1ra-1053/20 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-1053/20 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1053/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile

ordinare declarate de către avocatul Stăvilă Vasile în numele inculpatului

Portas Andrei și de către avocatul Copețchi Stanislav în numele succesorului părții

vătămate, Porcescu Gheorghe, împotriva sentinței Judecătoriei Orhei (sediul

Central) din 23 octombrie 2019 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 11 decembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Portas Andrei XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 13.02.2019 - 23.10.2019

instanța de apel: 11.11.2019 - 11.12.2019

instanța de recurs: 20.02.2020 – 22.09.2020

A C O N S T A T A T

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală, Portas Andrei a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții

vătămate, Porcescu Gheorghe și s-a încasat din contul lui Portas Andrei în

beneficiul lui Porcescu Gheorghe, prejudiciul material în sumă de 34 051 (treizeci

și patru mii cincizeci și unu),04 lei, cheltuieli suportate pentru asistența juridică în

sumă de 4 000 (patru mii) lei, și prejudiciul moral în sumă de 200 000 (două sute

mii) lei, în rest pretențiile din acțiune fiind respinse.

Au fost încasate din contul lui Portas Andrei în beneficiul statului,

cheltuielile judiciare în sumă de 2 898 (două mii opt sute nouăzeci și opt) lei.

1

24 decembrie 2018, aproximativ ora 15:30, Portas Andrei, deținând permis de

conducere a vehiculelor de categoria „A și B” cu numărul XXXXX, fiind treaz și

conducând autoturismul de model „XXXXX”, cu n/î XXXXX, pe traseul R-6 Chișinău-

Bălți, în direcția mun. Chișinău, în timpul deplasării, în apropierea de s. Clișova

Nouă, r-nul Orhei, la km 64+440 m al traseului, manifestând imprudență în traficul

rutier, încălcând prevederile pct. 43.3) lit. a) care prevede, că pe toate drumurile

atunci când carosabilul este delimitat prin liniile marcajului, circulația vehiculelor

trebuie să se efectueze strict în limitele benzilor, iar intersectarea liniei

discontinue este permisă numai pentru efectuarea manevrei, pct. 45.1) care îl

obliga să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția;

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase;

situație rutieră, pct. 45.2) al Regulamentului circulației rutiere aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, care prevede, că în cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, nu a ținut cont de dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase și nu a redus viteza de deplasare până la limita care i-ar

garanta siguranța traficului, nu a manifestat prudență sporită și nu a ținut seama

de situația rutieră existentă la momentul deplasării, la determinarea vitezei de

circulație, benzii de circulație și modalității de conducere a vehiculului pentru a

garanta siguranța traficului ca să aibă posibilitatea să oprească în siguranță în

cazul în care în limita vizibilității apar obstacole, deci nu a luat măsurile

corespunzătoare situației rutiere la deplasarea pe acest sector de drum, a ieșit pe

contrasens și ca urmare, a comis tamponarea cu partea din față a vehiculului,

pietonul Porcescu Gavril, care fiind transportat la IMSP Orhei, a decedat.

În rezultatul tamponării, lui Porcescu Gavril i-au fost cauzate traumă

asociată, traumă cranio – cerebrală închisă, hemoragii în țesuturile moi

pericraniene regiunea fronto-temporo - occipitală dreapta și mușchiul temporal

drept, fractură liniară a ambelor orbite, hemoragii difuze în leptomeninge, cu

erupere în ventriculii cerebrali, traumă toraco-abdominală închisă, fracturi costale,

indirecte, complete, bilateral cu hemoragii în mușchii intercostali, fără lezarea

pleurei parietale, contuzia ambelor pulmoni, ruptura omentului mare,

hemoperitoneu (1100 ml), hematom reproperitoneal, partea dreaptă (200 ml),

fractură închisă a ambelor oase a antebrațului drept 1/3 medie, fractură închisă a

ambelor oase a gambei drepte, 1/3 distală, plăgi contuze și echimoze pe față,

excoriații pe față, abdomen și membrele inferioare, care au legătură cauzală

directă cu decesul și în comun, la persoane, se califică ca vătămare gravă, conform

criteriului pericolului pentru viață.

2

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei

persoane.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Portas Andrei să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la 4 (patru) ani 4 (patru) luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

În motivarea apelului a invocat, că la aplicarea pedepsei inculpatului pentru

infracțiunea săvârșită, prima instanță a ignorat prevederile art. art. 61, 75 Cod

penal și greșit a conchis în privința stabilirii pedepsei cu închisoare pentru 2 ani,

bazându-se pe faptul că inculpatul și-a recunoscut vina, or instanța nu a luat în

considerație personalitatea victimei și faptul că prejudiciul cauzat prin infracțiune

nu a fost recuperat.

Menționează, că infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal

este o infracțiune gravă, care prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 3 la

7 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, iar fapta

prejudiciabilă face parte din categoria de infracțiuni în domeniul transportului,

care reprezintă un pericol social sporit în Republica Moldova, deoarece un număr

major de vătămări corporale și decese se comit ca urmare a încălcării regulilor de

securitate a circulației rutiere sau exploatare a mijloacelor de transport.

Astfel, consideră că aplicarea pedepsei privative de libertate doar pe un

termen de 2 ani, nu este echitabilă în raport cu infracțiunea comisă, or conducerea

mijlocului de transport cu depășirea vitezei regulamentare este un pericol social

deosebit de sporit pentru siguranța traficului rutier și societate.

