1ra-781/13 — art.186 alin.5 CP

1ra-781/13 — art.186 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr.1ra-107/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 14 mai

2019, în cauza penală privindu-l pe

Mardari Petru XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

conform art. 364¹ Cod de procedură penală, Mardari Petru a fost recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i

aplicată pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în

mărime de 160 ore.

08 iulie 2018, în jurul orei 21:00, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor

altei persoane, a pătruns pe teritoriul rezervoarelor supraterane, situat la marginea

or. Leova, aparținând SRL „POLIMER GAZ CONDUCTE”, cod fiscal XXXXX, cu

adresa juridică în XXXXX, de unde a sustras în mod tainic două scări din metal

(aluminiu), una cu dimensiunile 3x11 și alta cu dimensiunile 3x15, prin ce i-a cauzat

proprietarului o daună materială în proporții considerabile în sumă totală de 1 757,85

lei românești, echivalentul a 7 387,72 lei moldovenești, potrivit cursului oficial al

BNM.

1

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c),

d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșit prin pătrundere în alt loc pentru depozitare cu cauzarea daunei în proporții

considerabile.

Procuratura r-nului Leova, Ciubară Sergiu, solicitând casarea sentinței în latura ce

ține de individualizarea pedepsei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care ținându-se

cont de art. 34 alin. (1) și art. 111 alin. (1) lit. g) Cod penal, inculpatului să-i fie

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani 6 luni cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, invocând că: anterior inculpatul a fost

condamnat la muncă neremunerată în folosul comunității pentru comiterea

infracțiunii de furt (art. 186 alin. (2) Cod penal), însă el nu a tras concluziile necesare

și după aceasta a mai comis infracțiuni similare pentru care a fost condamnat deja la

pedeapsa cu închisoarea, fiind eliberat din locurile de recluziune la 23.02.2018,

aceste circumstanțe trezesc suspiciuni rezonabile de a considera că pedeapsa stabilită

lui Mardari Petru prin sentința atacată nu-și va atinge scopul prevăzut, se

caracterizează negativ la locul de trai, este o persoană socialmente periculoasă, care,

eventual poate comite alte fapte ilicite, din care motive trebuie izolat de societate în

condițiile legii pe un anumit termen atât în vedere a: reeducării sale, cît și în scopul

prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

a respins ca fiind nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, faptul comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal de către Mardari

Petru a fost constatat din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect

apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere a coroborării lor.

În continuare, instanța de apel a indicat că, la stabilirea categoriei și mărimii

pedepsei aplicate inculpatului Mardari Petru, prima instanță a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării si reeducării vinovatului, de personalitatea inculpatului care se

caracterizează negativ la locul de trai, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu

se află, existența circumstanței atenuante a răspunderii - căința sinceră, circumstanță

agravantă - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată

pentru infracțiune similară, inculpatul nu este angajat la serviciu, trăiește în

concubinaj, a conștientizat cele comise și solicită o șansă pentru a-și continua modul

de viață în condiții de libertate, în condițiile respectării valorilor în limitele cadrului

legal.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că sentința de condamnare în prezenta

2

cauză penală este echitabilă, legală și individualizată, și va avea un efect preventiv

serios atât pentru inculpatul Mardari Р., cât și pentru alte persoane predispuse la

comiterea unor astfel de infracțiuni, și va constitui o garanție și o asigurare că,

drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale

Republicii Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, indicând temeiurile

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

prin care solicită, casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare, invocând:

- instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că prima instanță corect a stabilit

că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără ca acesta să fie izolat de

societate;

- instanța de apel nu a luat în considerație lipsa circumstanțelor atenuante,

prezența circumstanțelor agravante și anume săvârșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare și a fost

condamnat de mai multe ori, fiind condamnat chiar și la pedeapsa cu închisoare și

anume:

- la 18.03.2005 Judecătoria Buiucani mun. Chișinău în baza art. 186 alin.

(2) Cod penal – art. 90 Cod penal – 1 an termen de probațiune;

- la 04.05.2006 Judecătoria Buiucani mun. Chișinău în baza art. 186 alin.

(2) Cod penal – amendă 3000 lei, cu aplicarea art. 84 alin. (4), 85 – 2 ani 6 luni

închisoare;

- la 22.03.2007 Judecătoria Buiucani mun. Chișinău în baza 186 alin. (2)

Cod penal, cu aplicarea art. 84 alin. (4), 85 Cod penal – 2 ani 6 luni închisoare;

- la 31.01.2012 Judecătoria Botanica mun. Chișinău în baza art. 187 alin.

