1ra-1392/2019 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-1392/2019 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1392/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpat și de către avocatul său Druță Boris, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2018, în cauza penală în

privința lui

Spatari Martîn Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat

mun. Xxxxx bd. Xxxxx ap. xx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 27.11.2017 – până la 11.05.2018

instanța de apel:

de la 13.06.2018 – până la 11.09.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 03.06.2019 – până la 13.11.2019

C O N S T A T Ă :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Spatari Martîn Xxxxx,

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la

1 an 6 luni închisoare.

În baza art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare i-a fost

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

În temeiul art. 90 alin. (5), (6) lit. g) Cod penal lui Spatari Martîn i s-a aplicat

pedeapsa complementară cu munca neremunerată în folosul comunității pe un termen

de 90 de ore, pe care urmează să le execute în interiorul perioadei de probațiune stabilite.

Acțiunea civilă înaintată de către partea civilă – reprezentantul legal al părții

vătămate minore a fost admisă parțial și s-a încasat de la Spatari Martîn, în beneficiul

lui Gaina Corina suma de 3.207 lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin

infracțiune.

în perioada de timp de la ora 11:00 până la ora 12:00, acționând intenționat, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în

mod conștient survenirea acestora, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, a pătruns în vestiarul unității comerciale „Pizza Corso” situată în mun.

1

Chișinău, sectorul Ciocana, strada Mihail Sadoveanu, nr. 20/1, de unde a sustras pe

ascuns un rucsac cu valoarea de 250 lei, în care se afla un portmoneu de culoare neagră

de marca „Monice” cu valoarea de 200 lei și bani în numerar în sumă de 3.207 lei,

bunuri ce aparțineau cu drept de proprietate minorului Gaina Dumitru, prin ce i-a

cauzat ultimului o daună materială în proporții considerabile, în sumă totală de 3.657

lei.

Pe baza stării de fapt expusă mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Spatari Martîn, a fost calificată de drept, în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin

pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune considerabile.

care a solicitat casarea acesteia, în partea ce ține de aplicarea pedepsei penale,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Spatari Martîn să fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c),

d) Cod penal, la 2 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de judecată corect a concluzionat asupra vinovăției lui Spatari Martîn în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) din Codul penal, însă,

pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de judecată este greșit individualizată,

neproporțională faptei și pericolului social al infractorului;

- în circumstanțele speței, instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul anterior

a fost judecat de mai multe ori pentru fapte similare, fiindu-i aplicate diferite măsuri de

pedeapsă, cu toate acestea continuă să comită și alte fapte, or, pedeapsa este echitabilă

și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale,

cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni atât de

către condamnat, cât și de alte persoane;

- aplicarea unei pedepse condiționate unei persoane care a săvârșit anterior mai

multe infracțiuni din diferite domenii inclusiv contra proprietății și sănătății persoanei,

contravine scopului pedepsei privind corectarea și reeducarea vinovatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor

persoane;

- inculpatul până în prezent nu a recuperat prejudiciul cauzat, ceia ce denotă cu

certitudine că acesta are o atitudine antisocială și nu este dispus să se conformeze;

- întru respectarea principiului echității la aplicarea pedepsei penale, inculpatului

urma a-i fi aplicată o pedeapsă privativă de libertate mai aspră, aproape de limita

maximă, în conditiile în care pedepsele anterioare nu și-au atins obiectivele fixate și au

demonstrat ineficiența și imposibilitatea de a realiza scopurile procesului penal.

a fost admis apelul declarat, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Spatari

Martîn recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit.

c), d) Cod penal, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită

pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

2

instanță pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de

inculpatul Spatari Martîn, iar probele examinate, în conformitate cu prevederile art. 101

din Codul de procedură penală, au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, inclusiv în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Concluzia primei instanțe la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în

privința inculpatului Spatari Martîn, instanța de apel a apreciat-o ca fiind una prea

blândă.

În opinia instanței de apel, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, prima instanță deși a luat în considerare caracterul și gradul prejudiciabil

al infracțiunii săvârșite, persoana celui vinovat și circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea penală, influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și condițiile de viață ale familiei acestuia, eronat a

considerat că corectarea lui Spatari Martîn e posibilă fără izolare de societate, în

conformitate cu cerințele art. art. 75-78 Cod penal aplicându-i pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni, cu suspendare conditionată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

În acest sens, instanța de apel a reținut ca fiind plauzibile argumentele părții

acuzării, care în esență a menționat faptul că, pedeapsa cu suspendare condiționată a

executării pedepsei, numai îl va favoriza pe inculpat să săvârșească pe viitor acțiuni

similare, iar de către alte persoane va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din partea

statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății în

eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind argumentate invocările părții

acuzării asupra personalității inculpatului, care anterior a mai fost condamnat pentru

infracțiuni similare, fapt ce se confirmă prin revendicarea eliberată pe numele lui

Spatari Martîn și a hotărârilor judecătorești prin care ultimul a fost condamnat (f.d. 38-

58), având un istoric infracțional, nu și-a facut concluziile necesare, continuându-și

activitatea criminală.

