1ra-1658/2021 — art. 247 alin. 1 CP

1ra-1658/2021 — art. 247 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1658/2021

1-13027045-01-1ra-19072021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 mai 2021, în cauza

penală privindu-l pe

Petrișin Vitalie XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în raionul XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Petrișin Vitalie a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de

art. 247 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele

infracțiunii.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că prin rechizitoriu

Petrișin Vitalie a fost învinuit în faptul, că în perioada de timp cuprinsă de la

09.07.2013 până la 17.07.2013, activând în calitate de administrator al societății

comerciale SRL „Sitaxtrad”, ce desfășoară activitate de întreprinzător în mun. Bălți,

str. XXXXX, cu genul de activitate de bază - traducerea documentelor oficiale, aflând

despre faptul că în aceiași clădire își desfășoară activitatea biroul de traduceri al SRL

„Maxilegno-Plus”, în care activează în calitate de traducător numita Epure E.,

considerând că prin acțiunile ultimei sunt cauzate prejudicii întreprinderii

administrate de către el, a adresat mai multe petiții în adresa Centrului Național

Anticorupție referitor la desfășurarea ilicită a activității de translator prin admiterea

falsificării traducerilor ce urmează a fi autentificate de către notari, la Ministerul

Justiției referitor la încălcarea normelor de obținere a licenței de desfășurare a

activității de translator și întocmirea traducerilor necorespunzătoare a actelor, la

I.S.„Poșta Moldovei” referitor la încălcarea relațiilor patrimoniale de arendă prin

transmiterea lui în subarendă contrar clauzelor contractuale, creând o situație pe care

partea vătămată Epure E. a perceput-o ca o amenințare directă în adresa sa, ce ar atrage

1

după sine, drept consecință, încetarea activității sale profesionale, urmând scopul

obținerii unui profit ilegal suplimentar, a constrâns-o pe cet. Epure E. de a încheia o

tranzacție, obiectul căreia constituia transmiterea ultimului a sumei de bani în valoare

de 3000 euro și încheierea unei tranzacții de împăcare prin care ultimul își asuma

obligația de a nu depune cereri cu conținut analogic în organele de resort, percepută

de partea vătămată ca o amenințare directă cu răspândirea informațiilor care ar cauza

prejudicii activității sale profesionale, prin ce a cauzat daune considerabile drepturilor

și intereselor ocrotite de lege a cet. Epure E., în lipsa elementelor de șantaj.

Continuându-și acțiunile sale criminale, la data de 17.07.2013, în perioada de

timp cuprinsă între orele 16.06-17.40, în mun. Bălți, str. Ștefan cel Mare 60, a primit

banii solicitați, ce nu i se cuvin, fiind reținut în flagrant și eliberându-i părții vătămate

tranzacția de împăcare oformată în formă scrisă.

Astfel, prin rechizitoriu Petrișin Vitalie a fost învinuit că a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 247 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi: ” constrângerea de

a încheia o tranzacție însoțită de amenințări cu răspândirea unor informații care ar

cauza daune considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei, în

lipsa semnelor de șantaj”

Procuratura mun. Bălți, Gagiu Leonid, prin care a solicitat casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Petrișin Vitalie să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 247 alin. (1) Cod penal, iar potrivit art. 60 Cod

penal, procesul penal intentat în privința lui Petrișin Vitalie să fie încetat în legătură

cu expirarea termenului de prescripție de atragere la răspundere penală, cu liberarea

acestuia de răspundere penală.

Acuzarea, în susținerea solicitărilor sale, a notat că:

- prima instanță greșit a pronunțat o sentință de achitare în privința lui Petrișin

Vitalie, dând o apreciere greșită probelor administrate la dosar, or, partea acuzării a

prezentat probe pertinente, admisibile și concludente, care dovedesc vinovăția

acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 247 alin.(1) Cod penal;

- de către instanța de fond au fost încălcate dispozițiile art. 338 Cod procedură

penală;

- din actul de învinuire înaintat lui Petrișin Vitalie nu este explicită expresia

„Amenințare cu răspândirea unor informații, care ar cauza daune considerabile

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei”, fiindcă, despre existența unor

presupuse ilegalități cunoașteau: Efrim Oleg, Ministrul Justiției al Republicii

Moldova; conducerea Centrului Național Anticorupție, Direcția Generală Teritorială

Nord; Filip Pavel, Ministrul Tehnologiei Informației și Comunicației al Republicii

Moldova;

- deși prima instanță a menționat că între Petrișin Vitalie și partea vătămată Epure

Elena persistă relații civile, însă din declarațiile părții vătămate Epure Elena rezultă

că „tranzacția de împăcare dintre Petrișin Vitalie și Epure Elena a fost încheiată la

sediul „Băncii de economii”, fapt probat prin declarațiile martorilor Epure Denis și

Petrișin Aglaia, adică tranzacția de împăcare a fost încheiată în sediul organului de

stat și inculpatul, în acțiunile sale, la încheierea tranzacției de împăcare, nu a folosit

careva metode de acordare a influenței stipulate la art. 247 al.(1) Cod penal.

2

Tranzacția este reglementată de prevederile art. 1331 Cod civil, însă partea vătămată

nu a înaintat nici o cerere de chemare în judecată pentru a declara nulă tranzacția

încheiată cu Petrișin Vitalie în ordinea procedurii civile;

- vinovăția lui Petrișin Vitalie în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

247 alin. (1) Cod penal se dovedește prin probele acumulate și legal administrate în

cadrul urmăririi penale și cercetate în faza judecării cauzei penale în instanța de

judecată, și anume: declarațiile părții vătămate Epure Elena; declarațiile martorului

