1ra-1652/20 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-1652/20 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1652/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin

care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

03 martie 2020, în cauza penală în privința lui

Caracicovschii Vladislav XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.08.2018 – 22.11.2019;

Instanța de apel: 19.12.2019 – 03.03.2020;

Instanța de recurs: 07.07.2020 – 02.12.2020.

A C O N S T A T A T :

Caracicovschii Vladislav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(1) Cod penal, procesul penal fiind încetat în temeiul

art. 109 Cod penal, din motivul împăcării părților.

Caracicovschii Vladislav, în perioada anului 2016, a implementat o

schemă frauduloasă de acumulare a banilor de tipul piramidelor financiare,

care presupune obținerea unor venituri ilicite din atragerea cât mai multor

investiții de la persoane fizice, prin inducerea în eroare a mai multor persoane

prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința calității

substanțiale ale obiectului, sub pretextul desfășurării unei afaceri, pentru ca

ulterior să însușească mijloacele bănești colectate, fără a realiza angajamentele

asumate, în așa mod recuperând mijloacele financiare plătite de primii

investitori din contul sumelor depuse de ultimii investitori, creându-și în acest

sens o structură proprie.

În acest scop, în perioada menționată, Caracicovschii Vladislav, acționând

în numele companiei străine Kairos Planet, deși nu era angajat al acesteia, nu

avea încheiat vreun contract de prestare a serviciilor pentru compania

respectivă sau împuterniciri de a o reprezenta, prin intermediul diferitor

măsuri de promovare a produselor companiei Kairos Planet, cum ar fi plasarea

1

informațiilor pe rețelele de socializare, organizarea diferitor evenimente,

întruniri, seminare, training uri, fie prin discuții individuale cu potențiali clienți,

a întreprins măsuri concrete în vederea recrutării cât mai multor persoane de

pe teritoriul Republicii Moldova, pe care, prin diferite metode de influențare și

manipulare, i-a indus în eroare cu privire la faptul că în rezultatul activării

pachetelor de înregistrare ale companiei Kairos Planet, pe care le puteau

procura la un preț ce varia de la 125 la 2 777 dolari SUA, vor beneficia de

posibilitatea legală de a obține câștiguri bănești stabile din darea în chirie a

memoriei calculatoarelor personale, astfel încât, în dependență de prețul

pachetului procurat, pe conturile create în companie în rezultatul activării

pachetelor respective lunar vor fi acumulați bani virtuali, care timp de câteva

luni vor acoperi costul investiției și vor avea posibilitatea de a-i extrage de pe

conturile deschise în instituțiile financiare, fie de a-i utiliza la efectuarea plăților

electronice, în așa mod convingându-i să procure cât mai multe astfel de

pachete pentru sine și pentru alte persoane, după care, primind sumele bănești

respective, iară a le transfera pe conturile companiei Kairos Planet sau ale altei

companii, precum și Iară a realiza angajamentele asumate, le-a însușit

utilizându-le în scopuri personale sau repartizându-le în continuare

persoanelor care făceau parte din structura creată.

Astfel, în perioada lunilor august - septembrie 2016, aflându-se în

or. Rezina, Caracicovschii Vladislav, implementând aceeași schemă de

dobândire ilicită a bunurilor altei persoane, în cadrul mai multor discuții

individuale, precum și în cadrul seminarelor și întrunirilor petrecute pentru a

promova produsele Kairos Planet unui număr mai mare de persoane, prin

inducerea în eroare a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei

fapte mincinoase, în privința calității substanțiale ale obiectului, privind

posibilitatea legală de a obține câștiguri bănești stabile din darea în chirie a

memoriei calculatoarelor personale, l-a convins pe Socol Ruslan Ion să procure

două pachete de înregistrare în compania Kairos Planet și, fiind conștient

despre imposibilitatea îndeplinirii angajamentelor asumate, a primit de la el

suma de 1702 dolari SUA, echivalentul a 33 674,58 lei, conform cursului oficial

al Băncii Naționale a Moldovei, bani pe care i-a însușit, în schimb ajutându-l să

înregistreze la 03.09.2016 pe pagina de internet a companiei Kairos Planet pe

numele acestuia și a soției sale conturile XXXXX și XXXXX, pe care tot atunci,

pentru a crea o aparență a legalității activității desfășurate și în vederea

activării contului, i-a organizat transferul sumei de 1 702 de unități de așa

numită „valută internă”. În rezultat, Caracicovschii Vladislav, a dobândit ilegal

de la Socol Ruslan bani în sumă totală de 33 674.58 lei, cauzându-i ultimului

daune considerabile.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Caracicovschii Vladislav a comis

infracțiunea prevăzută de art. 190 alin.(1) Cod penal, individualizată prin

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau

mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau

ca mincinoase a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale

2

ale obiectului, părților, actului juridic nul sau anulabil ori dacă încheierea

acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs

daune considerabile.

