1ra-1182/2020 — art.237 alin.1CP

1ra-1182/2020 — art.237 alin.1CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1182/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

16 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Mîța

Oleg în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 17 iunie 2019, în cauza penală în privința lui

Korosteliov Artiom xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.01.2018 - 07.12.2018;

Instanță de apel: 25.03.2019 - 17.06.2019;

Instanță de recurs: 11.03.2020 - 16.09.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Artiom a fost achitat de sub învinuirea înaintată în baza art.237 alin.(1) Cod penal, pe motiv

că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.

parcursul anului 2014, acționând intenționat, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu

Croitoru Vitalii, urmărind scopul punerii în circulație a cardurilor bancare false și extragerii

mijloacelor bănești de pe conturile bancare prin intermediul cardurilor date, ce aparțin altor

persoane, contrar prevederilor Legii nr. 1069- XIV din 22.06.2000 „Cu privire la

informatică” și Regulamentului Băncii Naționale a Moldovei ,,Cu privire la cardurile

bancare”, a transmis mai multe carduri bancare false lui Croitoru Vitalii, care la rândul său

le-a pus în circulație personal, cât și prin intermediul altor persoane, pentru extragerea

banilor de pe conturile bancare ale terțelor persoane, sub pretextul procurării bunurilor și

serviciilor, a introdus în terminalele bancare ale Băncii Comerciale „Moldindkonbank” S.A.

și Băncii Comerciale „Victoriabank” S.A. cardurile bancare false, inclusiv și cet. Dicu

Victor, Lefter Radu, Croitoru Vitalii, Orlovschi Vlad, precum și alte persoane neidentificate,

după cum urmează: - Cardul bancar fals cu nr. 4147202116924455 a fost introdus în

1

terminalul bancar BC „Victoriabank” SA, la 14 iulie 2014, ora 14:13, în incinta „Andys

Pizza” de pe str. Gh. Asachi, 54, mun. Chișinău, unde s-a achitat pentru bunuri cu suma de

189,15 lei în terminalul bancar BC „Victoriabank” SA; Cardul bancar fals cu nr.

43425774006475621 a fost introdus în terminalele bancare ale BC „Victoriabank” SA, la 09

august 2014, ora 02:13 la stația „Lukoil Peco 86” din mun. Chișinău, unde s-a achitat pentru

bunuri cu suma de 2 310 lei; Cardul bancar fals cu nr. 4342574995777540 a fost introdus în

terminalul bancar a BC „Victoriabank” SA, la 25 iulie 2014, la ora 15:18, la secția nr. 39 de

ceasuri din magazinul „Unic”, amplasat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare 8, unde s-a

achitat pentru bunuri cu suma de 3 400 lei; Cardul bancar fals cu nr. 4342574998606563 a

fost introdus în terminalul bancar a BC „Victoriabank” SA la 25 iulie 2014, între ora 01:35-

01:39, la stația „Lukoil Peco 86” din mun. Chișinău, unde s-a achitat pentru bunuri cu suma

de 3 300 lei; în terminalul bancar al BC „Moldinconbank” SA la 26 iulie 2014, între ora

21:36-21:53, la stația, ”Rompetrol Peco 3” din mun. Chișinău, unde s-a achitat pentru bunuri

cu suma de 3 000 lei; Cardul bancar fals cu nr.4388540013931638 a fost introdus în

terminalul bancar al BC „Victoriabank” SA, la 16 iulie 2014, la ora 16:57 și 18:21, la secția

nr.43 calculatoare din magazinul „Unic”, mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, 8, unde s-a

achitat pentru bunuri cu suma 1 050 lei; în terminalul bancar al BC „Victoriabank” SA la

17.07.2014, între ora 19:37-22:27, la cafeneaua „Kebabas” din mun. Chișinău, str. Pușkin,

28/3, unde s-a achitat pentru bunuri cu suma de 129 lei; Cardul bancar fals cu nr.

