1ra-1442/2019 — art. 208-1 CP

1ra-1442/2019 — art. 208-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1442/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Plopa Viorel în numele inculpatului și de către inculpat, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal a Curții de Apel Chișinău din

25 aprilie 2018, în cauza penală în privința lui

Șcredov Artiom xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.01.2017-22.12.2017;

Instanța de apel: 13.03.2018-25.04.2018;

Instanța de recurs: 07.06.2019-04.12.2019.

A C O N S T A T A T:

22 decembrie 2017, Șcredov Artiom a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 2081 Cod penal, la 1 (unu) an închisoare, iar conform prevederilor

art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru

perioada de probațiune de 2 (doi) ani.

Șcredov Artiom, în perioada 22 martie 2014 – 06 februarie 2016, aflându-se la

domiciliu în xxxxx, utilizând sisteme informatice cu adresa IP:xxxxx, distribuită

de furnizorul rețelelor și serviciilor de comunicații electronice SA „Moldtelecom”,

intenționat a deținut, folosit și distribuit prin metoda partajării de fișiere în

spațiul Internet, fișiere în formă electronică ce conțin imagini și reprezentări

video ale copiilor implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, ale

organelor sexuale ale unui copil, reprezentate în manieră lascivă sau obscenă,

folosind în acest scop programe specializate pentru copierea și distribuirea

fișierelor în Internet pe baza principiului de schimb al fișierelor „de la egal la

1

egal”, precum și utilizând drept server calculatorul persoanei ce deține astfel de

fișiere și soft.

Totodată, în sistemele informatice care îi aparțin lui Șcredov Artiom au fost

depistate 9769 fișiere foto și video, care sunt înregistrate în baza de date

internațională GRIDCOP și baza internațională privind exploatarea sexuală a

copiilor, administrată de OIPC „Interpol”, ca fiind material din categoria

pornografiei infantile și care constituie imagini și reprezentări video în formă

electronică ale copiilor implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate,

ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate în manieră lascivă sau obscenă.

Prin acțiunile sale, Șcredov Artiom a comis infracțiunea prevăzută de

art. 2081 Cod penal - distribuirea, folosirea și deținerea de imagini a mai mulți

copii implicați în activități sexuale explicite, reale și simulate, imagini sau alte

reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă

și obscenă, în formă electronică.

individualizării pedepsei cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Șcredov Artiom,

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal,

să-i fie stabilită pedeapsa de 1 an închisoare cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea apelului procurorul a menționat că prima instanță greșit a

ajuns la concluzia că în privința inculpatului Șcredov Artiom este aplicabil art. 90

Cod penal, or, întru argumentarea acestei soluții, instanța a reținut o singură

circumstanță și anume faptul că, inculpatul a săvârșit pentru prima dată o

infracțiune mai puțin gravă.

În acest context, acuzarea a indicat că, pedeapsa aplicată inculpatului

trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată proporțional, capabilă să

restabilească echitatea socială să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, în strictă conformitate cu dispozițiile Codului penal și stabilirea pedepsei

în limitele fixate în partea specială. Or inculpatul Șcredov Artiom, prin

comportamentul său pe parcursul întregului proces penal, abia la sfârșitul

cercetării judecătorești a recunoscut vina, doar sub greutatea probelor

prezentate și cercetate, însă nu din motiv că, ar fi conștientizat gravitatea faptelor

comise, prin care, în ultimă instanță, se atentează și asupra securității fizice și

psihice a copilului.

Astfel, procurorul apelant a considerat că, la stabilirea pedepsei penale

instanța nu a ținut cont, în deplină măsură, de prevederile art. 61 și art. 75 Cod

penal și nici nu s-a conformat condițiilor stabilite expres de legiuitor, astfel

dispunând aplicarea incorectă a dispozițiilor art. 90 Cod penal.

În acest sens, acuzarea susține că instanța urma să stabilească un cumul de

împrejurări clare și concrete în vederea argumentării soluției sale și în corelație

cu care date despre persoana vinovatului ele servesc drept temei pentru

aplicarea art. 90 Cod penal.

