1ra-1815/2020 — art. 172 alin.2 lit. b CP

1ra-1815/2020 — art. 172 alin.2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1815/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpatul

Chircu Valerii, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 ianuarie 2020, în cauza penală în privința lui

Chircu Valerii, xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.09.2013 – 31.07.2019;

Instanța de apel: 02.10.2019 – 28.01.2020;

Instanța de recurs: 12.08.2020 – 11.11.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.172 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 5 ani

închisoare.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen

de probațiune de 4 ani.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului Chircu Valerii, în beneficiul părții

vătămate xxxx xxxx a prejudiciului moral în sumă de 2 000 lei.

timp 01.03.2013 - 20.03.2013, având intenția satisfacerii poftei sexuale în formă perversă,

cunoscând cu certitudine că Xxxx xxxx, a.n.xxxx xxxx este minoră, fiind în imposibilitate de

a se autoapăra în virtutea vârstei fragede și profitând de faptul că, Xxxx xxxx suferă de maladia

psihică dg. „retard mintal” fiind invalidă, ceea ce nu-i permitea să înțeleagă caracterul și esența

acțiunilor lui, folosindu-se de aceasta circumstanță a intrat în domiciliul lui Groza Mariana,

1

amplasat în sat. Xxxx xxxx r-nul xxxx, cu care este vecin, unde Xxxx xxxx se afla în ospeție

și avea grija de nepoțica sa, xxxx xxxx în vârstă de 4 ani, încuind ușa de la intrare după el,

după care a luat-o cu forța pe Xxxx xxxx și a culcat-o pe pat, a dezbrăcat-o de lingerie,

întorcând-o pe burta, unde aplicând asupra minorei constrângerea psihica și fizică legându-i

mâinile la spate cu un ștergar, în astfel de condiții încât i-a inspirat temerea serioasă ca acel

pericol nu va putea fi înlăturat, decât prin cedarea în fața amenințării și a întreținut cu ea un act

sexual nenatural, satisfăcându-și pofta sexuală în formă perversă.

În urma satisfacerii poftei sexuale prin formă perversă de către Chircu Valerii, minorei

Xxxx xxxx i-au fost cauzate conform raportului de expertiza medico-legală nr.1304/S din

26.03.2013, echimoze la nivelul membrelor inferioare și se califica ca vătămare neînsemnată.

La examinarea orificiului anal extern s-au stabilit modificări anatomice locale, cu caracter

hipertrofie, caracteristice actelor sexuale repetate în formă perversă.

3.1. Procurorul, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri conform ordinii stabilite pentru prima instanță și a1 recunoaște culpabil pe Chircu

Valerii de comiterea infracțiunii prevăzute de art.172 alin.(2) lit. b) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip închis și să fie dispusă încasarea a cheltuielilor judiciare în mărime de 3 780,50 lei,

suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertize.

În motivarea apelului a invocat, instanța de judecată a apreciat corect probele administrate

de organul de urmărire penală, însă aceasta la individualizarea pedepsei nu a luat în

considerație, atât gravitatea infracțiunii săvârșite, cât și personalitatea inculpatului, care a

comis acțiuni violente cu caracter sexual asupra unui copil minor, stabilindu-i inculpatului

pedeapsă prea blândă.

Totodată, a mai menționat că prima instanță neîntemeiat a respins demersul acuzatorului

privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare ce au fost suportate în legătură cu

efectuarea acțiunilor de urmărire penală, și anume pentru efectuarea expertizelor judiciare.

Conform art.art.227-229 Cod de procedură penală, cheltuielile de judecată cuprind sumele

cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar plata acestora sunt

suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului (art.229 alin.(1) Cod de procedură

penală).

Astfel, legea permite ca cheltuielile judiciare să fie suportate de condamnați, însă instanța

de judecată neîntemeiat a respins încasarea cheltuielilor judiciare de la inculpat, în cazul dat

suma de 3 780,50 lei, costul rapoartelor de expertiză.