4744890018000304 a fost introdus în terminalul bancar a BC „Victoriabank” SA, la 23 iulie

2014, ora 17:06, la secția nr.39 ceasuri din magazinul „Unic”, mun. Chișinău, bd. Ștefan cel

Mare 8, din mun. Chișinău, unde s-a achitat pentru bunuri cu suma de 1 000 lei; în terminalul

bancar a BC „Victoriabank” SA la 24 iulie 2014, la ora 03:12 și 03:13, la stația „Lukoil

SAC- 17G”, mun. Chișinău, unde s-a achitat pentru bunuri cu suma de 330 lei.

Prin punerea în circulație a cardurilor bancare false, Croitoru Vitalii, Dicu Victor, Lefter

Radu și Orlovschi Vlad ilegal au sustras mijloace bănești în sumă totală de 14 708,15 lei.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Trifan Efim să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.237 alin.(1)

Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 700 unități

convenționale.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că, instanța de fond a admis în calitate de

probe la adoptarea sentinței, declarațiile martorului Gherasimenco Sergiu, care fiind audiat în

cadrul ședinței de judecată a declarat că: îl cunoaște pe Croitoru Vitalie și a făcut cunoștință

pe când acesta avea spălătorie auto. Aceasta s-a petrecut aproximativ 5-6 ani în urmă.

Croitoru Vitalie fiind dator cu o sumă de bani, de câte ori îl apela să-i restituie banii îi spunea

să se apropie la el la spălătorie pentru a-i întoarce datoria. O dată i-a spus că nu are bani să îi

dea dar i-a transmis 2 carduri. Aceasta s-a petrecut aproximativ 4 ani în urmă. Nu este sigur

câte carduri iau fost transmise unu sau două. Cardurile au fost înmânate pentru a-și alimenta

mașina cu motorină. A făcut operațiuni cu cârdul la stația Peco Lukoil, sos. Hâncești, însă

achitarea nu s-a realizat deoarece operatorul i-a comunicat că nu sunt bani în cont. Nu

cunoaște care era destinația cardului, Croitoru i-a spus doar că poate să îi dea cârdul ca să se

alimenteze. Codul PIN nu i l-a dat. Nu l-a întrebat pe Croitoru Vitalie de unde are cardul. A

2

mai comunicat că, nu este sigur că cunoaște persoana, care a înmânat cardurile lui Croitoru

Vitalie, deoarece s-a petrecut aproximativ 4 ani în urmă, în regiunea podului de la

„Telecentru”. Persoana care i-a transmis lui Croitoru Vitalie cârdul era un domn de statura

sa, și care a venit cu un automobil de marca BMW de culoare sură. Persoana respectivă

seamănă cu Korosteliov.

La fel, procesul-verbal de confruntare dintre Croitoru Vitalie și Korosteliov Artiom, din

04 iulie 2017, în cadrul căruia Croitoru Vitalie a declarat că Korosteliov Artiom, i-a transmis

acestuia circa 20 de carduri bancare care urmau a fi puse în circulație, iar banii dobândiți

urmau a fi împărțiți în jumate de către aceștia. Korosteliov Artiom, însă a negat declarațiile

date de Croitoru Vitalie; procesul-verbal de ridicare, din 08 septembrie 2014, prin care au

fost ridicate înregistrările video de la stația de alimentare cu produse petroliere „Lukoil

PECO 86” situat în mun. Chișinău, șos. Hâncești 94, din 14.07.2014 orele 03.00 - 03.50, 15

iulie 2014 orele 01.00 - 02.40, 25 iulie 2014 orele 01.20 - 02.00, 27 iulie 2014 orele - 04.10,

09 august 2014, orele 02.00 - 02.30 și 10 august 2014 orele - 23.00 și copiile rapoartelor

pentru credit client din 24/25 iulie 2014 și 08/09 august 2014; procesul-verbal de examinare

a obiectului din 12 octombrie 2014, prin care au fost examinate înregistrările video de la

stația de alimentare cu produse petroliere „Lukoil PECO 86” situat în mun. Chișinău, șos.

Hâncești 94 și copiile rapoartelor pentru credit client din 24/25 iulie 2014 și 08/09 august

2014, ridicate prin procesul-verbal de ridicare din 08.09.2014; procesul-verbal de percheziție

din 13 mai 2015, în urma percheziției efectuată la domiciliul lui Croitoru Vitalie a fost

depistat și ridicat un cârd de plastic cu bandă magnetică „Victoriabank” Visa Electron, cu nr.