2

În opinia acuzării, la adoptarea sentinței, instanța a ignorat prevederile

art. 385 alin. (1) pct. 9) Cod penal și art. 395 alin. (1) pct. 3) Cod penal, potrivit

cărora urma să se expună și asupra tipului penitenciarului, indiferent de faptul

dacă se suspendă executarea pedepsei sau nu, și, respectiv, indicat în dispozitiv -

în speță urmează de stabilit penitenciar de tip semiînchis.

25 aprilie 2018 a fost admis apelul, casată sentința în partea individualizării

pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Șcredov Artiom, recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa închisorii pe termen de 1 (unu) an, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. Instanța de apel a reținut că, inculpatul Șcredov Artiom corect a fost

condamnat în baza art. 2081 Cod penal - distribuirea, folosirea și deținerea de

imagini a mai mulți copii implicați în activități sexuale explicite, reale și simulate,

imagini sau alte reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de

manieră lascivă și obscenă, în formă electronică.

Astfel, în opinia instanței de apel la pronunțarea sentinței, instanța de

judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și în mod corect a

ajuns la concluzia că, inculpatul Șcredov Artiom a săvârșit infracțiunea

incriminată.

4.2. Totodată instanța de apel, analizând argumentele apelului în

coraport cu circumstanțele constatate și prevederile art. 75, art. 78 alin. (1) Cod

penal, a conchis că prima instanță eronat a reținut ca în speță este posibilă

corectarea inculpatului fără izolarea lui de societate, statuând în acest sens că

doar condamnarea la închisoare cu executare a acesteia ar atinge scopul

pedepsei penale.

Instanța de apel a concluzionat, că prima instanță la stabilirea pedepsei

inculpatului Șcredov Artiom nu a ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal,

aplicând în mod neîntemeiat în privința acestuia prevederile art. 90 Cod penal,

deoarece, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul său în viața

socială, precum și cel din înainte, în timpul și după săvârșirea infracțiunii

incriminate, instanța de apal a conchis a că în coraport cu fapta comisă, urmările

prejudiciabile și personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea acestuia este

posibilă doar cu izolarea acestuia de societate.

Mai mult, instanța de apel a stabilit, că pe tot parcursul cercetării

judecătorești, inculpatul Șcredov Artiom nu a recunoscut vinovăția și doar la

ultimele etape ale examinării cauzei a recunoscut săvârșirea faptei incriminate.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată aplicarea în privința

inculpatului Șcredov Artiom a suspendării executării pedepsei închisorii stabilite,

deoarece aceste concluzii ale instanței nu sunt în acord cu principiul

3

proporționalității, reieșind din fapta comisă, urmările produse și atitudinea

inculpatului până la comiterea infracțiunii, în timpul comiterii și după comiterea

infracțiunii.

Instanța de apel în acest sens a conchis, că luând în considerație gravitatea

infracțiunii săvârșite, care deși face parte din categoria infracțiunilor mai puțin

grave, însă care în prezent sunt foarte răspândite, unul din motive fiind și

blândețea pedepselor aplicate, care de fapt nu sunt percepute real de către

condamnați, iar influența acestora asupra personalității inculpatului este

ineficientă, prima instanță a individualizat incorect pedeapsa stabilită

inculpatului Șcredov Artiom, deoarece scopul educativ și preventiv al pedepsei

aplicate acestuia poate fi atins numai prin aplicarea pedepsei penale sub formă

de închisoare cu executarea reală a acesteia, instanța de apel dispunând în speță

excluderea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

instanței de apel și menținerea sentinței.

În argumentarea recursului inculpatul consideră că argumentele instanței

de apel privind necesitatea excluderii prevederilor art. 90 Cod penal, sunt

superficiale și prea generale, fără a fi raportate suficient la personalitatea

inculpatului, inclusiv fără a avea la bază careva studii comparative ori referitoare

la practica judiciară existentă pe cazuri similare, dar cu invocarea unor date

presupuse, inclusiv trecând cu vederea mai multe aspecte importante ale cazului.

