurica, care personal de nenumărate ori îl telefona pe inculpat și nimeni nu

a exercitat presiune asupra ei, nu s-a luat în considerație că infracțiunea

incriminată este una materială și se consideră consumată în momentul când

vinovatul a avut posibilitatea reală să intre în posesia și folosința bunurilor părții

vătămate, ceea ce nu a avut loc în cazul dat, banii fiind ridicați de către colaboratorii

CCCEC în timpul reținerii.

Atât organul de urmărire penală, cât și instanța de judecată au comis

încălcări esențiale de procedură, or, înregistrarea audio din 07 octombrie 2010 a

fost efectuată până la începerea urmăririi penale.

Totodată cauza a fost pornită la 21 octombrie 2010 în baza art. 333 alin. (3)

lit. a) Cod penal numai în privința lui Lihovețchi Alexandru ,,in personam”, iar în

privința lui Guțanu Iurie cauza a pornită ,,in personam”, numai la 20 mai 2011,

acesta fiind reținut ilegal, nefiind pornite în privința lui careva cauze penale și prin

urmare acțiunile de urmărire penală urmează a fi declarate nule, mai mult,

calitatea de bănuiți a acestora, potrivit art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură

penală, a încetat de drept la expirarea termenului de 3 luni, adică la 21 ianuarie

2011 și desfășurarea ulterioară a urmăririi penale a fost efectuată cu încălcarea

prevederilor CEDO și nu are efecte juridice, astfel toate acțiunile de urmărire

penală, inclusiv și reținerea inculpaților după 21 ianuarie 2011 sunt ilegale și

urmează a fi declarate nule.

Au mai invocat și faptul că, acțiunile efectuate de directorul CCCEC,

V. Chetraru la 10 noiembrie 2010 și 10 mai 2010 și de șeful-adjunct al Direcției

nr.1 DGA, Brînză Gheorghe la 10 noiembrie 2010 nu au fost prevăzute la momentul

efectuării lor de Codul de procedură penală, astfel urmează a fi declarate nule.

În procesele-verbale privind examinarea bancnotelor din 10 noiembrie

2015 – 10 mai 2010 nu este indicată data și ora începerii și terminării acțiunii de

urmărire penală, iar ultimul a fost efectuat până la pornirea urmăririi penale, până

la adresarea lui Axenti Aurica la organul de urmărire penală.

Consideră că la pronunțarea sentinței, prima instanță a depășit limitele

învinuirii, deoarece în rechizitoriu este indicat că înșelăciunea a constat în faptul

că Axenti Aurica ar fi fost indusă în eroare de faptul că a fost informată că

Guțanu Iurie este reprezentantul SRL ,,Amir” și că el a luat cererea de pornire a

procesului de insolvabilitate, însă instanța a conchis că Axenti Aurica a fost dusă în

eroare cu mărimea compensației administratorului și că chipurile i-a spus că fără

implicarea lui Lihovețchi Alexandru procesul de insolvabilitate va dura îndelungat

și va fi imposibil a executa documentul executoriu.

5

Astfel la ședința din 18 martie 2016, procurorul a modificat învinuirea, care

însă, nu a fost tradusă în limba rusă, iar copia nu a fost semnată de traducător,

instanța a încălcat principiul contradictorialității și egalității procesului penal;

instanța nu a ținut cont de persoana părții vătămate, care este avocat de profesie,

are experiență de lucru, este bine cunoscută cu legile, fapt ce denotă că ea nu poate

fi înșelată, acesta fiind în mai multe cauze parte vătămată sau martor principal.

2016, apelurile au fost respinse ca nefondate cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției instanța de apel a relatat că, prima instanță a dat

apreciere corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei,

examinându-le conform art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor și corect a ajuns la concluzia privind

vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminate.

inculpatul, invocând temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8), 10) Cod de procedură penală, au declarat recurs ordinar, solicitând

casarea hotărârilor instanțelor de fond cu dispunerea achitării lui Guțanu Iurie și

respingerea acțiunii civile.

inculpatului Lihovețchi Alexandru care, invocând temeiurile prevăzute la

art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 8), 9), 11), 15), 16) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acestora, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în

privința lui Lihovețchi Alexandru, din motiv că nu s-a constatat fapta infracțiunii și

că lipsesc elementele infracțiunii incriminate.

2017, au fost admise recursurile, casată total decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Pentru pronunțarea soluției date, instanța de recurs a reținut, că menținând

soluția primei instanțe, instanța de apel, deși a verificat o parte din probe, prin

citirea lor în ședința de judecată, nu le-a dat o apreciere corespunzătoare, acestea

nu au fost analizate complet, sub toate aspectele, cu o argumentare desfășurată a

concluziilor sale, prin prisma coroborării, întru a confirma sau infirma o

circumstanță, întru a exclude neconcordanțele între ele, și anume între declarațiile

părții vătămate Axenti Aurica și ale inculpaților Lihovețchi Alexandru și Guțanu

Iurie în ce privește învinuirea, precum că ultimul a fost prezentat în calitate de

reprezentant al SRL ,,Amir”, ale martorilor: - Sidorenco Maxim, care a declarat că

Axenti Aurica cunoștea că el este reprezentantul SRL ,,Amir”, că dânsul la

rugămintea lui Lihovețchi Alexandru a retras cererea de intentare a procedurii de

insolvabilitate; Sorochin I., care a relatat că aflându-se în coridorul instanței de

judecată, prin intermediul lui Lihovețchi Alexandru a făcut cunoștință cu Axenti

Aurica, care l-a prezentat acesteia că este reprezentantul SRL ,,Amir”; Bolotov M.,

6

care a explicat că prin anul 2010 a telefonat o doamnă, nu ține minte numele ei,

care a solicitat numărul de telefon al lui Lihovețchi Alexandru însă el nu i l-a dat,

dar a scris numărul ei de telefon și i l-a transmis lui Lihovețchi Alexandru.

Reieșind din conținutul deciziei și a procesului-verbal al ședinței instanței

de apel, instanța de recurs ordinar a constatat că instanța și-a motivat concluziile

privind vinovăția inculpaților pe probe, care nu au fost cercetate în ședința

instanței de apel, și anume: copia încheierii Curții de Apel Economice

nr. 2e-965/10 din 14 aprilie 2009, copiile titlurilor executorii nr. 2e-472/2008 din

22 ianuarie 2008 și nr. 2e-2552/2009 din 02.02.2009 (f.d.100,103, 109 v.1),

informația cu privire la dosarul civil nr.2e-965/2010 (f.d.148 v.1),

procesul-verbal de percheziție (f.d. 22-23 v.2), decizia Colegiului Economic al

Curții Supreme de Justiție din 11 noiembrie 2010 (f.d.138 v.1), contrar

prevederilor art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală, potrivit cărora instanța de

apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima

instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și

nu au fost consemnate în procesul-verbal.