Epure Denis; ordonanța cu privire la începerea urmăririi penale 17.07.2013; plîngerea

cet. Epure Elena; ordonanță de ridicare din 17.07.2013; procesele-verbale de ridicare

din 17.07.2013, 18.07.2013; tranzacția de împăcare din 17.07.2013; ordonanța

privind pertinența probelor pentru cauza penală din 18.07.3013; ordonanța de ridicare

din 17.07.2013; procesul-verbal de ridicare din 17.07.2013; procesul-verbal de

examinare a obiectului din 18.07.2013; ordonanța privind predarea corpurilor delicte

din 19.07.2013; demersul privind declararea legală a acțiunii de urmărire penală și

anume efectuarea percheziției și încheierea Judecătorului Guțu Andrei din

18.07.2013; ordonanța de recunoaștere și anexarea a corpurilor delicte din

18.07.2013; procesul-verbal de percheziție din 17.07.2013; ordonanța de efectuare a

percheziției din 17.06.2013; procesul-verbal de percheziție din 17.07.2013; procesul-

verbal de examinare a înregistrării video din 28.10.2013; procesul-verbal de

examinare a obiectului din 11.07.2013; ordonanța de recunoaștere și anexare a

corpurilor delicte la cauza penală din 19.07.2013; stenograma; procesul-verbal de

ridicare din 30.10.2013; procesul-verbal de examinare a obiectului din 30.10.2013;

procesul-verbal de examinare a înregistrării video 30.10.2013; ordonanța de

recunoaștere și anexare a corpurilor delicte; procesul-verbal de audiere a părții

vătămate 17.07.2013 și procesul - verbal de audiere suplimentară din 8.07.2013;

procesul-verbal de audiere a martorului Epure Denis; procesul-verbal de confruntare

24.07.2015;

- din declarațiile părții vătămate Epure Elena și a martorului Epure Denis rezultă

că propunerea încheierii tranzacției a venit din partea lui Petrișin Vitalie și a fost

încheiată sub influiența ultimului, prin constrângere și amenințare de a răspândi

informații ce i-ar cauza daune considerabile intereselor sale legitime, voința sa fiind

manifestată nu urmare a propriei hotărâri însă fiind influențată, în rezultatul unei

constrângeri, acțiuni manifestate prin depunerea plângerilor în diferite organe de

resort și întreprinderea tuturor măsurilor în vederea stopării activității desfășurate de

către Epure Elena, amenințarea percepută drept reală care în final putea să se

finalizeze cu sistarea activității sale, suportarea unor pierderi materiale cât și

defaimarea reputației profesionale;

- prima instanță eronat a constatat că încheierea tranzacției nu a fost realizată în

prezența unei constrângeri ci a unui acord bilateral benevol, necondiționat de alți

factori;

- potrivit materialelor cauzei penale și probelor legal administrate s-a confirmat

că încheierea unei tranzacții care comportă condiții ce nu convin victimei Epure

Elena, în partea transmiterii sumei de 3000 euro numitului Petrișin Vitalie pentru ca

cel din urmă să nu depună careva plângeri în organele de resort și să înceteze tot felul

de acțiuni în privința ultimei ce iar cauza careva prejudicii materiale și morale, precum

3

și faptul că cel din urmă se consideră prejudiciat prin activitatea părții vătămate Epure

Elena, iar acțiunile ultimei au un impact negativ asupra activității ultimului în cadrul

biroului de traduceri condus;

- instanța de fond nu a acceptat și a constatat lipsa semnului secundar al laturii

obiective, și anume, amenințarea cu răspândirea unor informații care ar cauza daune

considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei, prin ce a ignorat

plângerea părții vătămate Epure Elena din 17.07.2013 (f.d.10, Vol. I), din conținutul

căreia rezultă că cea din urmă a sesizat organul de urmărire penală despre amenințarea

lui Petrișin Vitalie cu răspândirea informației în privința sa și a întreprinderii în care

activează cea din urmă. Constrângerea însoțită de amenințare cu răspândirea

informației se probează inclusiv prin tranzacția de împăcare din 15.07.2013 oferită

părții vătămate Epure Elena, prin conținutul procesului verbal de reproducere a

înregistrărilor audio din 25.09.2013 și stenogramele anexe la el conform cărora se

atestă că în discuția purtată de către Epure Elena și Maxian Radu la 15.09.2013 rezultă

că Petrișin Vitalie e predispus să înainteze acțiuni pe despăgubire pe un presupus fapt

de cauzare de prejudicii, iar neînaintarea lor poate fi stopată doar prin încheierea

tranzacției, precum și discuția purtată între partea vătămată Epure Elena și Petrișin

Vitalie;

- este inacceptabilă concluzia instanței de fond precum că în raporturile dintre

Epure Elena și Petrișin Vitalie sunt prezente relații civile, și acceptarea revendicării

înaintate de către Petrișin Vitalie în lipsa căruiva dol sau viciu în condițiile în care se

constată prezența faptei prejudiciabile (constrângerea), legătura de cauzalitate și

urmările prejudiciabile inclusiv și semnul secundar al laturii obiective (amenințarea

cu răspândirea informației ce ar cauza daune considerabile intereselor și drepturilor

ocrotite de lege a persoanei);

- instanța de fond, la adoptarea sentinței, eronat a aplicat norma de drept și anume

art. 389 Cod procedură penală, întrucît, în dispozitiv, urma a dispune condamnarea

sau achitarea persoanei și nicidecum că persoana urmează a fi achitată (conform

textului sentinței), ceea ce denotă faptul adoptării unei hotărâri judecătorești

neprevăzută de legea procesual penală;

- prima instanță, la adoptarea sentinței, în dispozitiv, a dispus condamnarea sau

achitarea persoanei și nicidecum că persoana urmează a fi achitată (conform textului

sentinței), ceea ce denotă faptul adoptării unei hotărâri judecătorești neprevăzute de

legea procesual-penală.

respins, ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței atacate.

Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate, a reiterat că în urma evaluării

integrale a probelor cercetate, a ajuns la concluzia, că instanța de fond, judecând cauza

penală, a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar a tuturor

probelor în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, just ajungînd la

concluzia că Petrișin Vitalie necesită a fi achitat în baza art. 247 alin. (1) Cod penal,

din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Cu referire la apelul declarat de către procuror, instanța de apel a notat că poartă

4

un caracter declarativ, și, în mare parte, indică declarațiile părții vătămate, a martorilor

audiați și descrierea probelor acuzării, care, de altfel, nu demonstrează vina

inculpatului în faptele incriminate, totodată apelul nu conține careva argumente

întemeiate, afirmațiile expuse în apel fiind contradictorii circumstanțelor stabilite de

către instanța de fond pe parcursul judecării cauzei.

Cu toate că acuzarea, în sprijinul învinuirii, a invocat două tranzacții de împăcare

între Petrișin Vitalie și Epure Elena, din 15.07.2013 și din 17.07.2013 (f.d.18, 36, Vol.