Procuratura raionului Rezina, Odajiu Stanislav a declarat apel, prin care a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei penale conform ordinii stabilite

pentru prima instanța, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Caracicovschii Vladislav să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, și a-i stabili pedeapsă sub formă

de amendă în mărime de 1000 u.c., echivalentul sumei de 20000 lei, cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

legală de gestionarea mijloacelor financiare pe un termen de 2 ani.

3.1. În motivarea apelului, acuzatorul de stat a invocat că:

- instanța contrar prevederilor art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală

nu a verificat și nu a apreciat probele cercetate din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct

de vedere al coroborării lor;

- argumentele reținute în vederea expunerii soluției sale, referitor la

recalificarea acțiunilor inculpatului conform art. 190 alin. (1) Cod penal,

contrazic circumstanțele de fapt stabilite prin probele acumulate în cadrul

urmăririi penale;

- instanța de judecată neîntemeiat a exclus din acțiunile inculpatului

calificativul „de două sau mai multe persoane ”, ori partea vătămată a indicat

direct că a fost convins de a investi în proiectul dat de către

Caracicovschii Vladislav și Covali Ion. Deși în ședința de judecată, partea

vătămată Socol Ruslan a declarat că a fost convins de a investi bani în proiect

doar de către Caracicovschii VI., alte persoane la acel moment în oficiu nu se

aflau, solicitând de a fi apreciate critic aceste declarații deoarece acestea sunt

în contradicție cu declarațiile date în cadrul urmăririi penale;

- în cadrul declarațiilor date la faza de urmărire penală partea vătămată

Socol Ruslan a indicat că “după argumentele impuse si demonstrații, Covali Ion

împreună cu Caracicovschii Vladislav l-au convins de a investi în proiectul dat,

pentru a câștiga bani, dându-i garanții că activitatea companiei este legală și că

în această companie sunt înscriși foarte mulți locuitori ai ru-lui Rezina, inclusiv

și reprezentanți ai organelor de drept și ai administrației publice locale".

Anume aceste declarații sunt veridice, or, declarațiile date la faza de urmărire

penală sunt evenimente relatate care erau produse la acel moment recent și

care corespund adevărului.

03 martie 2020, apelul procurorului a fost respins ca nefondat cu menținerea

sentinței Judecătoriei Orhei (sediu Rezina) din 22.11.2019, fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că prima

instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor

3

administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului

Caracicovschii Vladislav în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, cu indicii

calificativi: dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare

a unei sau mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoase a unei fapte adevărate, în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului, părților, actului juridic nul sau anulabil ori

dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau

viclean care a produs daune considerabile.

Instanța de apel în decizie a reținut declarațiile inculpatului

Caracicovschii Vladislav, și a apreciat că în urma examinării probatorului

administrat, a considerat a fi dovedită în afara dubiilor rezonabile vina

inculpatului Caracicovschii Vladislav în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (1) Cod penal, prin prisma următoarelor probe pertinente,

concludente, utile și veridice, care coroborează între ele, cum sunt: declarațiile

părții vătămate Socol Ruslan; procesul verbal din 29.09.2017, privind

examinarea profilului pe numele lui Socol Ruslan, creat pe pagina WEB a

companiei Kairos; proces-verbal din 07.11.2017, privind examinarea profilului

pe numele lui Caracicovschii Vladislav, creat pe pagina web a companiei Kairos,

în care este reflectată informația privind contul său cu denumirea

„roma.temofeev.88@mail.ru". Prin examinare, s-a constatat că acest cont a fost

creat la 13.07.2015, iar ulterior în ordine ierarhică sub acest cont au fost

înregistrate numeroase conturi ale altor persoane, formând o structură de tip

piramidă, care este reflectată în anexa la procesul-verbal ce cuprinde structura

contului, și care corespunde cu cea de pe pagina web a companiei Kairos. La fel,

prin examinare s-a constatat și mișcarea valutei interne pe contul

„roma.temofeev.88@mail.ru”, care, reieșind din declarațiile părții vătămate și a

învinuitului, este echivalentă cu mișcarea banilor în numerar primiți pentru

înregistrarea pachetelor noi, în mod special referindu-se la transferurile

efectuate pe alte conturi; proces-verbal din 23.07.2018, privind examinarea

site-ului web al companiei „Kairos Planet", pentru vizualizarea căruia a fost

accesată adresa https://kairosplanet.com/ru/compensation-plan, de pe care

au fost extrase informații privind structura ierarhică și sistemul de bonusuri în

cadrul companiei în dependență de numărul participanților atrași în proiect.

