1ra-472/2020 — art.312 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.312 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct. 10 Cpp
1ra-472/2020 — art.312 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr.1ra-472/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
25 martie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Vladimir Timofti,
Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,
examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul
Filip Mărgineanu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui
Liutîi Grigore Xxx, născut la xxx, originar din xxx
și domiciliat în xxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 05.06.2019 - 04.07.2019;
Instanță de apel: 05.08.2019 - 24.09.2019;
Instanță de recurs: 25.11.2019 - 25.03.2020.
Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
al Curții Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 04 iulie 2019, adoptată în
conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, Liutîi Grigore a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.312
alin.(1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip
semiînchis, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate.
Conform art.85 Cod penal, i-a fost adăugat la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință
parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Hâncești din 13
aprilie 2017, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 1 an 2 luni închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcții sau de a exercita o anumită activitate.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Liutîi Grigore,
la 19.02.2019 aproximativ la ora 11.00, fiind audiat în instanța de judecată, și anume, în
Judecătoria Strășeni, cu sediul în mun. Strășeni, str. Ștefan cel Mare, 98, în calitate de
1
martor al apărării, pe cauza penală nr. 1-90/2019, fiind preîntâmpinat despre răspundere
penală în conformitate cu art.312 Cod penal, acționând prin intenție directă, dându-și seamă
de caracterul ilegal al acțiunilor sale, cu bună știință a făcut declarații mincinoase în fața
instanței și anume că, la momentul stopării automobilului de model „BMW 325” cu n/î xxx
care aparține prietenului său Cazac Alexandr, de către Inspectoratul National de Patrulare
cu ajutorul girofarului, la volanul automobilului sus- indicat s-a aflat el, dar nu Cazac
Alexandru.
Totuși, prin sentința Judecătoriei Strășeni din 14.03.2019 pronunțată pe marginea
dosarului penal nr. 1-90/2019, Cazac Alexandr, a fost recunoscut vinovat în săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(3) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsă definitivă
sub formă de amendă în mărime de 950 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe termen de 4 ani. Totodată în conținutul sentinței, instanța
de judecată a apreciat critic declarațiile martorului Liutîi Grigore, date în cadrul cercetării
judecătorești, potrivit cărora Cazac Alexandr nu a fost în momentul stopării la volanul
automobilului de model „BMW 525”, deoarece aceste declarații sunt combătute prin
probele admisibile, pertinente și concludente cercetate în acest caz, nu coroborează între
ele, fiind făcute cu scopul de a-1 apăra pe inculpat.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia au declarat apeluri:
3.1. Procurorul, care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului Liutîi Grigore în baza art.312 alin.(1)
Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa prin aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură
penală, de 1 an 4 luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis,
fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții. Conform art.85 Cod penal, să-i fie
adăugată la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință parțial partea neexecutată a pedepsei
stabilite prin sentința Judecătoriei Hâncești din 13 aprilie 2017, să-i fie stabilită pedeapsa
definitivă de 1 an 2 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,
fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.
În argumentarea apelului a invocat că pedeapsa stabilită este prea blândă, considerând
că această soluție este una greșită și care nu corespunde scopului pedepsei penale de
corectare și reeducare a inculpatului.
Astfel, acuzatorul consideră că pedeapsa stabilită inculpatului este vădit
neproporțională celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile
generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal.
3.2. Avocatul Budu Pavel în numele inculpatului Liutîi Grigore, care a solicitat
casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă non privativă de libertate, cu
aplicarea art.90 Cod penal.
În motivarea cererii, apelantul a indicat că la stabilirea pedepsei, prima instanță urma
să țină cont că inculpatul a recunoscut vina pe deplin, în ședința de judecată a înaintat cerere
privind recunoașterea probelor din rechizitoriu, în conformitate cu prevederile art.3641 Cod
de procedură penală, s-a căit sincer în cele comise, este caracterizat pozitiv, este tânăr,
circumstanțe care ar permite aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.
2
3.3. Avocatul Lungu Artur în numele inculpatului Liutîi Grigore, care a solicitat
casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă non privativă de libertate.
În motivarea cererii, apelantul a invocat că instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea
aspră, necătând la faptul, că vinovăția a fost recunoscută integral, se caracterizează pozitiv,
se căiește sincer de cele comise. Instanța nu a ținut cont de scopul pedepsei, că pedeapsa
aplicată va influența negativ asupra inculpatului.