I), instanța de apel a enunțat că din declarațiile părții vătămate Epure Elena, date în

cadrul ședințelor judiciare, rezultă că a fost impusă să semneze tranzacția de împăcare

cu Petrișin Vitalie și că dacă nu semna avea să-i pună piedici în activitatea ei prin

faptul că depunea plângeri, totodată, din aceleași declarații reiese că ultima voia să-și

deschidă afacerea ei, că acordul a fost etapa finală și contractul a fost semnat doar din

motivul ca să aibă dovadă că este constrânsă la încheierea tranzacției, conținutul n-a

aranjat-o, a semnat contractul cu cele 3000 euro ca s-o lase în pace și să nu mai scrie

cereri, dacă nu avea să încheie acest contract nu știa la ce să se aștepte de la el, nu

avea să aibă posibilitate să activeze în continuare, că a semnat tranzacția ca să aibă

dovezi că Petrișin Vitalie voia tranzacția dată, ultimul nu răspândea informații reale,

dar el le insinua, inventa, ea nu a vrut să încheie acest contract, dar el tot insinua și ea

s-a adresat la poliție, nu are careva pretenții față de inculpatul Petrișin Vitalie. Or,

chiar dacă s-a invocat de către acuzare că inculpatul a constrâns partea vătămată la

încheierea tranzacției de împăcare din 17.07.2013, din conținutul tranzacției încheiate

rezultă cert, că părțile au ajuns la înțelegerea de a soluționa pe cale amiabilă situația

creată între ei, totodată părțile își manifestă acordul de voință liber neviciat la

încheierea tranzacției prin semnarea acestea.

Faptul că anterior și la momentul încheierii tranzacției între părți deja erau

adresate din partea lui Petrișin Vitalie numeroase plângeri la diferite organe, printre

care Centrul Național Anticorupție, Ministerul Justiției, ÎS „Poșta Moldovei”, cu

siolicitarea luării măsurilor cu Epure Elena, precum și adresarea părții vătămate, până

la încheierea tranzacției din 17.07.2013 organului de poliție, solicitând prin cererea

depusă la 17.07.2013 atragerea la răspundere penală a lui Petrișin Vitalie, care o

constrânge la încheierea tranzacției, prin amenințarea cu răspândirea informațiilor

despre ea și firmei sale și cere 3000 euro, a ridicat semne de întrebare instanței de apel

cu privire la invocarea constrângerii părții vătămate la încheierea tranzacției numite,

mai ales că partea vătămată a avut opțiunea de a nu încheia această tranzacție, pe care

totuși a semnat-o. Anume că rezultă din declarațiile părții vătămate că s-a adresat la

poliție anterior încheierii tranzacției, ca să aibă dovada că este impusă să încheie

tranzacția de împăcare, cu toate că ultima avea opțiunea să refuze încheierea

tranzacției.

Totodată, instanța de apel a menționat că din stenogramele la procesele-verbale

de reproducere a înregistrărilor audio dintre partea vătămată Epure Elena și Maxian

Radu din 15.07.2013, 16.07.2013 se constată, că din discuțiile înregistrate, care de

altfel sunt purtate până la pornirea urmăririi penale pe caz, Epure Elena a inițiat și a

dorit încheierea tranzacției vizate, a solicitat și dispunerea achitării banilor în rate,

cunoscând despre depunerea plângerilor din partea lui Petrișin Vitalie, pe când

Petrișin Vitalie nu amenință cu răspândirea informațiilor, anume că comunică despre

5

prezența plângerilor adresate, despre care, de altfel, Epure Elena cunoaște și întreabă

care sunt garanțiile că Petrișin Vitalie va opri plângerile.

În aspectul dat, instanța de apel a stabilit că nu s-a constatat că Petrișin Vitalie a

impus în careva mod pe Epure Elena la încheierea tranzacției, actele întreprinse de

Petrișin Vitalie privind luarea măsurilor cu Elena Epure fiind întreprinse cu mult timp

până la încheierea tranzacției și erau orientate spre restabilirea drepturilor sale, și nu

la încheierea tranzacției de împăcare în cauză, discuțiile fiind initiate anume de Epure

Elena, fapt ce se demonstrează și din discuțiile înregistrate atât între Epure Elena cu

Maxian Radu, cât și între Epure Elena și Petrișin Vitalie, ultimul indicând, că Epure

Elena să analizeze situația, da sau nu.

În sensul dat, Epure Elena a urmărit ca Petrișin Vitalie să retragă plângerile

adresate anterior și să nu adreseze alte plângeri, totodată a ales să meargă la poliție și

ca rezultat au fost derulate acțiunile procesuale efectuate pe caz, dar din care nu se

denotă că Petrișin Vitalie a realizat latura obiectivă a infracțiunii incriminate, precum

și vinovăția ultimului sub formă de intenție directă la comiterea infracțiunii

incriminate.

Instanța de apel a reiterat că despre plângerile adresate de Petrișin Vitalie în

adresa diferitor organe se cunoștea anterior adresării lui Epure Elena, cunoscând

inclusiv martorii pe caz, astfel că invocarea răspândirii informațiilor care ar cauza

daune considerabile drepturilor și intereselor părții vătămate, fără a fi specificate de

altfel căror anume, este afirmativă și nu s-a confirmat. Din declarațiile martorilor

audiați Maxiam Radu, Epure Denis, Bețișor Ecaterina, Petrișin Aglaia se constată, că

despre adresarea plângerilor la diferite organe de către Petrișin Vitalie cu privire la

luarea măsurilor referitor la activitatea lui Epure Elena cunoașteau toți, inclusiv partea

vătămată.

Plângerile expediate de Petrișin Vitalie privind luarea măsurilor în privința lui

Epure Elena au fost anexate la materialele cauzei și au fost cercetate în cadrul

ședințelor judiciare, aceste plângeri fiind înaintate: la Centrul Național Anticorupție

la data de 15.06.2013 privind depistarea a patru acte contrafăcute și false realizate de

către Epure Elena, la Ministerul Justiției la data de 13.06.2013 referitor la examinarea

încălcărilor admise de Epure Elena privind falsificarea a 4 traduceri, cu aplicarea

măsurilor legale, în adresa ÎS „Poșta Moldovei” referitor la încheierea contractului de

locațiune, astfel că despre plângerile adresate de inculpat diferitor organe era cunoscut

și de fapt prin înaintarea acestor plângeri Petrișin Vitalie a solicitat luarea măsurilor

referitor la fapte ce vizau activitatea Biroului de Traduceri SRL „SINTAXTRAD”.

