ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 20.08.2020

1ra-1506/2020 — art. 190 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE
20.08.2020
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 190 alin. 1 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
Citează această cauză
1ra-1506/2020 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1506/2020

21 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Iurie Diaconu

judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Burduh

Nicolae Craiu

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2020 în cauza penală

privindu-l pe

Arcea Artiom Xxxxx, născut la

xx xxxxxx xxxxxx, domiciliat în mun. Xxxxx,

str. Xxxxxx xx/xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.02.2018 – 09.12.2019;

Instanța de apel: 14.01.2020 – 25.02.2020;

Instanța de recurs:03.06.2020 – 21.07.2020.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal lărgit

c o n s t a t ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Arcea Artiom a fost

condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

prin cumularea pedepsei stabilite prin sentința respectivă și prin sentința Judecătoriei

Bălți din 02 octombrie 2014, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, din momentul reținerii.

De la Arcea Artiom s-a încasat în beneficiul părții vătămate Burdîco Serghei,

suma de 60 390 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

la 10 iulie 2017, aproximativ la orele 16.00, acționând din interes material, inducându-

l în eroare pe numitul Burdîco Serghei, sub pretextul acordării ajutorului în restituirea

permisului de conducere ridicat de către organele de poliție, adică prezentând ca

1

adevărate unele fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului - posibilitatea de a soluționa astfel de chestiuni, prin comportamentul viclean

exprimat față de partea vătămată, ilegal a dobândit de la acesta bani în sumă de 3000

euro, echivalent a 66 600 lei, bani pe care i-a însușit, acțiuni care au produs daune

considerabile.

Prin acțiunile sale intenționate, Arcea Artiom a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art. 190 alin. (l) Cod penal, ca dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, dacă încheierea

acestuia este determinată de comportamentul viclean care a produs daune

considerabile.

prevăzut de art. 401 - 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către

avocații Aliona Rusnac și Tatiana Guțu în numele inculpatului.

3.1. Avocatul Aliona Rusnac, a solicitat casarea parțială a sentinței, în latura

pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă neprivativă de libertate.

Apelanta a indicat că, instanța de fond nu a luat în considerare motivele invocate

de apărare că, pedeapsa penală are mai întâi de toate scopul de corectare a

condamnatului, iar corectarea presupune ca scop al pedepsei, conștientizarea de către

infractor a celor săvârșite.

Instanța de fond nu a apreciat dacă scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea

acesteia, aceasta fiind prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei

poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.

Apelanta a considerat că, instanța de judecată nu a ținut cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv de a avea în vedere întreaga conduită a

condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății,

precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele

cauzei în cadrul cercetării judecătorești și anume, că inculpatul s-a căit sincer, a

recunoscut vina, are la întreținere un copil minor, iar prin aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal în privința inculpatului va fi restabilită echitatea socială, corectarea și

corijarea inculpatului.

3.2. Avocatul Tatiana Guțu a solicitat casarea parțială a sentinței, în latura

pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie numită o

pedeapsă cu aplicarea art. 90 alin. (11) Cod penal și art. 87 Cod penal, sub formă de

amendă.

Apelanta a indicat că, la individualizarea pedepsei conform criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, instanța de judecată trebuie să respecte cerințele prevăzute

de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale

și individualizate. Neglijarea unora dintre aceste criterii, constituie temei pentru

casarea hotărârii de către instanța ierarhic superioară.

2

Astfel, a menționat că inculpatul este căsătorit, are la întreținere un copil minor și

este în așteptarea celui de al doilea copil, iar până la momentul pronunțării sentinței,

acesta o avea la întreținere și pe mama sa. Inculpatul este angajat în câmpul muncii și

a recuperat parțial prejudiciul material. Astfel, concluzia instanței de fond, privind

aplicarea în privința acestuia a unei pedepse cu închisoarea, este una defectuoasă. Or,

acordarea unei posibilități de executare separată a pedepselor penale ar avea un efect

mai mare în realizarea scopului pedepsei penale. Iar executarea unei pedepse reale ar

putea pune în dificultate și executarea pedepsei penale în latura civilă.