4389 3041 5027 eliberat pe numele cet. Pascal Cristina; procesul-verbal de examinare a

obiectului din 17 august 2015, potrivit căruia au fost supuse examinării lista tranzacțiilor

frauduloase săvârșite la punctele comerciale ale centrului de procesare BC „Victoriabank”

SA, extrasul din sistemul de raportare a fraudelor VISA, recunoscut ca mijloc material de

probă prin ordonanța din 17 august 2015, precum și, lista tranzacțiilor frauduloase săvârșite

la punctele comerciale ale centrului de procesare BC „Victoriabank” SA, extras din sistemul

de raportare a fraudelor VISA, recunoscute prin ordonanța din 17 august 2015 ca mijloace

materiale de probă.

Prin urmare, instanța a reiterat că, o sentința de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal, pe declarațiile martorilor depuse în timpul

urmăririi penale, citite și cercetate în instanța de judecată cu respectarea cerințelor art.71 Cod

de procedură penală.

A indicat că confruntarea între Croitoru Vitalii și Korosteliov Artiom a avut loc la data

de 04.07.2017, la care primul deja era condamnat prin sentința Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 14.12.2015, pentru infracțiunea prevăzută de art.237 alin.(1) Cod penal.

Astfel, instanța nu a luat în considerație declarațiile martorului Croritoru Vitalie, depuse

în cadrul urmăririi penale și cercetate în instanța de judecată potrivit cărora, în vara anului

2014, el s-a întâlnit cu un cunoscut de-al său pe nume Artiom Korosteliov. În discuție cu

Artiom, acesta i-a spus că are mai multe carduri bancare care le-a primit de la niște prieteni

din Mexic și America, iar pe ele sînt bani. Tot Artiom i-a comunicat că el și un prieten de-al

său pe nume Nicolai, au rechizitele bancare a mai multor carduri, iar ei mai apoi le înscriu pe

alte cartele, ulterior folosindu-le de mai multe ori, fără de-a avea careva probleme și că

3

băncile din America nu caută banii respectivi. Familia lui Nicolai nu o cunoaște, știe doar că

împreună cu Artiom erau membri ai organizației de tineret a partidului comunist din

Republica Moldova. Cine anume din ei și care era modalitatea de înscriere a cartelelor

bancare nu cunoaște. Astfel, Artiom din voință proprie, i-a dat în total aproximativ 20 de

carduri, ulterior după ce le folosea, i le întorcea lui Artiom, iar ultimul înscria alte date

bancare pe ele și i le dădea înapoi. El a transmis unele carduri cunoștințelor sale pentru

efectuarea achitărilor. După ce se foloseau de cardurile bancare, aceștia i le întorceau lui, iar

el la rândul său le întorcea lui Artiom Korosteliov. Doar un singur card rămase la el, cel care

a fost depistat în urma percheziției domiciliului, care era eliberat pe numele unei doamne cu

numele Pascal.

declarat de procuror a fost admis, sentința a fost casată total, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărâre, potrivit căreia Korosteliov Artiom a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.237 alin.(1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 700

unități convenționale.

4.1. Verificând probele administrate pe cauza penală dată prin prisma prevederilor

art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

instanța de apel a constatat că, Korosteliov Artiom, pe parcursul anului 2014, acționând

intenționat, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Croitoru Vitalii, urmărind scopul

punerii în circulație a cardurilor bancare false și extragerii mijloacelor bănești de pe conturile

bancare prin intermediul cardurilor date, ce aparțin altor persoane, contrar prevederilor Legii

nr. 1069-XIV din 22.06.2000 „Cu privire la informatică” și Regulamentului Băncii Naționale

a Moldovei ,,Cu privire la cardurile bancare”, a transmis mai multe carduri bancare false lui

Croitoru Vitalii, care la rândul său le-a pus în circulație personal, cât și prin intermediul altor

persoane, pentru extragerea banilor de pe conturile bancare ale terțelor persoane, sub

pretextul procurării bunurilor și serviciilor, a introdus în terminalele bancare ale Băncii

Comerciale „Moldindkonbank” S.A. și Băncii Comerciale „Victoriabank” S.A. cardurile

bancare false, inclusiv și cet. Dicu Victor, Lefter Radu, Croitoru Vitalii, Orlovschi Vlad,

precum și alte persoane neidentificate, după cum urmează:

- cardul bancar fals cu nr.4147202116924455 a fost introdus în terminalul bancar BC

„Victoriabank” SA, la 14 iulie 2014, ora 14:13, în incinta „Andys Pizza” de pe str. Gh.

