1ra-1842/2020 — art. 187 alin.2 lit. f CP

1ra-1842/2020 — art. 187 alin.2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1842/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 noiembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Vasiliv Valeri, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 iunie 2020, în cauza penală în privința lui,

Vasiliv Valeri XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 02.09.2013 – 27.02.2014

instanța de apel: 06.12.2019 – 10.06.2020

instanța de recurs: 15.08.2020 – 18.11.2020

A C O N S T A T A T :

2014, Vasiliv Valeri a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, și în baza acestei Legi, i-a

fost stabilită pedeapsa în formă de închisoare pe un termen de 4 ani, fără

amendă, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.84 alin.(4) Cod penal, la pedeapsa stabilită a fost

adăugată parțial pedeapsa aplicată prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 12.03.2013 în baza art.art.187, 188 Cod penal, cu aplicarea art.84 alin.(1)

Cod Penal, fiind condamnat la 9(nouă) ani închisoare, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip închis, fără amendă, cu stabilirea definitiv

lui Vasiliv Valeri a pedepsei de 12 ani închisoare, fără amendă, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

Valeri, la 08.02.2013, orele 21:00, intenționat, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, aflându-se pe str. XXXXX, mun. Chișinău, în

mod deschis a sustras de la Malearciuc Maria, smulgându-i din mîină

geanta la prețul de 160 lei, în care se afla un telefon mobil de model “Sonny

Erricson” la prețul de 1000 lei, în care activa cartela SIM cu nr. XXXXX,

două cheptene la prețul de 20 lei fiecare în suma totală de 40 lei, o oglindă

la prețul de 15 lei, un mp3 player de model „Phillips” la prețul de 200 lei,

1

o vestă sportivă la prețul de 30 lei, o pereche de pantaloni scurți la prețul

de 30 lei și bani în sumă de 50 lei, astfel cauzându-i părții vătămate

Malearciuc Maria daună materială considerabilă în suma totală de 1525

lei, echivalentă a 76,25 unități convenționale.

Acțiunile lui Vasiliv Valeri au fost încadrate de către prima instanță

în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, individualizată prin „jaf, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.”

Vasiliv Valeri prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi decizii prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blîndă.

În motivarea apelului, inculpatul a invocat că:

- lucrează la construcție, din anul 2015, apoi a lucrat în market, are

36 ani, mama lui este după operație, nu va rezista;

- locuia cu soția din 2015, ultima este invalidă de gradul II din

copilărie, numai el are grijă de ea. Consideră că pedeapsă este prea dură,

solicitând a fi reîncadrate acțiunile sale.

iunie 2020 a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, menținută

sentința atacată, fără modificări.

4.1 Instanța de apel a statuat că: la pronunțarea sentinței, prima

instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a ajuns la

concluzia că, inculpatul Vasiliv Valeri a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 187 alin.(2) lit. f) Cod Penal, după indicii calificativi – jaf, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Cu referire la motivele invocate de inculpat precum că prima

instanță a adoptat soluția incorectă de condamnare a lui Vasiliv Valeri și

că acțiunile sale urmau a fi reîncadrate, instanța de apel a constat că prima

instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței

adoptate în partea recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea

acțiunilor infracționale, stabilirea și individualizarea pedepsei.

Instanța de apel a considerat că aceste afirmații ale inculpatului

reprezintă opinia subiectivă, or, prima instanță în sentința corect și

justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției

inculpatului Vasiliv Valeri în comiterea infracțiunii prevăzute de art.187

alin.(2) lit. f) Cod Penal, luând în considerație probele administrate legal

de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la

prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod

2

de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de

procedură penală, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului

în comiterea faptei și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță a dat o apreciere

obiectivă ansamblului de probe prezentate de acuzatorul de stat și a

constatat în mod întemeiat că a fost dovedită indubitabil comiterea

infracțiunii de jaf de către Vasiliv Valeri, astfel încât instanța de apel,

verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate a primei instanțe,

constată că nu sunt temeiuri de implicare a instanței de apel în sentința

primei instanțe în vederea casării acesteia, motiv pentru care respinge ca

fiind nefondat apelul declarat inculpatul Vasiliv Valeri, și a menținut

hotărârea atacată fără modificări.

