1ra-1241/2019 — art. 208-1 CP

1ra-1241/2019 — art. 208-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1241/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 22 decembrie 2017

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018, în

cauza penală în privința lui

Djulai Valeri xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.10.2016 - 22.12.2017;

Instanța de apel: 25.01.2018 - 21.02.2018;

Instanța de recurs: 18.05.2019 - 13.11.2019.

A C O N S T A T A T:

22 decembrie 2017, Djulai Valeri a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 2081 Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal,

executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pentru perioada

de probațiune de 3 (trei) ani.

18 februarie 2016, inculpatul Djulai Valeri, aflându-se la domiciliul său

amplasat pe adresa xxxxx, acționând cu intenție directă, utilizând sisteme

informatice, rețeaua internet cu adresa IP:xxxxx, fiind înregistrat pe rețeaua de

socializare „Google+Photos” cu numărul de telefon xxxxx și adresa de

e-mail: xxxxx, a deținut, folosit și distribuit în rețeaua Internet 29 fișiere ale mai

multor copii implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate și

imagini sau alte reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate

de manieră lascivă sau obscenă care conform bazei de date specializate în

identificarea victimelor pornografiei infantile, abuzului și exploatării sexuale a

copiilor „ISCE”, administrată de OIPC „Interpol”, reprezintă pornografie

infantilă.

1

Tot el, inculpatul Djulai Valeri, în perioada 28.01. - 01.02.2015,

aflându-se la domiciliul său amplasat pe adresa xxxxx, acționând cu intenție

directă, utilizând sisteme informatice, rețeaua internet cu adresa IP:xxxxx, fiind

înregistrat pe rețeaua socializare „Google+Photos” cu numărul de telefon +

xxxxx și adresa de e-mail: xxxxx, a deținut, folosit și distribuit în rețeaua

Internet 1020 fișiere imagine ale unui sau mai mulți copii implicați în activități

sexuale explicite, reale sau simulate ori de imagini sau alte reprezentări ale

organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscene,

fiind încărcate în platforma pentru imagini din internet „Google+Photos”, care

conform bazei de date specializate în identificarea victimelor pornografiei

infantile, abuzului și exploatării sexuale a copiilor „ISCE”, administrată de OIPC

„Interpol”, reprezintă pornografie infantilă.

Tot el, inculpatul Djulai Valeri, până la 24 mai 2016, aflându-se la

domiciliul său amplasat pe adresa xxxxx, acționând cu intenție directă, utilizând

sisteme informatice și purtători de informație, a deținut în formă electronică 66

fișiere imagini video și 4074 fișiere imagini foto ale unui sau mai multor copii

implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, ori de imagini sau

alte reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră

lascivă sau obscene, care conform bazei de date specializate în identificarea

victimelor pornografiei infantile, abuzului și exploatării sexuale a copiilor

„ISCE”, administrată de OIPC „Interpol”, reprezintă pornografie infantilă.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Djulai Valeri, recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal, să-i fie stabilită

pedeapsa închisorii pe termen de 1 an 6 luni, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis.

Având în susținere prevederile art. 75 Cod penal, acuzatorul de stat

menționează că Djulai Valeri a săvârșit infracțiunea de pornografie infantilă,

infracțiune care aduce atingeri relațiilor sociale cu privire la dezvoltarea social,

spiritual și morală a minorului, pedeapsa echitabilă pentru această infracțiune

fiind doar cu închisoarea.

Susține că în cazul acestor infracțiuni, victima este minorul care este

implicat în activități sexuale explicite, reale sau simulate, fie că îi sunt

reprezentate de o manieră lascivă sau obscenă organele sexuale, distribuit prin

metoda partajării de fișiere în spațiul Internet, fișiere în formă electronică cu

pornografie infantilă, a salvat și păstrat pe sistemele informatice fișiere foto și

video, iar pe tot parcursul cercetării cazului inculpatul a negat faptul dat,

încercând să ducă organul de urmărire penală în eroare, susținând aceleași

argumente și în instanța de judecată, precum că aceste fișiere au apărut în

sistemele informaționale deținute de inculpat până la procurarea acestora, ceea

ce nu s-a confirmat în cadrul examinării probelor.

Având în vedere aceste argumente, acuzatorul de stat susține că instanța

de judecată greșit a considerat aplicabile în speță prevederile art. 90 Cod penal,

2

or, inculpatul în cadrul cercetării judecătorești a dat dovadă că nu a perceput

gravitatea faptelor sale.