Totodată, din procesul-verbal al instanței de apel, partea apărării nefiind de

acord cu conținutul proceselor-verbale de consemnare a înregistrărilor

video-audio, invocând că acestea au fost denaturate, a solicitat reluarea cercetării

judecătorești și vizionarea înregistrărilor video care, în opinia lor, au o importanță

majoră pentru soluționarea cauzei și pot servi ca probă pentru stabilirea

adevărului, instanța însă contrar prevederilor art. 378 Cod de procedură penală,

nu a reacționat în nici un mod la această solicitare și nu s-a expus asupra admiterii

sau respingerii cererii sau demersului respectiv, lipsind partea apărării de a

beneficia de drepturile sale procesuale.

Concomitent, instanța de recurs a remarcat, că instanțele, la constatarea

faptei incriminate inculpaților, au depășit limitele învinuirii, precum și că instanța

de apel s-a expus superficial asupra motivelor invocate în apelurile părții apărării.

apelurile declarate de avocatul Botezatu Gheorghe în numele inculpatului

Guțanu Iurie, de inculpatul Lihovețchi Alexandru, de avocatul Botezatu Gheorghe

în numele inculpatului Lihovețchi Alexandru și apelul suplimentar declarat de

avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului Lihovețchi Alexandru au fost

admise, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care:

Lihovețchi Alexandru și Guțan Iurie au fost achitați de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3) și alin. (5), art. 190 alin. (5) Cod

penal, din motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii

incriminate.

Acțiunea civilă a fost lăsată fără examinare.

7

9.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a invocat că, la

pronunțarea sentinței, instanța de fond a stabilit eronat circumstanțele de fapt și

de drept, situația de fapt reținută de instanța de fond nu corespunde probelor din

dosar, care au fost apreciate incorect, instanța de fond eronat i-a recunoscut

vinovați pe Lihovețchi Alexandru și Guțanu Iurie în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (3), art. 190 alin. (5) Cod penal.

Astfel, în opinia instanței de apel, vinovăția inculpaților

Lihovețchi Alexandru și Guțanu Iurie în săvârșirea infracțiunii de escrocherie în

proporții deosebit de mari nu a fost demonstrată, nu a fost probată prin ansamblul

de probe prezentate de către procuror și cercetate de instanța de apel.

La fel, din probele prezentate de partea acuzării, instanța de apel a ajuns la

concluzia că acestea nu dovedesc că în acțiunile inculpaților Lihovețchi Alexandru

și Guțanu Iurie sunt întrunite elementele infracțiunii de neglijență în serviciu, ceea

ce determină necesitatea achitării acestora.

Instanța de apel a remarcat, că în susținerea învinuirii, partea acuzării a

prezentat spre cercetare următoarele probe care ar confirma faptele și vinovăția

inculpaților: declarațiile părții vătămate Axenti Aurica (f.d. 128-134, 139 vol. III),

declarațiile martorului Fakir Derar (f.d. 146 vol. III), declarațiile martorului

Sidorenco Maxim (f.d. 147-150 vol. III), declarațiile martorului Sorochin Iurie (f.d.

12-15 vol. IV), declarațiile martorului Bolotov Maxim (f.d. 43 vol. IV), declarațiile

martorului Diaconu Tatiana (f.d. 53 vol. IV), precum și probele scrise

procesul-verbal de primire a plângerii/denunțului depus de Axenti Aurica la

08 octombrie 2010 (f.d. 20 vol. I), copia hotărârii Judecătoriei economice de

circumscripție din 25 mai 2009 (f.d. 27 vol. I), copia titlului executoriu în dosarul

nr. 2-1299/2009 din 02 iunie 2009 (f.d. 28 vol. I), copia încheierii judecătorești

Botanica, mun. Chișinău din 02 iunie 2009 (f.d. 29 vol. I), copia încheierii

judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 10 aprilie 2009 (f.d. 30 vol. I), copia

încheierii Curții de Apel Economice din 27 iulie 2010 (f.d. 35 vol. I), copia cererii

depuse de Lihovețchi Alexandru și reprezentantul „Amir” în Curtea de Apel

Chișinău (f.d. 41 vol. I), cererea depusă de Sidorenco Maxim în Curtea de Apel

Economică la 11 noiembrie 2010 (f.d. 43 vol. I), copia încheierii executorului

judecătoresc, Vladimir Racilă din 14 iulie 2009 (f.d. 54 vol. I), copia încheierii

nr. 2e-965/2010, a Curții de Apel Economice (f.d. 100 vol. I), copia titlului

executoriu nr. 2e-472/2008 din 22 octombrie 2008 (f.d. 103 vol. I), copia titlului

executoriu nr. 2e-2552/2009 din 02 februarie 2009 (f.d. 109 vol. I), informația cu

privire la dosarul civil nr. 2e-965/2010 (f.d. 84-148 vol. I), decizia privind

controlul transmiterii banilor din 10 noiembrie 2010 (f.d. 235 vol. I),

procesul-verbal privind examinarea bancnotelor din 10 noiembrie 2010 (f.d. 236-

237 vol. I), decizia privind controlul transmiterii banilor din 10 mai 2011 (f.d. 245

vol. I), procesul-verbal de examinare a bancnotelor din 10 mai 2011 (f.d. 236-237

vol. I), procesul-verbal privind marcarea banilor din 10 mai 2011 (f.d. 48-249 vol.

I), copia color a bancnotelor marcate, cu valoarea nominală a acestora și numerele

8

fiecăreia (f.d. 250-253 vol. I), procesul-verbal de percheziție la domiciliu lui Guțan

Iurie la 11 mai 2011 (f.d. 18 vol. II), procesul-verbal de percheziție la domiciliul lui

Lihovețchi Alexandru la 11 mai 2011 (f.d. 22-23 vol. II), procesul-verbal de

examinare a obiectului din 19 mai 2011 (f.d. 91 vol. II), raportul de expertiză nr.

1055-1056, 1074-1075 seria BB 001537 din 25 mai 2011 (f.d. 70-83 vol. II),

procesul-verbal de examinare a obiectului din 30 mai 2011 (f.d. 84 vol. II),

procesul-verbal de examinare a obiectului din 22 iunie 2011 (f.d. 93 vol. II),

procesul verbal de percheziție corporală și examinare corporală din 11 mai 2011

(f.d. 118 vol. II), procesul-verbal de percheziție corporală a lui Guțanu Iurie (f.d.

152 vol. II), procesul-verbal de confruntare dintre Axenti Aurica și Guțan Iurie (f.d.