Susține recurentul, că instanța de apel nu a argumentat de ce anume

suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu ar permite atingerea scopului

de reeducare a condamnatului.

Mai mult, instanța de apel nu a ținut cont de practica altor instanțe

naționale în cazuri similare, când pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, în

privința altor inculpați procesul penal a fost încetat cu aplicarea prevederilor 55

Cod penal, art. 79 Cod penal și art. 90 Cod penal.

Instanța de apel a invocat că comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081

Cod penal, crește semnificativ, unul din motive fiind blândețea pedepselor

aplicate, dar nu a adus nici un argument care să ofere date statistice referitor la

tabloul criminalității naționale pe acest segment, inclusiv nu a prezentat nici un

caz de recidivă a cel puțin unui făptuitor pe această categorie de crimă care a fost

condamnat cu aplicarea art. art. 55, 79 sau 90 Cod penal.

Din aceste considerente inculpatul este de opinia că astfel de argumente nu

pot constitui temei pentru a decide aplicarea executării reale, practic celei mai

aspre pedepse prevăzute de legislația penală - închisoarea.

Remarcă că procurorul la solicitarea aplicării pedepsei, precum și instanța

de apel, stabilind pedeapsa cu închisoarea, cu executare, în situația când este

posibilă aplicarea - suspendării condiționată a executării pedepsei, au ignorat

prevederile art. 8 și 9 al Legii nr. 8 din 14.02.2008 cu privire la probațiune, care

reglementează probațiunea presentințială - potrivit cărora în cadrul probațiunii

presentințiale, în privința bănuitului, învinuitului, inculpatului care a împlinit

4

vârsta de răspundere penală se întocmește referat presentințial de evaluare

psihosocială a personalității.

Ignorarea uzului acestor norme legale, au permis evitarea evidențierii

inclusiv a faptului important că inculpatul a pierdut prea degrabă ambii părinți și

la moment o întreține pe bunica sa, astfel atât procurorul cât și instanța de apel

nu au identificat rolul important pe care Șcredov Artiom îl are în viața acestui om

și cum ar putea afecta această pedeapsă situația bunicii lui, inclusiv ce impact

social ar avea această soluție judecătorească asupra imaginii justiției naționale în

societate, când condamnaților la pedepse mai mari de un an închisoare, care au

comis fapte penale de rezonanță, li s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei.

Subliniază recurentul că atât acuzatorul de stat cât și instanța de apel nu

sunt suficient de informați despre situația reală a sistemului punitiv național,

respectiv despre importanța aplicării soluțiilor probațiunii pentru cei care comit

pentru prima dată infracțiuni intenționate ușoare și mai puțin grave, despre

capacitatea și spectrul de asistență pe care îl oferă sistemul național reformat de

probațiune, astfel soluția aplicată de instanța de apel nu este actuală și echitabilă,

deoarece cercetările judecătorești nu s-au întemeiat pe acte și date obiective care

ar permite evitarea justificată a aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în cazul

lui Șcredov Artiom.

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu

recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței primei

instanțe.

În motivarea recursului menționează, că argumentele instanței de apel în

favoarea excluderii prevederilor art. 90 Cod penal, sunt superficiale, fără a fi

raportate suficient la personalitatea inculpatului, inclusiv fără a avea la bază

careva studii comparative ori referitoare la practica judiciară existentă pe cazuri

similare, dar cu invocarea unor date presupuse, inclusiv trecând cu vederea mai

multe aspecte importante ale cazului.

Susține recurentul, că instanța de apel a adus mai multe argumente

referitor la faptul necesității aplicării pedepsei cu închisoarea, dar mai puțin a

argumentat de ce anume suspendarea condiționată a executării acesteia nu ar

permite atingerea scopului de reeducare a condamnatului.

Relevă că instanța de apel a criticat sentința, prin faptul că aceasta nu a luat

în considerație că fapta incriminată lui Șcredov Artiom este una mai puțin gravă,

însă nu este clar cum instanța de fond a ignorat aceasta, deoarece pedeapsa

aplicată a fost în limitele stabilite de norma penală incriminată.