În opinia apelantului, prima instanță urma să stabilească un cumul de

împrejurări clare și concrete în vederea argumentării soluției sale, și care în

corelație cu datele despre persoana inculpatului servesc drept temei pentru

aplicarea art. 90 Cod penal.

sentința cu apel, solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că nu s-a constata existența

faptei infracțiunii.

În argumentarea apelului apărarea a invocat, că sentința emisă în

privința lui Djulai Valeri este neîntemeiată, iar vinovăția acestuia nu a fost

dovedită în cadrul judecării cauzei, prin urmare urmează a fi pronunțată o

sentință de achitare luând în considerare declarațiile martorilor Djulai Nonna

și Djulai Iulia, cât și faptul că, prin procesul-verbal de percheziție din

24 mai 2016 de la domiciliul lui Djulai Valeri au fost ridicate mai multe

dispozitive electronice, cu încălcări procedurale a prevederilor legislației

procesual penale.

Reiterează că, recipisa din 24 mai 2016 întocmită de către Djulai Valeriu

prin care a dat acordul la examinarea sistemelor informatice a fost întocmită în

absența apărătorului, astfel fiind încălcat dreptul la apărare.

Mai mult, în procesele-verbale de examinare din 25-31 mai 2016,

17 iunie 2016, 14-20 iulie 2016 nu a fost descris faptul desigilării obiectelor

ridicate în percheziție, prin urmare nu poate fi exclusă substituirea lor.

Consideră că, învinuirea menționată este neclară și neconcretă, ce

contravine principiului legalității stipulat de art. 7 Cod de procedură penală și

anume criteriilor de accesibilitate și previzibilitate.

Mai mult, această învinuire contravine prevederilor art. 17 Cod de

procedură penală, art. 26 din Constituția RM, care prevăd dreptul la apărare,

deoarece persoana nu se poate apăra efectiv de o învinuire imprecisă și neclară,

fapt ce contravine și art. 281 alin. (2) Cod pe procedură penală.

De asemenea, corpurile delicte în instanța de judecată nu au fost

prezentate de către specialiști până la capăt, au fost folosite mijloace tehnice

care nu au trecut verificarea metrologică, iar cele prezentate de către specialiști

nu coincid cu cele indicate în ordonanța de punere sub învinuire.

Totodată, specialiștii nu au prezentat careva licențe care permit să

efectueze careva cercetări în domeniul tehnicii.

Conchide că, partea acuzării în cadrul judecării cauzei nu a prezentat

instanței de judecată careva probe directe, care ar confirma vinovăția lui

Djulai Valeri în comiterea infracțiunii incriminate, fiind încălcate prevederile

art. 8 Cod de procedură penală.

21 februarie 2018, a fost respins ca nefondat apelul apărării, admis parțial

apelul procurorului, casată sentința în latura penală în partea stabilirii

pedepsei cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului

3

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Djulai Valeri, recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa închisorii pe termen de 1 (unu) an 6 (șase) luni, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis. În rest, sentința a fost menținută.

5.1. În argumentarea soluției pronunțate instanța de apel a reținut că

prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului

Djulai Valeri care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptelor

săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator

administrat.

Analizând în ansamblu probele administrate, prin prisma art. 101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

și coroborării lor, instanța de apel a concluzionat despre existența în acțiunile

inculpatului a indicilor infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal, potrivit

elementelor constitutive „Pornografia infantilă, adică distribuirea, folosirea și

deținerea de imagini sau alte reprezentări ale mai mulți copii implicați în

activități sexuale explicite, reale sau simulate, ori de imagini sau alte reprezentări

ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă,

inclusiv în formă electronică”.

5.2. În confirmarea vinovăției inculpatului instanța de apel a reținut

următoarele probe: declarațiile martorilor xxxxx, declarațiile specialistului

Zekinschi Andrei (f.d. 205-206, 212, vol.II), declarațiile specialistului

Degteariov Artur (f.d. 217-219, vol.II), declarațiile specialistului

Putere Alexandru (f.d. 220, vol.II).