3.2. Avocatul Mihai Rudenco în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Chircu Valerii învinuit în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.172 alin.(2) lit. b) Cod penal să fie achitat, pe motiv că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Apelantul a invocat, că instanța de fond nu a dat aprecierea cuvenită declarațiilor

inculpatului, care nu a recunoscut vina și a pledat nevinovat.

Totodată, a mai menționat că nu au fost prezentate probe concludente care ar putea fi puse

la baza sentinței de condamnare.

2

respins apelul declarat de către avocatul Mihai Rudenco în numele inculpatului, ca nefondat,

apelul procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței, în partea individualizării

pedepsei, fiind pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Chircu Valerii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.172

alin.(2) lit. b) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Chircu Valerii de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.172 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a indicat că, deși inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția, vina acestuia este

dovedită pe deplin prin cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală,

examinate de către instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel, reținând că,

prima instanță a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina acestuia rezultă din probele

administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv,

cum ar fi: declarațiile părții vătămate minore Xxxx xxxx (f.d.139-140, vol. II); declarațiile

martorilor V. Moisei (f.d.144-145, vol. II); T. Borș (f.d.148-149, vol. II); N. Staci (f.d.146-

147, vol. II); M. Groza (f.d.141, vol. II); Ghe. Staci (f.d.142-143, vol. II).

De asemenea instanța de apel a cercetat suplimentar și înscrisurile anexate la materialele

dosarului: certificatului de naștere xxxx xxxx, Xxxx xxxx a.n.xxxx xxxx (f.d.40 vol. I);

procesul - verbal de ridicare din 04.06.2013, de la Școala Specială Internat din or. Ialoveni a

cartelei medicale pe numele minorei, Xxxx xxxx (f.d.48 vol. I); raportul de expertiză medico-

legală nr. 1304/s din 26.03.2013 (f.d.81-82 vol. I); raportul de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie a minorei Xxxx xxxx nr. 430a-2013 din 27.06.2013 (f.d.88-90 vol. I); raportul de

expertiză medico-legală nr.2929/s din 21.06.2013 (f.d.95 vol. I); raportul nr.86 sn-2013 din

12.08.2013 de expertiză psihiatrico-legală staționar pe numele lui Chircu Valerii (f.d.110-111

vol. I).

Examinând probele enunțate prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală,

instanța de apel a ajuns la concluzia, că prima instanță corect a stabilit starea de fapt și de drept,

precum și circumstanțele cauzei.

Verificând argumentele invocate în apelul părții apărării, instanța a ajuns la concluzia că

acestea sunt nefondate, fiind combătute de probele anexate și circumstanțele stabilite în cadrul

cercetării judecătorești în instanța de fond și verificate în cadrul procedurii de examinare a

apelului.

Instanța de apel a respins argumentul avocatului precum că, inculpatul suferă de mai mulți

ani de impotență sexuală, apreciind acest argument ca fiind un procedeu de apărare și o

modalitate de eschivare de la răspundere penală, or, potrivit raportului de expertiză medico-

legală nr.2929/s din 21.06.2013, la Chircu Valerii, careva modificări anatomice ce ar fi încurcat

acestuia să întrețină rapoarte sexuale, nu au fost evidențiate.

Cu referire la motivele invocate de apărare precum că prima instanță a adoptat soluția

3

incorectă de condamnarea inculpatului Chircu Valerii, acesta urmând a fi achitat de sub

învinuirea înaintată în baza art.172 alin.(2) lit. b) Cod penal, instanța de apel a constatat că

prima instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în

partea recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale.

Instanța de apel a considerat că aceste afirmații ale avocatului reprezintă opinia subiectivă

a acestuia, or prima instanță în sentință corect și justificat și-a motivat soluția luând în

considerație probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în

ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod

de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludentei, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu

privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența în acțiunile inculpatului a

elementelor infracțiunii incriminate.

