1ra-849/20 — art. 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-849/20 — art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-849/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

Victor Burduh

judecând, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Medeleanu

Roman, în numele inculpatului Hodoroja Artiom, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2019, în cauza penală în privința

lui

Hodoroja Artiom XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 28.07.2017 – 30.11.2018;

Instanța de apel:10.01.2019 – 17.04.2019;

Instanța de recurs: 27.01.2020 – 24.03.2020;

c o n s t a tă:

Hodoroja Artiom a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187

alin. (2) lit. f) Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsă cu închisoare pe termen de 6 (șase) ani,

cu amendă în mărime de 600 unități convenționale echivalentul a 12000 (doisprezece mii)

lei, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În scopul asigurării executării sentinței, a fost aplicat arestul preventiv, dispunându-

se calcularea termenului din ziua reținerii.

Acțiunea civilă înaintată de Lugoveț Anatoli a fost respinsă ca neîntemeiată.

1

iulie 2016, în jurul orei 16:20, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei

persoane, aflându-se în spatele blocului locativ nr. 105/2 din str. Calea Orheiului, mun.

Chișinău, la pas alergător s-a apropiat de Lugoveț Anatoli căruia i-a răsucit mâna, iar din

cealaltă mână i-a smuls telefonul mobil de model SAMSUNG J2 cu IMEI-urile XXXXX

și XXXXX în care se afla cartela SIM XXXXX, după care a fugit într-o direcție

necunoscută, cauzându-i părții vătămate o pagubă considerabilă și a încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal – jaful, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

numele inculpatului, a depus apel, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței primei

instanțe, rejudecarea cauzei penale și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit ordinii

stabilite, pentru prima instanță, prin care acțiunile lui Hodoroja Artiom să fie recalificate

în baza art. 335 Cod contravențional și, în legătură cu expirarea termenului de prescripție,

să fie încetat procesul contravențional.

În motivarea cererii de apel s-a invocat că:

- acuzarea nu a prezentat probe pertinente și concludente care ar proba existența

laturii subiective a componenței de infracțiune prevăzută de art. 187 alin.(2) lit. f) Cod

penal și anume nu a fost probată intenția de a sustrage bunuri de la partea vătămată și nu a

fost stabilit scopul de cupiditate (de profit), el fiind obligator în cazul infracțiunii de jaf;

- instanța de fond și-a bazat concluzia de condamnare doar pe declarațiile părții

vătămate, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată în exclusivitate doar pe această

probă;

- cererea apărării privind audierea martorilor apărării, inclusiv și a lui Iurcenco

Evghenii, a fost respins.

apelul a fost respins ca nefondat, menținându-se sentința fără modificări.

Instanța de apel a dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatului și a părții vătămate,

or procedura de citare legală a fost efectuată.

Motivarea sentinței corespunde rigorilor normelor procesual penale și cerințelor

CoEDO, în hotărârea judecătorească conținându-se răspunsuri la argumentele apărării.

2

Cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor normelor

procesual penale.

Starea de fapt și de drept rezultă din materialul probator, cercetat din punct de vedere

a pertinenței, concludenții, utilității și veridicității de instanța de fond și verificat de instanța

de apel.

În temei legal a fost exclusă agravanta aplicarea sau amenințarea cu aplicare a

violenței nepericuloasă pentru viață și sănătate și constatată existența sustragerii deschise,

cu cauzare de daune în proporții considerabile.

Nerecunoașterea vinei a fost apreciată ca exercitarea drepturilor de către inculpat,

iar dubiul judiciar a fost înlăturat inclusiv prin declarațiile părții vătămate, care pe întreg

procesul penal, inclusiv în timpul confruntării cu inculpatul, a făcut declarații

incriminatoare, fiind avertizat de răspundere penală în baza art. 312-313 Cod penal,

neconstatându-se temeiuri a incriminării pe nedrept.

Nu au fost constatate temeiuri de a recalifica acțiunile lui Hodoroja Artiom în baza

art. 335 Cod contravențional, or versiunea că partea vătămată îi era dator inculpatului cu

bani nu a fost probată. Mai mut ca atât, prin acțiunea de reformatare a telefonului și

distrugerea cartelei SIM se probează lipsa intenției de a restitui bunul proprietarului la

rambursarea unei pretinse creanțe.

Din materialele cauzei nu rezultă că apărarea a prezentat organului de urmărire

penală o cerere de audiere în calitate de martori și că o asemenea cerere ar fi fost respinsă.