Anume acest sistem de bonusuri a constituit motivul de bază din care

Caracicovschii Vladislav a devenit un membru activ al piramidei recrutând alte

persoane, deși avea opțiunea de a rămâne un membru pasiv, adică de a acumula

banii virtuali doar din propriile pachete; proces-verbal din 23.07.2018, privind

examinarea sistemului informațional „ACCbS web „Registru” al Agenției

Servicii Publice, prin care se constată că în Registrul de stat al persoanelor

juridice lipsesc date cu privire la înregistrarea companiilor cu denumirea

„Kairos Planet" sau „Kairos Technologies"; procesul-verbal din 23.07.2018,

privind examinarea sistemului informațional al Serviciului fiscal de Stat, prin

4

care se constată că contribuabilul Caracicovschii Vladislav, în perioada anilor

2015 - 2016 nu a obținut careva venituri de la vreo companie cu denumirea

„Kairos Planet” sau „Kairos Technologies” și, respectiv, nu a fost angajat al

acestora; extrasele din profilul pe numele lui Caracicovschii Vladislav, creat pe

pagina web a companiei Kairos în care este reflectată informația privind

istoricul operațiunilor efectuate pe contul său cu denumirea „XXXXX”. În

extrase este reflectată mișcarea valutei interne pe „XXXXX”, care, reieșind din

declarațiile părții vătămate și a învinuitului, este echivalentă cu mișcarea

banilor în numerar primiți pentru înregistrarea pachetelor noi; în mod special

referindu-se la transferurile efectuate pe alte conturi. Din aceleași extrase

rezultă și structura complexă de tip piramidă creată de către Vladislav

Caracicovschii, conturile persoanelor noi fiind aranjate în ordine descrescândă

în linii, până la linia a 8-a, totodată, fiind evident și numărul mare al persoanelor

înregistrate; extrasele de pe site-ul web al companiei „Kairos Planet”, cu

informații referitor la modul de funcționare a companiei și la sistemul de

bonusuri în dependență de numărul participanților atrași în proiect, totodată

fiind reflectată și structura ierarhică a companiei. Anume acest sistem de

bonusuri a constituit motivul de bază din care Caracicovschii Vladislav a

devenit un membru activ al piramidei recrutând alte persoane, deși avea

opțiunea de a rămâne un membru pasiv, adică de a acumula banii virtuali doar

din propriile pachete; extrasele din sistemul informațional „ACCES web

„Registru” al Agenției Servicii Publice, prin care se constată că în Registrul de

stat al persoanelor juridice lipsesc date cu privire la înregistrarea companiilor

cu denumirea „Kairos Planet” sau „Kairos Technologies”.

Apreciind argumentele apelului pe baza materialului probator al cauzei

penale, instanța de apel a concluzionat că apelul acuzatorului de stat urmează

a fi respins ca nefondat, întrucât în urma cercetării tuturor probelor

administrate, la caz nu se regăsesc probe ce ar demonstra că infracțiunea a fost

comisă în participație cu alte persoane astfel, nefiind probat-calificativul „de

două persoane”, prevăzut la lit. b) alin. (2) art. 190 Cod penal motiv din care

prima instanță corect a ajuns la concluzia că faptele infracționale comise de

către Caracicovschii Vladislav se încadrează în prevederile la art. 190 alin.(1)

Cod penal.

Reieșind din însuși declarațiile părții vătămate, Socol Ruslan, acesta a

discutat despre pachetul Kairos și avantajele eventuale rezultate din

procurarea acestuia, doar cu inculpatul, nu și cu alte persoane. Prin urmare,

infracțiunea în speță a fost comisă de o singură persoană, deoarece latura

obiectivă a infracțiunii a fost realizată de Caracicovschii Vladislav, persoana

care l-a indus în eroare partea vătămată și a primit de la el bani.

Mai mult, în învinuirea formulată de acuzatorul de stat, nu este descris

rolul celeilalte persoane, care se presupune că a participat cu inculpatul la

comiterea infracțiunii, indicând doar că aceasta nu a fost stabilită de organul de

urmărire penală.