1874 vol. II), procesul-verbal de ridicare a obiectului, CD-lui din 21 octombrie

2010 (f.d. 187 vol. II), procesul-verbal de examinare a obiectului din 21 octombrie

2010 (f.d. 188-198 vol. II), recipisă scrisă de Axenti Aurica din 10 noiembrie 2011

(f.d. 202 vol. II), procesul-verbal de apreciere a importanței informației culese din

11 noiembrie 2010 (f.d. 205 vol. II), stenograma convorbirilor din 10 noiembrie

2010 dintre Axenti Aurica, Lihovețchi Alexandru și Guțan Iurie (f.d. 206 vol. II),

procesul-verbal de examinare a bancnotelor din 10 noiembrie 2010 (f.d. 236-244

vol. I), procesul-verbal din 08 aprilie 2011 privind înzestrarea martorului Axenti

Aurica cu tehnică specială – camera de luat vederi (f.d. 212 vol. II), procesul-verbal

privind înregistrarea comunicărilor și de imagini din 08 aprilie 2011 (f.d. 213

vol. II), stenograma convorbirilor dintre Axenti Aurica, Lihovețchi Alexandr și

Guțanu Iurie (f.d. 215-219 vol. II), procesul-verbal din 11 mai 2011 privind

înzestrarea martorului Axenti Aurica cu tehnică specială – camera de luat vederi

(f.d. 220 vol. II), stenograma convorbirilor dintre Axenti Aurica,

Lihovețchi Alexandru și Guțanu Iurie din 11 mai 2011 (f.d. 223-229 vol. II),

procesul-verbal de examinare a bancnotelor din 10 mai 2011 (f.d. 244-247 vol. I),

procesul-verbal de marcare a bancnotelor din 10 mai 2011 (f.d. 248-253 vol. I),

procesul-verbal privind înzestrarea cu tehnică specială din 10 noiembrie 2010 (f.d.

203 vol. II), procesul-verbal privind înregistrarea comunicărilor și de imagini din

10 noiembrie 2010 (f.d. 204 vol. II), procesul-verbal de apreciere a importanței

informației culese din 11 noiembrie 2010 (f.d. 205-211 vol. II), procesul-verbal

privind înzestrarea cu tehnică specială din 08 aprilie 2011 (f.d. 212 vol. II),

procesul-verbal privind înregistrarea comunicărilor și de imagini (f.d. 213 vol. II),

procesul-verbal de apreciere a importanței informației culese din 09 aprilie 2011

(f.d. 214-219), procesul-verbal privind înzestrarea cu tehnică specială din 11 mai

2011 (f.d. 214-219 vol. II), procesul-verbal privind înzestrarea cu tehnică specială

din 11 mai 2011 (f.d. 220 vol. II), procesul-verbal privind înregistrarea

comunicărilor și de imagini din 11 mai 2011 (f.d. 221 vol. II), procesul-verbal de

apreciere a importanței informației culese din 12 mai 2011 (f.d. 222-229 vol. II),

procesul-verbal de înregistrare și interceptare a convorbirilor telefonice din 12

noiembrie 2010 (f.d. 233 vol. II), procesul-verbal de apreciere a informației culese

din 12 noiembrie 2010 (f.d. 232-233-252 vol. II), procesul-verbal de ridicare din

9

14 mai 2011 (f.d. 200 vol. I), procesul-verbal de examinare a obiectului din 14 mai

2011 (f.d. 201 vol. II), recipisă în original, întocmită de Axenti Aurica, datată cu 10

noiembrie 2010 (f.d. 202 vol. II), procesul-verbal de informare despre finisarea

urmăririi penale și prezentarea materialelor cauzei penale (f.d. 55-58 vol. III),

procesul-verbal al ședinței din 28 februarie 2012 (f.d. 120-103 vol. III), procesul-

verbal al ședinței din 18 februarie 2016 (f.d. 6-7 vol. V).

Judecând apelurile în contextul verificării legalității și temeiniciei hotărârii

atacate, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpaților Lihovețchi Alexandru

și Guțanu Iurie în săvârșirea infracțiunilor încriminate nu a fost demonstrată prin

probele prezentate și analizate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

În opinia instanței de apel, împrejurările ce determină necesitatea achitării

lui Lihovețchi Alexandr și Guțanu Iurie se constatată prin totalitatea de probe

prezentate de partea acuzării și partea apărării în cauza penală.

Descriind infracțiunea de escrocherie din punct de vedere teoretic, instanța

de apel a considerat că în acțiunile inculpaților nu se regăsesc elementele

infracțiunii imputate și aceștia urmează a fi achitați de sub învinuirea adusă în baza

art. 42 alin. (3) și (5), art. 190 alin. (5) Cod penal.

Totodată instanța de apel a relatat că, în ședința de judecată s-a demonstrat

cu certitudine că Lihovețchi Alexandru în perioada 27.07.2010-11.11.2010 a avut

calitatea de administrator provizoriu al întreprinderii ÎI „Diacon T.N.”, fapt

confirmat de către toți participanții la proces.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11.11.2010 s-a admis recursul

declarat de ÎI „Diacon T.N.” împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a primit spre examinare cererea introductivă depusă de creditorul SRL „Amir”,

ca temei pentru casare fiind invocat inclusiv motivul depunerii cererii de retragere

a cererii introductive depusă de reprezentantul SRL „Amir” dl Sidorenco, care a

fost audiat în calitate de martor și a confirmat acest fapt.

Astfel a relatat instanța de apel că, prin această probă cercetată se confirmă

poziția apelanților precum că nu există componența infracțiunii la caz, ci doar

relații civile, dar și situația de provocare precum s-a constatat din probele

cercetate în zilele imediat următoare numirii lui Lihovețchi Alexandru ca

administrator provizoriu, când Axenti Aurica a telefonat la SRL „Amir” pentru a

afla cine se ocupă de cauza de insolvabilitate și a primi datele de contact ale lui

Lihovețchi Alexandru, fapt confirmat prin declarațiile martorului Bolotov Maxim

(angajatul SRL „Amir”).

Instanța de apel a accentuat că, de către prima instanță nu au fost luate în

considerație probele cercetate care confirmă poziția apărării, și anume declarațiile

martorilor Sidorenco Maxim și Sorochin Iurii, care au declarat că Axenti Aurica

cunoștea că anume ei sunt reprezentanții SRL „Amir” și în nici un caz, Guțanu Iurie

nu reprezenta această companie și nimeni nu a invocat acest fapt, decât Axenti

Aurica.

10

Concomitent, instanța de apel nu a fost de acord cu argumentul primei

instanțe, potrivit căreia Guțanu Iurie a participat la scrierea recipisei, or, acest

lucru probează doar că Guțanu Iurie a împrumutat bani lui Axenti Aurica, fiind

evident că persoana care împrumută bani altei persoane este prezentă la scrierea

recipisei cât și poate dicta împrumutatului unele formulări pentru a se asigura de

restituirea împrumutului și acest fapt nu poate fi imputat ca probă a participării la

o escrocherie.