Deși inculpatul nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2081 Cod penal, probele cercetate în cadrul instanței de fond,

verificate suplimentar în cadrul ședinței în instanța de apel, fiind consemnate

în procesul-verbal al ședinței instanței de apel, probează vinovăția inculpatului

în comiterea acesteia, și anume:

- procesul-verbal de constatare a infracțiunii din 14 aprilie 2016,

conform căruia s-a stabilit că la data de 18 februarie 2016, utilizatorul adresei

IP:xxxxx, înregistrat în platforma pentru imagini din Internet „Google+Photo”

cu numărul de telefon xxxxx și adresa e-mail: xxxxx, a distribuit 29 fișiere cu

conținut de pornografie infantilă. Totodată s-a stabilit că, la data de 01 februarie

2015, utilizatorul în cauză a încărcat în platforma virtuală „Google+Photo” alte

1020 fișiere din aceeași categorie (f.d. 8 vol.I);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24 martie 2016 potrivit

căruia s-au stabilit rechizitele electronice utilizate de către persoana care a

răspândit imaginile foto din categoria pornografiei infantile, și anume

utilizatorul cu următoarele date informatice: număr de telefon -+xxxxx; adresa

email – xxxxx; adresa IP actuală - xxxxx, adrese IP utilizate anterior - perioada

anului 2007 - xxxxx și în perioada anului 2015 - xxxxx (f.d. 12-196 vol.I);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 05 aprilie 2016, potrivit

căruia fiind examinat fișierul foto „1333392420686.jpg”, încărcat de pe adresa

IP:xxxxx, s-a constatat că fiind încărcat în baza de date specializată în

identificarea victimelor pornografiei infantile, abuzului și exploatării sexuale a

4

copiilor „ICSE”, administrată de OIPC „Interpol”, s-a stabilit că foto în cauză

reprezintă pornografie infantilă (f.d. 197-210, vol.I);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 13 aprilie 2016, prin

care a fost examinată informația cu privire la adresele IP:xxxxx, xxxxx și xxxxx,

și conform organizației „RIPE”, care se ocupă de gestionarea și alocarea

adreselor în zona europeană, adresa IP:xxxxx este distribuită către „Sun

Communications” SRL, adresa IP:xxxxx este distribuită către „Dalma-Com” SRL,

fondată de către „Sun Communications” SRL, iar adresa IP:xxxxx este distribuită

către „Moldtelecom” SA, toate din Republica Moldova (f.d. 211-217, vol.I);

- procesul-verbal de ridicare din 05 mai 2016, prin care de la compania

„Sun Communications” SRL, cu sediul pe str. Șoseaua Hîncești, nr. 38 B,

mun. Chișinău, a fost ridicat răspunsul scris al companiei

„Sun Communications” SRL cu nr. 02-16/166 din 29 aprilie 2016, pe 01 filă și

copia contractului de prestări servicii nr. 455847 din 01 august 2011 pe 02 file

(f.d.224, vol.I);

- procesul-verbal de examinare din 06 mai 2016, prin care au fost

examinate documentele ridicate la 05 mai 2016 de la compania

„Sun Communications” SRL, cu sediul pe str. Șoseaua Hîncești, nr. 38 B,

mun. Chișinău, în cadrul căreia s-a constatat că, adresa IP:xxxxx aferent datei

de 16, ora 06:24:53, a fost utilizată de abonatul cu nr. 455847, de Djulai Valeri,

IDNP xxxxx, locul aflării echipamentului terminal, fiind în xxxxx. Totodată,

potrivit copiei contractului de abonament cu nr. 455847, s-a stabilit că abonatul

este Djulai Valeri, domiciliat în xxxxx, cu nr. de telefon xxxxx, contractul fiind

încheiat la 01 august 2011 (f.d.228, vol.I);

- procesul-verbal de examinare din 17 iunie 2016, prin care au fost

examinate acount-urile pentru acces pe web site-uri, salvate în planșetul de

model „Samsung” GSM GT-N8020 Galaxy Note, IMEI:xxxxx; baza de date

internațională privind exploatarea sexuală a copiilor administrată de OIPC

„Interpol” în continuare baza ICSE. Astfel, după efectuarea comparării

automate, din totalul de 208 de imagini real s-a stabilit că 36 de fișiere grafice

există și sunt înregistrate în baza ICSE ca fiind material din categoria

pornografiei infantile (f.d. 22-60, vol.II);

- răspunsul companiei „Sun Communications” SRL, cu nr. 02-16/166 din

29.0 și copia contractului de abonament cu nr. 455847 din 01 august 2011

încheiat de Djulai Valeri (f.d. 225, 227, 229 vol.I).