(2) lit. e), j) Cod penal – 3 ani închisoare;

- la 08.05.2015 Judecătoria Leova în baza art. 186 alin. (2) lit. c), 27, 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal, cu aplicarea art. 84 Cod penal – 3 ani 6 luni închisoare

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

- infracțiunea a fost comisă de inculpat aproximativ peste 4 luni după eliberarea

din locurile de detenție, ceea ce dovedește faptul că, prin aplicarea pedepsei în formă

de muncă neremunerată nu va fi atins scopul pedepsei penale.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

3

Conducându-se de dispozițiile din art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres

de art. 427 Cod de procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1), (2), 6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală

și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel verifică

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința

de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel nu este în drept să-

și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost

verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal.

Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod de

procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe

deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că procurorul, drept temeiuri pentru

declararea recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și că s-a aplicat pedeapsă individualizată contrar prevederilor

legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că temeiurile invocate de procuror în prezentul recurs ordinar și-au găsit

4

confirmarea în cauza dată, sub aspectul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și că s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar

prevederilor legale.

În acest sens, Colegiul penal lărgit invocă că potrivit prevederilor art. 61 Cod

penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului și respectiv la rândul său are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

În acest context, se atestă că prima instanță la individualizarea pedepsei sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 160 ore stabilite

inculpatului Mardari Petru, nu a ținut cont pe deplin de aceste prevederi legale și i-

a stabilit inculpatului o pedeapsă prea blândă care nu va atinge scopul legii penale

de restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Astfel,

instanța de apel nu a luat în considerație lipsa circumstanțelor atenuante, prezența

circumstanțelor agravante și anume săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare și a fost condamnat de mai

multe ori, fiind condamnat chiar și la pedeapsa cu închisoare și anume:

- la 18.03.2005 Judecătoria Buiucani mun. Chișinău în baza art. 186 alin.

(2) Cod penal – art. 90 Cod penal – 1 an termen de probațiune;

- la 04.05.2006 Judecătoria Buiucani mun. Chișinău în baza art. 186 alin.

(2) Cod penal – amendă 3000 lei, cu aplicarea art. 84 alin. (4), 85 – 2 ani 6 luni

închisoare;

- la 22.03.2007 Judecătoria Buiucani mun. Chișinău în baza 186 alin. (2)

Cod penal, cu aplicarea art. 84 alin. (4), 85 Cod penal – 2 ani 6 luni închisoare;

- la 31.01.2012 Judecătoria Botanica mun. Chișinău în baza art. 187 alin.

(2) lit. e), j) Cod penal – 3 ani închisoare;

- la 08.05.2015 Judecătoria Leova în baza art. 186 alin. (2) lit. c), 27, 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal, cu aplicarea art. 84 Cod penal – 3 ani 6 luni închisoare

5

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, mai mult, inculpatul a comis din

nou o infracțiune după aproximativ 4 luni după ce a fost eliberat din locurile de

detenție, adică antecedentele penale nu erau stinse, comiterea repetată a aceluiași tip

de infracțiuni (art. 186 CP), denotă faptul că inculpatul deși și-a recunoscut vinovăția

în comiterea infracțiunii incriminate în speța dată, acesta nu a conștientizat pericolul

acțiunilor sale, nu s-a corijat și reeducat, acesta nu a pășit pe calea corijării, adică nu

a făcut careva concluzii și a comis o infracțiune similară, iar pedeapsa prea blândă

stabilită de prima instanță, menținută pripit de instanța de apel nu va duce la

realizarea scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal.

La fel, Colegiul penal lărgit indică că pedeapsa este echitabilă atunci când ea

impune infractorului lipsuri și restricții proporționale cu gravitatea infracțiunii și este

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

victimei, mai mult, pedeapsa este echitabilă când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea comiterii de noi infracțiuni atât de către condamnat cât și de alte persoane,

or, o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea și nu este suficientă pentru

corectarea infractorului și nici pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la

adoptarea soluției în cauză, de menținere a sentinței primei instanțe fără modificări,

nu a ținut pe deplin cont de toate circumstanțele expuse supra în coraport cu cumulul

de probe administrat la materialele cauzei și circumstanțele cauzei, prin ce pe cale

de consecință se atestă că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale

confirmându-se în prezenta cauză temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală, motive din care recursul ordinar declarat de

către procuror urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel în partea stabilirii

pedepsei nu poate fi menținută, urmează a fi casată, iar cauza a fi trimisă la

rejudecare în instanța de apel.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în apelul

respectiv și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat,

nominalizate în prezenta decizie, să cerceteze și să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile

sale în decizia adoptată în partea individualizării pedepsei, și în dependență de

circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica

unitară în acest domeniu și de practica relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de

judecată contradictoriu și echitabil, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

6

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, casează decizia Colegiului judiciar al Curții

de Apel Comrat din 14 mai 2019, în cauza penală privindu-l pe Mardari Petru

XXXXX, în partea stabilirii pedepsei, cu dispunerea rejudecării cauzei în această

parte de Curtea de Apel Cahul.

Decizia în partea dispusă rejudecării nu se supune căilor de atac, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 13 februarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

7