Instanța de fond a individualizat eronat pedeapsa aplicată inculpatului fără a ține

cont de prevederile art. 78 alin. (1) Cod penal, cât și de prevederile art. 90 alin. (11)

Cod penal, la caz fiind posibilă și aplicarea pedepsei cu amendă sau muncă

neremunerată în folosul comunității, reieșind din gravitatea faptei comise și

recunoașterea vinovăției pe deplin de către inculpat.

fost admise apelurile declarate, casată sentința parțial, în latura pedepsei, cu

pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

Arcea Artiom s-a considerat vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (1)

Cod penal, la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

prin cumularea pedepsei stabilite prin sentința respectivă și prin sentința Judecătoriei

Bălți din 02 octombrie 2014, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani și 8 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 25 februarie

2020, cu includerea în termenul de pedeapsă a perioadei în care inculpatul s-a aflat în

arest la domiciliu: 24 ianuarie 2020 – 25 februarie 2020.

Conform prevederilor art. 901 Cod penal, din termenul de pedeapsă stabilit, s-a

dispus executarea reală a pedepsei închisorii pe un termen de 1 an și 10 luni, iar pentru

restul termenului de 1 an și 10 luni, s-a instituit o perioadă de probațiune (după

executarea pedepsei cu închisoare) pe un termen de probă de 3 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a consemnat că, instanța de

fond pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de Arcea

Artiom, apreciind probele examinate, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, inclusiv în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, Colegiul Penal a constatat cu certitudine, că Arcea Artiom a comis

infracțiunea imputată și că acțiunile lui au fost corect calificate de către instanța de fond

în baza art. 190 alin. (1) Cod Penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii, calităților substanțiale ale

3

obiectului, dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul viclean care

a produs daune considerabile.

Cu privire la legalitatea pedepsei, instanța de apel a menționat că instanța de fond

nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, aplicând în privința

inculpatului o pedeapsă prea aspră, în raport cu circumstanțele constatate pe caz. Or,

numirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea

integrală a acesteia în penitenciar, depășește limitele unei individualizări juste.

Astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul nu este la prima abatere de la legea

penală, așa cum la 02.10.2014 acesta a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți,

conform căreia i-a fost aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3

ani și 6 luni, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în baza art. 90 Cod

penal, pe un termen de probă de 3 ani, iar la 09 iulie 2017 inculpatul fiind încă în

termenul de probă a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal.

În situația descrisă mai sus, instanța de apel a conchis ca fiind incidentă situației

dispoziția art. 90 alin. (10) Cod penal, iar la stabilirea pedepsei în privința inculpatului

a ținut cont de prevederile art. 85 Cod penal, și prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

prin cumularea pedepsei stabilite prin decizia în cauză și prin sentința Judecătoriei Bălți

din 02 octombrie 2014, i-a aplicat lui Arcea Artiom, pedeapsa definitivă de 3 ani și 8

luni închisoare.

Pe caz, instanța de apel a concluzionat că este temei de a considera pedeapsa

stabilită inculpatului Arcea Artiom ca fiind aspră, iar argumentele aduse în apelurile

declarate în circumstanțele constatate pe caz, pot servi drept temei pentru stabilirea

unei pedepse mai blânde inculpatului.

În atare împrejurări, ținând seama de recunoașterea vinei și căința sinceră a

inculpatului Arcea Artiom, instanța de apel a statuat că nu este rațional ca acesta să

execute integral pedeapsa închisorii, situație ce oferă posibilitatea suspendării pedepsei

în corespundere cu prevederile art. 901 alin. (1) Cod penal.

Astfel, raportând prevederile normei nominalizate circumstanțelor pe caz, ce țin

de personalitatea inculpatului, precum și procedura simplificată a judecării cauzei,

bazată pe recunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii

incriminate, Colegiul penal a conchis în privința aplicării prerogativelor art. 901 Cod

penal în privința executării pedepsei penale aplicate lui Arcea Artiom.

Subsidiar, instanța de apel a notat că, este inacceptabil de a numi inculpatului

Arcea Artiom o pedeapsă non-privativă de libertate, după cum se solicită în apelul

declarat de avocatul Tatiana Guțu. Or, aplicarea pedepsei cu amendă, solicitată de

avocat, este din categoria celor mai blânde pedepse aplicabile persoanei fizice. Însă,

personalitatea inculpatului Arcea Artiom, nu creează nici un dubiu de a conchide, că

pedeapsa închisorii este unica pedeapsă echitabilă aplicabilă acestuia.

ordinar procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Octavian Bodareu și

4

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, că decizia

atacată nu cuprinde motivele ре саrе se întemeiază soluția și că s-au aplicat pedepse în

alte limite decât cele prevăzute de lege, solicită casarea deciziei instanței de apel și

menținerea sentinței.