Nerecunoașterea vinei de către inculpat instanța de apel a apreciat-o ca o metodă de apărare

și un drept de a nu se auto incrimina, garantat de art.66 Cod de procedură penală și art.6 CEDO,

or, persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi

urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și acțiunile sale nu

pot fi calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a statuat, că prima instanță

nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, gravitatea infracțiunii

comise, de persoana inculpatului, vina de comiterea infracțiunii nu a recunoscut, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, considerând că reeducarea lui Chircu

Valerii este posibilă doar prin izolarea de libertate.

Pedeapsa aplicată de instanța de apel urmează să contribuie la formarea unei atitudini de

respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din

partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și modifice

comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

În continuare, instanță de apel a apreciat ca nefondată solicitarea acuzatorului de stat

privind încasarea de la inculpat în beneficiul statutului a cheltuielilor judiciare legate de

efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară în sumă de 3 780,50 lei, or, acestea sunt cheltuieli

efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt

trecute în contul statului.

Conform prevederilor expuse în art.229 alin.(1) și (3) Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera

de aceste cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte

cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata acestora poate influența

substanțial situația materială a persoanelor.

Potrivit art.227 alin.(3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Conform art.75 alin.(3) al Legii

nr. 68 din 14.04.2016, cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, în cauzele

penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei

4

judiciare, cu excepția cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) Cod de procedură penală. Potrivit

prevederilor art.2 al Legii menționate, ordonator al expertizei judiciare este organul de

urmărire penală, instanță de judecată sau un alt participant al unui proces derulat conform

legislației de procedură civilă, penală sau contravențională, care are dreptul de a dispune sau

de a solicita în mod independent efectuarea unei expertize judiciare.

Instanța de apel a reiterat că, cheltuielile pentru efectuarea expertizelor judiciare la caz,

sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar,

acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului.

Aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în procesul

de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru

aducerea învinuirii de stat.

Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de apel a considerat oportun de a respinge

cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul lui Chircu Valerii a cheltuielilor

judiciare pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară în sumă de 3 780, 50 lei, acestea

fiind trecute în contul statului, conform art.227 alin.(3) Cod de procedură penală.

Referitor la prejudiciul moral, instanța de apel a remarcat faptul că în acest sens, soluția

instanței de fond este una justificată, având în vedere că lui Xxxx xxxx prin acțiunile

prejudiciabile a inculpatului Chircu Valerii i-a fost cauzat un prejudiciu moral, iar suma de 2

000 lei solicitată de partea vătămată urmează a fi încasată de la inculpat.

conținute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de fond

cu recurs ordinar solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv

că nu a comis fapta imputată.

În argumentarea recursului menționează, că instanțele de fond nu au luat în considerație

că acuzarea adusă acestuia este una neîntemeiată și nefondată, bazată doar pe presupuneri, în

lipsa probelor ce ar demonstra cu certitudine vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii

imputate.

solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsite de temeiuri legale.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

5

corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat de către inculpat se constată că acesta, nu invocă nici un

temei de casare din cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, însă solicită să

fie achitat, întrucât în opinia sa instanțele de judecată eronat au apreciat probele administrate

în speța dată, exprimând convingerea că, instanțele de judecată greșit au ajuns la concluzia în

ce privește condamnarea în baza art.172 alin.(2) lit. b) Cod penal, considerând că lipsesc probe

certe ce ar confirma vinovăția acestuia în comiterea infracțiuni incriminate, astfel se întrevede

temeiul pentru recurs prevăzut de art.427 pct.8) Cod de procedură penală, însă Colegiul penal

consideră că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită

presupusa eroare de drept invocată de recurent, deoarece acest temei este prezent atunci când

instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin

care în hotărârea judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost

stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale

infracțiunii respective, însă, reieșind din alegațiile recurentului, acesta nu este de acord cu

încadrarea acțiunilor în baza art.172 alin.(2) lit. b) Cod penal, considerând că lipsesc probe ce

ar confirma vinovăția acestuia.