5

Mai este de menționat și faptul că în privința celeilalte persoane, nu există

un proces penal în curs de desfășurare, or, în prezenta cauza penală lipsește o

ordonanță de disjungere a materialelor în privința celeilalte persoane

nestabilite de organul de urmărire penală. În dosar se conține doar o ordonanță

de disjungere a materialelor în privința lui Caracicovschii Vladislav, dintr-o altă

cauză penală - XXXXX, pornită în baza art. 190 alin. (5) Cod penal.

Reieșind din cele stabilite, instanța de apel a reținut că, motivele invocate

în apel nu și-au găsit confirmare, deoarece învinuirea formulată pe cauza dată

a fost probată parțial.

În același rând, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a

încetat procesul penal în temeiul art. 109 Cod penal dat fiind faptul, că în

ședința de judecată partea vătămată Socol Ruslan s-a împăcat cu inculpatul iar,

careva pretenții materiale și morale nu are. Atât partea vătămată, cât și

inculpatul în ședința de judecată și-au manifestat voința de a se împăca și a

înlătura răspunderea penală pentru fapta comisă de Caracicovschii Vladislav.

Potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1)

Cod penal se clasifică ca o infracțiune mai puțin gravă pentru care legea, penală

prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de până la 3 ani inclusiv.

Astfel, prima instanță corect a conchis de a înceta procesul penal de învinuire a

lui Caracicovschii Vladislav privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (1) Cod penal din motivul împăcării părților.

de circumscripție Chișinău, Calugăreanu Vitalie, invocând prevederile art. 427

аlin. (1) pct. 6), 12) Cod de рrосеdură penală, a declarat recurs ordinar prin

care, a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la

rejudecare.

5.1. În motivarea recursului, procurorul a menționat că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- acțiunile inculpatului corect au fost încadrate de către organul de

urmărire penală în baza art. 190 alin.(2) lit. b) Cod penal;

- prin probele acumulate la urmărirea penală s-a stabilit incontestabil că

inculpatul a acționat de comun acord cu alte persoane pentru a dobândi prin

inducere în eroare a bunurilor altei persoane, fapt confirmat prin declarațiile

părții vătămate Socol Ruslan, care a confirmat faptul că Caracicovschi Vladisalv

a acționat împreună cu Covali Ion, aflându-se ambii în oficiu când i-au

comunicat că compania se ocupă de comercializarea programelor care fiind

instalate în calculator, compania Kairos Tehnologes îți folosește o parte din

memoria calculatorului;

- instanța de apel a aplicat incorect prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală și a dat o apreciere improprie probelor;

6

- instanța de apel urma să ia în considerație declarațiile părții vătămate

Socol Ruslan doar cele depuse în cadrul urmăririi penale, iar declarațiile depuse

în cadrul judecării cauzei urma fi respinse;

- instanța de apel respingând apelul procurorului nu a oferit careva

motivare care ar sta la baza concluziei sale și nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul procurorului, cu toate că instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra lor, iar nepronunțarea asupra acestora

echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

inculpatului, prin care a pledat pentru respingerea recursului procurorului ca

fiind inadmisibil, întrucât starea de fapt reținută și de drept apreciată de către

instanța de fond și de apel, concordă cu circumstanțele stabilite și probele

administrate în cauză.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este

inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că procurorul a

invocat în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel,

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, care

stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6)

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; precum și

când: 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată, că astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

7

respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul părții acuzării, aceasta cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal respinge ca fiind declarative afirmațiile părții acuzării prin

care se susține că instanța de apel nu a luat în considerare argumentele

susținute în cererea de apel. Aceasta deoarece, verificând minuțios decizia

recurată în raport cu argumentele invocate în apel, Colegiul penal ajunge la

concluzia că inculpatul a primit răspuns la argumentele înaintate, iar simplul

dezacord al titularului cererii de recurs cu soluția pronunțată în speță nu

constituie temei de admitere a recursului în sensul formulat.

Totodată, Colegiul penal atestă că procurorul nu a oferit o susținere

argumentată a temeiului precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul procurorului, întrucât în conținutul

recursului nu a fost expuse motivele concrete din apelul acuzatorului de stat

asupra cărora instanța de apel nu s-a expus și nu a oferit nici o apreciere, astfel

atestându-se invocarea declarativă a respectivului temei.