În viziunea instanței de apel, acționarea din partea lui Petrișin Vitalie cu

plângerile vizate nici de cum nu poate fi considerată ca amenințare cu răspândirea

unor informații care ar cauza daune considerabile intereselor lui Epure Elena, și

respectiv, nu poate fi considerat că Epure Elena a fost constrânsă la încheierea

tranzacției din 17.07.2013 prin modalitatea de amenințare cu răspândirea unor

informații despre Epure Elena, mai ales că chestiunea referitor la încheierea

tranzacției a apărut după adresarea plângerilor din partea lui Petrișin Vitalie, după

cum rezultă din declarațiile atât a inculpatului, cât și a părții vătămate, care a declarat

clar, că referitor la tranzacția de împăcare s-a discutat după depunerea plângerilor de

către Petrișin Vitalie, precum și confirmate prin declarațiile martorilor audiați, prin

6

stenogramele înregistrărilor audio.

Mai mult, instanța de apel a notat că anume din partea lui Petrișin Vitalie au fost

întocmite cereri în adresa Ministrului Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al

RM, ÎS „Poșta Moldovei”, Centrului Național Anticorupție, Ministerului Justiției RM

de revocare a plângerilor adresate anterior, cu indicarea că cu Epure Elena s-a ajuns

la soluționarea amiabilă a problemelor existente despre care s-a comunicat anterior,

realizându-se împăcarea și atenuarea situației existente, fiindu-i restabilită imaginea

și interesele legale, cu informarea că nu are pretenții de orice gen față de Epure Elena

și nu dorește declanșarea unei proceduri și emiterea a careva acte ca rezultat al

plângerii anterioare (f.d.46-51, Vol. I).

Nu e clar din învinuirea înaintată, în opinia instanței de apel, nici care e

prejudiciul considerabil invocat de acuzare, în aspectul dat nefiind specificate care

drepturi și interese au fost prejudiciate și gradul lezării.

Cu referire la invocarea de către apărarea inculpatului privind nulitatea și

inadmisibilitatea probelor și încălcarea drepturilor inculpatului, instanța de apel a

menționat, că pe caz nu au fost contestate legalitatea la careva acte și acțiuni

procesuale îndeplinite de organul de urmărire penală în modul și termenul stabilit de

lege, or, la finisarea urmăririi penale și luarea de cunoștință cu materialele cauzei, nu

au fost înaintate obiecții asupra actelor menționate. După cum rezultă din actele

cauzei, anume că audierea lui Petrișin Vitalie a avut loc în limba pe care o posedă

acesta, actele procesuale importante ce țin de aducerea bănuirii și învinuirii, a

rechizitoriului au fost întocmite în limba pe care Petrișin Vitalie o cunoaște.

ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, prin

care, invocîndu-se temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod

de procedură penală, se solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei

penale, din următoarele considerente:

- atât în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești în

instanțele de fond, a fost dovedită vinovăția lui Petrișin Vitalie în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 247 alin. (1) Cod penal, și anume prin: declarațiile părții

vătămate Elena Epure din cadrul urmăririi penale și instanța de fond; declarațiile

martorului Denis Epure, plângerea depusă de Epure Elena din 17.07.2013 (f.d. 10,

Vol. I), procesele-verbale de ridicare din 17-18.07.2013 a tranzacțiilor de împăcare

din 15.07.2013, 17.07.2013 (f.d. 16-17, Vol. I), tranzacția de împăcare din 15.07.2013

între Petrișin Vitalie și Epure Elena (f.d. 18, Vol. I), certificatul de înregistrarea SRE

”Maxilegno-Plus” (f.d. 19, Vol. I), adeverința nr.AA 356337 privind fabricarea

ștampilei pentru Epure Elena traducător (f.d.20, Vol. I), autorizația MJ RM nr.30l din

28.07.2011 eliberată lui Epure Elena, precum că este autorizat în calitate de traducător

pentru limba franceză, engleză (f.d.21, Vol. I), autorizația MJ RM nr.332 din

31.01.2012 eliberată lui Epure Elena, precum că este autorizat în calitate de traducător

pentru limba rusă (f.d.22, Vol. I), tranzacția de împăcare din 17.07.2013 între Petrișin

Vitalie și Epure Elena (f.d.36, Vol. I), plângerile depuse de Petrișin Vitalie adresate

Ministrului Tehnologiilor Informației și Comunicațiilor al RM, ÎS „Poșta Moldovei”,

CNA DGTN, Ministrului Justiției RM (f.d.37-45, Vol. I), cererile depuse de Petrișin

Vitalie adresate Ministrului Tehnologiilor Informației și Comunicațiilor al RM, ÎS

7

„Poșta Moldovei”, CNA DGTN, Ministrului Justiției RM (f.d.46-51, Vol.I), procesul-

verbal privind marcarea bancnotelor din 17.07.2013 (f.d.56-58, Vol. I), procesul-

verbal privind controlul transmiterii banilor din 17.07.2013 și ordonanța privind

legalitatea măsurii speciale de investigații (f.d.59, 60, Vol. I), ordonanța privind

pertinența probelor pentru cauza penală din 18.07.2013, procesul-verbal de ridicare

din 17.07.2013 a banilor de la Radu Maxian (f.d.63-64, Vol. I), procesul-verbal de

examinare a obiectului din 18.07.2013 (f.d.65, Vol. I), ordonanța de recunoaștere și

de anexare a copurilor delicte la cauza penala (f.d.66, Vol. I), cererea depusă de Epure

Elena către OUP din 18.07.2013 privind returnarea banilor (f.d.68, Vol. I), procesul-

verbal de percheziție din 17.07.2013 (f.d.96, 97-98, Vol. I), contractul de locațiune

din 18.04.2012 (f.d.99-113, Vol. I), încheierea Judecătoriei Bălți din 18.07.2013

privind declararea legală efectuarea percheziției corporale (f.d. 116, Vol. I), procesul-

verbal de examinare a plîngerilor din 18.07.2013 (f.d. 117,118, Vol. I), procesul-

verbal de percheziție din 17.07.2013 a mijlocului de transport model Skoda și a

oficiului (f.d. 121-122, 126, 131-132, Vol. I), plângerea depusă de Petrișin Vitalie

către Procuratura Anticorupție (f.d. 123-124, Vol. I), procesul-verbal de examinare a

obiectului din 19.07.2013 (f.d. 125, 126, Vol. I), procesul-verbal de examinare a

înregistrărilor video din 28.10.2013 (fd.140-142, Vol. I), procesul-verbal de

examinare a obiectului din 28.10.2013 (f.d. 143, Vol. I), procesul-verbal de vizionare

a înregistrărilor de pe suport electronic din 02.10.2013 (f.d. 158, Vol. I), procesele-

verbale de examinare a obiectelor din 02-03.10.2013 (f.d. 159, 161, Vol. I), ordonanța

de ridicare din 25.09.2013 (f.d. 163, Vol. I), procesul-verbal de examinare a obiectului

din 25.09.2013 (f.d. 165, Vol. I), procesul-verbal de reproducere a înregistrării audio

din 25.09.2013 (f.d. 167, Vol. I), stenograma la procesul-verbal de reproducere a