5.3. Cu referire la apelul declarat de avocatul Răileanu Petru în numele

inculpatului, instanța de apel a menționat că nu pot fi reținute argumentele

invocate precum că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunii.

Astfel, instanța de apel a respins argumentele avocatului precum că

prima instanță nu a luat în considerație cele declarate de către inculpat, precum

că nu este vinovat de cele imputate, nefiind probată vinovăția acestuia, în acest

sens menționând că versiunea cu privire la nevinovăția inculpatului se

confirmă cu lux de amănunte prin mijloacele materiale de probă depistate și

ridicate de la domiciliul inculpatului în cadrul perchiziției efectuate și anexate

la materialele cauzei penale în calitate de corpuri delicte.

5

De asemenea, prin examinarea ulterioară de către organul de urmărire

penală a dispozitivelor sistemelor informatice ridicate de la domiciliul

inculpatului, în conținutul acestora au fost depistate o mulțime de fișiere foto și

video prezente sau nimicite și care au fost restabilite prin programul special

aflat în dotarea organului de urmărire penală, iar conținutul acestor fișiere

reprezintă pornografie infantilă.

La fel, prin examinarea sistemelor informaționale ce se conțin în

dispozitivele electronice depistate și ridicate de la domiciliul inculpatului, s-a

constatat existența și înregistrarea în acestea a datelor ce indică la inculpatul

Djulai Valeri ca utilizatorul nemijlocit al acestora, prin indicarea numărului său

de telefon mobil, adreselor e-mail, care aparțin inculpatului Djulai Valeri.

Mai mult, răspândirea de către inculpat în spațiul Internet a fișierelor cu

imagini pornografie infantilă se confirmă prin faptul depistării în sistemele

informaționale ale inculpatului a programelor speciale de partajare a fișierelor

foto/video între utilizatori tip „eMule”, „FileZilla FTP Client”, „Shareaza”,

„Bit Comet”.

Cu referire la latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 2081 Cod

penal, instanța de apel a menționat că organul de urmărire penală în cadrul

actului de învinuire cât și procurorul, Zgureanu Alexandru, în cadrul cererii de

apel a reținut că în speță latura subiectivă s-a manifestat prin intenție directă și

în susținerea acestor constatări a făcut trimitere la elementele de fapt stabilite

în cadrul urmăririi penale și judecării cauzei.

Mai mult, din materialele cauzei penale cercetate în instanța de apel cât

și din declarațiile participanților la proces date în ședința instanței de fond și

verificate în ședința de judecată în apel reiese faptul că inculpatul, Djulai Valeri,

își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut

urmările ei prejudiciabile și a dorit în mod conștient survenirea acestora.

A mai reținut instanța de apel că declarațiile inculpatului Djulai Valeri cu

privire la nerecunoașterea vinei pe art. 2081 Cod penal, nu corespund

adevărului și sunt date de către inculpat în scopul de a se eschiva de la

răspunderea penală pentru faptele comise, deoarece ele se combat de întreaga

sistemă de probe analizate și apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală și care integral demonstrează vina lui în comiterea

infracțiunii imputate.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele avocatului precum că

probele au fost administrate cu încălcarea normelor procesual-penale, or,

potrivit circumstanțelor și materialelor cauzei penale, organul de urmărire

penală mai întâi a fost informat de compania „Google” despre răspândirea

imaginilor cu pornografie infantilă de pe adresa IP a inculpatului, iar numai

apoi organul de urmărire penală a efectuat percheziția la domiciliul

inculpatului și a ridicat de la inculpat sistemele informaționale ale ultimului, în

care prin examinare s-au depistat urmele infracțiunii imputate, și anume a

infracțiunii de pornografie infantilă, prevăzută de art. 2081 Cod penal.