Asachi 54 mun. Chișinău, unde s-a achitat pentru bunuri cu suma de 189,15 lei în terminalul

bancar BC „Victoriabank” SA;

- cardul bancar fals cu nr.43425774006475621 a fost introdus în terminalele bancare ale

BC „Victoriabank” SA, la 09 august 2014, ora 02:13 la stația „Lukoil Peco 86” din mun.

Chișinău, unde s-a achitat pentru bunuri cu suma de 2 310 lei;

- cardul bancar fals cu nr.4342574995777540 a fost introdus în terminalul bancar a BC

„Victoriabank” SA, la 25 iulie 2014, la ora 15:18, la secția nr. 39 de ceasuri din magazinul

„Unic”, amplasat în mun. Chișinău bd. Ștefan cel Mare 8, unde s-a achitat pentru bunuri cu

suma de 3 400 lei;

- cardul bancar fals cu nr. 4342574998606563 a fost introdus în terminalul bancar a BC

„Victoriabank” SA la 25 iulie 2014, între ora 01:35-01:39, la stația „Lukoil Peco 86” din

4

mun. Chișinău, unde s-a achitat pentru bunuri cu suma de 3 300 lei; în terminalul bancar al

BC „Moldinconbank” SA la 26 iulie 2014, între ora 21:36-21:53, la stația, ”Rompetrol Peco

3” din mun. Chișinău, unde s-a achitat pentru bunuri cu suma de 3 000 lei;

- cardul bancar fals cu nr.4388540013931638 a fost introdus în terminalul bancar al BC

„Victoriabank” SA, la 16 iulie 2014, la ora 16:57 și 18:21, la secția nr.43 calculatoare din

magazinul „Unic”, mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, 8, unde s-a achitat pentru bunuri cu

suma 1 050 lei; în terminalul bancar al BC „Victoriabank” SA la 17.07.2014, între ora 19:37-

22:27, la cafeneaua „Kebabas” din mun. Chișinău str. Pușkin, 28/3, unde s-a achitat pentru

bunuri cu suma de 129 lei;

- cardul bancar fals cu nr.4744890018000304 a fost introdus în terminalul bancar a BC

„Victoriabank” SA, la 23 iulie 2014, ora 17:06, la secția nr. 39 ceasuri din magazinul „Unic”,

mun. Chișinău bd. Ștefan cel Mare 8, din mun. Chișinău, unde s-a achitat pentru bunuri cu

suma de 1 000 lei; în terminalul bancar a BC „Victoriabank” SA la 24 iulie 2014, la ora

03:12 și 03:13, la stația „Lukoil SAC- 17G”, mun. Chișinău, unde s-a achitat pentru bunuri

cu suma de 330 lei.

Prin punerea în circulație a cardurilor bancare false, Croitoru Vitalii, Dicu Victor, Lefter

Radu și Orlovschi Vlad ilegal au sustras mijloace bănești în sumă totală de 14 708,15 lei.

Instanța de apel a indicat că, deși inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția, vina acestuia

este dovedită pe deplin prin cumulul de probe administrate de către organul de urmărire

penală, examinate de către instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel,

reținând că, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunile reținute în sarcina acestuia

rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele,

complet și obiectiv

În pofida faptului că, inculpatul Korosteliov Artiom nu și-a recunoscut vina, vinovăția

acestuia este demonstrată integral prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale,

care au fost examinate în instanța de judecată și recercetate și verificate în cadrul instanței de

apel și anume: declarațiilor martorilor Gherasimenco Sergiu; Croitoru Vitalii și prin probele

scrise ale cauzei penale, precum sunt procesul-verbal de confruntare dintre Croitoru Vitalii și