înregistrărilor audio de pe compact disc din 15.07.2013 (f.d. 168-169, Vol. I),

stenograma la procesul-verbal de reproducere a înregistrării audio de pe compact disc

din 16.07.2013 (f.d. 170, Vol. I), scrisoarea nr.01/p-l83/13 din 11.07.201.3 vice-

ministrului MTIC RM Parfentiev D. adresată către SRL „Sintaxtrad” (f.d.4, Vol. II),

scrisoarea nr.04/8091 din 02.09.2013 Vice-ministrului MJ RM Sîrbu S. adresată IP

Bălți (f.d. 6, Vol. II), procesul-verbal de ridicare și examinare a obiectului din

30.10.2013 (f.d.22-23, Vol. II), procesul verbal de examinare a înregistrării video din

30.10.2013 (f.d.24, 25, Vol. II), procesul-verbal de corectare a erorilor materiale din

29.10.2013 (f.d.26, Vol. II), procesul-verbal de confruntare din 24.07.2013 între

bănuitul Petrișin Vitalie și partea vătămată Epure Elena (f.d.58-60, Vol. II), procesul-

verbal de confruntare din 25.07.2013 între bănuitul Petrișin Vitalie și martorul Epure

Denis (f.d.61-62, Vol. II), declarațiile martorului Petrișin Aglaia (f.d. 133-136, Vol.

III), declarațiile martorului Bețișor Ecaterina (f.d. 161-165, Vol. III);

- opinia instanțelor de fond, precum că tranzacția de împăcare din 17.07.2013 a

fost soluționată și încheiată pe cale amiabilă și la „propunerea insistentă,, a părții

vătămate, și precum că, nu se constată careva acțiuni de constrângere din partea

inculpatului la încheierea tranzacției de împăcare, este alogică și contrară bazei

probante prezentate de partea acuzării. Or, din declarațiile părții vătămate Epure Elena

și a martorului Epure Denis rezultă că propunerea încheierii tranzacției a venit din

partea lui Petrișin Vitalie și a fost încheiată sub influiența ultimului, prin constrîngere

și amenințare de a răspîndi informații ce iar cauza daune considerabile intereselor sale

8

legitime;

- potrivit materialelor cauzei penale, se atestă că Epure Elena a intrat în raporturi

contractuale cu Petrișin Vitalie rezultat al unei constrângeri, fiind condiționată de

comportamentul ilicit al ultimului, și anume, dorința ultimului de a sesiza diferite

organe de resort iar pentru încetarea acțiunilor sale obținerea unui profit ilicit (ca fiind

rezultatul prejudicierii sale conform textului tranzacției de împăcare din 17.07.2013),

acțiuni ilegale cărora prin intermediul tranzacției de împăcare dorea să le acorde o

formă legală;

- deși instanțele de fond nu au acceptat și au constatat lipsa semnului secundar

al laturii obiective, și anume, amenințarea cu răspândirea unor informații care ar cauza

daune considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei, contravine

plângerii părții vătămate Epure Elena din 17.07.2013 (f.d.10, Vol. I) din conținutul

căreia rezultă, că cea din urmă a sesizat organul de urmărire penală despre

amenințarea lui Petrișin Vitalie cu răspândirea informației în privința sa și a

întreprinderii în care activează cea din urmă. O altă probă ce demonstrează că

constrângerea este însoțită de amenințare cu răspândirea informației este proiectul

tranzacția de împăcare din 15.07.2013 oferit părții vătămate Epure Elena din

conținutul căreia reiese, că odată cu acceptarea încheierii ei Vitalie Petrișin se obligă

să nu se adreseze cu cereri și plângeri împotriva cet. Epure Elena privind restabilirea

drepturilor, intereselor și prejudiciilor cauzate, să renunța la toate plângerile deja

depuse împotriva părții vătămate Elena Epure și să depună în acest sens cereri de

renunțare, iar toate aceste în condițiile achitării de către Epure Elena a sumei de

3000 euro, sub pretext de restabilire a drepturilor și intereselor cauzale lui Petrișin

Vitalie;

- declarațiile martorilor apărării Bețișor Ecaterina, Petrișin Emilia, urmează a fi

apreciate critic, or, potrivit lor nu se atestă careva date obiective despre existența sau

inexistența infracțiunii cercetate, nu atestă careva circumstanțe sau împrejurări ale

comiterii ei, ci din contra, într-un mod vădit duc în eroare instanța, sustrăgînd atenția

de la obiectul fundamental al cercetării judecătorești și punând accentul pe propria

persoană a inculpatului Petrisin Vitalie, activitatea ultimului desfășurată în cadrul

societății și nici un moment asupra raporturilor pretins ilegale a lui Petrișin Vitalie cu

Epure Elena;

- este inacceptabilă concluzia instanței de apel, precum că între Epure Elena și

Petrișin Vitalie sunt prezente relații civile și acceptarea revendicării înaintate de către

Petrișin Vitalie în lipsa căruiva dol sau viciu în condițiile în care se constată prezența

faptei prejudiciabile (constrângerea), legătura de cauzalitate și urmările prejudiciabile

inclusiv și semnul secundar al laturii obiective (amenințarea cu răspândirea

informației ce ar cauza daune considerabile intereselor și drepturilor ocrotite de lege

a persoanei).

pct. 11) Cod de procedură penală, au depus referință avocații Berliba Viorel și

Ungureanu Ivan în numele lui Petrișin Vitalie, care pledează pentru inadmisibilitatea

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că soluția instanței de apel, este

întemeiată și legală, iar recursul ordinar declarat de către procuror reprezintă o

repetare textuală a apelului declarat de către acuzare, asupra căruia instanța de apel s-

9

a expus detaliat și argumentat.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În expunerea motivelor ce au stat la baza admiterii recursului ordinar declarat de

către procuror, Colegiul penal lărgit pornește de la prevederile art. 435 alin. (1) pct.

2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecând recursul, instanța este în

drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate, cu dispunerea rejudecării

cauzei, având în vedere că esența erorilor judiciare admise nu poate fi înlăturată de

către instanța de recurs la această etapă a procedurii.