Recurentul indică în cerere că, inculpatul Arcea Artiom a mai fost condamnat în

temeiul art. 190 alin. (2) lit. c) și 325 alin. (1) Cod penal, iar infracțiunea din 10 iulie

2017, a comis-o în termen de probă, s-a eschivat de a se prezenta în fața instanței de

judecată, fiind anunțat în căutare. La fel, inculpatul nu a restituit prejudiciul cauzat

părții vătămate.

Opinează recurentul că, circumstanțele menționate supra caracterizează negativ

inculpatul, astfel neexistând temeiuri pentru aplicarea în privința acestuia a

prevederilor art. 901 Cod penal, deoarece prezintă pericol social, nu a tras concluziile

necesare și în termenul de probă a comis o nouă infracțiune.

lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente

de fapt și de drept.

Din punct de vedere procesual, soluția de respingere a recursului declarat în

prezenta cauză se bazează pe dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, potrivit căreia judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu

a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este

întemeiat legal (este nefondat).

În corespundere cu dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

corespunzător de către recurent.

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată. Înainte de a pronunța soluția de respingere a prezentei cereri, instanța a

verificat dacă temeiurilor de casare din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală sunt

subsecvente circumstanțelor desfășurate de acuzatorul de stat în cererea de recurs,

constatând că hotărârea contestată este conformă legii procesual-penale, fără a prezenta

vreo lipsă de natură să o afecteze și să genereze desființarea acesteia.

În același punct de analiză, prezintă relevanță specificarea că, instanța de recurs

la această etapă a procedurilor nu declanșează un control devolutiv asupra fondului

cauzei, nu dă o nouă apreciere probelor administrate și cercetate și nu se expune repetat

asupra acelorași argumente care anterior au fost obiect de dispută în instanța de apel și

asupra cărora aceasta s-a pronunțat prin decizie motivată.

Or, obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la chestiuni de drept, iar

rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, constă în înlăturarea erorilor admise

de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei. Potrivit

prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul împotriva deciziei

5

instanței de apel, Colegiul Penal lărgit verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de

titularul acestuia.

Reieșind din solicitarea avansată de acuzatorul de stat în cererea de recurs,

Colegiul constată că acesta pledează pentru casarea deciziei instanței de apel prin care

sentința a fost casată în latura pedepsei și aplicate prevederile art. 901 Cod penal în

privința inculpatului Arcea Artiom și menținerea sentinței prin care inculpatului i-a fost

stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Însă, din argumentele expuse, nu a indicat concret erorile comise de instanța de apel la

individualizarea pedepsei în privința inculpatului Arcea Artiom la aplicarea

prevederilor art. 901 Cod penal în privința acestuia, indicând doar că reieșind din

personalitatea inculpatului, în opinia sa, nu există temeiuri pentru aplicarea art. 901 Cod

penal.

În același timp, se notează că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute în sarcina

lui Arcea Artiom, respectiv în această parte Colegiul penal nu se va expune.

Așadar, verificând actele cauzei, raportat la alegațiile procurorului, Colegiul penal

găsește neargumentate criticele acestuia în partea ce ține de individualizarea greșită a

pedepsei penale aplicate față de inculpatul Arcea Artiom.

Potrivit celor conținute în decizia instanței de apel, Colegiul Penal constată că, la

determinarea cuantumului pedepsei și modului de executare a acesteia, instanța de apel

a ținut seama de următoarele împrejurări: inculpatul a recunoscut fapta incriminată prin

rechizitoriu și vinovăția sa de comiterea acesteia solicitând examinarea cauzei conform

prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, s-a căit sincer, a comis o

infracțiune mai puțin gravă, conform art. 16 Cod penal, a comis infracțiunea în

termenul de probă, a restituit parțial prejudiciul cauzat părții vătămate.