Susține, că prima instanță a luat în considerație doar faptul că inculpatul

Portas Andrei a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii, însă nu a reținut că

acesta nu a recuperat prejudiciul cauzat și în cadrul ședinței de judecată a

comunicat că nu dorește să recupereze tot prejudiciul cauzat, chiar dacă la faza

urmăririi penale a fost aplicat sechestru asupra bunurilor inculpatului în scopul

asigurării acțiunii civile înaintate de succesorul părții vătămate și recuperării

prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Consideră, că săvârșirea infracțiunii din imprudență, recunoașterea deplină

a vinei, căința sinceră, examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură

penală, caracterizarea pozitivă a inculpatului, nu pot prevala asupra infracțiunii

grave care a cauzat decesul persoanei și asupra dreptului la viață care nu mai

poate fi recuperat.

3

Indică acuzarea, că infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, comisă de inculpatul Portas Andrei, reprezintă un grad prejudiciabil sporit

în raport cu alte infracțiuni din categoria celor care au același caracter

prejudiciabil, deoarece s-a atentat la relațiile sociale cu privire la siguranța

traficului rutier și viața unei persoane, iar în rezultatul acțiunilor inculpatului au

fost cauzate cele mai grave urmări prejudiciabile, și anume decesul persoanei.

Precizează, că pedeapsa cu închisoare stabilită inculpatului pentru 2 ani, nu

v-a contribui la corectarea și prevenirea comiterii de către acesta a unor noi

infracțiuni.

sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei

și încasarea prejudiciului moral în sumă de 200 000 lei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care să se dispună suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare în privința inculpatului Portas Andrei, pentru o perioadă de

probațiune de 2 ani și încasarea prejudiciului moral din contul acestuia în sumă de

50 000 lei.

În motivarea apelului a invocat, că instanța de fond nu a motivat suficient în

privința comportamentului inculpatului manifestat până la săvârșirea infracțiunii,

precum și ulterior comiterii acesteia, în privința recunoașterii vinovăției, precum

și faptul că Portas Andrei are doi copii minori la întreținere, în contextul în care

instanța a indicat că inculpatul nu are la întreținere persoane, or la materialele

cauzei au fost anexate acte confirmative în acest context.

Susține că, prima instanță nu s-a expus în privința la toate argumentele și

probele esențiale, prezentate atât de către partea acuzării, precum și de către

partea apărării, și astfel a omis să se expună referitor la posibilitatea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal.

Menționează, că instanța de judecată a ignorat mai multe circumstanțe cu

privire la individualizarea pedepsei, și anume faptul că inculpatul a recunoscut

vina în săvârșirea infracțiunii incriminate; a colaborat cu organul de urmărire

penală, solicitând în acest context examinarea cauzei în ordinea prevăzută de art.

3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor acumulate la etapa de urmărire

penală, și refuzând acumularea probelor noi; faptul că infracțiunea a fost săvârșită

din imprudență, or inculpatul Portas Andrei a adormit pentru câteva secunde la

volan în timp ce conducea automobilul, fapt care s-a soldat cu urmări grave;

inculpatul nu a părăsit locul accidentului, a anunțat organele competente și s-a

conformat cerințelor colaboratorilor poliției, iar potrivit rezultatului testului la

alcoolemie, Portas Andrei era treaz.

Indică apărarea, că inculpatul și-a cerut iertare de la părinții victimei,

propunându-le ajutor financiar pentru acoperirea cheltuielilor suportate pentru

4

înmormântarea fiului, precum și compensarea prejudiciului moral în sumă de

50 000 lei, însă aceștia au refuzat.

De asemenea, subliniază că prima instanță nu a luat în considerație faptul că

inculpatul are la întreținere doi copii minori, în privința cărora va influența negativ

privarea acestuia de libertate.

În acest context, precizează că atât succesorul părții vătămate, precum și

avocatul acesteia, în cadrul ședinței de judecată nu au solicitat aplicarea pedepsei

cu privarea de libertate a inculpatului, or aceștia s-au expus în privința acțiunii

civile.

Referitor la încasarea prejudiciului moral în sumă de 200 000 lei, susține

apărarea că nu poate fi încasat din contul inculpatului Portas Andrei, deoarece

acesta nu este angajat în câmpul muncii și are la întreținere doi copii minori,

ultimul fiind de acord să recupereze suma de 50 000 lei, cu titlu de prejudiciu

moral.

Conchide apărarea, că în privința lui Portas Andrei urmează să fie aplicată

pedeapsa penală minimă prevăzută de lege, însă cu suspendarea executării

condiționate a pedepsei pe un termen de 2 ani, pentru a avea posibilitatea să-și

întrețină copiii minori, precum și să recupereze succesorului părții vătămate,

prejudiciul material și moral cauzat în rezultatul infracțiunii.

Porcescu Gheorghe, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea parțială a

acesteia, în partea stabilirii pedepsei și acțiunii civile, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului Portas Andrei să-i fie stabilită în baza art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, o pedeapsă cu închisoare în limita maximă a

sancțiunii, și încasarea din contul inculpatului în beneficiul succesorului părții

vătămate Porcescu Gheorghe, prejudiciul material format din cheltuieli suportate

pentru traducerea și legalizarea actelor de stare civilă, în sumă de 2 340 lei și

valoarea laptopului deteriorat, în sumă de 729 dolari SUA, precum și prejudiciul

moral în sumă de 2 000 000 lei.