Or, rațiunea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere recursul

ordinar, rezidă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la etapele

precedente de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl

declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat

împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Prin alte cuvinte, instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței

de apel și să dispună casarea integrală a acesteia, atunci când se constată admiterea

unor erori de drept, care au dus, în consecință, la afectarea echității procedurii

desfășurate în privința persoanei deferite judecății.

În virtutea efectului devolutiv al apelului, prevederile art. 414 din Codul de

procedură penală, obligă instanța de control judiciar ca, în afară de temeiurile invocate

și cererile formulate de apelanți, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de

drept, iar în temeiul celor prescrise de art. 417 alin. (1) pct. 8) din același Cod, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă fondul apelului și temeiurile, care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea acestuia, precum și motivele adoptării unei atare

soluții.

Așadar, potrivit recursului declarat, procurorul își întemeiază dezacordul cu

decizia contestată pe temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6),

12) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci

când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 12) faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În esență, Colegiul penal lărgit reiterează că din conținutul recursului declarat de

către acuzatorul de stat, se atestă dezacordul acestuia cu decizia instanței de apel prin

care a fost menținută sentința primei instanțe, soluție potrivit căreia inculpatul Petrișin

Vitalie a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

247 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele

infracțiunii.

10

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate în recurs

și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal constată că criticile aduse de

către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, instanța de recurs menționează că conform art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Respectiv, la judecarea apelului, instanța este în drept să

cerceteze suplimentar probele administrate de prima instanță (care pot fi, de altfel,

apreciate diferit față de felul cum au fost evaluate de prima instanță), pentru elucidarea

adevărului și pentru formularea unei concluzii temeinice vis-a-vis de acuzația

imputată inculpatului prin actul de învinuire și cel de sesizare a instanței.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau

administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

Analizând motivele aduse de către partea acuzării atât în cererea de apel, dar și

în cererea de recurs ordinar, Colegiul penal lărgit subliniază că în cazul în care instanța

de apel nu a fost de acord cu aprecierea probelor prezentate de către procuror în sensul

condamnării inculpatului, atunci aceasta urma să dezvăluie soluția adoptată și să își

expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii, fapt

ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a

circumstanțelor cauzei penale, lăsând fără justă apreciere probatoriul administrat pe

cauză.

În acest context, Colegiul penal lărgit evidențiază că instanța de apel, menținând

sentința de achitare a primei instanțe, nu a efectuat o investigație eficientă în vederea

clarificării tuturor împrejurărilor care au condiționat adoptarea sentinței de achitare a

primei instanțe, or instanța de apel, în fundamentarea concluziilor sale, pripit a statuat

că ”Chiar dacă s-a invocat de către acuzare că inculpatul a constrâns partea

vătămată la încheierea tranzacției de împăcare din 17.07.2013, din conținutul

tranzacției încheiate rezultă cert, că părțile au ajuns la înțelegerea de a soluționa pe

cale amiabilă situația creată între ei, totodată părțile își manifestă acordul de voință

liber neviciat la încheierea tranzacției prin semnarea acesteia.

Faptul că anterior și la momentul încheierii tranzacției între părți deja erau

adresate din partea lui Petrișin Vitalie numeroase plângeri la diferite organe, printre

care Centrul Național Anticorupție, Ministerul Justiției, ÎS „Poșta Moldovei”, cu

11

solicitarea luării măsurilor cu Epure Elena, precum și adresarea părții vătămate,

până la încheierea tranzacției din 17.07.2013 organului de poliție, solicitând prin

cererea depusă la 17.07.2013 atragerea la răspundere penală a lui Petrișin Vitalie,

care o constrânge la încheierea tranzacției, prin amenințarea cu răspândirea

informațiilor despre ea și firma sa și cere 3000 euro, ridică semne de întrebare cu

privire la invocarea constrângerii părții vătămate la încheierea tranzacției numite,

mai ales că partea vătămată a avut opțiunea de a nu încheia această tranzacție, pe

care totuși a semnat-o.

Anume că rezultă din declarațiile părții vătămate că s-a adresat la poliție

anterior încheierii tranzacției, ca să aibă dovada că este impusă să încheie tranzacția

de împăcare, cu toate că ultima avea opțiunea să refuze încheierea tranzacției.

(f.d.163, Vol. IV)”.

Din cele reliefate, se constată că instanța de apel a apreciat unilateral materialele

cauzei, neîntemeiat dând prioritate declarațiilor inculpatului Petrișin Vitalie și

ignorându-le pe ale părții vătămate – Epure Elena, or, ultima, fiind interogată la

diferite etape ale procesului penal, a indicat constant că ”propunerea încheierii

tranzacției a venit din partea lui Petrișin Vitalie și a fost încheiată sub influența

ultimului, prin constrângere și amenințare de a răspîndi informații ce iar cauza daune

considerabile intereselor sale legitime” (f.d. 119-124, Vol. IV). Veridicitatea acestor

declarații se confirmă, inclusiv, prin declarațiile martorului Epure Denis (f.d.67-69,

Vol. III) care a menționat că ”încheierea tranzacției de împăcare presupunea

transmiterea sumei de 3000 euro cet. Petrișin Vtalie de către Epure Elena, ca urmare,

Petrișin Vitalie se obliga să nu mai scrie plângeri împotriva cet. Epure Elena către

diverse instituții de stat și să renunțe la plângerile scrise anterior, prin ce ultimei i-

au fost cauzate daune considerabile”.

Întru confirmarea caracterului autentic al declarațiilor părții vătămate Epure

Elena se poziționează și stenograma la procesul-verbal de reproducere a înscrisurilor

audio de pe compact disc pe data de 16.07.2013 (f.d.170, Vol. I) din care se conturează

amenințarea de către inculpatul Petrișin Vitalie cu răspândirea informațiilor care ar

cauza daune considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale părții

vătămate, și anume, primul indică ”dar poate să se creeze situația mai rea, decât este,

dacă eu merg mai departe, continuă toate treburile acestea și ele nu se termină. Sau

le las și scriu cereri, asta e simplu”.

Pentru a elucida aceste aspecte, Colegiul penal lărgit învederează că factorul

primordial al încheierii unei tranzacții este acordul de voință al părților. Principiul

libertății de voință în materie contractuală presupune libertatea de a încheia contracte,

în sensul libertății condiționate de viața socială și de normele legale. Libertatea

contractuală se exprimă, din punctul de vedere al formei, în regula consensualității

convențiilor, conform căreia, pentru validitatea unei convenții, este suficient acordul

de voință al părților, numai dacă ar fi vorba despre contracte reale sau solemne, iar

executarea obligațiilor se face așa cum ele au fost asumate (pacta sunt suveranda).