A mai indicat că, instanța a aplicat eronat prevederile art.85 Cod penal, neținând cont
și nemotivând posibilitatea legală de aplicare a prevederilor alin.11 al art.90 Cod penal.
Iar, în cazul dat, la aplicarea ca pedeapsă a privațiunii de libertate, sunt aplicabile
prevederile art.90 alin.11 Cod penal, deoarece infracțiunea comisă în perioada termenului
de probă, este una ușoară, cu pericol social și mai diminuat decât categoria infracțiunilor
mai puțin grave, la care se poate aplicat art.90 alin.11 Cod penal, care oferă instanței dreptul
de a menține condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Astfel,
pedeapsa stabilită lui Liutîi Grigore este neproporțională celor comise.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2019,
au fost admise apelurile declarate, casată sentința în partea individualizării pedepsei și
stabilirii pedepsei definitive, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit
căreia Liutîi Grigore a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art.312 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de 9 luni închisoare, fără
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.
Conform art.85 Cod penal, i-a fost adăugat la pedeapsa aplicată prin prezenta decizie
partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Hâncești din 13 aprilie
2017, stabilindu-i definitiv lui Liutîi Grigore pedeapsa de 2 ani 1 luni închisoare, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art.90 alin.(11) Cod penal, a fost menținută lui Liutîi Grigore suspendarea
executării pedepsei cu închisoarea cu stabilirea termenului de probațiune de 3 ani 6 luni,
cu neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune condamnatul nu va
săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii, va îndreptăți
încrederea ce i s-a acordat.
În rest, sentința a fost menținută.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că judecarea cauzei în
instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în
corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate
corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra
vinovăției inculpatului Liutîi Grigore de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.312 alin.(1)
Cod penal.
În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, analizând materialele cauzei,
în raport cu normele relevante la caz, instanța de apel a constatat că, instanța de fond a
îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală, opțiunea
primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, n-a fost viciată, în
3
cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură
penală, astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că, nu poate fi reținută o altă situație de
fapt decât cea reținută de către prima instanță.
Cu referire la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că, instanța de fond
nu a acordat deplină eficiență dispozițiilor art.art.7, 61, 75-77 Cod penal, că pedeapsa are
drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnaților, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților cât și a altor persoane, că
executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea
persoanei condamnate.
Instanța de apel a reținut ca întemeiat argumentul apărării potrivit căruia, prima
instanță a aplicat în privința inculpatului o pedeapsă prea aspră în coraport cu gravitatea
infracțiunii săvârșite, și în același timp nu a ținut cont de prevederile art.90 alin.(11) Cod
penal.
Instanța de apel a ținut cont de circumstanțele stabilite că inculpatul a comis o
infracțiune ușoară, dar și analizând circumstanțele cauzei, precum și personalitatea
inculpatului, astfel,
în temeiul art.90 alin.(11) Cod penal, a considerat necesar de a menține lui Liutîi Grigore
suspendarea executării pedepsei cu închisoarea cu stabilirea termenului de probațiune de 3
ani 6 luni, cu neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune condamnatul
nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii, va îndreptăți
încrederea ce i s-a acordat.
De asemenea, instanța de apel a considerat nefondat argumentul recurentului privind
aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de amendă, or, în opinia instanței de apel,
anume stabilirea pedepsei sub formă de închisoare cu menținerea suspendării condiționate
a executării pedepsei, ar duce la corectarea și reeducarea inculpatului în vederea
neadmiterii pe viitor a încălcării normelor de drept.
Din aceste considerente, instanța de apel a considerat că scopul educativ și preventiv
al pedepsei aplicate în respectiva cauză penală nu poate fi atins decât prin aplicarea
pedepsei penale cu închisoare.
Nefiind de acord cu soluția adoptată de instanța de apel, au declarat recursuri
ordinare.
6.1. Procurorul, invocând temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură
penală, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare.
În motivarea recursului invocă blândețea pedepsei stabilite inculpatului, considerând
că, instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75, 76 Cod penal
și incorect a ajuns la concluzia de aplicare în privința acestuia a unei pedepse non privative
de libertate.
Mai mult, acuzarea remarcă că pedeapsa stabilită inculpatului nu va duce la atingerea
deplină a scopului legii penale privind corectarea și reeducarea acestuia în vederea
neadmiterii pe viitor a careva încălcări a ordinii de drept și nici nu va constitui o avertizare
publică pentru alte persoane predispuse de a-și însuși comportamente similare celui
manifestat de către inculpat.