De asemenea, cererea de a audia martori, făcută în fața instanței de fond, corect a

fost respinsă, or apărarea nu a invocat și prezentat probe că au fost întreprinse toate acțiunile

în vederea administrării probelor apărării și nu a solicitat ajutorul instanței la administrarea

probelor necesare, părților fiindu-le acordat mai mult decât suficient termen pentru ași alege

poziția, modul și mijloacele de susținere a acesteia.

La individualizarea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de fond a dat deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61 și 75-77 Cod penal, astfel că pedeapsa cu închisoare pe

termen de 6 (șase) ani, cu amendă în mărime de 600 unități convenționale echivalentul a

12000 (doisprezece mii) lei, corespunde gravității faptei comise, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

3

Medeleanu Roman, în numele inculpatului, și inculpatul au depus recursuri ordinare.

6.1. Avocatul Medeleanu Roman prin recursul declarat în numele inculpatului

solicită casarea hotărârilor adoptate, cu remiterea cauzei la rejudecare invocând că la

judecarea apelului au fost admise următoarele erori de drept:

- participarea inculpatului, la judecarea apelului, este obligatorie. Instanța de apel cu

toate că a indicat la respectarea procedurii citării legale, nu a întreprins nici o măsură în

acest sens, Hodorja Artiom necunoscând despre data, ora și locul judecării apelului declarat

în numele său, or probe ce ar confirma cele statuate de instanța de apel nu sunt anexate la

materialele cauzei penale;

- cauza a fost examinată superficial, încălcându-se dreptul la apărare. În instanța de

apel a fost înaintat demers de audiere a 2 martori ai apărării, cererea a fost admisă, dar nu

a fost posibilă asigurarea prezenței pe motiv de neaflare pe teritoriul țării. Ulterior, instanța

nu a reacționat la solicitarea de a amâna examinarea cauzei pentru a putea asigura prezența

martorilor,

- acuzarea nu a prezentat probe pertinente și concludente care ar proba existența

componenței de infracțiune prevăzută de art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal și faptei săvârșite

i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- concluzia de condamnare se bazează doar pe declarațiile părții vătămate, iar sentința

de condamnare nu poate fi bazată în exclusivitate doar pe această probă;

- hotărârea nu este motivată, or argumentele apelului nu își au reflectare în textul

hotărârii.

În drept, recursul se întemeiază în baza art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 8) și 12) Cod de

procedură penală.

6.2. Inculpatul în recursul declarat nu face trimitere la temeiurile prevăzute de art.

427 Cod de procedură penală, doar indică că examinarea apelului a avut loc în lipsa sa, fără

a fi îndeplinită procedura de citare legală și solicită casarea hotărârilor adoptate, cu

remiterea cauzei la rejudecare.

(1) pct. 11 ) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, pledând pentru

inadmisibilitatea acestora, din motiv că sunt vădit neîntemeiate și argumentând că instanța

de apel, rejudecând cauza s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, just a

4

constatat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, motivarea soluției corespunde

dispozitivului hotărârii contestate, corect a încadrat acțiunile făptuitorului, și a apreciat

fiecare probă prin prisma art. 101 Cod de procedură penală. Mai mult, la f.d. 210 și 211

sunt anexate avizele de recepție a citațiilor expediate pe adresele de domiciliu a

inculpatului, prin urmare procedura de citare legală a fost executată.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respinse, ca

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în raport

cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.

427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând soluția

respectivă în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal.

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

Reieșind din conținutul cererilor de recurs declarate de către partea apărării, se

atestă, că recurenții invocă în calitate de temeiuri prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4), 6),

8) și 12) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile, când:

4) judecata a avut loc fără participarea … inculpatului …, când participarea lui era

obligatorie potrivit legii;

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

5

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În prezenta speță nici un temei din cele menționate supra nu și-au găsit confirmarea,

iar întru desfășurarea concluziilor sale instanța de recurs va purcede la analiza punctată

asupra argumentelor invocate, prin prisma temeiurilor pentru recurs nominalizate.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de art. 427

alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal lărgit constată că asemenea eroare

nu se confirmă, dat fiind faptul, că:

Pe întreg procesul penal inculpatul a fost asistat de avocatul ales Medeleanu Roman

(f.d. 60, vol. I).

Potrivit extrasului din Registru de stat a Populației Hodoroja Artiom este domiciliat

în m. Chișinău, str. Magda Isanos 15, ap. 8 (f.d. 24, vol. I).

Organului de urmărire penală, Hodoroja Artiom a indicat adresa: m. Chișinău, str.