În momentul în care instanța s-a referit la chestiuni ce țin de echitate și

proporționalitate, aceasta era în drept să aducă exemple cum au procedat

instanțele naționale în cazuri similare în privința altor inculpați, or, pentru

săvârșirea aceleiași infracțiuni, în privința altor inculpați procesul penal a fost

5

încetat cu aplicarea prevederilor 55 Cod penal, art. 79 Cod penal și art. 90 Cod

penal.

Remarcă apărarea că toate aceste cazuri sunt similare cu cel a lui

Șcredov Artiom, inculpații fiind acuzați de pornografie infantilă, au comis pentru

prima dată o infracțiune și au recunoscut vinovăția în comiterea acestei fapte

penale, subliniind că o diferență atât de mare în modul de individualizare a

pedepsei și aplicare a art. 90 Cod penal, ar însemna o inechitate și poate chiar o

discriminare a făptuitorilor penali, care violează flagrant prevederile art. 6 și 14

al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Instanța de apel a invocat că comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2081

Cod penal, crește semnificativ, unul din motive fiind blândețea pedepselor

aplicate, dar nu a adus nici un argument care să ofere date statistice referitor la

tabloul criminalității naționale pe acest segment, inclusiv nu a prezentat nici un

caz de recidivă a cel puțin unui făptuitor pe această categorie de crimă care a fost

condamnat cu aplicarea art. art. 55, 79 sau 90 Cod penal.

Din aceste considerente apărarea este de opinia că astfel de argumente nu

pot constitui temei al unei decizii judecătorești prin care se decide aplicarea

executării reale practic celei mai aspre pedepse prevăzute de legislația penală -

închisoarea.

Remarcă că procurorul la solicitarea aplicării pedepsei, precum și instanța

de apel, stabilind pedeapsa cu închisoarea, cu executare, au ignorat neîntemeiat

să facă uz de prevederile art. 8 și 9 al Legii nr. 8 din 14.02.2008 cu privire la

probațiune, care reglementează probațiunea presentințială - potrivit căruia în

cadrul probațiunii presentințiale, în privința bănuitului, învinuitului, inculpatului

care a împlinit vârsta de răspundere penală se întocmește referat presentințial

de evaluare psihosocială a personalității.

Procurorul în apelul său a criticat insuficiența motivelor pentru aplicarea

art. 90 Cod penal, deși organul de urmărire penală știind că pentru această faptă

instanța poate aplica prevederile art. 90 Cod penal, nu și-a onorat obligațiunile

care rezultă din art. 19 alin. (3) Cod de procedură penală, respectiv nu a solicitat

serviciului de probațiune întocmirea unui referat presentințial în privința lui

Șcredov Artiom.

Ignorarea uzului acestor norme legale, au permis evitarea evidențierii

inclusiv a faptului important că inculpatul a pierdut prea degrabă ambii părinți și

la moment o întreține pe bunica sa, astfel atât procurorul cât și instanța de apel

nu au identificat rolul important pe care Șcredov Artiom îl are în viața acestui om

și cum ar putea afecta această pedeapsă situația bunicii lui, inclusiv ce impact

social ar avea această soluție judecătorească asupra imaginii justiției naționale în

societate, când condamnaților la pedepse mai mari de un an închisoare, care au

comis fapte penale de rezonanță, li s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei.

6

Subliniază recurentul că atât acuzatorul de stat cât și instanța de apel nu au

luat în calcul situația reală a sistemului punitiv național, respectiv despre

importanța aplicării soluțiilor probațiunii pentru cei care comit pentru prima

dată infracțiuni intenționate ușoare și mai puțin grave, despre capacitatea și

spectrul de asistență pe care îl oferă sistemul național reformat de probațiune,

astfel soluția aplicată de instanța de apel nu este actuală și echitabilă, deoarece

cercetările judecătorești nu s-au întemeiat pe acte și date obiective care ar

permite evitarea justificată a aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