În motivarea apelului, a indicat că judecarea cauzei penale nu a avut loc doar

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, deoarece raportul de

expertiză judiciară nr. 201925D0167 din 05 iunie 2019 a fost administrat la faza

judecării cauzei în instanța de judecată, iar efectuarea acestuia fiind dispusă de

către instanță, din care motiv a obiectat referitor la examinarea cauzei conform

procedurii prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală.

Susține, că instanța de fond eronat a indicat în sentință faptul că victimă a

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, este persoana fizică

care a suferit o vătămare medie, gravă a integrității corporale sau a sănătății, în

contextul în care la caz, victima a decedat, precum și eronat a constatat faptul că

5

latura obiectivă a infracțiunii imputate inculpatului, se caracterizează prin

urmările prejudiciabile care se exprimă în cauzarea vătămărilor corporale

victimei.

De asemenea, consideră că prima instanță neîntemeiat a menționat și faptul

că nerespectarea prevederilor pct. 43.3 lit. a), pct. 45.1 și pct. 45.2 din

Regulamentul circulației rutiere de către inculpat, i-a provocat părții vătămate

Porcescu Gavril o vătămare gravă a integrității corporale, din imprudență, conform

criteriului pericolului pentru viață.

Subliniază, că instanța de fond neîntemeiat a stabilit limita minimă a

pedepsei – 2 ani rezultați din 1/3 din limita minimă de 3 ani, în contextul în care

infracțiunea imputată lui Portas Andrei face parte din categoria celor grave, iar

circumstanțe care să atenueze pedeapsa penală, în speță lipsesc.

Precizează, că nu poate fi aplicată limita minimă a pedepsei cu închisoarea

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, deoarece în rezultatul încălcării

regulilor de circulație rutieră, victima decedează.

Susține, că nu poate fi restabilită echitatea socială în contextul în care

inculpatului i-a fost aplicată limita minimă a pedepsei cu închisoare, în lipsa unor

circumstanțe atenuante și cauzarea suferitelor psihice succesorului părții

vătămate manifestate prin decesul fiului.

Cu referire la suma prejudiciului moral dispusă a fi încasată în beneficiul

succesorului părții vătămate, menționează că aceasta nu este echitabilă în raport

cu suferințele psihice cauzate în urma decesului fiului Porcescu Gavril, or instanța

de fond a ignorat criteriul echității care prevede că indemnizația trebuie să

reprezinte o justă și integrală despăgubire.

Astfel, instanța de judecată nu a luat în considerație personalitatea părții

vătămate Porcescu Gavril, care a fost un om inteligent, cu rezultate remarcabile la

învățătură, decernat cu bursa de merit și care activa în Belgia în calitate de

proiectant de construcții de mașini.

Referitor la prejudiciul material, indică că prima instanță nu s-a expus în

privința cheltuielilor de traducere și legalizare a actelor de stare civilă în sumă de

2 340 lei, efectuate cu scopul intrării în posesia sumei de bani din contul părții

vătămate din Belgia, precum și costul pentru deteriorarea laptopului care îl

deținea victima în momentul producerii accidentului, în sumă de 729 dolari SUA.

11 decembrie 2019, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de procuror și

de către avocatul Stăvilă Vasile în numele inculpatului Portas Andrei, a fost admis

apelul declarat de avocatul Copețchi Stanislav în numele succesorului legal al părții

vătămate Porcescu Gheorghe, cu casarea parțială a sentinței în partea acțiunii civile

și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care acțiunea civilă a fost admisă parțial, și s-a încasat din

6

contul lui Portas Andrei în beneficiul lui Porcescu Gheorghe suma de 2 340 lei, cu

titlu de cheltuieli pentru obținerea traducerii și legalizării actelor de stare civilă,

suma de 729 dolari SUA, convertiți în lei la data executării prestației, pentru

deteriorarea laptopului, și suma de 500 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, iar în

rest, pretențiile privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 2 000 000 lei, au

fost respinse ca fiind neîntemeiate.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

6.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat, că instanța

de fond a stabilit corect situația de fapt, și a încadrat faptele reținute în sarcina

inculpatului Portas Andrei în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, și anume

încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei

persoane.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Portas Andrei, instanța de

apel a constatat în baza probelor administrate de acuzare că acțiunile infracționale

ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, iar sentința primei instanțe nu a fost contestată în

această parte.

Instanța de apel a menționat, că în cadrul ședinței de judecată nu s-a

constatat că procedura de examinare a cauzei în baza art. 3641 Cod procedură

penală, a fost viciată sau că în cadrul urmăririi penale au fost încălcate grav

normele imperative din Codul de procedură penală care în cadrul procedurii

precedente ar fi afectat hotărârea atacată, din care motiv a apreciat ca fiind

nefondat argumentul apărării conform căruia instanța de fond eronat a admis

cererea inculpatului Portas Andrei de examinare a cauzei în procedură

simplificată, deoarece raportul de expertiză judiciară nr. 201925D0167 din 05

iunie 2019, a fost administrat la faza judecării cauzei în prima instanță.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentele avocatului

Copețchi Stanislav referitor la faptul că la aprecierea juridico-penală, instanța de

fond a admis mai multe erori în raport cu personalitatea victimei și a urmărilor

prejudiciabile caracteristice infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b)

Cod penal, or prima instanță corect a încadrat acțiunile inculpatului Portas Andrei

în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, infracțiune individualizată prin

încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei

persoane.