4
În contextul celor expuse, recurentul consideră că, concluziile instanței de apel la
capitolul individualizării pedepsei stabilite inculpatului, sunt greșite și neconforme
scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii și pedepsei penale.
6.2. Avocatul Filip Mărgineanu în numele inculpatului, invocând prevederile art.427
alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei
noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de amendă cu
executarea separată de sentința Judecătoriei Hâncești din 13 aprilie 2017.
Consideră că, pedeapsa stabilită este prea aspră și nemotivată, or, potrivit prevederilor
legale o pedeapsă mai aspră se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă nu
v-a asigura atingerea scopului pedepsei. Însă, acest fapt nu s-a constatat în ședința de
judecată dar dimpotrivă.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora, din
următoarele considerente.
În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de
apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care
constată că este vădit neîntemeiat.
În cauza deferită judecății, au fost declarate cereri de recurs atât de partea acuzării, cât
și de partea apărării, care, invocând doar dezacordul cu soluția instanței de apel în partea
pedepsei stabilite inculpatului, din care motiv hotărârea judecătorească contestată va fi
supusă verificării doar sub acest aspect.
Verificând materialele cauzei, în raport cu alegațiile recurenților, instanța de recurs
ajunge la concluzia că cele invocate de recurenți, nu și-au găsit confirmarea, iar soluția
adoptată pe marginea acestei spețe de către instanța de apel, este legală, întemeiată și
urmează a fi menținută integral.
Prin urmare, Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal, persoanei
recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în
limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții
generale a acestuia.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o
pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară
vinovată.
Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate persoanelor
fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă -
amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai
aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește
5
numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura
atingerea scopului pedepsei.
Respectiv, în cazul săvârșirii unei infracțiuni doar instanța de judecată este singura în
măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul
care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării acestei
operațiuni, ținând cont de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea
felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a
acesteia.
Potrivit actelor cauzei, Colegiul penal atestă că, prima instanță a dispus condamnarea
inculpatului în baza art.312 alin.(1) Cod penal la 1 an închisoare, cu executarea acesteia în
penitenciar de tip semiînchis, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a
exercita o anumită activitate. Conform art.85 Cod penal, i-a fost adăugat la pedeapsa
aplicată prin prezenta sentință parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința
Judecătoriei Hâncești din 13 aprilie 2017, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 1 an 2 luni
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fără privarea de dreptul
de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, la o nouă rejudecarea
instanța de apel a casat sentința și a pronunțat, în partea individualizării și stabilirii pedepsei
definitive, o nouă hotărâre, dispunând condamnarea lui Liutîi Grigore în baza art.312
alin.(1) Cod penal la 9 luni închisoare, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții
sau de a exercita o anumită activitate. Conform art.85 Cod penal, i-a fost adăugat la
pedeapsa aplicată prin prezenta decizie partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința
Judecătoriei Hâncești din 13 aprilie 2017, stabilindu-i definitiv lui Liutîi Grigore pedeapsa
de 2 ani 1 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar în
temeiul art.90 alin.(11) Cod penal, a fost menținută lui Liutîi Grigore suspendarea
executării pedepsei cu închisoarea cu stabilirea termenului de probațiune de 3 ani 6 luni.
Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea modalității de executare a pedepsei,
instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75, 90 alin.(11) Cod
penal, constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționali comise, ce
corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca urmare, nefiind justificată solicitarea
recurenților privind modificarea pedepsei în privința inculpatului Liutîi Grigore.
Prin urmare, pedeapsa stabilită inculpatului răspunde atât principiului
proporționalității, cât și scopului prevăzut de art.61 alin.(2) Cod penal, restabilirea echității
sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât
din partea acestuia, cât și a altor persoane.
Rezumând cele expuse, instanța de recurs conchide că, în prezenta cauză nu se constată
admiterea erorilor de drept semnalate de recurenți și prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 10)
Cod de procedură penală, iar la judecarea acestei cauze în ordine de apel, instanța a
respectat prevederile legale prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat
o hotărâre legală și întemeiată, impunându-se în consecință declararea inadmisibilității
recursurilor declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.
În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul
6
penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către avocatul Filip Mărgineanu în numele
inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24
septembrie 2019, în cauza penală în privința lui Liutîi Grigore Xxx, deoarece sunt vădit
neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 28 mai 2020.
Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti
Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan
/semnătura/ Elena Cobzac
7