În argumentarea poziției sale procurorul relevă că soluția instanței de apel

cu privire la excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, este adoptată în

concordanță cu prevederile art. art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Colegiul penal atestă, că titularii cererilor de recurs invocă în calitate de

temei pentru casarea deciziei instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

În esență, instanța de recurs atestă că de fapt, apărarea critică decizia

instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume la capitolul

individualizării pedepsei penale, argumente care se subscriu temeiului de casare

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

7

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Sub aspectul temeiurilor de casare invocate, Colegiul penal atestă că

apărarea consideră greșită casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei de către

instanța de apel și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte prin care

inculpatului Șcredov Artiom, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2081 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa închisorii pe termen

de 1 (unu) an, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Astfel, argumentele recursului se axează pe dezacordul cu pedeapsa

stabilită de către instanța de apel, apărarea pledând în continuare pentru

menținerea soluției primei instanțe, care la capitolul individualizării pedepsei i-a

stabilit lui Șcredov Artiom, pedeapsa de 1 an închisoare, iar conform prevederilor

art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pentru

perioada de probațiune de 2 ani.

Analizând argumentele menționate în raport cu circumstanțele cauzei,

instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii din

următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

8

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de

la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând

seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului,

duratei ori a cuantumului pedepsei.

La caz, instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a statuat

asupra faptului că, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor

art. art. 61, 75 Cod penal și pripit a ajuns la concluzia privind aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Cu referire la argumentele recurentului prin care se invocă că instanța de

apel nu a adus destule argumente în motivarea soluției prin care a fost dispus

excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, Colegiu penal reține că instanța de

apel corect a conchis că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în

privința inculpatului nu poate fi atins decât prin aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare, luându-se în considerare comportamentul inculpatului în viața

socială, personalitatea acestuia, urmările prejudiciabile ale faptei comise, cât și

faptul că ultimul a recunoscut vina abia la sfârșitul examinării cauzei în instanța

de fond.

Totodată, în opinia instanței de recurs, la stabilirea pedepsei cu executare

reală, instanța de apel corect a remarcat că infracțiunea săvârșită de

Șcredov Artiom face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, care în

ultimul timp sunt foarte răspândite, unul din motivele excluderii prevederilor

art. 90 Cod penal în privința inculpatului fiind și blândețea pedepselor aplicate,

care nu sunt percepute real de către condamnați, nefiind realizat scopul educativ

și preventiv al legii penale.

Nu poate fi reținut argumentul recurenților cu privire la faptul că instanța

de apel, excluzând suspendarea condiționată a executării pedepsei penale, nu a

luat în calcul practica judiciară a instanțelor judecătorești naționale în cazuri

similare, or, individualizarea pedepsei penale se înfăptuiește în dependență de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei, limitele de pedeapsă se

stabilesc în conformitate cu articolul incriminat, iar suspendarea condiționată a

executării pedepsei numai în cazul când instanța ajunge la concluzia că nu este

rațional ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită.

Colegiul penal notează, că titularii recursurilor au exemplificat anumite

sentințe judecătorești în privința altor inculpați condamnați în baza art. 2081 Cod

penal, în privința cărora aceștia susțin că au fost aplicate pedepse mai blânde,

însă recurenții nu au prezentat copiile sentințelor invocate și confirmarea că

9

aceste soluții au fost menținute și de instanțele judecătorești superioare,

devenind irevocabile.

Așa fiind, Colegiul penal menționează că instanța de apel a ținut cont de

principiul individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile

generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, și

întemeiat a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura doar prin

stabilirea față de inculpat a pedepsei cu închisoare, pe care ultimul o va executa

în instituția penitenciară de tip semiînchis.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la

compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75, Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta

fiind motivată și aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția

inadmisibilității recursurilor ordinare declarate de către avocatul Plopa Viorel în

numele inculpatului și de către inculpat, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul

Plopa Viorel în numele inculpatului și de către inculpat, împotriva deciziei

Colegiului penal a Curții de Apel Chișinău din 25 aprilie 2018, în cauza penală în

privința lui Șcredov Artiom xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 ianuarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

10