Referitor la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului

Portas Andrei, instanța de apel a constatat că prima instanță a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, și a luat în considerație gravitatea

infracțiunii săvârșite, motivul acesteia, persoana celui vinovat, circumstanțele care

7

atenuează ori agravează răspunderea penală, influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, condițiile de viață ale familiei acestuia, precum

și faptul că infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în

conformitate cu art. 16 alin. (4) Cod penal, se califică ca infracțiune gravă, faptul că

inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat

examinarea cauzei penale în procedură simplificată și s-a căit sincer de cele

comise, are la întreținere doi copii minori și faptul că potrivit revendicării, acesta

anterior a fost atras la răspundere penală.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate alegațiile invocate în sensul

agravării pedepsei penale stabilite inculpatului Portas Andrei.

Astfel, instanța de apel a conchis, că în speță lipsesc careva temeiuri pentru

agravarea pedepsei inculpatului Portas Andrei, în contextul în care acesta a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei

penale în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise, antecedentul penal

este stins, are la întreținere doi copii minori, iar careva circumstanțe agravante în

privința inculpatului nu au fost stabilite.

Cu referire la argumentele apărării privind suspendarea condiționată a

executării pedepsei penale stabilite inculpatului, instanța de apel a precizat că

prima instanță și-a motivat în totalitate soluția despre modalitatea de executare a

pedepsei penale, prin prisma faptului că inculpatul a recunoscut vina, se

caracterizează pozitiv, nu se afla la evidența medicului psihiatru sau narcolog și

are antecedente penale stinse, din care motiv nu poate fi aplicată o pedeapsă mai

blândă.

Instanța de apel a constatat, că soluția primei instanțe se bazează pe

asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile, fiind evaluat gradul

influenței pedepsei aplicate în privința corectării și reeducării inculpatului,

apreciind obiectiv toate circumstanțele cauzei.

Pedeapsa penală stabilită de prima instanță nu reprezintă o represiune

excesivă, deoarece aceasta se caracterizează prin reeducarea inculpatului și

menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv al pedepsei.

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a constatat că prin cererea de

concretizare a acțiunii civile înaintată de avocatul Copețchi Stanislav în numele

succesorului părții vătămate Porcescu Gheorghe, s-a solicitat încasarea din contul

inculpatului, cu titlu de prejudiciu material, suma de 2 340 lei, format din cheltuieli

pentru traducerea și legalizarea actelor de stare civilă și suma de 729 dolari SUA,

care este contraechivalentul laptopului, iar în acest context fiind anexate la

materialele cauzei penale, contractul de prestări servicii de traducere

Română-Engleză nr. 14 din 10 ianuarie 2019 (vol.I, f.d.125) și actul confirmativ

prin care se atestă valoarea laptopului părții vătămate în sumă de 729 dolari SUA

(vol.I, f.d. 148).

8

Astfel, instanța de apel a conchis, că prima instanță eronat a respins

pretențiile succesorului părții vătămate cu privire la încasarea prejudiciului

material, în contextul în care în speță se impune încasarea din contul inculpatului

Portas Andrei în beneficiul succesorului părții vătămate Porcescu Gheorghe, suma

de 2 340 lei, cu titlu de cheltuieli efectuate pentru traducerea și legalizarea actelor

de stare civilă, precum și suma de 729 dolari SUA, convertiți în lei la data

executării prestației, care este contraechivalentul laptopului deteriorat.

În privința prejudiciului moral, instanța de apel a menționat, că soluția

primei instanțe privind evaluarea daunelor morale cauzate succesorului părții

vătămate Porcescu Gheorghe în sumă de 200 000 lei, în raport cu materialele

cauzei, cu consecințele care au survenit, evaluând gravitatea acestora și impactul

produs, se atestă că instanța de fond inechitabil a evaluat cuantumul daunelor

morale cauzate succesorului părții vătămate.

În acest context, instanța de apel a reținut prevederile art. 1422, 1423

Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019), menționând că repararea

prejudiciului moral reprezintă satisfacția echitabilă destinată compensării

materiale a suferințelor fizice cauzate părții vătămate, ca urmare a acțiunilor

infracționale ale făptuitorului, iar cuantumul prejudiciului moral solicitat, nu este

supus unor criterii legale prestabilite, or determinarea acestuia în concret se

apreciază de către instanța de judecată.

Prin urmare, instanța a menționat că acțiunile infracționale comise de către

inculpatul Portas Andrei, și anume încălcarea regulilor de securitate a circulației

de persoana care conduce mijlocul de transport, s-au soldat cu tamponarea

victimei Porcescu Gavril, care în rezultatul impactului, a decedat, astfel fiindu-i

cauzate suferințe psihice enorme tatălui acestuia, Porcescu Gheorghe.

Instanța de apel a concluzionat că suma stabilită de către instanța de fond în

mărime de 200 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral, nu este echitabilă, or prima

instanță nu a luat în considerație toate consecințele cauzate prin infracțiune,

importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și

intensitatea cu care au fost percepute consecințele comiterii acestei infracțiuni,

precum și măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

În opinia instanței de apel, stabilirea cuantumului prejudiciului moral în

sumă de 500 000 lei, este just și echitabil, ca urmare a consecințelor care au

produs suferințe psihice și care în esență sunt de natură perpetuă.