Calea Orheiului 107, ap. 157 (f.d. 63 și 76, vol. I).

În instanța de fond, inculpatul a fost citat de la ambele adrese (f.d. 120 și 134, vol.

I), el fiind prezent la termenele stabilite, a depus declarații, a participat la audierea părții

vătămate și la cercetarea cumulului de probe administrat de acuzare și a susținut ultimul

cuvânt, însă fiind înștiințat despre data, ora și locul pronunțării sentinței nu s-a prezentat

(f.d. 163-171, vol. I).

La 27.12.2018 instanța de fond a expediat inculpatului copia sentinței traduse (f.d.

190, vol. I).

În termen legal, avocatul a depus apel în numele inculpatului (f.d. 180-181, vol. I).

Instanța de apel a citat inculpatul de la ambele adrese (f.d 195, 203 și 209, vol. I)

inclusiv și în instituția de recluziune (f.d. 199, vol. I).

Cât privește citarea la adresele de domiciliu, inițial acestea au fost restituite, nefiind

reclamate de adresat (f.d. 198 și 204-205, vol. I), iar citația pentru data de 17 aprilie 2019

a fost recepționată la ambele adrese, avizele fiind semnate, expediate în adresa Curții de

Apel Chișinău și anexate la dosar (f.d. 210-211, vol. I).

6

În ședința de judecată din 17 aprilie 2019 inculpatul nu s-a prezentat și nu a înștiințat

despre motivele neprezentării, instanța de apel dispunând examinarea cauzei în lipsa

acestuia (f.d. 212-213, vol. I).

Administrația locului de detenție a înștiințat că Hodoroja Artiom nu se află în

custodia statului, acesta fiind eliberat din locurile de recluziune la 27 decembrie 2017(f.d.

199, vol. I).

Potrivit regulii generale, citațiile sau înștiințările se expediază la adresa indicată de

parte, fie că este vorba de domiciliu, locul de lucru al acesteia sau altă adresă la care ea

poate fi înștiințată efectiv.

Art. 319 Cod de procedură penală stipulează că judecarea cauzei poate avea loc

numai dacă părțile sânt legal citate și procedura de citare este îndeplinită. Neînfățișarea

părții în instanța de judecată nu împiedică examinarea cauzei dacă în instanță s-a

prezentat avocatul ales sau avocatul care acordă asistență juridică garantată de stat, care

a luat legătura cu partea reprezentată.

Potrivit art. 321 Cod de procedură penală judecarea cauzei în primă instanță și în

instanța de apel are loc cu participarea inculpatului, cu excepția cazului când acesta se

ascunde de la prezentarea în instanță, când acesta, fiind în stare de arest, refuză să fie adus

în instanță pentru judecarea cauzei și refuzul lui este confirmat și de apărătorul lui sau de

administrația locului de detenție și când inculpatul solicită judecarea cauzei privitor la

săvârșirea unor infracțiuni ușoare în lipsa sa, participarea apărătorului fiind obligatorie.

CtEDO a decis, în mod constant, în jurisprudența sa, că posibilitatea pe care trebuie

să o aibă acuzatul de a lua parte la ședința de judecată decurge din obiectul și scopul

ansamblului dispozițiilor art. 6 CoEDO, deoarece lit. c), d) și e) ale § 3 ale aceluiași text

recunosc oricărui acuzat dreptul de a se apăra el însuși, de a interoga sau de a face să fie

interogați martorii, de a fi asistat gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește

limba utilizată în ședința de judecată, toate acestea fiind de neconceput fără prezența sa,

motiv pentru care legislatorul este obligat să ia măsuri de „descurajare” a absențelor

nejustificate.

De asemenea, participantul la proces, care cunoaște despre faptul desfășurării unui

proces ce-l vizează, este obligat de sine stătător să se intereseze de mersul procesului și

examinarea cauzei în lipsa acestuia nu va constitui o încălcare a art. 6 CoEDO (hotărârile

CtEDO Avramenco versus Moldova și Ponomaryov versus Ucraina) cât și nu constituie

7

limitare a dreptului la o instanță și nici a dreptului la un proces echitabil, comportamentul

părții de renunțare la dreptul de a compărea în fața instanței de judecată, ce și-a îndeplinit

obligația pozitivă de a face demersuri pentru a asigura prezența părții în ședința de judecată

(hotărârile CtEDO Mihaes versus Franța și Kattan versus România).

Posibilitatea soluționării cauzei în lipsa inculpatului este recunoscută și prin

Rezoluția nr. 75 (11) a Consiliului Europei privind criteriile ce trebuie respectate în cazul

în care o persoană este judecată în lipsă.

