1ra-269/2019 — art. art. 201/ alin. 1 lit. a, 320/1 CP

1ra-269/2019 — art. art. 201/ alin. 1 lit. a, 320/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-269/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

03 octombrie 2018, declarat de către inculpatul

Spătari Valeriu xxxxx, născut la xxxxx,

originar xxxxx și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.04.2018 - 29.06.2018;

Instanța de apel: 17.07.2018 - 03.10.2018;

Instanța de recurs: 05.12.2018 - 20.02.2019.

A C O N S T A T A T:

temeiul prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Spătari Valeriu a fost recunoscut vinovat

și condamnat:

- în baza art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, la pedeapsă sub formă

închisoare, pe un termen de 6 (șase) luni;

- în baza art. 3201 Cod penal, la pedeapsă sub formă de închisoare, pe un

termen de 6 (șase) luni.

Potrivit prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs real de

infracțiuni, prin cumul total al pedepselor, s-a stabilit lui Spătari Valeriu,

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, s-a adăugat

parțial la pedeapsa aplicată inculpatului Spătari Valeriu prin prezenta sentință,

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Orhei din

22 martie 2017, fiindu-i stabilită lui Spătari Valeriu pedeapsa definitivă sub

formă de închisoare pe termen de 1 (unu) ani și 6 (șase) luni, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

1

S-a dispus încasarea din contul lui Spătari Valeriu, în beneficiul bugetului

de stat, suma de 128 (una sută douăzeci și opt) lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Spătari Valeriu, cunoscând despre ordonanța emisă de Judecătoria Orhei

nr. 2- 152/2018 din 26 ianuarie 2018, prin care a fost obligat să nu viziteze locul

de trai al victimelor Colesnic Elena, născută la xxxxx și copiilor minori xxxxx și

xxxxx, xxxxx, să stea departe de locul aflării lor și să nu se apropie de victime la o

distanță mai mică de 500 m., să stea departe de locul de muncă și de studii a lor

și să nu contacteze sub nici o formă cu ele, inclusiv telefonic sau prin

corespondență, pe un termen de 90 zile, intenționat, în ziua de 06 februarie 2018,

aproximativ la ora 13:00, a încălcat măsurile de protecție aplicate și a mers la

locul de trai al victimelor Colesnic Elena, născută la xxxxx, xxxxx, născută xxxxx

și xxxxx, născută la xxxxx, de pe xxxxx, unde a iscat o situație de conflict, fiind

necesară intervenția colaboratorilor de poliție, acțiuni prin care nu a executat

intenționat măsurile stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a

victimei violenței în familie nr. 2-152/2018 emisă de Judecătoria Orhei la

26 ianuarie 2018.

Tot el, în același timp și aceleași circumstanțe, continuându-și acțiunile

infracționale, în ziua de 06 februarie 2018, aproximativ la ora 13:00, în timp ce

se afla în locuința concubinei sale Colesnic Elena xxxxx, de pe xxxxx din xxxxx,

fiind membru de familie, urmărind scopul comiterii violenței în familie, în cadrul

unui conflict iscat cu concubina sa Colesnic Elena xxxxx, a îmbrâncit-o pe aceasta,

de la ce Colesnic Elena xxxxx, s-a lovit cu capul de perete și a căzut jos, după care

Spătari Valeriu xxxxx i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu picioarele în

diferite regiuni ale corpului, acțiuni soldate cu vătămarea ușoară a integrității

corporale.

Prin acțiunile sale intenționate, Spătari Valeriu a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal „violența în familie, și anume

acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al familiei asupra

unui alt membru al familiei, manifestată prin maltratare și alte acțiuni violente,

soldate cu vătămarea ușoară a integrității corporale” și de art. 3201 Cod penal

„neexecutarea intenționată a măsurilor stabilite de instanța de judecată în

ordonanța de protecție a victimei violenței în familie”.

partea aplicării pedepsei, rejudecarea cauzei în această parte și adoptarea unei

noi hotărâri cu aplicarea unei pedepse mai blânde.

În motivarea apelului inculpatul a indicat că nu este de acord cu pedeapsa

stabilită, din motiv că are la întreținere doi copii minori, care au nevoie de

supraveghere, deoarece victima Colesnic Elena, este plecată în Portugalia.

A invocat că trebuie să activeze, iar cu lichiditățile bănești obținute să se

ocupe de creșterea și dezvoltarea copiilor.