Astfel, instanța de apel a respins pretențiile succesorului părții vătămate cu

privire la încasarea prejudiciului moral în sumă de 2 000 000 lei, ca fiind excesiv,

luând în considerație poziția socială și economică a inculpatului, precum și faptul

că acesta are la întreținere doi copii minori, corespunzător instanța de apel a

apreciat ca nefondată și solicitarea apărării în numele inculpatului privind

încasarea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei, deoarece aceasta nu poate

9

compensa în nici un mod suferințele psihice care au fost cauzate succesorului

părții vătămate Porcescu Gheorghe ca urmare a pierderii fiului.

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor

de fond cu recurs ordinar, solicitând casarea parțială a acestora, în partea stabilirii

pedepsei și prejudiciului moral, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

să fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite inculpatului

Portas Andrei, pe un termen de 2 ani și încasarea prejudiciului moral în sumă de

50 000 lei.

7.1. În argumentarea recursului menționează, că concluziile instanțelor de

fond cu privire la stabilirea pedepsei inculpatului Portas Andrei sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani, precum și încasarea prejudiciului moral în sumă

de 500 000 lei, sunt neîntemeiate.

Susține că, prima instanță nu s-a expus în privința la toate argumentele și

probele esențiale, prezentate atât de către partea acuzării, precum și de către

partea apărării, și astfel a omis să se expună referitor la posibilitatea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal.

Menționează, că atât instanța de fond, precum și instanța de apel, nu au luat

în considerație mai multe circumstanțe cu privire la individualizarea pedepsei, și

anume faptul că inculpatul a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii incriminate;

a colaborat cu organul de urmărire penală, solicitând în acest context examinarea

cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor

acumulate la etapa de urmărire penală, și refuzând acumularea probelor noi;

faptul că infracțiunea a fost săvârșită din imprudență, or inculpatul Portas Andrei a

adormit pentru câteva secunde la volan în timp ce conducea automobilul, fapt care

s-a soldat cu urmări grave; inculpatul nu a părăsit locul accidentului, a anunțat

organele competente și s-a conformat cerințelor colaboratorilor poliției, iar

potrivit rezultatului testului la alcoolemie, Portas Andrei era treaz.

Precizează, că infracțiunea imputată inculpatului a fost săvârșită din

imprudență, și astfel consideră că prima instanță eronat a conchis că aplicarea în

privința acestuia a unei pedepse penale fără privarea de libertate, poate avea ca

consecință săvârșirea de noi infracțiuni de către inculpat sau către alte persoane.

Indică apărarea, că inculpatul și-a cerut iertare de la părinții victimei,

propunându-le ajutor financiar pentru acoperirea cheltuielilor suportate pentru

înmormântarea fiului, precum și compensarea prejudiciului moral în sumă de

50 000 lei, însă aceștia au refuzat.

De asemenea, subliniază că prima instanță nu a luat în considerație faptul că

inculpatul are la întreținere doi copii minori, în privința cărora va influența negativ

privarea acestuia de libertate.

10

În acest context, precizează că atât succesorul părții vătămate, precum și

avocatul acesteia, în cadrul ședinței de judecată nu au solicitat aplicarea pedepsei

cu privarea de libertate a inculpatului, or aceștia s-au expus în privința acțiunii

civile.

Referitor la încasarea prejudiciului moral în sumă de 500 000 lei, de către

instanța de apel, susține apărarea că această sumă nu poate fi încasată din contul

inculpatului Portas Andrei, deoarece inculpatul nu este angajat în câmpul muncii și

are la întreținere doi copii minori, ultimul fiind de acord să recupereze suma de

50 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Conchide apărarea, că în privința lui Portas Andrei urmează să fie aplicată

pedeapsa penală minimă prevăzută de lege, însă cu suspendarea executării

condiționate a pedepsei pe un termen de 2 ani, pentru a avea posibilitatea să-și

întrețină copiii minori, precum și să recupereze succesorului părții vătămate,

prejudiciul material și moral cauzat în rezultatul infracțiunii.

Porcescu Gheorghe, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia, cu

dispunerea trimiterii la rejudecare a cauzei în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

8.1. În argumentarea recursului menționează, că instanțele de fond au

aplicat o pedeapsă neechitabilă și contrară scopului care trebuie să fie realizat în

cazul unei sentințe de condamnare, astfel că pedeapsa aplicată lui Portas Andrei

sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, nu este echitabilă și nu este în

măsură să restabilească echitatea socială.

Subliniază, că instanța de fond neîntemeiat a stabilit limita minimă a

pedepsei – 2 ani rezultați din 1/3 din limita minimă de 3 ani, concluzie care a fost

menținută de către instanța de apel, iar ambele instanțe reținând ca circumstanță

atenuantă recunoașterea vinovăției de către inculpat.

Consideră, că pedeapsa principală stabilită lui Portas Andrei, contravine

gradului de pericol social al faptei comise, care rezultă din valoarea socială lezată

de către inculpat prin conduita sa infracțională.

Precizează, că nu poate fi aplicată limita minimă a pedepsei cu închisoarea

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, în contextul în care încălcarea

regulilor de circulație se soldează cu decesul victimei.

Astfel, în opinia recurentului atât prima instanță cât și instanța de apel au

luat circumstanța privind „recunoașterea vinovăției” de către inculpatul Portas

Andrei, atât la micșorarea limitelor de pedeapsă în temeiul art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, cât și la aplicarea minimului din pedeapsa redusă conform

procedurii simplificate.

