1ra-1506/2020 — art. 190 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 190 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-1506/2020 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-1506/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
21 iulie 2020 mun. Chișinău
Colegiul Penal lărgit în componența:
președinte Iurie Diaconu
judecători Liliana Catan
Ion Guzun
Victor Burduh
Nicolae Craiu
a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de Circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2020 în cauza penală
privindu-l pe
Arcea Artiom Xxxxx, născut la
xx xxxxxx xxxxxx, domiciliat în mun. Xxxxx,
str. Xxxxxx xx/xx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 14.02.2018 – 09.12.2019;
Instanța de apel: 14.01.2020 – 25.02.2020;
Instanța de recurs:03.06.2020 – 21.07.2020.
Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal lărgit
c o n s t a t ă :
Prin sentința Judecătoriei Bălți din 09 decembrie 2019, cauza fiind examinată
conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Arcea Artiom a fost
condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.
Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,
prin cumularea pedepsei stabilite prin sentința respectivă și prin sentința Judecătoriei
Bălți din 02 octombrie 2014, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani închisoare,
cu executare în penitenciar de tip semiînchis, din momentul reținerii.
De la Arcea Artiom s-a încasat în beneficiul părții vătămate Burdîco Serghei,
suma de 60 390 lei, cu titlu de prejudiciu moral.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că Arcea Artiom,
la 10 iulie 2017, aproximativ la orele 16.00, acționând din interes material, inducându-
l în eroare pe numitul Burdîco Serghei, sub pretextul acordării ajutorului în restituirea
permisului de conducere ridicat de către organele de poliție, adică prezentând ca
1
adevărate unele fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale
obiectului - posibilitatea de a soluționa astfel de chestiuni, prin comportamentul viclean
exprimat față de partea vătămată, ilegal a dobândit de la acesta bani în sumă de 3000
euro, echivalent a 66 600 lei, bani pe care i-a însușit, acțiuni care au produs daune
considerabile.
Prin acțiunile sale intenționate, Arcea Artiom a săvârșit infracțiunea prevăzută de
art. 190 alin. (l) Cod penal, ca dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin
inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte
mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, dacă încheierea
acestuia este determinată de comportamentul viclean care a produs daune
considerabile.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, în termenul și modul
prevăzut de art. 401 - 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către
avocații Aliona Rusnac și Tatiana Guțu în numele inculpatului.
3.1. Avocatul Aliona Rusnac, a solicitat casarea parțială a sentinței, în latura
pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată o
pedeapsă neprivativă de libertate.
Apelanta a indicat că, instanța de fond nu a luat în considerare motivele invocate
de apărare că, pedeapsa penală are mai întâi de toate scopul de corectare a
condamnatului, iar corectarea presupune ca scop al pedepsei, conștientizarea de către
infractor a celor săvârșite.
Instanța de fond nu a apreciat dacă scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea
acesteia, aceasta fiind prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei
poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.
Apelanta a considerat că, instanța de judecată nu a ținut cont de totalitatea
condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv de a avea în vedere întreaga conduită a
condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății,
precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele
cauzei în cadrul cercetării judecătorești și anume, că inculpatul s-a căit sincer, a
recunoscut vina, are la întreținere un copil minor, iar prin aplicarea prevederilor art. 90
Cod penal în privința inculpatului va fi restabilită echitatea socială, corectarea și
corijarea inculpatului.
3.2. Avocatul Tatiana Guțu a solicitat casarea parțială a sentinței, în latura
pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie numită o
pedeapsă cu aplicarea art. 90 alin. (11) Cod penal și art. 87 Cod penal, sub formă de
amendă.
Apelanta a indicat că, la individualizarea pedepsei conform criteriilor generale de
individualizare a pedepsei, instanța de judecată trebuie să respecte cerințele prevăzute
de legea penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale
și individualizate. Neglijarea unora dintre aceste criterii, constituie temei pentru
casarea hotărârii de către instanța ierarhic superioară.
2
Astfel, a menționat că inculpatul este căsătorit, are la întreținere un copil minor și
este în așteptarea celui de al doilea copil, iar până la momentul pronunțării sentinței,
acesta o avea la întreținere și pe mama sa. Inculpatul este angajat în câmpul muncii și
a recuperat parțial prejudiciul material. Astfel, concluzia instanței de fond, privind
aplicarea în privința acestuia a unei pedepse cu închisoarea, este una defectuoasă. Or,
acordarea unei posibilități de executare separată a pedepselor penale ar avea un efect
mai mare în realizarea scopului pedepsei penale. Iar executarea unei pedepse reale ar
putea pune în dificultate și executarea pedepsei penale în latura civilă.