Cu referire la poziția acuzării potrivit căreia latura obiectivă a infracțiunii se

demonstrează prin faptul că Lihovețchi Alexadru a comunicat lui Axenti Aurica că

Guțanu Iurie este reprezentant a întreprinderii „Amir” și anume el va retrage

cererea privind pornirea procesului de insolvabilitate, instanța de apel a remarcat

că aceste circumstanțe nu se dovedesc prin materialele cauzei, în special ele nu

sunt reflectate în înscrierile audio și video anexate.

Axenti Aurica în cadrul procesului penal a declarat că Lihovețchi Alexandru

a comunicat că Guțanu Iurie este reprezentant al întreprinderii „Amir”, însă nici la

urmărirea penală și nici în prima instanța nu a declarat că anume de Guțanu Iurie

depindea retragerea cererii introductive. Prima dată Axenti Auria a declarat acest

lucru la 21.11.2016, peste 6 ani de la evenimentele produse, fiind greu de crezut că

ea și-a adus aminte despre asta peste o perioadă atât îndelungată, și anume după

examinarea cererii de apel a lui Lihovețchi Alexandru, unde a fost menționat acest

fapt.

Axenti Aurica singură recunoaște că a propus bani pentru că cererea

introductivă să fie retrasă. Astfel, Lihovețchi Alexandru a îndeplinit integral

obligațiile asumate și condițiile puse de către Axenti Aurica, a convenit cu

reprezentantul întreprinderii „Amir” pentru a retrage cererea introductivă.

Mai mult, materialele procesului penal demonstrează că inculpații o

convingeau pe Axenti Aurica că ei nu sunt reprezentanții întreprinderii „Amir” și

altă persoană va retrage cererea introductivă (vol. 5 pag. 77-80) (vol. 2 pag. 207).

Din aceeași înregistrare rezultă, că înainte de a transmite mijloace bănești,

Axenti Aurica a comunicat precum că Guțanu Iurie nu înțelege ce este o recipisă și

prin urmare nu poate fi reprezentant al întreprinderii „Amir”, la ce inculpații au

comunicat că el este jurist, și nimeni nu a comunicat că este jurist al întreprinderii

„Amir”. Aici Lihovețchi Alexandru a comunicat că a vorbit cu o altă persoană care

la ora 08:00-08:30 va fi acolo și va retrage cererea privind intentarea procedurii

de insolvabilitate. A două zi dimineața Axenti Aurica și Sidorenco Maxim, care este

reprezentant a întreprinderii „Amir” s-au întâlnit la Curtea de Apel Economică și

au retras cererea introductivă.

Mai mult, Sidorenco Maxim reprezentant al SRL „Amir” fiind audiat în

instanța de judecată a comunicat că a depus cererea privind retragerea cererii

privind pornirea procedurii de insolvabilitate din rugămintea lui Lihovețchi

Alexandru (vol. 3 pag. 148-150).

11

În concluzie, instanța de apel a menționat că, în acțiunile inculpaților lipsesc

semnele calificative ale infracțiunii prevăzute de art. 190 Cod penal, deoarece nu a

avut loc nici înșelăciune, nici abuz de încredere. Axenti Aurica a comunicat că a fost

constrânsă să încheie o tranzacție și ei îi era indiferent dacă Guțanu Iurie a fost

angajat al întreprinderii „Amir” sau nu. Dacă chiar aceasta ar fi avut loc și Axenti

Aurica a crezut că Guțanu Iurie este reprezentant „Amir” nu este legătură cauzală

între aceasta și primirea banilor, prin urmare lipsesc și elementele infracțiunii de

escrocherie.

Astfel, angajamentul de a retrage cererea privind pornirea procesului de

insolvabilitate a fost îndeplinit.

Axenti Aurica nu o dată a comunicat instanței de judecată că inculpații au

constrâns-o că ea să scrie o recipisă și i-au dictat fiecare cuvânt, fiind presată.

Iar fiind vizionată înregistrarea video din 10 noiembrie 2010 instanța de

judecată s-a convins că nu au fost careva constrângeri din partea inculpaților

nimeni nu a dictat textul recipisei și recipisa a fot întocmită benevol.

Instanța de apel a mai menționat, că prima instanță nu a indicat în sentință

prin ce se demonstrează latura obiectivă a infracțiunii (înșelăciune) în legătură cu

faptele indicate în actul de acuzare și s-a referit la declarațiile lui Axenti Aurica,

care a comunicat că procesul va dura 5-7 ani. Iar conform materialelor cauzei nici

în declarațiile date în cadrul urmăririi penale, nici în instanța de judecată la

28 decembrie 2012, Axenti Aurica nu a comunicat despre acest fapt. Prima dată ea

a comunicat aceasta la sfârșitul anului 2015, amintind despre aceasta peste 5 ani

de zile după întrebarea părții apărării despre depunerea acțiunii civile și neavând

răspuns la această întrebare a răspuns că a fost constrânsă pentru a întocmi o

recipisă (vol. 4 pag. 189).

În consecință instanța de apel a reflectat că învinuirea adusă lui

Lihovețchi Alexandru și Guțanu Iurie nu își găsește confirmare în materialele

cauzei, or, inculpaților li se impută escrocheria comisă prin înșelăciune și abuz de

încredere, care nu au fost dovedite în ședința de judecată.

În contextul pronunțării soluției de achitare a inculpaților, instanța de apel

cu referire la prevederile art. art. 219, 221, 387 Cod de procedură penală, a ajuns

la concluzia de a lăsa acțiunea civilă fără examinare.

în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a declarat recurs

ordinar solicitând casarea deciziei instanței de apel cu menținerea în vigoare a

sentinței.

În motivarea recursului a invocat procurorul că, probele prezentate de către

partea acuzării în totalitate dovedesc vinovăția lui Lihovețchi Alexandru și Guțanu

Iurie, probe care în mod inexplicabil au fost respinse și apreciate critic de către

instanța de apel.

Mai mult, acuzarea consideră că instanța de apel și-a întemeiat concluzia

predominant doar în baza declarațiilor inculpaților, fără a ține cont de faptul că

12

versiunea acestora este combătută prin probele administrate de către acuzare și

cercetate de către instanța de fond.

Astfel, acuzarea consideră că instanța de fond corect a constatat că, prin

acțiunile inculpaților Lihovețchi Alexandru și Guțanu Iurie, s-au periclitat în

principal - relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile, iar în plan

secundar - relațiile sociale cu privire la libertatea manifestării de voință și minimul

necesar de încredere.

Cu referire la elementele constitutive ale componenței de infracțiune

prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, recurentul a remarcat că în ședința de

judecată s-a stabilit cu certitudine că inculpatul Lihovețchi Alexandru, prin

înțelegere prealabilă cu Guțanu Iurie, în perioada 10 noiembrie 2010-11 mai 2011

au dobândit prin înșelăciune de la cet. Axenti Aurica, mijloace financiare în sumă

de 10 000 euro, ceia ce constituie proporții deosebit de mari.