Conchide, că aplicarea limitei minime a pedepsei cu închisoare în privința

11

inculpatului, în lipsa unor circumstanțe atenuante și prin cauzarea suferințelor

psihice succesorului părții vătămate în rezultatul decesului fiului, nu poate

restabili echitatea socială.

marginea recursului declarat de avocatul succesorului părții vătămate, pledând

pentru inadmisibilitatea recursului.

9.1. În susținerea referinței, apărarea a indicat că reieșind din

comportamentul inculpatului după comiterea infracțiunii, precum și

circumstanțele atenuante și scopul pedepsei penale, se atestă că reeducarea

inculpatului este posibilă fără izolarea de societate, urmând a fi aplicată

suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite lui Portas Andrei.

și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul declarat de către avocatul Copețchi Stanislav în numele succesorului

părții vătămate Porcescu Gheorghe urmează a fi admis, iar cel declarat de către

avocatul Stăvilă Vasile în numele inculpatului Portas Andrei urmează a fi respins,

din următoarele considerente.

10.1. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul

Copețchi Stanislav în numele succesorului părții vătămate Porcescu Gheorghe.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri ilegale, totodată, verificându-se dacă s-a

aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat de către avocatul Copețchi Stanislav în

numele succesorului părții vătămate, se atestă că acesta a indicat drept temei

pentru declararea recursului art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub

aceste aspecte, constată că această instanță, la examinarea apelurilor declarate de

către partea acuzării, nu a respectat întru totul prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Prin urmare, temeiurile invocate în recursul declarat de către avocatul

12

Copețchi Stanislav în numele succesorului părții vătămate și-au găsit confirmare în

cauza dată, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel, în latura

penală, în partea stabilirii pedepsei, și în latura civilă, în partea soluționării

cerințelor de încasare a prejudiciului moral cauzat, deoarece eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform prevederilor art. art. 414 - 417 Cod de procedură penală, instanța

de apel, urma să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de drept,

inclusiv: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În cazul în

care s-ar fi constatat încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărârea

primei instanțe urma a fi desființată cu rejudecarea cauzei.

Având în vedere temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, sub aspectul individualizării greșite a pedepsei penale,

Colegiul penal lărgit notează, că prin criterii generale de individualizare a pedepsei

se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă

instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

După cum se constată la caz, prin sentința primei instanțe Portas Andrei a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la

2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, soluție care în această parte a fost

menținută și de către instanța de apel.

Deși în cererile de apel, atât procurorul cât și avocatul Copețchi Stanislav în

numele succesorului părții vătămate, Porcescu Gheorghe, au invocat dezacordul cu

modalitatea de individualizare a pedepsei stabilite inculpatului Portas Andrei de

către prima instanță, analizând decizia supusă recursului Colegiul penal lărgit

conchide că instanța de apel nu a pătruns pe deplin în esența argumentelor

avansate de partea acuzării, motivând superficial soluția adoptată.

În acest context, instanța de recurs reține, că infracțiunea prevăzută de

art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, potrivit prevederilor art. 16 Cod penal, face parte

din categoria infracțiunilor grave, care prevede pedeapsa sub formă de închisoare

de la 3 la 7 ani, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Totodată, fapta prejudiciabilă face parte din categoria de infracțiuni în

13

domeniul transportului, care reprezintă un pericol social sporit în Republica

Moldova, deoarece un număr major de vătămări corporale și decese se comit ca

urmare a încălcării regulilor de securitate a circulației rutiere sau exploatare a

mijloacelor de transport.

Potrivit actelor dosarului, cauza penală a fost judecată pe baza probelor

administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de art. 3641 Cod

de procedură penală.

În sensul art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală este de înțeles, că

inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a

solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale,

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare.

Analizând sintagma „limitelor de pedeapsă prevăzută de lege” deducem că

legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în care este închisoarea, se reduce

cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi

limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei

inculpatului, la caz noile limite cu care urma să opereze instanța de judecată fiind

de la 2 ani la 4 ani și 8 luni închisoare.

Potrivit practicii judiciare, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința

căruia a fost admisă procedura simplificată de judecare pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, instanța urmează să ia în considerare atât

prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, cât și prevederile

art. 75-88 Cod penal, care reglementează modalitatea individualizării pedepselor

persoanelor condamnate.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile

Părții Generale a Codului Penal, aplicate prin prisma alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia.

Concluziile instanței privind fiecare din aceste criterii generale de

individualizare a pedepsei urmează să fie argumentate de către instanță în

hotărârea sa și confirmate prin anumite probe.

Contrar dezideratelor menționate mai sus, Colegiul penal lărgit constată că

instanța de apel nu a analizat pe deplin argumentele apelurilor părții acuzării prin

14

prisma prevederilor legale de care instanța de judecată trebuie să țină cont în mod

obligatoriu la individualizarea pedepsei.

Astfel, din motivarea deciziei recurate rezultă că instanța de apel s-a

rezumat la concluzia că pedeapsa stabilită lui Portas Andrei de către prima

instanță în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, corespunde limitelor sancțiunii

reduse în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Cu toate acestea din conținutul deciziei atacate nu se desprinde concluzia că

pedeapsa închisorii stabilită inculpatului Portas Andrei pe termen de 2 ani, adică la

limita minimă a sancțiunii reduse în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, este în măsură să contribuie la corectarea și reeducarea

vinovatului.