Korosteliov Artiom, din 04 iulie 2017, în cadrul căruia Croitoru a declarat că Korosteliov i-a

transmis acestuia circa 20 de carduri bancare care urmau a fi puse în circulație, iar banii

dobândiți urmau a fi împărțiți în jumate de către aceștia. Korosteliov Artiom, însă a negat

declarațiile date de Croitoru (f.d.158, vol. I); procesul-verbal de ridicare, din 08 septembrie

2014, prin care au fost ridicate înregistrările video de la stația de alimentare cu produse

petroliere „Lukoil PECO 86” situat în mun. Chișinău șos. Hâncești 94, din 14.07.2014 ora

03.00 - 03.50; 15 iulie 2014 ora 01.00 - 02.40; 25 iulie 2014 ora 01.20 - 02.00; 27 iulie 2014

ora - 04.10; 09 august 2014 ora 02.00 - 02.30 și 10 august 2014 ora - 23.00 și copiile

rapoartelor pentru credit client din 24/25 iulie 2014 și 08/09 august 2014. (f.d.38-41, vol. I);

procesul-verbal de examinare a obiectului din 12 octombrie 2014, prin care au fost examinate

înregistrările video de la stația de alimentare cu produse petroliere „Lukoil PECO 86” situat

în mun. Chișinău șos. Hâncești 94 și copiile rapoartelor pentru credit client din 24/25 iulie

2014 și 08/09 august 2014, ridicate prin procesul-verbal de ridicare din 08.09.2014 (f.d.42-

43, vol. I); procesul-verbal de percheziție din 13 mai 2015, în urma percheziției efectuată la

domiciliul cet. Croitoru Vitalii a fost depistat și ridicat un card de plastic cu bandă magnetică

5

„Victoriabank” Visa Electron, cu nr. 4389 3041 5027 7860 eliberat pe numele cet. Pascal

Cristina (f.d.62-64, vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 17 august 2015,

potrivit căruia au fost supuse examinării lista tranzacțiilor frauduloase săvârșite la punctele

comerciale ale centrului de procesare BC „Victoriabank” SA, extrasul din sistemul de

raportare a fraudelor VISA, recunoscut ca mijloc material de probă prin ordonanța din 17

august 2015 (f.d.76, vol. I); lista tranzacțiilor frauduloase săvârșite la punctele comerciale ale

centrului de procesare BC „Victoriabank” SA, extras din sistemul de raportare a fraudelor

VISA, recunoscute prin ordonanța din 17 august 2015 ca mijloace materiale de probă (f.d.77-

78, vol. I).

Analizând obiectiv circumstanțele cauzei, în raport cu probele prezentate, instanța de

apel a constatat că, prima instanță greșit a constatat că din materialele cauzei nu se conțin

probe care ar demonstra comiterea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art.237

alin.(1) Cod penal, și eronat a ajuns la concluzia că în acțiunile inculpatului lipsesc semnele

componenței de infracțiune, prevăzute de art.237 alin.(1) Cod penal, din care considerente

Korosteliov Artiom a fost achitat pe motiv că, fapta nu a fost săvârșită de el.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond divergent a invocat că în acțiunile

inculpatului lipsesc semnele componenței de infracțiune prevăzute de art.237 alin.(1) Cod

penal, ulterior în dispozitivul hotărârii ca motiv al achitării lui Korosteliov Artiom a indicat

că, fapta nu a fost săvârșită de el.

În continuare, instanța de apel a reiterat faptul că, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute

la alin.(1) art.237 Cod penal, incriminată inculpatului Kosteliov Artiom, constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acțiune. Acțiunea dată cunoaște două modalități normative

alternative, sub formă de fabricare și punerea în circulație.

Astfel, prin punerea în circulație – a faptei prejudiciabile prevăzute la alin.(1) art.237

Cod penal presupune fie înstrăinarea/desfacerea (schimbul, vânzarea, donația etc.) cardurilor

sau a altor instrumente de plată false, fie folosirea (plata mărfurilor, a serviciilor sau a

lucrărilor ori a obligațiilor față de buget (impozite, taxe, alte plăți obligatorii); retragerea de

numerar de la bancomate sau ghișeele băncilor; depunerea de numerar în contul bancar;

transferuri între conturi, etc.) cardurilor sau a altor instrumente de plată false.

Infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.237 Cod penal, este o infracțiune formală. Ea se

consideră consumată din momentul fabricării sau punerii în circulație chiar și a unui singur

exemplar al cardurilor sau al altor instrumente de plată false. Dacă infracțiunea analizată se

realizează în modalitatea de fabricare, momentul de consumare nu este pus în dependență de

faptul dacă subiectul a reușit sau nu să le pună în circulație.

Instanța de apel a reținut că, pentru a fi consumată infracțiunea prevăzută la art.237

alin.(1) Cod penal, este destulă exercitarea unei singure situații de fapt, manifestată prin

fabricare sau punere în circulație, nefiind obligatorie exercitarea lor cumulativă.

În ordinea celor relevate supra, instanța de apel a constatat că, conform procesului-verbal

de confruntare dintre Croitoru Vitalie și Korosteliov Artiom din 04 iulie 2017, martorul

Croitorul Vitalie a afirmat faptul că, inculpatul i-a transmis careva carduri bancare, pentru a

le pune în circulație, iar banii să-i împartă. Deși acest fapt este negat de către inculpatul

Korosteliov Artiom, martorul Gherasimenco Sergiu, fiind audiat și în instanța de apel, cu

certitudine afirmă faptul transmiterii de către Korosteliov Artiom lui Croitoru Vitali a unor

6

carduri bancare, care a mai comunicat că, a existat o situație când Croitoru Vitalie, ia

transmis lui Gherasimenco Sergiu 2 carduri bancare pentru a efectua tranzacții în vederea

stingerii unei datorii față de ultimul, ulterior înapoindu-i-le din motiv că tranzacția de

alimentare a mașinii pe care intenționa să o facă Gherasimenco Sergiu, a fost nereușită.

Subsecvent, instanța de apel a remarcat că, prin sentința judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 14 decembrie 2015, Croitoru Vitalie a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.237 alin.(1) Cod penal, iar prin aceeași sentință irevocabilă, s-a

constat faptul că Croitoru Vitalie și alte persoane necunoscute, deținând carduri bancare false

urmărind scopul punerii în circulație a acestora pentru extragerea banilor de pe conturile

bancare ale terțelor persoane, sub pretextul procurării bunurilor și serviciilor, a introdus în

terminalele bancare ale BC ”Moldindconbank” SA și BC ”Victoriabank” SA, carduri bancare

false, inclusiv prin intermediul lui Gherasimenco Sergiu, iar în așa mod, instanța de apel a

reținut veridicitatea declarațiilor martorului Croitoru Vitalie și Gherasimenco Sergiu, care

sunt analogice.

Instanța de apel a reținut că, declarațiile inculpatului Korosteliov Artiom privind

nevinovăția în comiterea faptei penale incriminate se combate prin totalitatea de probe

pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și anume prin

declarațiile martorilor Croitoru Vitalie și Gherasimenco Sergiu și probele scrise cercetate în

ședința de judecată. Aceste probe coroborează între ele și demonstrează incontestabil

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Nerecunoașterea vinei de către inculpat instanța de apel o apreciază ca o metodă de

apărare și un drept de a nu se auto incrimina garantat de art.66 Cod de procedură penală și

art.6 CtEDO, or persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de

inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face

declarații și nu poate fi calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

La capitolul individualizării pedepsei instanța de apel a ținut cont de prevederile art.

art.7, 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

stabilindu-i pedeapsa sub formă de amendă în limitele prevăzute de art.237 alin.(1) Cod

penal.

numele inculpatului, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct. 6, 8), 15) și 16) Cod de

procedură penală, solicitând casarea deciziei, cu menținerea sentinței, prin care Korosteliov

Artiom a fost achitat, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.

În motivarea recursului declarat a menționat că, instanța de apel nu a elucidat pe deplin

circumstanțele cauzei și nu a dat o apreciere corectă probelor, acestea fiind bazate doar pe

presupuneri, atât la etapa urmăririi penale cât și în cadrul examinării cauzei în instanța de

fond și apel nu au fost acumulate probe pertinente și directe care ar demonstra vinovăția

acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate.