Acest fapt a fost probat în ședința de judecată prin declarațiile părții

vătămate Axenti Aurica, date în prima instanță și în instanța de apel care a declarat

că suma de 10 000 euro i-a fost solicitată pentru a nu crea impedimente în

realizarea dreptului de creditor gajist asupra bunului imobil pentru care deținea

dreptul de gaj legal.

Lihovețchi Alexandru i-a explicat că dacă nu este de acord să transmită suma

cerută procesul de insolvabilitate sub diferite pretexte va fi tergiversat 5-7 ani, așa

cum este indicat și în înregistrarea audio. A menționat că, inculpatul Guțanu Iurie,

intervenea des, a fost activ atunci când discuta despre posibilitatea reală de a primi

acești bani de la el.

Mai mult ca atât, faptul însușirii mijloacelor bănești rezultă din interceptările

convorbirilor telefonice din care se rezultă că inculpatul Lihovețchi Alexandru, în

discuția cu partea vătămată, Axenti Aurica, în încercarea de a o convinge că va face

tot posibilul întru rezolvarea problemei ei, și anume în determinarea

reprezentantului SC ,,Amir,” Guțanu Iurie, de a retrage cererea introductivă a

debitorului comun ÎI ,,Diacon TN” și-a manifestat deliberat și incontestabil intenția

de a o determina să-i transmită în proprietatea sa bani, cu titlul de recompensă

pentru facilitățile și efortul depus, inclusiv ca remunerare a muncii sale.

Astfel, în opinia acuzatorului de stat, prima instanță corect a apreciat critic

alegațiile inculpaților precum că nu sunt probe pertinente și concludente întru

probarea vinovăției inculpaților, or, pe parcursul examinării prezentei cauze s-a

stabilit cu certitudine faptul însușirii mijloacelor financiare în sumă de 10 000 euro,

de la partea vătămată Axenti Aurica, în perioada 10 noiembrie 2010-11 mai 2011.

La cazul dedus judecării, inculpații Lihovețchi Alexandru și Guțcanu Iurie au

recurs la înșelăciune activă, și anume sub modalitatea înșelăciunii cu privire la

anumite acțiuni și promisiuni.

În acest context se notează că întru realizarea intențiilor sale criminale,

având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, inculpatul,

Lihovețchi Alexandru, fiind numit in calitate de administrator provizoriu al

13

insolvabilității, al ÎI „Diacon T.N.” prin încheierea Curții de Apel Economice, în

dosarul nr. 26-965/2010, prin înțelegere prealabilă cu Guțanu Iurie, a contactat-o

pe cet. Axenti Aurica, căreia i-a comunicat că, pentru suma de 10000 euro nu-i va

pune impedimente, or va facilita, la realizarea dreptului său de creditor-ipotecar

asupra imobilului ce aparține cu drept de proprietate ÎI „Diacon T.N.”, amplasat în

xxxxx, și-l va determina pe presupusul reprezentant SRL „Amir”, Guțanu Iurie, să

retragă cererea de intentare a procesului de insolvabilitate în privința ÎI „Diacon

T.N.”.

Totodată, la întâlnirile avute cu cet. Axenti Aurica, Lihovețchi Alexandru îl

prezenta pe Guțanu Iurie, ca fiind reprezentantul SRL „Amir” fapt care nu

corespunde realității, deoarece cet. Guțanu Iurie nu este angajat al SRL „Amir” și

nu a fost împuternicit să reprezinte interesele acesteia de către directorul,

Fakir Derar.

La acest capitol, este de menționat că din declarațiile martorului, Fakir Derar,

directorul SRL „Amir”, rezultă că, a fost eliberată procură cet. Sidorenco Maxim în

scopul reprezentării de către acesta a intereselor SRL „Amir” la Curtea de Apel

Economică pe faptul înaintării cererii de intentare a procedurii de insolvabilitate

față de SRL ,,Amir”. Candidatura lui Sidorenco Maxim a fost propusă de către

Lihovețchi Alexandru, cu care și coordona acțiunile necesare pe cazul dat. Referitor

la cet. Guțanu Iurie a declarat că, acesta nu a activat niciodată la SRL „Amir” și nu a

fost împuternicit să reprezinte interesele întreprinderii.

Totodată, martorul Sidorenco Maxim a declarat că, la propunerea lui

Lihovețchi Alexandru a reprezentat interesele SRL „Amir” la Curtea de Apel

Economică conform cererii privind intentarea procesului de insolvabilitate în

privința ÎI ,,Diacon T.N.” și în legătură cu aceasta i-a fost eliberată procură.

Toate acțiunile pe cazul dat Lihovețchi Alexandru le coordona personal cu

directorul SRL ,,Amir” el doar executând indicațiile acestuia.

Referitor la Guțanu Iurie a declarat că, îl cunoaște datorită faptului că, acesta

comunica cu Lihovețchi Alexandru. Alte persoane decât el, interesele SRL ,,Amir”

pe cazul dat nu au reprezentat și Guțanu Iurie nu are nici o atribuție la faptul dat.

În plus, prin abuz de încredere se înțelege exploatarea de către făptuitor a

raportului de încredere care s-au stabilit între el și victimă.

Prin urmare, inculpații Lihovețchi Alexandru și Guțanu Iurie au recurs și la

abuzul de încredere. Or, după cum au precizat atât inculpații cât și partea vătămată,

activează în domeniul juridic, iar inculpații, Lihovețchi Alexandru și Guțanu Iurie,

întru realizarea bunului imobil gajat din r. Călărași și stingerea datoriei ce o avea

Tatiana Diacon față de partea vătămată.

Totodată, se reține că întru asigurarea primirii ultimei tranșe de bani, dorind

să creeze impresia, prezența unor relații civile, inculpatul, Lihovețchi Alexandru,

împreună cu inculpatul, Guțanu Iurie, au determinat-o pe partea vătămată, Axenti

Aurica, să întocmească, o recipisă fictivă pe numele ultimului (Guțanu Iurie),

precum că, a luat cu împrumut mijloace financiare de la ultimul în sumă de 6500

14

euro și se obligă să-i restituie într-o perioadă scurtă de timp, iar în cazul în care nu-

i va achita în termen, urmează să achite penalități.

Mai invocă recurentul că, inculpații Lihovețchi Alexandru și Guțanu Iurie, au

recurs anume la înșelăciunea activă și abuz de încredere pentru a dobândi bunurile

de la partea vătămată. Mai mult, după cum rezultă din declarațiile părții vătămate

și înregistrările comunicărilor anume inculpatul, Guțanu Iurie, i-a propus părții

vătămate să pună în gaj apartamentul său pentru a achita suma solicitată de aceștia.