Cu referire la alegațiile părții apărării precum că, recipisa din

24 mai 2016 întocmită de către Djulai Valeri prin care a dat acordul la

6

examinarea sistemelor informatice a fost întocmită în absența apărătorului,

astfel fiind încălcat dreptul la apărare, iar procesele-verbale de examinare din

25-31 mai 2016, 17 iunie 2016, 14-20 iulie 2016 nu a fost descris faptul

desigilării obiectelor ridicate în percheziție, prin urmare nu poate fi exclusă

substituirea lor, or, potrivit declarațiilor specialistului Zekinschi Andrei, în

urma cercetării obiectelor ridicate de la domiciliul inculpatului (computer,

planșeta, telefon mobil, discuri optice pentru stocarea informației), acestea au

fost cercetate prin programul specializat în cadrul Inspectoratului Național de

Investigații, cu ajutorul căreia în dispozitivele ridicate de la inculpat au fost

depistate fișierele care potrivit bazei de date specializate în identificarea

victimelor pornografiei infantile, abuzului și exploatării sexuale a copiilor

„ICSE” administrată de Interpol, reprezintă pornografie infantilă, fotografiile

indicate în procesul-verbal au fost depistate cu ajutorul unui disc special care a

restabilit imaginile șterse și au fost plasate pe un CD, 522 fotografii pe un disc

optic DVD.

De asemenea, a fost respins și argumentul precum că, corpurile delicte în

instanța de judecată nu au fost prezentate de către specialiști până la capăt, au

fost folosite mijloace tehnice care nu au trecut verificarea metrologică, iar cele

prezentate de către specialiști nu coincid cu cele indicate în ordonanța de

punere sub învinuire, or, potrivit declarațiilor specialistului Degteariov Artur,

acesta a relatat că în cadrul urmăririi penale a participat la examinarea

obiectelor care au fost ridicate de la inculpat. În cazul dat compania „Google”

din SUA a furnizat informația cu adresele IP indicate în procesele-verbale de pe

care au fost încărcate mai multe imagini foto din categoria pornografiei

infantile. A fost furnizată informația cu adresa e-mail, număr de telefon și alte

date tehnice a persoanei care a înregistrat utilizarea „Google Photo” și a

încărcat imaginile date. Prin intermediul platformei „Siber Tip Line” a fost

stabilită persoana posesoare de adresa IP comunicată de compania „Google” și

anume inculpatul Djulai Valeri. A participat la examinarea informației extrase

din dispozitivele ridicate de la domiciliul inculpatului și au fost depistate mai

multe fișiere cu imagini care au caracter pornografie infantilă.

În procesul-verbal privind cercetarea dispozitivelor ridicate de la domiciliul

inculpatului este indicată data și ora când au fost distribuite imaginile în

internet.

Instanța de apel a accentuat, că nu poate fi reținut argumentul

inculpatului Djulai Valeri precum că prima instanță nu a luat în considerație

toate probele care au fost acumulate la cauza penală, iar infracțiunea nu a fost

comisă de acesta, deoarece analiza coroborată a probelor examinate în cadrul

cercetării judecătorești relevă inconsecvența declarațiilor inculpatului.

Mai mult, versiunea inculpatului precum că informația depistată pe

corpurile delicte ridicate nu-i aparțin și erau stocate înainte de procurarea

dispozitivului electronic se combate prin răspunsul companiei „Sun

Communications” SRL, cu nr. 02-16/166 din 29.0 și copia contractului de

abonament cu nr. 455847 din 01 august 2011 încheiat de Djulai Valeri

7

(f.d. 225, 227, 229, vol.I), iar potrivit informației furnizate de către compania

Google, imaginile de pornografie infantilă au fost răspândite de pe adresa sa IP.

Având în vedere starea de fapt reținută pe baza declarațiilor martorilor

și experților, mijloacele de probă sub formă de corpuri delicte, administrate în

faza de urmărire penală, declarațiile inculpatului, instanța de apel a constatat

că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată există și au fost

săvârșite de acesta.

Prin urmare, instanța de fond corect a apreciat critic declarațiile

inculpatului Djulai Valeri privind nevinovăția sa de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2081 Cod penal, calificându-le drept o modalitate aleasă de

către inculpat de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă.

5.4. Cu referire la apelul procurorului prin care a fost invocat

dezacordul cu individualizarea pedepsei, instanța de apel a reținut că pedeapsa

stabilită de prima instanță este prea blândă.

Așadar, având în susținere prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, instanța

de apel a menționat că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului Djulai Valeri, prima instanță nu a ținut cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și de condițiile de viață ale familiei acestuia, considerând că îndreptarea și

corectarea lui Djulai Valeri e posibilă fără izolarea de societate, în conformitate

cu cerințele art. art. 75-78 Cod penal, aplicându-i pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de 3 ani.