Astfel, instanța de apel a conchis că corectarea și reeducarea inculpatului va fi

posibilă prin izolarea acestuia de societate.

Conform art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Spatari Martîn,

în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor mai

puțin grave, care se pedepseste cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de

ore, sau cu închisoare de până la 4 ani (în redacția legii la momentul comiterii

infractiunii).

Instanța de apel a notat că, circumstanțe agravante nu au fost stabilite, iar ca

circumstanță atenuantă a fost reținută căinta sinceră a inculpatului.

Prin urmare, ținând cont de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, instanța de apel

a conchis că, inculpatul Spatari Martîn urmează a fi condamnat în baza art. 186 alin. (2)

lit. c), d) Cod penal cu aplicarea unei pedepse cu închisoare, în limitele sancțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, prin prisma prevederilor art. 3641

3

alin. (8) Cod de procedură penală.

Respectiv limitele de pedeapsă pentru Spatari Martîn, prin prisma art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal vor fi de la 3 luni, la 2 ani și 7 luni.

Instanța de apel a menționat că, luând în considerare caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei comise, aceasta făcând parte din categoria infractiunilor săvârsite

cu intentie, care atentează la relatiile sociale referitoare la patrimoniul persoanei cu

cauzarea de prejudicii considerabile, acțiuni ce prezintă o gravitate sporită și care dețin

rezonanță în rândurile opiniei publice și determină reacții negative ale acesteia asupra

faptului dat, precum și pericolul social prezentat de către inculpat, luând în considerare

personalitatea acestuia, circumstanțe care duc la imposibilitatea stabilirii pedepsei cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, care este prea blândă și nu va fi suficientă

pentru corectarea inculpatului și nici pentru prevenirea de noi infractiuni. Mai mult ca

atât, prima instanță nu și-a motivat concluzia privind aplicarea prevederilor at. 90 Cod

penal, fără a indica care circumstanțe ar fi determinat o asemenea concluzie.

6.1 Inculpat, la data de 02 noiembrie 2018, care solicită casarea acesteia cu menținea

sentinței.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- urmează să se țină cont că este invalid de gradul 3, iar executarea pedepsei cu

închisoare îi va afecta grav sănătatea;

- este unicul întreținător în familie, deoarece părinții săi sunt invalizi de gradul 3;

- partea vătămată nu are careva pretenții materiale;

- se căiește de cele săvârșite.

6.2 Avocatul Druță Boris în numele inculpatului, la data de 13 noiembrie 2018, care

solicită repunerea în termen a dreptului de a înainta recurs, cu casarea hotărârii

instanței de apel și menținerea sentinței.

În motivarea apelului invocă:

- la faza examinării judiciare nu s-a respectat principiul individualizării acțiunilor

de fapt ale inculpatului, care a recunoscut vina și s-a căit de cele comise;

- instanțele de judecată au ignorat faptul că inculpatul are loc permanent de trai,

la întreținere 2 copii minori;

- inculpatul suferă de o maladie incurabilă – diabet zaharat și permanent folosește

insulină, fapt ce confirmă că aflarea lui la libertate este oportună și necesară, respectiv

nu era necesar ca instanța de apel să modifice sentința și să-i aplice pedeapsă cu

executare reală în penitenciar, deoarece prima instanță corect i-a stabilit pedeapsă cu

aplicarea art. 90 Cod penal, suspendându-i condiționat executarea pedepsei pe o

perioadă de probațiune;

- instanța de apel a ignorat față de Spatari Martîn drepturile prevăzute de art. 6.1

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor declarate și a solicitat

de a decide inadmisibilitatea acestora, ca fiind declarat peste termen al avocatului Druță

Boris, deoarece a omis termenul legal de 30 de zile pentru depunerea recursului

4

ordinar. Totodată, recursul declarat de către inculpat, urmează a fi decis

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanța de apel și-a

argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite inculpatului, ținând

cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, în final

stabilindu-i ultimului o pedeapsă echitabilă.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora, din

următoarele considerente:

Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpat

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și/sau material.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că, prin criticile

expuse în textul recursului, autorul de fapt semnalează temeiul pentru recurs prevăzut

la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, ținând cont de faptul că inculpatul expune

argumente de dezacord privind excluderea de către instanța de apel a aplicării

dispozițiiilor art. 90 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă cu închisoare cu executare

reală, adică fără suspendare condiționată a acesteia.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului nu și-a găsit

confirmarea cazul de casare semnalat de către recurent și prevăzut la pct. 10) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, în prezenta speță, deoarece instanța de apel și-a

motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75

Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia, ținând cont și de

dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Astfel, precum se atestă, prezenta cauză, în urma solicitării și înscrisului autentic

al inculpatului (f.d. 112), a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere (la caz, încheierea protocolară f.d. 116-verso), beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

5

Sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pentru

care a fost recunoscut vinovat inculpatul, prevedea pedeapsă la momentul comiterii

infracțiunii, cu amendă de la 650 la 1.350 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 ore sau cu închisoare de până la 4

ani. Respectiv, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care

sânt valabile în cazul dat pentru inculpatul Spatari Martîn, limitele pedepsei cu

închisoare au fost reduse cu o treime, constituind astfel de la 3 luni până la 2 ani 8 luni.

În prezenta speță, inculpatului pentru comiterea infracțiunii imputate, prin prisma alin.

(8) art. 3641 Cod de procedură penală, de către instanța de apel i-a fost stabilită

pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2 ani, adică în limitele prevederilor legale.

La aplicarea pedepsei inculpatului, în privința căruia a fost admisă procedura

simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

instanța urmează să ia în considerare, atât prevederile din alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală, cât și prevederile art. 75-88 din Cod penal, ce reglementează

modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de săvârșirea

unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului

penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Aplicându-se pedeapsa în urma judecării pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, instanța, de asemenea, trebuie să ia în considerare și cerințele alin. (2)

art. 75 Cod penal, conform cărora o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă

mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de

către instanța de judecată.

Opozant alegațiilor recurentului despre posibilitatea aplicării prevederilor art. 90

Cod penal în privința inculpatului Spatari Martîn și anume suspendarea condiționată

a executării pedepsei cu o perioadă de probațiune, Colegiul penal relevă, că conform

alin. (1) al normei menționate, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen

de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de

judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau,

6

după caz, termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin respectarea condițiilor probațiunii sau, după caz, a termenului de

probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie concluzia

instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este

prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar și

fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată ține

cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga

conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul

judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează că, prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,

nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această măsură

de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal consideră

întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză nu s-au constatat

circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu închisoare în

privința inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei

conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de clemență. Din

materialele cauzei se atestă că, inculpatul anterior a fost condamnat de 6 ori, în cele mai

multe cazuri pentru săvârșirea infracțiunilor contra patrimoniului, reieșind din

sentințele anexate la materialele cauzei (f.d. 41-50, 54-58) și potrivit revendicării anexate

la lucrările dosarului (f.d. 38-39). Deși, antecedentele penale ale inculpatului sunt stinse,

totuși se atestă faptul că comiterea acțiunilor de sustragere a bunurilor altor persoane,

prin diferite forme, pentru inculpatul Spatari Martîn, a devenit o deprindere și o

modalitate de conviețuire în societate, iar aplicarea pedepselor nu-și produc efectul,

pentru ca ultimul să-și facă concluziile necesare de a nu săvârși în continuare abateri

de la prevederile legii penale. De menționat este acel fapt că, potrivit certificatului

eliberat de Dispensarul Republican de Narcologie (f.d. 60), inculpatul se află la evidență

ca consumator de substanțe narcotice (opiu), ceea ce subsidiar indică la faptul că, este

o persoană cu risc sporit pentru valorile sociale ocrotite de lege.

Referitor la alegațiile recurentului privind prezența cumulului de circumstanțe

atenuante, ce în opinia acestuia urmau a fi luate în considerare de către instanța de apel,

cum ar fi recunoașterea vinei și faptul că el și părinții săi sunt invalizi de gradul trei, iar

privarea de libertate îi va afecta și mai mult sănătatea, Colegiul menționează că, la

prezenta speță, acestea nu sunt suficiente pentru ca inculpatul să beneficieze de

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu împrejurările menționate mai sus,

ținând cont și de personalitatea ultimului, din cazierul judiciar al căruia rezultă o

frecvența a manifestării comportamentului deviant în societate de la prevederile legale.

În ce privește, invocarea prezenței circumstanței atenuante recunoașterea vinei în

comiterea infracțiunii, la caz, ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, aceasta nu poate fi valorificată ca o circumstanță

atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași

7

situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică (a se vedea pct. 35 al Hotărârii

Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 13 din 16.12.2013, Cu

privire la aplicarea prevederilor art. 3641 CPP de către instanțele judecătorești).