La fel, soluția instanței de apel privind menținerea sentinței în partea

individualizării pedepsei nu este motivată în raport cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, și anume

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite - conducerea mijlocului de

transport cu depășirea vitezei regulamentare, soldată cu decesul unei persoane,

motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea

daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea.

În acest sens instanța de recurs accentuează, că prevederile art. 75 alin. (1)

Cod penal, cer ca pedeapsa aplicată să fie nu numai echitabilă și legală, ci și

individualizată. Individualizarea pedepsei constă în obligația instanței de a stabili

măsura pedepsei concrete infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea

scopurilor legii penale și pedepsei penale.

Este cunoscut faptul, că gravitatea infracțiunii este determinată de caracterul

și gradul prejudiciabil al faptei. În raport cu caracterul prejudiciabil al fiecărei

infracțiuni, legiuitorul stabilește gradul prejudiciabil al acesteia, care este

determinat în sancțiunea articolului din Partea Specială a Codului penal și se

reflectă în limitele (minime și maxime) ale pedepsei. Astfel, gravitatea infracțiunii

este determinată de legiuitor în limitele pedepsei pentru fapta comisă.

Instanța de judecată, pentru a lua în vedere la stabilirea pedepsei gravitatea

infracțiunii, trebuie să pornească de la pedeapsa medie care poate fi stabilită

pentru infracțiunea respectivă. Pornind de la această pedeapsă medie, ținând cont

de celelalte cerințe prevăzute de art. 75 Cod penal și de alte prevederi ale legii

penale, instanța de judecată sporește sau micșorează mărimea pedepsei medii,

stabilindu-i astfel infractorului pedeapsa concretă necesară și suficientă pentru

realizarea scopurilor pedepsei penale.

Colegiul penal lărgit constată, că instanța de apel la motivarea soluției

privind individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Portas Andrei nu

a ținut cont de aceste aspecte, iar în consecință decizia recurată urmează a fi casată

în latura penală, în partea stabilirii pedepsei cu dispunerea rejudecării cauzei de

15

către aceeași instanță de apel, deoarece hotărârea atacată nu conține motive legale

pe care se întemeiază soluția adoptată.

Distinct de considerentele expuse mai sus, Colegiul penal atestă că decizia

instanței de apel nu este motivată suficient nici în latura civilă, în partea

soluționării cerințelor de încasare a prejudiciului moral.

La acest capitol, instanța de recurs ține cont de faptul că deși instanța de apel

a conchis, că soluția primei instanțe privind evaluarea daunelor morale cauzate

succesorului părții vătămate Porcescu Gheorghe în sumă de 200 000 lei, a fost

inechitabil evaluată în raport cu consecințele care au survenit în urma săvârșirii

infracțiunii, gravitatea acestora și impactul produs asupra succesorului părții

vătămate, la rândul său nici această instanță nu a oferit o motivare amplă la acest

capitol în raport cu suferințele psihice și fizice cauzate succesorului părții

vătămate.

Astfel, Colegiul penal lărgit consideră pripite concluziile instanței de apel cu

referire la faptul că suma de 500 000 lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral

cauzat succesorului părții vătămate, Porcescu Gheorghe, este una echitabilă și

suficientă.

La acest capitol, instanța de recurs notează că, potrivit art. 219 alin. (4) Cod

de procedură penală, la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele fizice ale

victimei, prejudiciul agrement sau estetic, pierderea speranței în viață, pierderea

onoarei prin defăimare, suferințele psihice provocate de decesul rudelor apropiate

etc.

În corespundere cu art. 220 Cod de procedură penală și art. 2037 Cod civil,

mărimea despăgubirii pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce

satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea prejudiciului

moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în

care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață familială și

socială, precum și statutul social al persoanei vătămate. La determinarea

despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o

parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări

similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.

Totodată, instanța de recurs menționează că despăgubirile pentru daune

morale se disting de cele pentru daunele materiale prin faptul că acestea nu se

probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.

În susținerea celor enunțate, instanța de recurs menționează și

jurisprudența CtEDO, cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde Curtea a statuat,

16

în principiu, că „atunci când victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în

procesul penal, aceasta semnifică introducerea unei cereri în despăgubiri. Chiar dacă

ea nu a cerut, în mod expres, repararea prejudiciului suferit. Prin dobândirea

calității de parte civilă în procesul penal, ea are în vedere nu numai condamnarea

penală a autorului infracțiunii, ci și repararea pecuniară a prejudiciului pe care l-a

suferit”.

Învederând aceste considerente ale instanței europene, Colegiul penal lărgit

evidențiază, că în această speță instanța de apel nu a ținut cont în deplină măsură

de circumstanțele cauzei, și anume că în urma acțiunilor infracționale comise de

către inculpatul Portas Andrei, a fost tamponată partea vătămată Porcescu Gavril,

care în rezultatul impactului, a decedat.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel nu a motivat

acordarea despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat prin infracțiune în raport

cu criteriile prevăzute de lege, nu a făcut o evaluare a personalității părții vătămate

Porcescu Gavril, care a fost un om inteligent, cu rezultate remarcabile la învățătură,

decernat cu bursa de merit și care activa în Belgia în calitate de proiectant de

construcții de mașini. La fel, nu a fost evaluat impactul psihic și moral cauzat

succesorului părții vătămate, Porcescu Gheorghe, în urma decesului fiului.