Aceasta refuzând categoric, după care tot inculpatul, Guțanu Iurie, i-a sugerat că

are mulți prieteni și colegi avocați de la care ar putea împrumuta suma de 10000

euro.

În plus, partea vătămată a relatat că, Guțanu Iurie în discuția din 07.10.2010

și 10.11.2010 când i-a cerut să întocmească recipisa fictivă, a menționat că este

reprezentant al SRL „Amir”, iar suma de 6500 euro a fost primită nemijlocit de

Guțanu Iurie și Lihovețchi Alexandru la aceeași masă.

Astfel, din probele supuse cercetării, rezultă că încă la momentul când i-a

propus părții vătămate, Aurica Axenti, să le de-a suma de 10 000 euro chipurile

pentru retragerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate, aceștia

cunoșteau despre netemeinicia cererii în cauză. Or, ca rezultat prin Decizia

Colegiului Economic al Curții Supreme de Justiție din 11 noiembrie 2010 s-a admis

recursul declarat de ÎI ,, Diacon T.N.” și s-a casat încheierea Curții de Apel

Economice din 27 iulie 2010 deoarece ÎI„ Diacon T.N.” nu are careva datorii fată de

ÎM „Amir”. Iar ca urmare, prin încheierea Curții de Apel Economice din

09 decembrie 2010 s-a restituit fără examinare cererea introductivă depusă de

SRL ,,Amir”.

În aceeași ordine de idei, acuzarea consideră neîntemeiate afirmațiile

apărării privind presupusa provocare din partea părții vătămate, Axenti Aurica,

dat fiind faptul că aceasta este avocat și pe rolul mai multor instanțe se mai află

cauze cu participarea acesteia.

Or, în situația în care inculpații pretind că au fost provocați la săvârșirea

infracțiunii, este necesar de a verifica dacă aceștia puteau fi în mod rezonabil

considerați ca fiind implicați în activitatea infracțională respectivă până la

implicarea poliției. Prin urmare, instanța de apel urma să verifice dacă

Lihovețchi Alexandru și Guțanu Iurie ar fi săvârșit infracțiunea în lipsa pretinsei

provocări.

În această ordine de idei, acuzarea constată că inculpații, Lihovețchi

Alexandru și Guțanu Iurie, i-au propus ajutor părții vătămate în vederea evaluării

și comercializării bunului din r-nul Călărași prin faptul retragerii cererii privind

intentarea procedurii de insolvabilitate față de ÎI „Diacon T.N.”.

Mai mult, din probele cercetate rezultă că anume inculpații, Lihovețchi

Alexandru și Guțanu Iurie, exercitau presiuni asupra părții vătămate, pentru a le

transmite cu orice preț suma de 10 000 euro, în acest sens, aceștia îi dădeau și

sfaturi cum să facă rost de suma dată de bani.

15

Prin urmare, în cazul de față însă, nu sunt întrunite condițiile unei acțiuni de

provocare a inculpaților.

Axenti Aurica, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură

penală, solicitând casarea deciziei cu trimiterea cauzei la o nouă rejudecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs partea vătămată invocă că, instanța de apel, în

exclusivitate, își argumentează decizia doar pe declarațiile inculpaților și pe

declarațiile martorilor apărării inculpaților.

Totodată a mai invocat că, instanța de apel, la rejudecarea cauzei, selectiv, la

cererea apărării inculpaților a vizionat/audiat doar o parte din înregistrări

audio/video și nu în consecutivitatea evenimentelor de fapt, pentru a constata cu

luciditate acțiunile infracționale ale inculpaților, așa cum s-a procedat în instanța

de fond.

Astfel, instanța de apel prin decizia pronunțată vădit își depășește

competența și limitele judecării apelurilor, invocând că este probat faptul că partea

vătămată ar fi contractat un împrumut de la Guțanu Iurie în sumă de 6500 euro,

menționând că acest fapt se confirmă prin recipisa în original anexată la

materialele dosarului, înregistrarea video și stenograma, care au fost cercetate în

ședința judiciară.

Mai relatează recurentul că, instanța de apel eronat a dat apreciere

declarațiilor părții vătămate, denaturând probatoriul și interpretând pe alocuri

total eronat probatoriul existent la dosar, depășind limitele competenței în

constatarea fără probe a unui pretins împrumut contractat, declarând existența

calității de debitor unei persoane care nu a efectuat un împrumut.

În recursul ordinar suplimentar, partea vătămată Axentii Aurica susține

opinia separată a judecătorului Curții de Apel Chișinău, Ouș Ludmila.

depus referință la recursurile declarate, pledând pentru respingerea acestora, ca

fiind inadmisibile și menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel.

Inculpatul Guțanu Iurie, de asemenea a depus referință la recursurile

ordinare declarate de către procuror și de către partea vătămată, pledând pentru

declararea inadmisibilității acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

La recursul procurorului a depus referință și inculpatul

Lihovețchii Alexandru, menționând că recursul este nemotivat și nu se încadrează

în temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Avocatul Botezatu Gheorghe în numele inculpatului Guțanu Iurie la fel a

depus referințe la recursurile declarate de către procuror și de către partea

vătămată, menționând că aceste recursuri sunt neîntemeiate, deoarece nu

abordează probleme de drept de importanță generală pentru jurisprudență.

16

Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi admise din

considerentele ce urmează a fi desfășurate în cele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererilor de recurs declarate în speță,

acestea se întemeiază pe temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

apel atunci când 6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în

recursuri și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că criticele

aduse de către titularii cererilor de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă

judecății.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel

sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă

fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de

inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art.

101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

17

Colegiul penal notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de fond

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica

corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune

esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

După cum rezultă din materialele cauzei, potrivit rechizitoriului și

ordonanțelor procurorului de modificare a învinuirii în ședința de judecată din

18 martie 2016,

Lihovețchi Alexandru a fost pus sub învinuire în baza art. art. 42 alin. (3), 190

alin. (5) Cod penal, iar

Guțanu Iurie a fost pus sub învinuire în baza art. art. 42 alin. (5), 190 alin. (5)

Cod penal.

Potrivit sentinței Lihovețchi Alexandru și Guțanu Iurie au fost recunoscuți

vinovați și condamnați în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, escrocheria,

caracterizată prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și

abuz de încredere, în proporții deosebit de mari.

Judecând apelurile declarate de către partea apărării, instanța de apel le-a

considerat întemeiate, și dispunând admiterea acestora, inclusiv din oficiu în baza

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, a pronunțat o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care a dispus achitarea lui Lihovețchi

Alexandru și Guțanu Iurie de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 42 alin. (3) și (5), art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta inculpaților nu

întrunește elementele infracțiunii incriminate.

Cu referire la sentința primei instanțe, Colegiul penal menționează că aceasta

a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. art. 384 alin. (3), 385 alin. (1), pct.