Cu privire la afirmația inculpatului precum că, nu este de acord cu

încadrarea faptei, în acest sens, instanța de apel a conchis că acțiunile

acestuia au fost încadrare juridic corect în cadrul urmăririi penale, or,

acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de jaf, prin

urmare dînsul urmează să fie sancționat în baza normei de care se face

vinovat.

Referitor la stabilirea pedepsei penale inculpatului, instanța de apel

a constat că prima instanță justificat a conchis că o pedeapsă privativă de

libertate este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale de

restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât

și a altor persoane, or, inculpatului Vasiliv Valeri, anterior prin hotărâri

judecătorești, i s-a acordat șansa de a se corija conduita și a demonstra că

cele comise constituie un incident în biografia acestuia, însă în final acestea

au fost ignorate, ultimul săvârșind o nouă infracțiune cu intenție.

inculpat, prin care neinvocând incidența dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat stabilirea unei pedepse mai blânde reieșind

din faptul că s-a achitat cu partea vătămată, are mama bolnavă care a

suferit mai multe intervenții, și soția sa este invalidă de gradul II, a

conștientizat cele comise, recunoaște infracțiunea de jaf, dorește la

libertate să poată munci să se achite și alte părți vătămate și că nu este de

acord cu stabilirea pedepsei de 9 ani pe infracțiunea de tâlhărie deoarece

consideră că nu a fost un atac tâlhăresc, și că dosarul a fost fabricat.

A mai solicitat să fie aplicat în privința sa prevederile art. 57, 91 alin.

(5, 6 și 7) și art. 95 Cod penal.

3

declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul

penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul

împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen

de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. În speță se constată, că

recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în

termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate și argumentate de recurent.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul nu invocă vreun

temei de drept prevăzut la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, însă

reieșind din motivarea acestuia reiese că dânsul își exprimă dezacordul

față de pedeapsa aplicată și solicită să fie stabilită o pedeapsă mai blîndă.

Verificând materialele dosarului, în raport cu criticele invocate de

recurent în recursul declarat, Colegiul penal ajunge la concluzia că la

judecarea apelului instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet

și obiectiv, adoptând o soluție corectă în partea condamnării lui Vasiliv

Valeri în baza art.187 alin.(2) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 84

Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare circumstanțelor de

fapt și de drept stabilite în speța dată.

La fel, Colegiul penal menționează că, așa cum rezultă din textul

deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu

prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, care cuprinde

temeiurile ce au dus la adoptarea soluției expuse în pct.4 - 4.1. din prezenta

decizie.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în

recursul ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar

definite (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a deciziei contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1 din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel, legal și

întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale

4

cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat au ținut cont că, sancțiunea art. 187 alin. (2) Cod

penal prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără)

amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale; în contextul art. 76

Cod Penal, în calitate de circumstanță atenuantă, în privința inculpatului Vasiliv

Valeri Ivan, nu s-a identificat; în calitate de circumstanță agravantă, potrivit

art.77 Cod penal, s-a stabilit săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a mai fost condamnată pentru infracțiuni similare, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor grave prin prisma

prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită din

intenție, de personalitatea inculpatului care anterior a fost condamnat de mai

multe ori, nu se află la evidență la medicul narcolog sau psihiatru, cât și de

prevederile art. 7, 61, 75, 34, 82 Cod penal, conform căror la aplicarea legii

penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. Pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional. Caracterul

excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat

de către instanța de judecată.

Pedeapsa definitivă, stabilită inculpatului Vasiliv Valeri, a fost

motivată de către instanța de apel, individualizată în corespundere cu

prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și scopului

de restabilire a echității sociale, corectare a făptașului, precum și prevenirii

de săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate

și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica

modului în care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei în

latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

5

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din

dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura

pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar,

la fel, este lipsită de orice temei legal.

Colegiul penal constată că, temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări

inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către

instanța de apel în decizia sa, sunt argumentate, iar criticile recurentului

nu conțin temeiuri pentru casarea hotărârii judecătorești adoptate de

instanța de apel.

Din considerentele expuse, Colegiul penal reține că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante

prescrise de art.art.414-419 Cod de procedură penală, nu a comis erori de

drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprind motive clare legale pe care se întemeiază soluția, de aceea recursul

ordinar declarat de inculpatul Vasiliv Valeri urmează a fi declarat

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

6

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul

Vasiliv Valeri, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 10 iunie 2020, în cauza penală în privința lui Vasiliv Valeri

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 ianuarie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

7