Instanța de apel a reținut argumentele procurorului privind faptul, că la

stabilirea pedepsei, instanța de judecată nu a luat în considerare faptul că

Djulai Valeri a săvârșit infracțiunea de pornografie infantilă, infracțiune prin

care se aduc atingeri relațiilor sociale cu privire la dezvoltarea socială,

spirituală și morală a minorului, apărate împotriva pornografiei infantile, și

întru asigurarea interesului suprem al copilului în societate, pentru a fi

protejați, pedeapsa aplicată în speță poate fi doar cu închisoarea.

Mai mult, în cazul acestor infracțiuni victimă este minorul care este

implicat în activități sexuale explicite, reale sau simulate, fie că îi sunt

reprezentate de o manieră lascivă sau obscenă organele sexuale, distribuit prin

metoda partajării de fișiere în spațiul Internet, fișiere în formă electronică cu

pornografie infantilă, iar inculpatul a salvat și păstrat pe sistemele informatice

fișiere foto și fișiere video, pe tot parcursul cercetării cazului Djulai Valeri a

negat faptul dat, încercând să ducă organul de urmărire penală, iar ulterior

instanța de judecată, precum că aceste fișiere electronice au apărut în sisteme

informaționale deținute de inculpat, până la procurarea acestora, ceea ce nu

s-a confirmat în cadrul examinării probelor.

La fel, instanța la stabilirea pedepsei nu a luat în considerare faptul că

inculpatul Djulai Valeri, prin comportamentul său în cadrul cercetării

judecătorești a dat dovadă că nu a perceput gravitatea faptelor sale, prin care

8

se atentează și asupra securității fizice și psihice a copilului, fiind ignorate și

prevederile art. 2 alin. (2) Cod penal.

Reținând că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei,

îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin

incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de

drept, cât și pentru educarea inculpatului, instanța de apel a ajuns la concluzia

că corectarea și reeducarea inculpatului va fi posibilă prin izolarea acestuia de

societate.

În concluzie, ținând cont de prevederile art. art. 7, 61, 75-78 Cod penal,

instanța de apel a menționat că inculpatul Djulai Valeri urmează, în vederea

corectării și reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă, a-i fi aplicată o

pedeapsă reală cu închisoare în limitele sancțiunilor prevăzute de art. 2081 Cod

penal.

Deci, circumstanțele invocate de către prima instanță nu îndreptățesc

faptele comise de către inculpat și nu pot genera aplicarea unei pedepse

neechitabile, mai mult, soluția adoptată de către prima instanță nu-și va atinge

scopul de corectare și reeducare a inculpatului, pentru a nu admite pe viitor

săvârșirea a astfel de infracțiuni, or aplicarea unor pedepse penale reale cu

închisoare, ar asigura conștientizarea de către Djulai Valeri a celor comise cu

adoptarea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul în societate.

În același timp instanța de apel a menționat că, în cauza dată nu există și

nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale sau alte circumstanțe care

ar micșora esențial gravitatea faptei inculpatului, precum și careva

circumstanțe atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal.

Instanța de apel a respins solicitarea procurorului cu privire la restituirea

suportului HDD model „Hitachi”, cu numărul de serie SYUMWBIX, cu

capacitatea de 80 GB, pe care au fost stocate toate fișierele foto și video,

depistate în sistemele informatice examinate prin procesul-verbal din 25-31

mai 2016, organului de urmărire penală al CCCI al INI al IGP al MAI, deoarece

instanța în hotărârea sa a indicat că: Corpurile delicte - CD optice, păstrate la

materialele cauzei penale, de păstrat la dosarul penal pe durata păstrării

dosarului penal.

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă hotărârile judecătorești cu

recurs ordinar, solicitând remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de

apel.

În argumentarea recursului apărarea menționează, că martorul xxxxx a

declarat că este soția a lui Djulai Valeriu cu care locuiește împreună. În casă ei

au mai multe dispozitive electronice cu care se folosește, care sunt conectate la

rețeaua Internet. Niciodată ea nu a văzut pe dispozitivele electronice careva

imagini pornografice unde erau implicate copii. Declarații analogice a depus și

martorul xxxxx.

Relevă că prin procesul-verbal de percheziție din 24 mai 2016 de la

domiciliul lui Djulai Valeri au fost ridicate mai multe dispozitive electronice, cu

încălcări procedurale a prevederilor legislației procesual penale.