2

Consideră că a fost provocat de victima Colesnic Elena, care l-a chemat la

domiciliul acesteia, fiind omagiată în acea zi, însă a avut intenția de a-i crea

probleme.

În opinia inculpatului, prima instanță a neglijat prevederile Rezoluției 65

suspendarea executării pedepsei, pronunțarea și alte măsuri de înlocuire a

pedepselor privative de libertate adoptate de CM al CE la 22 ianuarie 1965,

precum și Rezoluția 73 prin tratamentul de scurtă durată al delicvenților adulți,

adoptată de CM al CE la 13 aprilie 1973 prin care se recomandă guvernelor

statelor membre să limiteze, atât cât este posibil, privarea de libertate a

făptuitorilor unor infracțiuni minore și a persoanelor care ar prezenta un pericol

social redus.

2018, apelul a fost respins ca nefondat și menținută sentința.

În argumentarea soluției pronunțate instanța de apel a reținut, că prima

instanță corect a constatat că prin acțiunile sale inculpatul Spătari Valeriu a

săvârșit infracțiunile prevăzute de art. art. 2011 alin. (1) lit. a) și art. 3201 Cod

penal.

Totodată, prima instanță a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art. 3641

alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, iar la determinarea tipului și măsurii de

pedeapsă, a ținut cont de gradul și caracterul prejudiciabil al infracțiunilor

săvârșite, care conform art. 16 Cod penal, fac parte din categoria infracțiunilor

mai puțin grave.

Conform prevederilor art. 77 Cod penal, prima instanță corect a reținut la

individualizarea pedepsei faptul că Spătari Valeriu anterior a fost condamnat

pentru infracțiuni similare.

Având în susținere prevederile art. 3641 alin. (8) Cod penal, instanța de

apel a reținut, că prima instanță corect i-a stabilit inculpatului spre executare

pedeapsa închisorii în limitele reduse conform cerințelor normei indicate.

Totodată, în opinia instanței de apel, prima instanță legal și întemeiat

ținând cont de prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, a aplicat în privința

inculpatului o pedeapsă reală cu închisoare pe termen de 1 an, considerând-o

echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, în acest sens respingând

argumentele invocate de către inculpat cu privire la dezacordul față de tipul de

pedeapsă aplicată.

La fel, cu referire la prevederile art. 85 alin. (1) Cod penal, instanța de apel

a menționat, că prima instanță întemeiat a adăugat parțial la pedeapsa aplicată,

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Orhei din

22 martie 2017, stabilindu-i pedeapsa definitivă pe termen de 1 an și 6 luni

închisoare, cu ispășirea în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a respins alegațiile apelantului precum că, instanța de fond

a neglijat și ignorat prevederile Rezoluției 65 suspendarea executării pedepsei,

pronunțarea și alte măsuri de înlocuire a pedepselor privative de libertate

adoptate de CM al CE la 22 ianuarie 1965, precum și Rezoluția 73 prin

3

tratamentul de scurtă durată al delicvenților adulți, adoptată de CM al CE la

13 aprilie 1973.

Sub acest aspect instanța de apel a reținut că, modalitatea de executare a

pedepsei aleasă în privința inculpatului – și anume executarea reală, este în acord

cu principiul proporționalității, luându-se în vedere fapta comisă și urmările

acțiunile făptuitorului, cât și comportamentul său post infracțional, care anterior

a comis infracțiuni similare.

Prin urmare, pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei

atitudini de respect față de legea penală, precum și de valorile sociale și

interesele protejate de acestea, din partea condamnatului, persoana să fie silită

să înceteze activitatea criminală și să-și modifice comportamentul în

conformitate cu prevederile legii.

Totodată, instanța de apel a notat, că pedeapsa aplicată este în

corespundere și cu regula nr. 6 din Recomandarea Nr. R (92) 16 a Comitetului de

miniștri către statele membre referitoare la regulile europene asupra

sancțiunilor aplicate în comunitate, adoptată de Comitetul de Miniștri la

19 octombrie 1992, potrivit căreia „natura și durata sancțiunilor și măsurilor

aplicate în comunitate trebuie de asemenea să fie proporțională cu gravitatea

infracțiunii pentru care un delincvent a fost condamnat sau o persoană este

inculpată, cât și cu situația personală a acesteia ținând cont de circumstanțele

săvârșirii infracțiunii”.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea

inculpatului va fi posibilă prin izolarea acestuia de societate, iar argumentele

invocate de către inculpatul Spătari Valeriu în apelul declarat privind aplicarea

în privința sa a unei pedepse mai blânde au fost apreciate ca declarative, fără

temei legal, nefiind confirmate de probe pertinente ce ar servi temei de

intervenire în soluția primei instanțe.