Voința manifestată de către partea contractantă trebuie să nu fie determinată de un

viciu de consimțământ. Exprimarea voinței trebuie să fie urmare a propriei hotărâri,

fără a fi în vreun fel influențată, fără a fi rezultatul unei constrângeri. Numai astfel,

12

voința încorporată în tranzacții este cu adevărat un proces psihic propriu, o capacitate

a părții contractante de a-și propune scopuri și de a le contracta.

Din redarea acestor considerente raportate la materialele cauzei, se desprinde

faptul că Epure Elena a intrat în raporturi contractuale cu Petrișin Vitalie în rezultatul

unei constrângeri din partea ultimului, fiind condiționată de comportamentul ilicit al

acestuia, manifestat prin amenințarea cu sesizarea unor organe de resort, iar pentru

încetarea acestor acțiuni, solicita încheierea unei tranzacții de împăcare cu obținerea

unui profit ilicit în sumă de 3000 euro, potrivit textului tranzacției de împăcare din

17 iulie 2013 (f.d. 36, Vol. I). Așadar, se atestă că inculpatul Petrișin Vitalie acțiunilor

sale ilegale dorea să le acorde o formă legală prin încheierea tranzacției de împăcare,

în urma căreia Epure Elena i-a transmis lui Petrișin Vitalie suma de 3000 euro, or,

refuzul de a încheia această tranzacție a fost percepută de către partea vătămată ca o

amenințare directă cu răspândirea informațiilor care ar cauza prejudicii activității sale

profesionale, prin ce i s-a cauzat daune considerabile drepturilor și intereselor ocrotite

de lege a părții vătămate Epure Elena, în lipsa elementelor de șantaj.

Mai mult, faptul că constrângerea a fost însoțită de amenințare cu răspândirea

informației se probează prin însăși tranzacția de împăcare din 17.07.2013 (f.d. 36,

Vol. I), unde, la pct. 7 al acesteia se menționează că ”Petrișin Vitalie se obligă să

renunțe la toate plîngerile depuse pînă la data semnării contractului în organele și

instituțiile de stat”. Astfel, se rezumă că odată cu acceptarea încheierii tranzacției de

împăcare, Petrișin Vitalie se obligă să nu se adreseze cu cereri și plângeri împotriva

cet. Epure Elena privind restabilirea drepturilor, intereselor și prejudiciilor cauzate,

să renunțe la toate plângerile deja depuse împotriva părții vătămate și să depună în

acest sens cereri de renunțare, circumstanțe survenite în urma achitării de către Epure

Elena a sumei de 3000 euro, sub pretext de restabilire a drepturilor și intereselor

cauzate lui Petrișin Vitalie.

În aserțiunea dată, Colegiul penal lărgit concluzionează că instanțele de fond

eronat au constatat lipsa elementului secundar al laturii obiective manifestate prin

amenințarea cu răspândirea unor informații care ar cauza daune considerabile

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanei, or, înseși partea vătămată,

Epure Elena, în plângerea declarată la 17 iulie 2013 (f.d.10, Vol. I) a menționat că

scopul sesizării organului de urmărire penală a constituit amenințarea lui Petrișin

Vitalie de a răspândi informații în privința sa și a întreprinderii în care activează.

Relevant, în acest sens, Colegiul penal lărgit notează că amenințarea cu

răspândirea unor informații care ar cauza daune considerabile drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanei, presupune că victimei i se provoacă

sentimentul de teamă că vor fi date publicității informațiile - veridice sau false – care

ar duce atingerii cinstei, demnității sau reputației, altor drepturi sau interese ocrotite

de lege ale victimei. Astfel, la caz, se constată că plîngerile depuse de către Petrișin

Vitalie în adresa instituțiilor de stat, au fost percepute de către Epure Elena drept o

modalitate de a prejudicia activitatea sa profesională.

Într-o altă ordine de idei, Colegiul penal lărgit constată și faptul, că deși instanța

de apel a descris în decizie următoarele probe: declarațiile inculpatului Petrișin

Vitalie; declarațiile părții vătămate Elena Epure; declarațiile martorilor Denis Epure,

Maxian Radu; plângerea depusă de Epure Elena din 17.07.2013; procesele-verbale de

13

ridicare din 17-18.07.2013 a tranzacțiilor de împăcare din 15.07.2013, 17.07.2013;

tranzacția de împăcare din 15.07.2013 între Petrișin Vitalie și Epure Elena; certificatul

de înregistrarea SRE ”Maxilegno-Plus”; adeverința nr. AA 356337 privind fabricarea

ștampilei pentru Epure Elena traducător; autorizația MJ RM nr.30l din 28.07.2011

eliberată cet. Epure Elena, precum că este autorizat în calitate de traducător pentru

limba franceză, engleză; autorizația MJ RM nr.332 din 31.01.2012 eliberată lui Epure

Elena, precum că este autorizat în calitate de traducător pentru limba rusă; tranzacția

de împăcare din 17.07.2013 între Petrișin Vitalie și Epure Elena; plângerile depuse de

Petrișin Vitalie adresate Ministrului Tehnologiilor Informației și Comunicațiilor al

RM, ÎS „Poșta Moldovei”, CNA DGTN, Ministrului Justiției RM; cererile depuse de

Petrișin Vitalie adresate Ministrului Tehnologiilor Informației și Comunicațiilor al

RM, ÎS „Poșta Moldovei”, CNA DGTN, Ministrului Justiției RM; procesul-verbal

privind marcarea bancnotelor din 17.07.2013; procesul-verbal privind controlul

transmiterii banilor din 17.07.2013 și ordonanța privind legalitatea măsurii speciale

de investigații; ordonanța privind pertinența probelor pentru cauza penală din

18.07.2013; procesul-verbal de ridicare din 17.07.2013 a banilor de la Radu Maxian;

procesul-verbal de examinare a obiectului din 18.07.2013; ordonanța de recunoaștere

și de anexare a corpurilor delicte la cauza penala; cererea depusă de Epure Elena către

OUP din 18.07.2013 privind returnarea banilor; procesul-verbal de percheziție din

17.07.2013; contractul de locațiune din 18.04.2012; încheierea Judecătoriei Bălți din

18.07.2013 privind declararea ca legală efectuarea percheziției corporale; procesul-

verbal de examinare a plîngerilor din 18.07.2013; procesul-verbal de percheziție din

17.07.2013 a mijlocului de transport model Skoda și a oficiului; plângerea depusă de