1)-4), 394 alin. (1), pct. 1), 2), 4), 5) Cod de procedură penală, conform cărora

sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. La

adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc

fapta de săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost

săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care

anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea

acestei infracțiuni. Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se

locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și

consecințele infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de

judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, în cazul când o parte

a acuzației este considerată neîntemeiată - temeiurile pentru aceasta.

Astfel, deși în partea descriptivă a sentinței a fost enunțată concluzia că

acțiunile inculpaților au fost corect calificate în baza art. 42 alin. (3), 190 alin. (5)

Cod penal în cazul lui Lihovețchi Alexandru și în baza art. 42 alin. (5), 190 alin. (5)

18

Cod penal în cazul lui Guțanu Iurie, totuși în dispozitivul sentinței, prima instanță

îi recunoaște vinovați și îi condamnă pe Lihovețchi Alexandru și Guțanu Iurie

numai în baza art. 190 alin. (5) Cod penal - pentru săvârșirea escrocheriei, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere,

în proporții deosebit de mari.

Totodată, din partea descriptivă a sentinței de condamnare rezultă că

instanța a constatat fapta ca fiind dovedită în privința ambilor inculpați, fără a face

o delimitare între acțiunile imputate acestora, or, potrivit practicii judiciare în

cazul în care infracțiunea a fost săvârșită de două sau mai multe persoane, la

constatarea faptei e necesar să fie expuse acțiunile concrete săvârșite de către

fiecare inculpat.

De asemenea, la calificarea faptelor constatate ca fiind dovedite în acțiunile

inculpaților, prima instanță a reținut că aceștia au săvârșit escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de

încredere, în proporții deosebit de mari.

Deși din conținutul sentinței rezultă că la constatarea elementelor

constitutive ale infracțiunii de escrocherie, prima instanță sub aspectul laturii

obiective a acestei infracțiuni a reținut prezența înșelăciunii în acțiunile

inculpaților Lihovețchi Alexandru și Guțanu Iurie în raport cu partea vătămată,

totuși la încadrarea juridică a faptei a menționat ambele acțiuni adiacente de

înșelăciune sau abuz de încredere, semne care au caracter alternativ, fapt confirmat

prin folosirea de către legiuitor a sintagmei „sau”.

Mai mult, Colegiul penal lărgit atestă și faptul, că dispozitivul sentinței

primei instanțe conține prevederi contradictorii referitor la măsura preventivă și

executarea pedepsei închisorii de către inculpați, soluția primei instanțe în această

parte fiind contrară prevederilor art. 186 alin. (6) Cod de procedură penală.

Distinct de cele relatate mai sus Colegiul penal lărgit menționează că potrivit

art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța de rejudecare,

indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt

rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

În conformitate cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

În acord cu prevederile legale enunțate, instanța de recurs atestă că în ordine

de apel cauza penală nominalizată se află la al doilea set de proceduri, or, prin

decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 30 mai 2017, de

remitere a cauzei la rejudecare în instanța de apel, au fost date indicații clare, în

privința cărora instanța de apel la o nouă rejudecare urma să se expună și să țină

cont.

Contrar acestor indicații, aspectele evidențiate au fost lăsate fără soluționare

sau examinate superficial.

19

Astfel, admițând apelurile declarate de partea apărării și ajungând la

concluzia că inculpații Lihovețchi Alexandru și Guțanu Iurie urmează a fi achitați

de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3) și (5), art.

190 alin. (5) Cod penal, instanța de apel a statuat că prima instanță a stabilit eronat

circumstanțele de fapt și de drept, situația de fapt reținută de instanța de fond nu

corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate incorect.

În acest context se menționează că, în cazul în care instanța de apel nu a fost

de acord cu aprecierea probelor de către procuror și concluzia primei instanțe de

condamnare a inculpaților, atunci urma să dezvăluie soluția adoptată și să își

expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii,

fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a

circumstanțelor cauzei penale, lăsând fără justă apreciere probatoriul administrat

pe cauză.

Astfel, din conținutul deciziei recurate rezultă că, instanța de apel s-a limitat

la enumerarea probelor invocate de acuzatorul de stat în cererea de apel,

concluzionând printr-o frază generală că probele administrate nu dovedesc

vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal, însă potrivit rigorilor impuse de prevederile art. art. 414, 417 Cod de

procedură penală, în partea descriptivă a deciziei instanța de apel urma să

desfășoare analiza probelor pe care s-a bazat la adoptarea deciziei, cu indicarea

motivelor care au stat la baza pronunțării unei asemenea soluții și din care

considerente ele urmează a fi reapreciate, admise ori respinse ca probe.

Rezumând cele menționate, Colegiul penal constată că, instanța de apel urma

să cerceteze amănunțit aspectele învinuirilor înaintate, să aprecieze conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze

admiterea unor probe sau respingerea altora.

Colegiul penal, reținând prevederile art. art. 100 alin. (4), 101 alin. (1) - (4)

Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o activitate a

instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii

datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă

în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei

de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care

au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a

conținutului probei, a coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a

enumera probele, dar și de a expune esența acestor și legătura lor cu conținutul

20

altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a

argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

Astfel, instanța de recurs menționează că aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depusă de către organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești,

cât și de părțile din proces, se finalizează prin soluția ce va fi dată în urma acestei

activități.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după

veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o

corespundere a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care

aceasta o probează.

Toate probele în ansamblu sunt apreciate din punct de vedere al coroborării

lor, cu respectarea art. 101 Cod de procedură penală.

Contrar prevederilor legale enunțate, Colegiul penal atestă că instanța de

apel și-a motivat soluția adoptată, reproducând în partea de motivare a deciziei

pronunțate pasaje din declarațiile inculpaților, însă fără a le da apreciere în

coroborare cu celelalte materiale de probă acumulate la dosarul în cauză.

Totodată, deși a pronunțat o soluție de achitare a inculpaților, instanța de

apel nu a dat răspuns la toate argumentele avansate de către partea apărării în

cererile de apel, deși despre acest aspect instanța a fost atenționată prin decizia

instanței de recurs.