Instanța de fond a individualizat eronat pedeapsa aplicată inculpatului fără a ține
cont de prevederile art. 78 alin. (1) Cod penal, cât și de prevederile art. 90 alin. (11)
Cod penal, la caz fiind posibilă și aplicarea pedepsei cu amendă sau muncă
neremunerată în folosul comunității, reieșind din gravitatea faptei comise și
recunoașterea vinovăției pe deplin de către inculpat.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 25 februarie 2020, au
fost admise apelurile declarate, casată sentința parțial, în latura pedepsei, cu
pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care:
Arcea Artiom s-a considerat vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (1)
Cod penal, la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,
prin cumularea pedepsei stabilite prin sentința respectivă și prin sentința Judecătoriei
Bălți din 02 octombrie 2014, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 3 ani și 8 luni
închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, începând din 25 februarie
2020, cu includerea în termenul de pedeapsă a perioadei în care inculpatul s-a aflat în
arest la domiciliu: 24 ianuarie 2020 – 25 februarie 2020.
Conform prevederilor art. 901 Cod penal, din termenul de pedeapsă stabilit, s-a
dispus executarea reală a pedepsei închisorii pe un termen de 1 an și 10 luni, iar pentru
restul termenului de 1 an și 10 luni, s-a instituit o perioadă de probațiune (după
executarea pedepsei cu închisoare) pe un termen de probă de 3 ani.
În rest, sentința a fost menținută.
4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a consemnat că, instanța de
fond pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de Arcea
Artiom, apreciind probele examinate, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de
procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și
veridicității lor, inclusiv în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.
Astfel, Colegiul Penal a constatat cu certitudine, că Arcea Artiom a comis
infracțiunea imputată și că acțiunile lui au fost corect calificate de către instanța de fond
în baza art. 190 alin. (1) Cod Penal, ca escrocheria, adică dobândirea ilicită a
bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca
adevărată a unei fapte mincinoase în privința naturii, calităților substanțiale ale
3
obiectului, dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul viclean care
a produs daune considerabile.
Cu privire la legalitatea pedepsei, instanța de apel a menționat că instanța de fond
nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, aplicând în privința
inculpatului o pedeapsă prea aspră, în raport cu circumstanțele constatate pe caz. Or,
numirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea
integrală a acesteia în penitenciar, depășește limitele unei individualizări juste.
Astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul nu este la prima abatere de la legea
penală, așa cum la 02.10.2014 acesta a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți,
conform căreia i-a fost aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3
ani și 6 luni, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în baza art. 90 Cod
penal, pe un termen de probă de 3 ani, iar la 09 iulie 2017 inculpatul fiind încă în
termenul de probă a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal.
În situația descrisă mai sus, instanța de apel a conchis ca fiind incidentă situației
dispoziția art. 90 alin. (10) Cod penal, iar la stabilirea pedepsei în privința inculpatului
a ținut cont de prevederile art. 85 Cod penal, și prin cumul parțial al pedepselor aplicate,
prin cumularea pedepsei stabilite prin decizia în cauză și prin sentința Judecătoriei Bălți
din 02 octombrie 2014, i-a aplicat lui Arcea Artiom, pedeapsa definitivă de 3 ani și 8
luni închisoare.
Pe caz, instanța de apel a concluzionat că este temei de a considera pedeapsa
stabilită inculpatului Arcea Artiom ca fiind aspră, iar argumentele aduse în apelurile
declarate în circumstanțele constatate pe caz, pot servi drept temei pentru stabilirea
unei pedepse mai blânde inculpatului.
În atare împrejurări, ținând seama de recunoașterea vinei și căința sinceră a
inculpatului Arcea Artiom, instanța de apel a statuat că nu este rațional ca acesta să
execute integral pedeapsa închisorii, situație ce oferă posibilitatea suspendării pedepsei
în corespundere cu prevederile art. 901 alin. (1) Cod penal.