Cu referire la alegațiile procurorului precum că instanța de apel urma să

ia în considerație doar declarațiile părții vătămate Socol Ruslan depuse la faza

urmăririi penale, iar declarațiile depuse în cadrul judecării cauzei urma fi

respinse, Colegiul penal le apreciază critic și amintește părții acuzării că potrivit

art. 26 alin. (2) și (3), art. 27 Cod de procedură penală, judecătorul judecă

materialele și cauzele penale conform legii și propriei convingeri bazate pe

probele cercetate în procedura judiciară respectivă. Judecătorul nu trebuie să

fie predispus să accepte concluziile date de organul de urmărire penală în

defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată de la ideea preconcepută că

acesta a comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii. Sarcina prezentării

probelor învinuirii îi revine procurorului. Judecătorul și persoana care efectuează

urmărirea penală apreciază probele în conformitate cu propria lor convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Nici o probă nu are

putere probantă dinainte stabilită.

Potrivit art. 99 alin. (2) Cod de procedură penală, probele administrate se

verifică și se apreciază de către organul de urmărire penală sau instanță.

8

Astfel, Colegiul penal a stabilit că alegațiile părții acuzării din recursul

declarat, de a oferi apreciere doar a unor declarații a părții vătămate și de a

aprecia critic altele, nu au o fundamentare legală.

Mai mult, dezacordul recurentului cu aprecierile instanțelor asupra

probatoriului administrat nu pot fi reținute, or, la etapa judecării cauzei în

ordine de recurs ordinar, nu se analizează conținutul mijloacelor de probă, nu

se dă o nouă apreciere materialului probator și nu se stabilește o altă situație

de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond și de apel care au competența

de a judeca fondul cauzei.

Din atare considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare

la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a

anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită

de instanțele de grad inferior de jurisdicție, corectitudinea dispunerii

condamnării inculpatului conform infracțiunii incriminate și recalificate la faza

judecării.

Totodată, Colegiul penal a constatat că la judecarea respectivei cauze

penale, instanța de apel a aplicat corespunzător prevederile art. art. 99-101,

414 Cod de procedură penală, și a cercetat toate probele, sub toate aspectele,

verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel

întemeiat ajungând la concluzia menținerii sentinței.

Drept urmare, Colegiul penal reiterează, că de către instanța de apel nu a

fost comisă nici o eroare gravă de fapt, așa precum se susține de către recurent,

or, pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică,

pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie

vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către

instanța de recurs.

În ceea ce ține de temeiul invocat de către recurent și prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, în sensul că faptei săvârșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită, instanța de recurs menționează că titularul

recursului în susținerea respectivului temei a invocat precum că din declarațiile

părții vătămate Socol Ruslan, fapta incriminată lui Caracicovschii Vladislav, a

fost comisă de două persoane, astfel calificarea oferită de către organul de

urmărire penală urma a fi menținută și de către instanța de fond.

La acest capitol, Colegiul penal reține că însăși recurentul în recurs face

referire la declarațiile părții vătămate Socol Ruslan, printre care tot recurentul

subliniază declarațiile următoare: „După transmiterea banilor mai discutau și

înțelegea că este un termen de arendă. Cu privire la pachet a discutat numai cu

inculpatul. Înțelegerea a fost doar între ei doi, i-a spus că să spună că i-a

9

împrumutat. A procurat două pachete de aproximativ 1700 dolari. Personal

dumnealui cu altcineva nu a discutat. Nu s-au întocmit careva recipise sau

contracte. L-a întrebat pe inculpat dacă este real venitul dat, el i-a răspuns că da,

dar mai avea și alte surse de informații, care constatau faptul venitului.”

Mai mult, din materialele cauzei instanța de recurs stabilește că instanța

de fond corect a concluzionat că partea acuzării nu a prezentat nici o probă care

ar demonstra că infracțiunea a fost comisă în participație cu alte persoane, iar

instanța de apel la rândul său a judecat cauza prin verificarea legalității și

temeiniciei hotărârii atacate, pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și cu respectarea prevederilor art. 101 alin. (4)

Cod de procedură penală.

Reieșind din cele stabilite, Colegiul penal atestă că, eroarea invocată de

către recurent și prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală,

nu este prezentă în respectiva cauză, alegațiile în susținerea acestui temei fiind

declarative și vădit neîntemeiate, iar soluțiile instanțelor de fond și de apel sunt

motivate și întemeiate legal.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei

adoptate, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar

declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău,

Călugăreanu Vitalie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2020, în cauza penală

în privința lui Caracicovschii Vladislav XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

10