În acest context, Colegiul notează că recurentul a menționat în recursul declarat

că inculpatul nu ar fi restituit prejudiciul cauzat părții vătămate, or această afirmație

contravine materialelor cauzei penale, prin care se atestă că la 16.01.2020, prin

intermediul ÎS „Poșta Moldovei”, inculpatul Arcea Artiom a transferat părții vătămate

Burdîco Serghei suma de 20 000 lei (f.d. 181), restituind astfel o parte din prejudiciul

cauzat acestuia.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

6

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

Se notează că, însăși scopul pedepsei penale stipulat în art. 61 Cod penal de

legislator, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare aplicată în privința condamnaților, care are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea infractorilor, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, atât din partea acestora, cât și a altor persoane. Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate,

în ce privește comportamentul făptuitorului. Chestiunea de individualizare a pedepsei

este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și

autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului incriminat prin rechizitoriu inculpatului.

În acest context, urmează de evidențiat că stabilirea sancțiunilor de drept penal

este, pe de o parte, o sarcină care îi revine legislatorului, care stabilește pedepsele și

celelalte sancțiuni de drept penal prin fixarea unor limite minime și maxime ale

acestora, în conformitate cu importanța abstractă a valorii sociale protejate, iar pe de

altă parte, o sarcină pe care instanța o realizează în limitele stabilite de lege.

La fel, se specifică că, recurentul invocând eroarea de drept prevăzută de pct. 6),

menționează despre faptul că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, cu toate acestea dânsul nu relevă expres ce omisiuni în acest

aspect a admis instanța de apel.

Din atare considerente, Colegiul Penal respinge, ca nefondate, alegațiile

titularului dreptului de recurs și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la

etapa judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare

corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei

cărora se circumscriu.

Argumentele expuse în recursul declarat, instanța de recurs le apreciază ca nefiind

în măsura de a determina intervenția în soluția instanței de apel, fiind declarative și

exprimând opinia subiectivă a recurentului, or, doar faptul că ultimul nu este de acord

cu pedeapsa stabilită de către instanța de apel, considerând-o prea blândă, nu poate

servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse

mai aspre.

Subsidiar, Colegiul reține că în cazul depunerii unui recurs în care se solicită

anularea deciziei instanței de apel, prin care a fost casată sentința instanței de fond în

latura pedepsei și aplicată inculpatului o pedeapsă mai blândă, în condițiile în care sunt

invocate anumite erori, însă fără a fi precedate de argumente corespunzătoare privind

esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora se circumscriu,

admiterea acestuia ar putea genera în mod automat o situație mai gravă pentru inculpat,

situație incompatibilă cu dreptul persoanei la un proces echitabil prevăzut de art. 6

CEDO.

7

În virtutea celor expuse și constatând că în cauză există o concordanță deplină

între situația de fapt și de drept stabilită de instanța de apel în raport cu argumentele

recurentului, nefiind identificate de instanța de recurs prezența erorilor de drept

prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul Penal lărgit ajunge la

concluzia că recursul declarat urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Colegiul Penal lărgit,

d e c i d e :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 25 februarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Arcea Artiom

Xxxxx, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțat integral la 20 august 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Burduh

Nicolae Craiu

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2020-05-06
0,96
1ra-849/20 — art. 187 alin. 2 lit. f CP
Dosarul nr. 1ra-849/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 24 martie 2020 mun. Chişinău Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Liliana Catan Ion Guzun Victor Boico Vic
CSJ 2020-06-03
0,95
1ra-1239/20 — art.art.42 alin.2, 46, 188 alin.3 lit. b Cp
Dosarul nr. 1ra-1239/2020 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 03 iunie 2020 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Timofti Vladimir, Judecători – Ţurcan Anatolie și Cobzac Elena, examinân
CSJ 2020-12-01
0,94
1ra-1932/2020 — art. 145 alin. 2, lit. e, g, j CP
Dosarul nr. 1ra-1932/2020 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 04 noiembrie 2020 mun. Chişinău Colegiul Penal în următoarea componență: președinte Diaconu Iurie judecători Catan Liliana Guzun Ion examinând admisibilit
CSJ 2020-09-10
0,94
1ra-1067/20 — art. 30, 172 al. 2 lit. b, 187 al. 2, lit. d, f CP
Dosarul nr. 1ra-1067/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 24 iunie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Diaconu Iurie, Judecători – Guzun Ion şi Catan Liliana, a examinat, fără citarea părţilor,
CSJ 2020-12-18
0,94
1ra-1645/20 — art. 325 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-1645/2020 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 25 noiembrie 2020 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Diaconu Iurie, Judecători – Guzun Ion şi Catan Liliana, a examinat, fără citarea părţil
Sursă