Apărarea subliniază, deși instanța de fond a pronunțat o soluție de achitare pe marginea

învinuirii aduse inculpatului Korosteliov Artiom, în instanța de apel nu au fost aduse alte

probe noi, instanța s-a redus doar la audierea suplimentară a unuia din martorii acuzării și

7

anume Croitoru Vitalie.

Susține apărarea, că instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de

condamnare bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care conține depozițiile

martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar, în temeiul căruia fusese achitat în prima

instanță. Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere atât a inculpatului, cât și a

anumitor martori ai acuzării solicitați de părți. (hotărârile CEDO Popovici vs. Moldova din

27 noiembrie 2007, §72 și Dănila vs. România din 8 martie 2007, § 62-63)

Susține, că instanța de apel bazându-se în exclusivitate pe declarațiile unui martor și

anume Croitoru Vitalie, care nu a fost audiat în instanța de fond, nici în instanța de apel.

Instanța de apel la adoptarea soluției de condamnare doar a redat conținutul declarațiilor

acestuia date la etapa urmării penale.

Consideră vicioasă și contrară normelor dreptului național și prevederilor CEDO o astfel

de practică, întrucât nici instanțele de fond nu au avut posibilitate reală de a audia acest

martor, de a-i formula întrebări și de a aprecia nemijlocit veridicitatea datelor oferite de

acesta.

Apărarea subliniază, că instanța de apel nici nu a pus în discuție posibilitatea cercetării

declarațiilor martorului Croitoru Vitalie, care nu a fost audiat la etapa cercetării judecătorești,

folosind în mod arbitrar declarațiile date la etapa urmărea penală pentru a pronunța o sentință

de condamnare în privința lui Korosteliov Artiom.

Susține apărarea, că instanța de apel s-a limitat la enumerarea probelor și aprecierea

acestora cu unele fraze de ordin general, însă o analiză separată a fiecărei probe atât a

învinuirii cât și a părții apărării, nu a fost efectuată.

solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsite de temeiuri legale.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar

în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că recurentul indică în calitate de

temeiuri pentru declararea recursului, prevederile pct. 6), 8), 15) și 16) alin.(1) art.427 Cod

de procedură penală, exprimând convingerea că, instanța de apel greșit a ajuns la concluzia în

ce privește condamnarea lui Korosteliov Artiom în baza art.237 alin.(1) Cod penal,

considerând că lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii

incriminate, însă Colegiul penal consideră că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

8

formal și material.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de art.427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că asemenea erori nu se

confirmă la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art.art.414 alin.(1), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, iar

hotărârea adoptată în urma examinării apelului acuzatorului de stat cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Instanța de recurs atestă, că în esență, criticile apărării se reduc la un dezacord cu

aprecierea probelor de către instanța de apel, autorul acestuia făcând o proprie evaluare a

materialului probator, prezentând versiunea potrivit căreia probele administrate de către

instanța de apel nu confirmă vinovăția inculpatului Korosteliov Artiom în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.237 alin.(1) Cod penal.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la

această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere a

probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, și

astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate,

deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci

verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea

dispunerii condamnării inculpatului conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea

probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se încadrează în prevederile art.427

Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza hotărârii

instanței de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei.

Aici, Colegiul penal atestă că la soluționarea cauzei, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art.art.99-101 și 414 Cod de procedură penală, a verificat și a cercetat probele sub

toate aspectele, apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblu – din punctul de vedere al coroborării lor, și întemeiat a ajuns la

concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului Korosteliov Artiom de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.237 alin.(1) Cod penal.

În acest context, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost admisă nici o eroare gravă

de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică,

pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

9

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele

reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au

avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Colegiul penal constată, că recurentul nu a motivat recursul sub acest aspect de drept

invocat, limitându-se la critici privind aprecierea probelor, și totodată instanța de recurs

ordinar consideră, că în cadrul examinării prezentei cauze, o atare eroare nu a fost comisă.

Din considerentele menționate mai sus, Colegiul penal conchide că în speță nu sunt

incidente temeiurile de casare prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În continuare, este de menționat că în conformitate cu art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de

procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea

pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice

a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde.