9

Cu referire la prevederile art. art. 131, 260, 248 alin. (3), 158 alin. (3) Cod

de procedură penală, apărarea invocă faptul, că recipisa din 24 mai 2016

întocmită de către Djulai Valeriu prin care a dat acordul la examinarea

sistemelor informatice, a fost întocmită în absența apărătorului, astfel fiindu-i

încălcat dreptul la apărare.

Mai evidențiază că în procesele-verbale de examinare din

25-31 mai 2016, 17 iunie 2016, 14-20 iulie 2016 nu a fost descris faptul

desigilării obiectelor ridicate în percheziție, prin urmare nu poate fi exclusă

substituirea lor.

Cu referire la prevederile art. art. 94 alin. (1), 251 Cod de procedură

penală, apărarea susține că învinuirea menționată este neclară și neconcretă,

contravine principiului legalității stipulat de art. 7 Cod de procedură penală și

anume criteriilor de accesibilitate și previzibilitate.

Mai mult, această învinuire contravine și art. 17 Cod de procedură penală,

art. 26 din Constituția RM, care prevăd dreptul la apărare, deoarece persoana

nu se poate apăra efectiv de o învinuire imprecisă și neclară.

Cu referire la prevederile art. 6 alin. (3) lit. a) din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, apărarea consideră

că prin învinuirea înaintată nu s-au stabilit circumstanțele ce au importanță

pentru justa soluționare a cauzei și anume: data, ora și împrejurările în care au

fost comise pretinsele acțiuni criminale, deși potrivit dispozițiilor art. 281

alin. (2) Cod de procedură penală, ordonanța de punere sub învinuire inter alia

trebuie să cuprindă formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor

și modului de săvârșire a infracțiunii, or instanța în corespundere cu art. 325

Cod de procedură penală, examinează cauza în limita învinuirii formulată în

rechizitoriu.

Evident, că o învinuire neconcretă, îi creează persoanei puse sub

învinuire, obstacole în pregătirea unei eficiente apărări, ceea ce vine în

contradicție cu art. 6 CEDO.

Corpurile delicte în instanța de judecată nu au fost prezentate de către

specialiști până la capăt, au fost folosite mijloace tehnice care nu au trecut

verificarea metrologică, iar cele prezentate de către specialiști nu coincide celor

indicate în ordonanța de punere sub învinuire. De asemenea, specialiștii nu au

prezentat careva licențe care permit se efectueze careva cercetări în domeniul

tehnicii.

Consideră că partea acuzării în cadrul judecării cauzei nu a prezentat

instanței de judecată careva probe directe, care ar confirma vinovăția lui

Djulai Valeri în comiterea infracțiunii incriminate.

Cu referire la prevederile art. art. 101, 389 alin. (1) Cod de procedură

penală, apărarea relevă că analizând probele acumulate în urma cercetării

judecătorești, rezultă că afirmațiile conținute în rechizitoriu nu și-au găsit

confirmare .

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

10

În argumentarea poziției sale, procurorul evidențiază că recursul se

fundamentează pe dezacordul recurentului cu modalitatea de apreciere a

probelor, însă motivele de reapreciere a întregului sistem de probe nu se conțin

în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod penal.

Acuzatorul de stat este de opinia, că instanțele judecătorești în strictă

conformitate cu prevederile art. art. 100-101 Cod de procedură penală, au dat

apreciere întregului sistem de probe și întemeiat l-au condamnat pe

Djulai Valeri în baza art. 2081 Cod penal, nefiind constatate careva temeiuri de

casare a deciziei contestate cu recurs.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Colegiul penal atestă, că apărarea invocă în calitate de temei pentru

casarea deciziei instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Având în vedere criticile invocate de apărare, Colegiul penal constată că,

motivele menționate de recurent nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de autor, dat

fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

11

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

În esență, instanța de recurs a stabilit că argumentele recursului sunt

aceleași care au fost invocate și în textul cererii de apel declarate de către

apărare și se fundamentează pe dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, însă în acest sens, Colegiul precizează că motivele de reapreciere a

probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca

fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece instanța de recurs nu analizează

conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator

și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond,

aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Ca urmare Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a

ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor și întemeiat a ajuns la

concluzia privind menținerea sentinței primei instanțe, în partea prin care

Djulai Valeri a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2081 Cod penal,

potrivit elementelor constitutive „Pornografia infantilă, adică distribuirea,

folosirea și deținerea de imagini sau alte reprezentări ale mai mulți copii

implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, ori de imagini sau alte

reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră

lascivă sau obscenă, inclusiv în formă electronică”.