Reieșind din materialele cauzei rezultă că, Chircu Valerii a fost recunoscut vinovat de către

prima instanță în săvârșirea infracțiuni prevăzute de art.172 alin.(2) lit. b) Cod penal, concluzia

căreia a fost menținută de către instanța de apel, care a constatat, că prima instanță corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma

art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

și coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului, totodată reținând

și încadrarea juridică a faptei săvârșite de către acesta.

Colegiul penal menționează că, judecând apelurile declarate, respectând prevederile

art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, fiind

cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond. Astfel, instanța de apel corect

a ajuns la concluzia enunțată la pct.4.1. din prezenta decizie, stabilind totodată, că vinovăția

inculpatului a fost dovedită pe deplin în baza probelor prezentate la cauza penală, care

demonstrează vinovăția lui Chircu Valerii în afara oricărui dubiu rezonabil, iar careva încălcări

de procedură, sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului, nu au fost depistate.

Astfel, cu referire la aceste argumente Colegiul penal punctează, că în conținutul deciziei

atacate a fost dată apreciere circumstanțelor ce dovedesc prezența în acțiunile inculpatului

Chircu Valerii a laturii obiective a infracțiunii incriminate, precum și a probelor ce dovedesc

cu certitudine intenția acestuia la comiterea acestei infracțiuni, cum ar fi declarațiile părții

vătămate minore Xxxx xxxx, a martorilor Moisei Viorica, Borș Tatiana, Staci Natalia, Groza

Mariana și Staci Gheorghe, precum și raportul de expertiză medico-legală nr.1304/s din

26.03.2013 (f.d.81- 82 vol. I); raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie a minorei

Xxxx xxxx nr. 430a-2013 din 27.06.2013 (f.d.88-90 vol. I); raportul de expertiză medico-

legală nr.2929/s din 21.06.2013 (f.d.95 vol. I); raportul nr.86 sn-2013 din 12.08.2013 de

expertiză psihiatrico-legală staționar pe numele lui Chircu Valerii (f.d.110-111 vol. I), toate

probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală,

6

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța

de apel pronunțându-se argumentat și detailat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe

rol, indicând și motivele pentru care a respins dovezile și versiunile apărării, probele

administrate pe caz demonstrând clar și cert prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunii prevăzute la art.172 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel corect a respins alegațiile inculpatului și ale apărării cu privire

la lipsa în acțiunile lui Chircu Valerii a elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate.

De asemenea, instanța de recurs consideră necesar a menționa că, potrivit prevederilor

art.art.27, 414 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, că aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei așa cum propune

recurentul este o competentă și prerogativă legală a instanțelor de fond și aceasta nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură penală, astfel

invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de suport legal.

Mai mult, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică, pe care în virtutea

corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument

(Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Așa fiind, Colegiul penal atestă, că respectând prevederile art.101 alin.(3) Cod de

procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din dosar nu are o valoare prestabilită

pentru instanță, instanța de apel a examinat toate probele din dosar și nu a dat prioritate celor

în favoarea condamnării inculpatului, ci coroborându-le, le-a analizat în ansamblu lor,

apreciind just că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală și a-i incrimina lui

Chircu Valerii săvârșirea infracțiunii incriminate.

Vizavi de criticile recurentului cu privire la modalitatea de apreciere a probelor de către

instanța de apel, instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o

altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială

a acestor instanțe.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont de

prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele,

verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor,

iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia

menținerii sentinței privind vinovăția inculpatului, totodată reținând și încadrarea juridică a

faptei săvârșite de către acesta.

7

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă, că instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, fapt ce

impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Chircu Valerii, ca fiind

vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Chircu Valerii,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2020, în cauza

penală în privința lui Chircu Valerii, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 noiembrie 2020.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

8