Astfel, raportând prevederile normei nominalizate circumstanțelor pe caz, ce țin
de personalitatea inculpatului, precum și procedura simplificată a judecării cauzei,
bazată pe recunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii
incriminate, Colegiul penal a conchis în privința aplicării prerogativelor art. 901 Cod
penal în privința executării pedepsei penale aplicate lui Arcea Artiom.
Subsidiar, instanța de apel a notat că, este inacceptabil de a numi inculpatului
Arcea Artiom o pedeapsă non-privativă de libertate, după cum se solicită în apelul
declarat de avocatul Tatiana Guțu. Or, aplicarea pedepsei cu amendă, solicitată de
avocat, este din categoria celor mai blânde pedepse aplicabile persoanei fizice. Însă,
personalitatea inculpatului Arcea Artiom, nu creează nici un dubiu de a conchide, că
pedeapsa închisorii este unica pedeapsă echitabilă aplicabilă acestuia.
Nefiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de apel, declară recurs
ordinar procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Octavian Bodareu și
4
invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, că decizia
atacată nu cuprinde motivele ре саrе se întemeiază soluția și că s-au aplicat pedepse în
alte limite decât cele prevăzute de lege, solicită casarea deciziei instanței de apel și
menținerea sentinței.
Recurentul indică în cerere că, inculpatul Arcea Artiom a mai fost condamnat în
temeiul art. 190 alin. (2) lit. c) și 325 alin. (1) Cod penal, iar infracțiunea din 10 iulie
2017, a comis-o în termen de probă, s-a eschivat de a se prezenta în fața instanței de
judecată, fiind anunțat în căutare. La fel, inculpatul nu a restituit prejudiciul cauzat
părții vătămate.
Opinează recurentul că, circumstanțele menționate supra caracterizează negativ
inculpatul, astfel neexistând temeiuri pentru aplicarea în privința acestuia a
prevederilor art. 901 Cod penal, deoarece prezintă pericol social, nu a tras concluziile
necesare și în termenul de probă a comis o nouă infracțiune.
Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu actele cauzei, Colegiul Penal
lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente
de fapt și de drept.
Din punct de vedere procesual, soluția de respingere a recursului declarat în
prezenta cauză se bazează pe dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură
penală, potrivit căreia judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca
inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu
a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este
întemeiat legal (este nefondat).
În corespundere cu dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate
corespunzător de către recurent.
Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și
motivată. Înainte de a pronunța soluția de respingere a prezentei cereri, instanța a
verificat dacă temeiurilor de casare din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală sunt
subsecvente circumstanțelor desfășurate de acuzatorul de stat în cererea de recurs,
constatând că hotărârea contestată este conformă legii procesual-penale, fără a prezenta
vreo lipsă de natură să o afecteze și să genereze desființarea acesteia.
În același punct de analiză, prezintă relevanță specificarea că, instanța de recurs
la această etapă a procedurilor nu declanșează un control devolutiv asupra fondului
cauzei, nu dă o nouă apreciere probelor administrate și cercetate și nu se expune repetat
asupra acelorași argumente care anterior au fost obiect de dispută în instanța de apel și
asupra cărora aceasta s-a pronunțat prin decizie motivată.
Or, obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la chestiuni de drept, iar
rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, constă în înlăturarea erorilor admise
de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei. Potrivit
prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul împotriva deciziei
5
instanței de apel, Colegiul Penal lărgit verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza
materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de
titularul acestuia.
Reieșind din solicitarea avansată de acuzatorul de stat în cererea de recurs,
Colegiul constată că acesta pledează pentru casarea deciziei instanței de apel prin care
sentința a fost casată în latura pedepsei și aplicate prevederile art. 901 Cod penal în
privința inculpatului Arcea Artiom și menținerea sentinței prin care inculpatului i-a fost
stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
Însă, din argumentele expuse, nu a indicat concret erorile comise de instanța de apel la
individualizarea pedepsei în privința inculpatului Arcea Artiom la aplicarea
prevederilor art. 901 Cod penal în privința acestuia, indicând doar că reieșind din
personalitatea inculpatului, în opinia sa, nu există temeiuri pentru aplicarea art. 901 Cod
penal.
În același timp, se notează că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită
de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute în sarcina
lui Arcea Artiom, respectiv în această parte Colegiul penal nu se va expune.