În particular, apărarea a invocat, pe calea recursului, că nu au fost întrunite elementele

infracțiunii stipulate de art.237 alin.(1) Cod penal.

Conform art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține că inculpatul Korosteliov Artiom a fost pus sub învinuire și ulterior

recunoscut vinovat și condamnat de către instanța de apel în baza prevederilor art.237 alin.

(1) Cod penal.

Art.237 alin.(1) Cod penal sancționează fabricarea sau punerea în circulație a cardurilor

sau a altor instrumente de plată false, exprimate prin punerea în circulație a cardurilor false,

care nu prezintă sume bănești sau titluri de valoare, dar care confirmă, stabilesc și acordă

drepturi și obligații patrimoniale.

Astfel, instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului Korosteliov Artiom în baza art.

237 alin.(1) Cod penal, conform indicilor calificativi: „fabricarea sau punerea în circulație a

cardurilor sau a altor instrumente de plată false, exprimate prin punerea în circulație a

cardurilor false, care nu prezintă sume bănești sau titluri de valoare, dar care confirmă,

stabilesc și acordă drepturi și obligații patrimoniale”.

Colegiul penal reține că argumentele apărării prin care se invocă că în acțiunile

inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii, deoarece materialele cauzei penale nu

ar conține probe care să dovedească vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, nu și-au găsit confirmare, deoarece probele acumulate și examinate de instanța

de apel (declarațiile martorului decisiv al acuzării – Gherasimenco S. (vol. II, f.d.77-78)) au

fost apreciate potrivit prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punctul de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, instanța de apel

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând astfel în mod întemeiat

și corect la concluzia că inculpatul Korosteliov Artiom a comis infracțiunea statuată de

art.237 alin.(1) Cod penal.

10

Astfel, Colegiul penal menționează că judecând apelul procurorului și respectând

prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond,

astfel instanța de apel corect ajungând la concluziile expuse la pct.4. și 4.1. din prezenta

decizie, stabilind că vinovăția inculpatului Korosteliov Artiom a fost dovedită pe deplin în

baza probelor prezentate la cauza penală, iar încălcări de procedură sau încălcări ale dreptului

inculpatului nu au fost stabilite.

Mai mult decât atât, Colegiul penal reiterează că instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, așa cum propune apărarea,

este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, astfel

încât invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în recursul ordinar este lipsită de

suport legal.

Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent și anume prevăzut la pct. 15) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit reține că, nu a stabilit nici o

argumentare corespunzătoare în susținerea acestui temei, astfel criticarea deciziei instanței de

apel în sensul temeiului invocat, este formală și nefondată.

Cu referire la temeiul invocat de către apărare în baza pct. 16) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, care prevede că, hotărârea instanție de apel poate fi supusă recursului

pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci când: norma de drept aplicată în

hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către

Curtea Supremă de Justiție, argumentul indicat este de asemenea neîntemeiat, deoarece

recurentul n-a supus unei analize comparate hotărârile în speța examinată în ordine de recurs,

prin prisma jurisprudenței invocate, pentru a confirma incidența acesteia la caz.

Cele consemnate supra, evidențiază că instanța de apel a acordat o atenție sporită

materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente temeinice versiunea părții apărării

despre nevinovăția inculpatului.

Instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în decizia Curții de Apel contestate,

totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite însușirea

concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, în cazul

când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în

hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile

și libertățile constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la baza hotărârilor

nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor formulate de

instanțe.

Respectiv, Colegiul penal consideră necesar de a menționa că, potrivit statuărilor expuse

de Curtea Europeană în hotărârile sale, aceasta a evidențiat cu titlul de principiu că, instanțele

judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art.6§1 al Convenției (cauza Ruiz

Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un

11

răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă el este invocat în mod

repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze

în dependență de caracterul deciziei și circumstanțele cauzei, or, în opinia Curții, în cazul în

care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile

legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art.6 din

Convenție (cauza Bachowski vs. Polonia din 02.11.2010).

Din considerentele nominalizate, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de

recurent nu și-au găsit confirmare, ceea ce impune dispunerea inadmisibilității recursului

ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Mîța Oleg în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie

2019, în cauza penală în privința lui Korosteliov Artiom xxx, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

12