În acest context, reieșind din decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție din 30 mai 2017, instanța de apel urma să acorde atenție argumentelor

din apel „…precum că nu s-a dovedit transmiterea banilor în sumă de 3500 euro; că

în stenograma convorbirilor dintre partea vătămată și inculpați din 10.11.2010 sunt

indicate fraze greșite, fraze și cuvinte omise, care lipsesc în stenograma prezentată

de către partea acuzării, și că acestea nu au fost cercetate în instanța de apel; că nu

au fost prezentate probe, cu excepția declarațiilor lui A. Axenti, precum că Iu. Guțanu

a fost prezentat ca reprezentat al SRL ,,Amir”, fapt ce se combate prin înregistrarea

convorbirilor din 10.10.2010; că în cauză lipsește intenția lui A. Lihovețchi de a înșela

partea vătămată, deoarece acesta și-a îndeplinit obligația asumată de retragere a

cererii introductive încă la data de 11.11.2010, fapt recunoscut de către A. Axenti; că

în cauză persistă o provocare; că A. Lihovețchi și Iu. Guțanu s-au aflat în calitate de

bănuiți în baza art. 333 alin. (3) Cod penal mai mult de 6 luni și că toate actele după

data de 21.01.2011 urmează a fi declarate nule, reținând faptul că urmărirea penală

a fost începută în privința lui A. Lihovețchi ,,in personam” la 21.10.2010, iar în

privința lui Iu. Guțanu cauza a fost pornită ,,in personam” la 20.11.2011, acesta fiind

reținut ilegal, nefiind pornită în privința lui vreo cauză penală, fiind încălcate

prevederile art.6 CEDO și art. 63 Cod de procedură penală.”

Din conținutul deciziei atacate, instanța de recurs atestă că instanța de apel

printr-o singură frază menționează în contextul deciziei, că în speță a fost dovedită

21

situația de provocare, însă nu desfășoară considerentele care au fundamentat

concluzia respectivă.

Potrivit practicii judiciare constante sintetizată pe baza jurisprudenței

CtEDO în materie de provocare, urmează a se sublinia că în situația în care un

acuzat susține că a fost provocat la săvârșirea unei infracțiuni, instanțele

judecătorești trebuie să examineze minuțios materialele cauzei penale, deoarece

pentru a îndeplini cerința unui proces echitabil, toate probele obținute în

rezultatul provocării de către organul de urmărire penală trebuie să fie excluse.

Pentru a verifica dacă persoana a fost provocată să săvârșească infracțiunea,

instanțele judecătorești trebuie să stabilească dacă ea putea fi în mod rezonabil

considerată ca fiind implicată în activitatea infracțională respectivă până la

implicarea organului de urmărire penală.

În cauza Miliniene vs. Lituania, hotărârea din 24 iunie 2008, § 38, Curtea

europeană a menționat, că în cazul în care implicarea poliției se limitează la

asistarea unei persoane private la înregistrarea săvârșirii unei acțiuni ilegale de

către o altă persoană privată, factorul determinant rămâne a fi comportamentul

celor 2 persoane.

Revenind la speța dedusă judecății Colegiul penal menționează, că pentru a

verifica dacă inculpații Lihovețchi Alexandru și Guțanu Iurie au fost provocați la

săvârșirea infracțiunii incriminate, instanțele de fond urmau să stabilească dacă ei,

în mod rezonabil puteau fi implicați în activitatea infracțională respectivă până la

includerea organului de urmărire penală.

Având în vedere că această sarcină nu a fost îndeplinită la judecarea cauzei

în ordine de apel, circumstanțele descrise revin în sarcina instanței competente cu

rejudecarea cauzei, care verificând argumentele respective, va ține cont de faptul

că este de obligația procuraturii de a demonstra faptul că nu a existat o provocare.

În absența unor asemenea dovezi, este obligația autorităților judiciare să

examineze circumstanțele cauzei și să întreprindă acțiuni necesare pentru

stabilirea adevărului în vederea determinării dacă a fost sau nu o provocare (a se

vedea hotărârea CtEDO în cauza Ramanauskas vs. Lituania, § 70).

În concluzie, instanța de recurs atestă că argumentele menționate în apel cu

privire la provocare nu au fost supuse verificării de către instanța de apel,

argumente care, de fapt, țin de soluționarea fondului apelului și neexpunerea

asupra acestora reprezintă neexaminarea fondului apelului de către instanța de

apel.

Totodată din materialele dosarului rezultă că prin ordonanța de începere a

urmăririi penale din 21.11.2010 (f.d. 1, Vol.1) a fost începută urmărirea penală

numai în privința lui Lihovețchi Alexandr „in personam”. Ulterior prin ordonanța

de punere sub învinuire din 24.06.2011 (f.d. 133-134, Voi. 2) Lihovețchi Alexandr

a fost pus sub învinuire în baza art. 42 alin. (3), art. 190 alin. (5) Cod penal.

Prin procesul-verbal de reținere din 11.05.2011, Guțanu Iurie a fost reținut

în flagrant când împreună cu Lihovețchi Alexandr au primit banii estorcați în sumă

22

de 6500 euro și care au fost depistați și ridicați în rezultatul percheziției corporale.

Tot la data de 11.05.2011, Guțanu Iurie a fost audiat în calitate de bănuit.

Prin ordonanța din 13.05.2011 (f.d. 160, vol. 2) Guțanu Iurie a fost pus sub

învinuire în baza art. 42 alin. (5), art. 333 alin. (3) lit. a) Cod penal, iar prin

ordonanța de începere a urmăririi penale din 20.05.2011 (f.d. 6, Vol.1) a fost

începută urmărirea penală în privința lui Guțanu Iurie în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal.

Ulterior, prin ordonanța de punere sub învinuire din 23.06.2011 (f.d.

163-164, vol. 2) Guțanu Iurie a fost pus sub învinuire în baza art. 42 alin. (5),

art. 190 alin. (5) Cod penal.

Având în vedere aceste aspecte, Colegiul penal menționează că la

rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să verifice pertinența probelor

acumulate în cadrul urmăririi penale până la 11.05.2011, în coraport cu faptele

imputate inculpatului Guțanu Iurie, în contextul în care acestea au fost acumulate

până la pornirea urmăririi penale în privința acestuia.

Aici urmează a fi menționat, că potrivit rechizitoriului, Guțanu Iurie este

învinuit că fiind în înțelegere prealabilă cu Lihovețchi Alexandru și având scopul

unic de a dobândi ilicit bunurile părții vătămate Axenti Aurica, prin înșelăciune au

dobândit mijloace bănești în sumă totală de 10 000 euro, cu toate acestea potrivit

constatărilor faptice, suma de bani în mărime de 3500 euro a fost transmisă de

către Axenti Aurica inculpaților la data 10 noiembrie 2010, până la începerea

urmăririi penale în privința lui Guțanu Iurie.

Reieșind din circumstanțele menționate, instanța de apel urmează să

clarifice dacă fapta imputată inculpatului Guțanu Iurie a fost corect calificată în

raport cu probele administrate de către organul de urmărire penală.

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată

și-au găsit confirmare temeiurile invocate de recurent și prevăzute în art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, „decizia atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, în

cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare

pentru adoptarea unei soluții corecte, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de

instanța de recurs.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare

a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură

penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere

obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93,

95, 101 Cod de procedură penală, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și, în

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

23

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către partea vătămată

Axentii Aurica, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 08 iunie 2018, în cauza penală în privința lui Lihovețchi Alexandru xxxxx și

Guțanu Iurie xxxxx, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 24 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Stratulat Galina

Bejenaru Iurie

24