Așadar, verificând actele cauzei, raportat la alegațiile procurorului, Colegiul penal
găsește neargumentate criticele acestuia în partea ce ține de individualizarea greșită a
pedepsei penale aplicate față de inculpatul Arcea Artiom.
Potrivit celor conținute în decizia instanței de apel, Colegiul Penal constată că, la
determinarea cuantumului pedepsei și modului de executare a acesteia, instanța de apel
a ținut seama de următoarele împrejurări: inculpatul a recunoscut fapta incriminată prin
rechizitoriu și vinovăția sa de comiterea acesteia solicitând examinarea cauzei conform
prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, s-a căit sincer, a comis o
infracțiune mai puțin gravă, conform art. 16 Cod penal, a comis infracțiunea în
termenul de probă, a restituit parțial prejudiciul cauzat părții vătămate.
În acest context, Colegiul notează că recurentul a menționat în recursul declarat
că inculpatul nu ar fi restituit prejudiciul cauzat părții vătămate, or această afirmație
contravine materialelor cauzei penale, prin care se atestă că la 16.01.2020, prin
intermediul ÎS „Poșta Moldovei”, inculpatul Arcea Artiom a transferat părții vătămate
Burdîco Serghei suma de 20 000 lei (f.d. 181), restituind astfel o parte din prejudiciul
cauzat acestuia.
Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța
de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având
deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de
regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a
cuantumului pedepsei.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei
6
pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia
a fost condamnat inculpatul.
Se notează că, însăși scopul pedepsei penale stipulat în art. 61 Cod penal de
legislator, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere statală și un mijloc de
corectare și reeducare aplicată în privința condamnaților, care are drept scop
restabilirea echității sociale, corectarea infractorilor, precum și prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni, atât din partea acestora, cât și a altor persoane. Ca măsură de
constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate,
în ce privește comportamentul făptuitorului. Chestiunea de individualizare a pedepsei
este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și
autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea
articolului incriminat prin rechizitoriu inculpatului.
În acest context, urmează de evidențiat că stabilirea sancțiunilor de drept penal
este, pe de o parte, o sarcină care îi revine legislatorului, care stabilește pedepsele și
celelalte sancțiuni de drept penal prin fixarea unor limite minime și maxime ale
acestora, în conformitate cu importanța abstractă a valorii sociale protejate, iar pe de
altă parte, o sarcină pe care instanța o realizează în limitele stabilite de lege.
La fel, se specifică că, recurentul invocând eroarea de drept prevăzută de pct. 6),
menționează despre faptul că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluția, cu toate acestea dânsul nu relevă expres ce omisiuni în acest
aspect a admis instanța de apel.
Din atare considerente, Colegiul Penal respinge, ca nefondate, alegațiile
titularului dreptului de recurs și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la
etapa judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare
corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei
cărora se circumscriu.
Argumentele expuse în recursul declarat, instanța de recurs le apreciază ca nefiind
în măsura de a determina intervenția în soluția instanței de apel, fiind declarative și
exprimând opinia subiectivă a recurentului, or, doar faptul că ultimul nu este de acord
cu pedeapsa stabilită de către instanța de apel, considerând-o prea blândă, nu poate
servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse
mai aspre.
Subsidiar, Colegiul reține că în cazul depunerii unui recurs în care se solicită
anularea deciziei instanței de apel, prin care a fost casată sentința instanței de fond în
latura pedepsei și aplicată inculpatului o pedeapsă mai blândă, în condițiile în care sunt
invocate anumite erori, însă fără a fi precedate de argumente corespunzătoare privind
esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora se circumscriu,
admiterea acestuia ar putea genera în mod automat o situație mai gravă pentru inculpat,
situație incompatibilă cu dreptul persoanei la un proces echitabil prevăzut de art. 6
CEDO.
7
În virtutea celor expuse și constatând că în cauză există o concordanță deplină
între situația de fapt și de drept stabilită de instanța de apel în raport cu argumentele
recurentului, nefiind identificate de instanța de recurs prezența erorilor de drept
prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul Penal lărgit ajunge la
concluzia că recursul declarat urmează a fi respins, ca inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,
Colegiul Penal lărgit,
d e c i d e :
Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
Circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Bălți din 25 februarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Arcea Artiom
Xxxxx, cu menținerea hotărârii atacate.
Decizia este irevocabilă, pronunțat integral la 20 august 2020.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
Victor Burduh
Nicolae Craiu
8