Ținând cont de scopul legii penale statuat în art. 61 Cod penal, instanța de

apel a notat, că prima instanță corect și întemeiat a considerat că inculpatul

Spătari Valeriu poate fi corectat și reeducat doar prin izolarea de societate,

deoarece fapta comisă de el prezintă un pericol sporit pentru cetățeni, cât și

personalitatea inculpatului, care fiind anterior condamnat, careva concluzii

pozitive în acest sens nu și-a făcut.

Instanța de apel a mai menționat, că la determinarea tipului și măsurii de

pedeapsă, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 75-77 Cod penal, adică

de pericolul social al faptelor comise de Spătari Valeriu, de gravitatea

infracțiunilor, faptul că anterior acesta a mai avut abateri de la lege, fiind

condamnat anterior pentru infracțiuni similare, fapta a fost comisă cu intenție,

de comportamentul inculpatului după finisarea urmăririi penale și pe parcursul

examinării cauzei, considerând că acesta poate fi corectat și reeducat fiind privat

de libertate.

Instanța de apel nu a reținut ca plauzibil argumentul invocat de apelant

precum că la adoptarea sentinței de către instanța de fond nu au fost luate în

4

considerație faptul că inculpatul are la întreținere doi copii minori, care sunt fără

supravegherea maturilor.

solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri noi prin care să-i fie

stabilită pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității.

În susținerea cererii de recurs inculpatul invocă aceleași argumente care

au fost susținute și în cererea de apel.

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a pronunțat o decizie întemeiată și legală în acord cu prevederile

art. art. 75-77, 85 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit recursului declarat, Colegiul penal constată că inculpatul critică

decizia instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume că, în viziunea sa,

instanța de apel greșit a menținut soluția primei instanțe la capitolul

individualizării pedepsei penale, aplicându-i o pedeapsă prea aspră, argumente

ce se subscriu temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Cu referire la argumentele menționate în recurs, Colegiul penal conchide

că acestea au constituit obiect de examinare și în instanța de apel, sunt nefondate

și nu reflectă prezența în speță a încălcărilor invocate, deoarece instanța de apel

a respectat prevederile legale prescrise de art. art. 414-419 Cod de procedură

penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul inculpatului, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

5

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4 din prezenta decizie.

Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune

pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Cu referire la cerința inculpatului de a-i fi aplicată o pedeapsă mai blândă,

și anume munca neremunerată în folosul comunității, în vederea acordării

posibilității acestuia de a munci și de a-și întreține copiii minori, Colegiul penal

reține că aceasta corect a fost respinsă de către instanțele de fond.

Or, din materialele cauzei rezultă că Spătari Valeriu a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2011 alin. (1) lit. a) Cod penal „violența în familie, și anume

acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al familiei asupra

unui alt membru al familiei, manifestată prin maltratare și alte acțiuni violente,

soldate cu vătămarea ușoară a integrității corporale”, precum și infracțiunea

prevăzută de art. 3201 Cod penal „neexecutarea intenționată a măsurilor stabilite

de instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie”.

De asemenea, la stabilirea pedepsei închisorii, instanțele de judecată au

ținut cont de personalitatea inculpatului, de faptul că acesta anterior a fost

condamnat pentru infracțiuni similare, a recunoscut vinovăția, se căiește sincer

și a solicitat ca judecarea cauzei să fie înfăptuită în procedura simplificată.

Respectiv, instanțele de fond corect au concluzionat, că scopul legii penale

prevăzut de art. 61 Cod penal, poate fi realizat doar prin izolarea de societate a

inculpatului Spătari Valeriu, deoarece fapta comisă de el prezintă un pericol

6

sporit pentru cetățeni, care fiind anterior condamnat, careva concluzii pozitive

în acest sens nu și-a făcut, iar pedeapsa stabilită va contribui la corectarea și

reeducarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea ultimului, cât și a altor persoane.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanțele de fond

la compartimentul individualizării pedepsei, au acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75, 77 Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel de

menținere a sentinței primei instanțe, corespunde circumstanțelor cauzei și

criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată în limitele

legii, motiv din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar

declarat de către inculpatul Spătari Valeriu, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul

Spătari Valeriu xxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 octombrie 2018, în propria cauză penală, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 martie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

7