În urma celor expuse, Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel nu a

ținut cont de măsura în care compensarea sumei de 500 000 lei, poate aduce

satisfacție succesorului părții vătămate Porcescu Gheorghe, în urma decesului

fiului său Porcescu Gavril, sub acest aspect decizia instanței de apel nefiind

motivată în corespundere cu prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură

penală.

Prejudiciul moral reprezintă o pagubă care este cauzată individului prin

vătămarea unui interes personal nepatrimonial. Evaluarea prejudiciului moral nu

presupune determinarea „prețului suferințelor fizice și psihice”, care sunt

inestimabile, dar aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale

prejudiciului și a implicațiilor acestora pe toate dimensiunile vieții sociale.

Trebuie să se aprecieze ce au pierdut persoanele vizate pe plan fizic, psihic,

social, profesional și familial atât pentru moment, cât și pentru viitor.

La determinarea compensației pentru prejudiciul moral trebuie să se țină

cont de importanța valorii morale lezate pentru persoana vătămată. În cazul

suportării unui prejudiciu moral fiecare persoană vătămată acordă o considerație

diferită valorilor lezate. Persoana vătămată apreciază acele valori sau activități,

care îi satisfac anumite necesități sau aspirații.

Cuantumul compensației acordate depinde și de durata menținerii

consecințelor cazului urmare a cărora s-au produs. Stabilind cuantumul

compensației pentru prejudiciul moral, instanța de judecată trebuie să țină cont de

măsura în care această compensație poate acorda persoanei vătămate o anumită

17

satisfacție.

Rezumând circumstanțele constatate, Colegiul penal conchide că la caz sunt

incidente temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, ceea ce duce la casarea parțială a deciziei instanței de apel în

latura penală, în partea stabilirii pedepsei inculpatului Portas Andrei și în latura

civilă, în partea soluționării cerințelor de încasare a prejudiciului moral cauzat, cu

dispunerea rejudecării cauzei în această parte de către aceeași instanță, în alt

complet de judecată, deoarece erorile comise de către instanța de apel, nu pot fi

reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesual penale asupra tuturor motivelor

invocate în apeluri; să procedeze la individualizarea pedepsei penale în

conformitate cu prevederile legii; să verifice și să aprecieze profund probele

administrate, să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate și cu expunerea

motivată asupra cuantumului prejudiciului moral, să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

10.2. Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Stăvilă Vasile

în numele inculpatului Portas Andrei.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu este

întemeiat legal (este nefondat).

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarate, Colegiul penal atestă, că

apărarea invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de apel

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care stabilește, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Totodată, recurentul invocă și dezacordul cu soluția instanței de apel în

partea dispunerii încasării din contul inculpatului a prejudiciului moral în sumă de

500 000 lei.

Sub aspectul temeiului de casare invocat, Colegiul penal lărgit menționează

că în recursul declarat de către avocatul Stăvilă Vasile în numele inculpatului

18

Portas Andrei se solicită dispunerea suspendării condiționate a executării

pedepsei închisorii stabilită de către prima instanță pe termen de 2 ani, însă

instanța de recurs consideră că aceste argumente nu sunt pasibile admiterii,

deoarece circumstanțele invocate în recurs și anume: recunoașterea vinovăției,

examinarea cauzei în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

săvârșirea infracțiunii din imprudență, faptul că inculpatul are la întreținere 2

copii minori, nu pot determina convingerea instanței că scopul pedepsei penale în

cazul de referință ar fi putea fi atins și fără executarea reală a pedepsei.

La acest segment, instanța de recurs reține că instanța de apel corect a

remarcat, că circumstanțele săvârșirii infracțiunii și urmările grave produse

apreciate în coraport cu personalitatea inculpatului, nu formează convingerea

instanței de judecată că restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,

precum și prevenirea săvârșirii unor astfel de infracțiuni atât de către inculpat, cât

și de alte persoane, ar putea fi realizată fără izolarea inculpatului Portas Andrei de

societate.

Distinct de aceste considerente, Colegiul penal lărgit menționează că nu pot

fi admise nici criticile aduse de recurent în privința deciziei instanței de apel pe

marginea soluționării cerinței succesorului părții vătămate Porcescu Gheorghe cu

privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin infracțiune.

Potrivit prevederilor art. 1998 alin. (1) Cod civil, cel care acționează față de

altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în

cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Ținând cont de motivele care au format convingerea instanței de recurs de a

remite cauza pentru rejudecare în instanța de apel, expuse în pct. 10.1. al prezentei

decizii, Colegiul penal lărgit menționează că nu pot fi admise argumentele din

recursul apărării potrivit cărora inculpatul Portas Andrei, este de acord să

recupereze suma de 50 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În consecință, Colegiul penal lărgit decide respingerea ca inadmisibil a

recursului ordinar declarat de către avocatul Stăvilă Vasile în numele inculpatului

Portas Andrei.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul

Stăvilă Vasile în numele inculpatului Portas Andrei.

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Copețchi Stanislav în

numele succesorului părții vătămate, Porcescu Gheorghe, casează parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2019, în cauza penală

19

în privința lui Portas Andrei XXXXX, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei

inculpatului Portas Andrei și în latura civilă, în partea soluționării cerințelor de

încasare a prejudiciului moral cauzat, și dispune rejudecarea cauzei în această

parte, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest decizia contestată, se menține.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 06 noiembrie 2020.

Președinte /semnătură/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătură/ Toma Nadejda

/semnătură/ Țurcan Anatolie

/semnătură/ Cobzac Elena

/semnătură/ Boico Victor

20