Nu poate fi reținut de către Colegiul penal, nici argumentul invocat în recurs,

precum că partea vătămată nu are careva pretenții materiale, deoarece reieșind din

declarațiile părții vătămate date în ședința de judecată în cadrul instanței de apel,

ultimul a insistat să i se restituie prejudiciul cauzat, deoarece nu i-a fost recuperat și

susține apelul procurorului (f.d. 151).

În atare împrejurări Colegiului penal consideră că, instanța de apel i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în

considerație toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, iar modalitatea de

executare a acesteia stabilită în sarcina inculpatului, a fost individualizată corect și în

așa fel, încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin. (2)

Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Generalizând raționamentele expuse, instanța de recurs consideră că, nu a fost

constatată prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei

de implicare în sensul casării deciziei contestate în partea stabilirii modului de

executare a pedepsei.

În cele din urmă, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat de către inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul ordinar declarate de către avocatul Druță Boris în numele

inculpatului

În conformitate cu art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401,

persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sânt în drept să declare

recurs ordinar. Astfel, inculpatul și apărătorul său fiind în drept să declare recurs

ordinar, atât în latura penală, cât și în cea civilă.

Opozant, mențiunii indicate de către autorul recursului, precum că acesta în

calitate de apărător al inculpatului a recepționat decizia instanței de apel la data de

13.11.2018, dată de la care curge termenul pentru recurs în opinia sa, Colegiul penal

menționează că, potrivit art. 422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a

recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunțării deciziei. Prin urmare, termenul

de atac se calculează de la data când a fost pronunțată decizia motivată și nu de la data

când a fost recepționată de către participanții la proces.

Din actele dosarului, rezultă că dispozitivul deciziei adoptate de către instanța de

apel a fost pronunțat la data 11 septembrie 2018, în prezența procurorului, inculpatului

și avocatului acestuia Arnaut Valentina, precum și a părții vătămate, fapt confirmat

prin procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel și dispozitivul deciziei

adoptate (f.d. 152-155, 157-158), din care rezultă că aceștia au fost înștiințați despre ziua

8

și ora pronunțării deciziei integrale și anume pentru data de 11 octombrie 2018 ora

14.00.

Reieșind din procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel (f.d. 156)

rezultă că, la data de 11 octombrie 2018, inculpatul nu s-a prezentat, fiind prezent la

pronunțarea deciziei motivate doar apărătorul acestuia și procurorul. Tot din

materialele cauzei se constată că, inculpatului, precum și părții vătămate le-a fost

expediată copia deciziei motivate a instanței de apel pentru cunoștință (f.d. 169).

Prin urmare, Colegiul atestă că, avocatul Druță Boris, în numele inculpatului a

declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel, la data de 13 noiembrie

2018, fapt confirmat prin mențiunea despre dată de pe amprenta ștampilei poștale

aplicată pe plicul anexat la recurs (f.d. 218).

În prezenta speță, Colegiul penal relevă, că termenul de 30 de zile se calculează

începând cu data de 12 octombrie 2018, adică a doua zi după pronunțarea deciziei

motivate, ținând cont de dispozițiile legale prevăzute în art. 422, raportate la cele

stipulate la art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală și se epuizează la sfârșitul zilei de

12 noiembrie 2018. Însă, recurentul a depus recurs ordinar, la data de 13 noiembrie 2018,

adică după expirarea termenului de 30 de zile pentru depunerea recursului ordinar.

Instanța de recurs menționează că, inculpatul a fost înștiințat despre data

pronunțării deciziei integrale a instanței de apel și modul de atac, însă acesta nu s-a

prezentat, astfel asumându-și responsabilitatea pentru realizarea dreptului de atac

asupra deciziei nominalizate. Chiar și în cazul neprezentării inculpatului la

pronunțarea deciziei integrale, apărătorul acestuia care l-a asistat în instanța de apel,

urma să dea dovadă de diligență la realizarea dreptului părții apărării de a ataca

hotărârea instanței de judecată, cu care nu a fost de acord.

Prevederile alin. (2) art. 230 Cod de procedură penală stipulează că, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen.

Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea

lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după

expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce

reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de

repunere în termen a recursului.

Totodată, Colegiul remarcă acel fapt, că legea procesual-penală nu stabilește alte

condiții de calculare a termenului pentru recurs, decât cel prevăzut la art. 422 Cod de

procedură penală, și anume de la data pronunțării deciziei.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste termen.

Ținând cont de cele menționate, Colegiul penal conchide că, termenul de 30 zile

pentru declararea recursului ordinar, de către avocatul Druță Boris, în numele

inculpatului a fost depășit, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului, ca

fiind declarat peste termen.

9

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Spatari Martîn Xxxxx, pe motiv că recursul declarat de către inculpat este vădit

neîntemeiat, iar recursul declarat de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului

este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 12 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

10