Cu referire la argumentele recurentului prin care se invocă încălcarea

normelor procesual–penale la etapa urmăririi penale, instanța de recurs reține

că instanța de apel întemeiat a menționat că organul de urmărire penală mai

întâi a fost informat de compania „Google” despre răspândirea imaginilor cu

pornografie infantilă de pe adresa IP a inculpatului, iar numai apoi organul de

urmărire penală a efectuat percheziția la domiciliul inculpatului și a ridicat de

la inculpat sistemele informaționale ale ultimului.

Totodată, cu referire la dezacordul apărării cu privire la semnarea

recipisei din data de 24 mai 2016 de către Djulai Valeri în lipsa apărătorului și

cercetarea corpurilor delicte în instanța de judecată, instanța de apel corect a

menționat declarațiile specialiștilor Zekinschi Andrei și Degteariov Artur din

care rezultă cu certitudine că compania „Google” din SUA a furnizat informația

cu adresele IP indicate în procesele-verbale de pe care au fost încărcate mai

multe imagini foto din categoria pornografiei infantile. A fost furnizată

12

informația cu adresa e-mail, număr de telefon și alte date tehnice a persoanei

care a înregistrat utilizarea „Google Photo” și a încărcat imaginile date. Prin

intermediul platformei „Siber Tip Line” a fost stabilită persoana posesoare de

adresa IP comunicată de compania „Google” și anume inculpatul Djulai Valeri.

Totodată, obiectele ridicate de la domiciliul inculpatului (computer,

planșeta, telefon mobil, discuri optice pentru stocarea informației) au fost

cercetate prin programul specializat în cadrul Inspectoratului Național de

Investigații, cu ajutorul căreia în dispozitivele ridicate de la inculpat au fost

depistate fișierele care potrivit bazei de date specializate în identificarea

victimelor pornografiei infantile, abuzului și exploatării sexuale a copiilor

„ICSE” administrată de Interpol, reprezintă pornografie infantilă, fotografiile

indicate în procesul-verbal au fost depistate cu ajutorul unui disc special care a

restabilit imaginile șterse și au fost plasate pe un CD, 522 fotografii pe un disc

optic DVD.

Instanța de recurs accentuează și faptul, că deși avocatul Răileanu Petru

a invocat în cererile de apel și de recurs încălcarea normelor procesual-penale,

totuși nici inculpatul și nici apărarea nu a invocat asemenea încălcări la etapa

respectivă conform prevederilor art. art. 251 alin. (1), (4), 230 alin. (2) Cod de

procedură penală.

De asemenea, cu referire la argumentele apărării prin care se invocă că

inculpatului Djulai Valeri i-a fost înaintată o învinuire neconcretă, în care nu

s-au stabilit circumstanțe ce au importanță pentru justa soluționare a cauzei,

instanța de recurs reține că atât la urmărirea penală cât și în ședința de

judecată, inculpatul a menționat că învinuirea îi este clară, însă nu recunoaște

vinovăția (f.d. 146-verso, 188-verso, vol.II).

Totodată, avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului, după

prezentarea materialelor urmăririi penale, a depus o cerere prin care a solicitat

doar scoaterea lui Djulai Valeri de sub urmărire penală, din motivul lipsei în

acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii, fără a invoca și neclaritatea

învinuirii, cerere care a fost respinsă prin ordonanța din 19 septembrie 2016

(f.d. 151-154, vol.II).

Față de cele descrise, se constată că instanța de apel a respectat și

prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele de fond. Or, în cazul în care instanțele de

fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze

eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să

se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârile

CEDO Garcia Ruiz c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

13

De asemenea, Colegiul penal conchide că în speță nu a fost admisă o

eroare gravă de fapt, așa cum invocă recurentul în cererea sa, deoarece pentru

a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a

probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al

probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit atestă, că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, fapt ce impune și inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat de către avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului Djulai Valeri,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Răileanu Petru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2018, în cauza penală în privința lui

Djulai Valeri xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 12 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

14