Astfel, în criteriul nr. 9 se statuează că persoana condamnată în lipsă ar trebui să

aibă dreptul de a judeca din nou dacă dovedește faptul că absența sa de la judecata inițială

este datorită unor cauze independente de voința sa și că nu a avut posibilitatea de a înștiința

instanța.

Raportând cele reținute din materialele cauzei la prevederile legale naționale și

internaționale cât și practica CtEDO, Colegiul Penal lărgit remarcă faptul că în speță, în

temei legal, apelul declarat în numele inculpatului, a fost judecat în lipsa acestuia, or

Hodoroja Artiom cunoștea despre derularea unui proces penal în privința sa, participând la

examinarea cauzei de instanța de fond; a fost legal citat de instanța de apel și nu a înștiințat

despre motivele neprezentării, iar drepturile și libertățile procesuale i-au fost apărate de

avocatul ales Medeleanu Roman, care doar a indicat la imposibilitatea judecării apelului în

lipsa clientului său, fără a motiva opinia.

Este adevărat că legislația obligă instanța de a întreprinde și alte măsuri în vederea

asigurării prezenței inculpatului în ședința de judecată (aducere forțată (art. 199 Cod de

procedură penală), anunțarea în căutare (art. 321 alin. (5) Cod de procedură penală)).

La caz, aceste măsuri procesuale de constrângere nu se aplică, or s-ar aduce atingere

principiului neagravării situației prin apelul declarat în favoarea acuzatului (numind

aducere forțată sau anunțând în căutare persoana, aceasta urmează a fi reținută și

escortată de un agent al statului în ședința de judecată).

Totodată se prezumă că inculpatul și avocatul ales au convenit asupra declarării

apelului, comunicând între ei, prin urmare, este puțin probabil că avocatul nu și-a înștiințat

clientul despre datele ședinței de judecată și consecințele ce rezultă din neprezentare

nemotivată.

Se menționează și că recurenții nu sunt de acord cu îndeplinirea procedurii de citare

legală a inculpatului, fără a contesta semnăturile de pe avizele de recepție a citației și fără

8

a administra probe că inculpatul s-a aflat în imposibilitate de a înștiința instanța despre

neprezentare sau că instanța de apel a fost în cunoștință de cauză că inculpatul s-a aflat în

imposibilitate de a se prezenta și cu toate acestea a dispus judecarea apelului în lipsă.

În baza celor expuse supra, se conchide că instanța de apel corect a dispus

examinarea cauzei în lipsa inculpatului, apreciind comportamentul lui Hodoroja Artiom,

ca renunțarea la dreptul de participa la ședințele de judecată.

Colegiul Penal lărgit constată și că eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală nu se confirmă, dat fiind faptul, că instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

apărării, decizia cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Cu referire la aceste aspecte, Colegiul Penal lărgit menționează că motivarea

hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu

presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Reieșind din esența criticilor invocate în recursuri, Colegiul Penal lărgit reține că

acestea se referă în mare parte la chestiunea de apreciere a probelor și anume a declarațiilor

părții vătămate depuse pe parcursul procesului penal, expunându-se o proprie evaluare a

materialului probator, prezentând versiunea potrivit căreia probele administrate nu

confirmă vinovăția inculpatului în infracțiunea incriminată și constatată de către instanțele

de fond.

Sub acest aspect, însă, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din

cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă

9

depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în

proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe

prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate

aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența,

veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punct

de vedere al coroborării acestora.

Cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la

această etapă a procedurilor, se reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu se

conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot

fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială și competența instanțelor respective.

Din aceste considerente, nu se examinează criticile referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci doar se

verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, corectitudinea

dispunerii condamnării inculpatului conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea

probelor, în modul propus de apărare, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de

procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor, verificate și apreciate de instanța de

apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei, întrucât instanța de apel corect a coordonat procesul de examinare a probelor, or, la

caz nu a fost stabilită discrepanța dintre conținutul mijloacelor de probă și aprecierile

primei instanțe.

În acest sens, se atestă că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate

aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat

ajungând la concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal.

10

Contrar argumentului că nu au fost administrate probe suficiente pentru o

condamnare penală și că condamnarea se bazează în exclusivitate pe declarațiile părții

vătămate, se constată că instanța de apel a examinat toate probele din dosar și nu a dat

prioritate doar celor în favoarea condamnării inculpatului conform învinuirii înaintate, însă

le-a analizat în ansamblul lor prin coroborare, corect ajungând la concluzia că ele sunt

suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală în privința lui Hodoroja Artiom, or

circumstanțe ce ar genera neadmiterea probelor acuzării nu s-au stabilit.

Alegațiile privind la superficialitatea judecării apelului și încălcarea dreptului la

apărare, de asemenea sunt declarative, de vreme ce din procesele-verbale ale ședințelor de

judecată, a cărui conținut nu a fost obiectat de către apărare, în conformitate cu prevederile

art. 336 alin. (6) Cod de procedură penală, rezultă faptul că avocatul Medeleanu Roman nu

a înaintat cerere de audiere a martorilor; nu a solicitat de a fi verificate probe suplimentare

și nu a completat cercetarea judecătorească cu noi probe. Mai mult ca atât, instanța a dat

răspuns tuturor argumentelor invocate în apel, acestea fiind detaliat expuse în p. 5 a deciziei

instanței de apel.

Astfel, analizând hotărârea atacată a instanței ierarhic inferioare, Colegiul Penal

lărgit constată că, în speță, au fost examinate problemele esențiale care au fost puse în fața

instanței, aceasta argumentând amplu motivele care i-au format convingerea în susținerea

soluției adoptate, atât în raport cu argumentele din apelul părții apărării cât și a poziției

primei instanțe expuse în sentință, ceea ce deduce concluzia că argumentele invocate de

avocatul-recurent prin prisma temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală, poartă un caracter formal, fără o argumentare temeinică.

În continuare, examinând recursul prin prisma incidenței temeiurilor pentru recurs

prevăzute la pct. 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul Penal lărgit

notează, că aceste temeiuri pentru recurs sunt aplicabile atunci când nu a fost stabilită fapta

care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele

care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Prin rechizitoriu Hodoroja Artiom a fost învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal.

11

Prima instanță a considerat că acțiunile inculpatului se încadrează în prevederile art.

187 alin. (2) lit. f) Cod penal, excluzând din învinuire agravanta prevăzută la lit. e) alin. (2)

art. 187 Cod penal, constatare preluată și de instanța de apel.

Instanța de recurs ordinar statuează că, în prezenta speță, instanța de apel, judecând

cauza în fond, a respectat și dat deplină eficiență prevederilor art. 413-415 Cod de

procedură penală, și a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate,

concluzia de vinovăție fiind motivată prin cumulul de probe pertinente, concludente și

utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

Contrar criticilor privind lipsa intenției de a sustrage, corespunzător și a laturii

subiective ca semn component al infracțiunii de jaf, Colegiul Penal lărgit în acest sens

susține ca fiind corectă aprecierea în sensul că latura subiectivă a infracțiunii se realizează

prin intenție directă, conștientizându-se caracterul acțiunilor prejudiciabile, prevăzându-se

urmările, dorindu-se survenirea acestora și urmărindu-se scopul de profit.

Criticile formulate în recursul apărătorului vis-a-vis de încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța

de fond și de apel și, cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare, le-au dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care instanța

de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și

faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, temeiuri de casare a hotărârilor atacate, nu s-au stabilit.

Suplimentar, se reține și că versiunea existenței unei creanțe între inculpat și partea

vătămată poartă un caracter declarativ, or însăși inculpatul la urmărirea penală nu a putut

explica plauzibil în ce condiții, la ce dată și ce sumă a dat cu împrumut părții, neputând să-

și amintească cine ar confirma cele relatate de el, ca ulterior, la mai bine de 2 ani de la data

săvârșirii infracțiunii, în ședința de judecată să numească persoanele ce ar fi fost prezente.

În virtutea considerentelor expuse, constatând că, în cauză, există o concordanță

deplină între dovezile administrate și situația de fapt stabilită de instanțele de fond cu

privire la inculpatul Hodoroja Artiom, nefiind identificată de instanța de recurs vreo probă

a cărei existență sau inexistență să fi fost în mod eronat apreciată de instanțe sau al cărei

conținut să fi fost redat contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă,

Colegiul Penal lărgit consideră că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de

12

dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, apreciind ca fiind

neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de către avocatul Medeleanu Roman.

penală, Colegiul Penal lărgit,

d e c i d e :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Medeleanu Roman, în

numele inculpatului Hodoroja Artiom, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 aprilie 2019, în cauza penală privindu-l pe Hodoroja Artiom XXXXX,

cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 06 mai 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

Victor Burduh

13