Petrișin Vitalie către Procuratura Anticorupție; procesul-verbal de examinare a

obiectului din 19.07.2013; procesul-verbal de examinare a înregistrărilor video din

28.10.2013; procesul-verbal de examinare a obiectului din 28.10.2013; procesul-

verbal de vizionare a înregistrărilor de pe suport electronic din 02.10.2013; procesele-

verbale de examinare a obiectelor din 02-03.10.2013; ordonanța de ridicare din

25.09.2013; procesul-verbal de examinare a obiectului din 25.09.2013; procesul-

verbal de reproducere a înregistrării audio din 25.09.2013; stenograma la procesul-

verbal de reproducere a înregistrărilor audio de pe compact disc din 15.07.2013;

stenograma la procesul-verbal de reproducere a înregistrării audio de pe compact disc

din 16.07.2013; scrisoarea nr.01/p-l83/13 din 11.07.2013 vice-ministrului MTIC RM

Parfentiev D. adresată către SRL „Sintaxtrad”; scrisoarea nr.04/8091 din 02.09.2013

Vice-ministrului MJ RM Sîrbu S. adresată IP Bălți; procesul-verbal de ridicare și

examinare a obiectului din 30.10.2013; procesul verbal de examinare a înregistrării

video din 30.10.2013; procesul-verbal de corectare a erorilor materiale din

29.10.2013; procesul-verbal de confruntare din 24.07.2013 între bănuitul Petrișin

Vitalie și partea vătămată Epure Elena; procesul-verbal de confruntare din 25.07.2013

între bănuitul Petrișin Vitalie și martorul Epure Denis; declarațiile martorului Petrișin

Aglaia; declarațiile martorului Bețișor Ecaterina, totuși soluția adoptată de către

instanța de apel nu rezultă din aprecierea acestor probe separat și în coroborare cu

celelalte probe aduse în sprijinul învinuirii în conformitate cu prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a

circumstanțelor cauzei penale. Or, omisiunea instanței de apel de a face o analiză a

14

probatoriului administrat și de a se expune argumentat asupra fiecărei probe în parte,

este cu certitudine o lacună care nu poate fi corectată de către instanța de recurs la

această etapă a procedurilor, urmând a fi înlăturată de instanța de apel, prin

rejudecarea cauzei.

Potrivit rigorilor impuse de prevederile art. art. 414, 417 Cod de procedură

penală, în partea descriptivă a deciziei instanța de apel urma să desfășoare analiza

probelor pe care s-a bazat la adoptarea deciziei, cu indicarea motivelor care au stat la

baza pronunțării unei asemenea soluții și din care considerente ele urmează a fi

reapreciate, admise ori respinse ca probe.

Colegiul penal lărgit, reținând prevederile art. art. 100 alin. (4), 101 alin. (1) -

(4) Cod de procedură penală, remarcă că verificarea probelor este o activitate a

instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de

fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza

probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe, verificarea sursei de proveniență

a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor probatorii

prevăzute de Cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au

fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor procesuale prevăzute

de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză logică a conținutului probei, a

coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu numai de a enumera probele, dar și de

a expune esența acestor și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt

admise, iar altele respinse.

Astfel, instanța de recurs menționează că aprecierea probelor este unul din cele

mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă

efectuat de către organele de urmărire penală, de instanțele judecătorești, cât și de

părțile din proces, se finalizează prin soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și după

veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o corespundere

a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care aceasta o probează.

Toate probele în ansamblu sunt apreciate din punct de vedere al coroborării lor, cu

respectarea art. 101 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționează că cercetarea judecătorească

este un proces de stabilire a adevărului și constă în analiza complexă și multilaterală

a probelor de către instanțe pentru a demonstra existența sau inexistența faptei

reprobabile și dacă eventuala persoană inculpată a comis sau nu fapta infracțională

care i se impută.

Instanțelor de judecată le revine sarcina de a aprecia probele în baza legii.

Exigențele dreptului la un proces echitabil impun ca aprecierea probelor să nu fie

arbitrară sau nerezonabilă în mod evident. În caz contrar, se încalcă articolul 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea De Tommaso v. Italia [MC],

23 februarie 2017, § 170, și Hodžić v. Croația, 4 aprilie 2019, § 58; Makeyan și alții

v. Armenia, 5 decembrie 2019, § 47).

15

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că libera apreciere a

probelor exclude posibilitatea conferirii unei puteri probante dinainte stabilite unei

probe. Aprecierea fiecărei probe se face de instanța de judecată ca urmare a examinării

conjugate a tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Libera

apreciere a probelor nu presupune arbitrariu, ci libertatea de a aprecia probele în mod

rezonabil și imparțial, iar rezultatele aprecierii probelor sunt prezentate de către

instanța de judecată în acte procedurale, care trebuie să fie motivate în mod obiectiv

și sub toate aspectele potrivit legii. Motivarea constă în faptul că la admiterea unor

probe și la respingerea altora judecătorul este obligat să prezinte argumentele unei

asemenea soluții (a se vedea HCC nr. 18 din 22 mai 2017, § 68 și § 70).

Așadar, potrivit art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează

să fie apreciată din punctul de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punctul de vedere al coroborării

lor. Respectarea acestor criterii permite instanțelor de judecată să tragă concluzii

privind existența sau inexistența faptelor și implicit constatarea vinovăției sau a

nevinovăției făptuitorului. Aprecierea probelor contrar criteriilor enunțate de lege ar

putea crea o aparență falsă asupra unor fapte care trebuie dovedite și, totodată, ar putea

conduce instanța la concluzii eronate asupra realității. În ipoteza în care instanța de

fond și/sau instanța de apel ar comite erori care denaturează realitatea, numite în lege

„erori grave de fapt”, corectarea lor, așa cum este stabilit în articolul 427 alin. (1) pct.

6) din Codul de procedură penală, îi revine instanței de recurs.

Eroarea gravă de fapt vizează stabilirea eronată a faptelor și constă în

confirmarea eronată a existenței sau inexistenței lor. În esență, stabilirea faptelor

urmărește aflarea adevărului. Aceasta este posibil ca urmare a aprecierii probelor din

perspectiva veridicității lor. Prin urmare, stabilirea faptelor se află într-o legătură

indisolubilă cu aprecierea probelor.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit, analizând partea descriptivă a deciziei instanței

de apel (f.d. 135-183, Vol. IV) atestă că instanța de apel, contrar cerințelor art. 414

alin. (5) Cod de procedură penală nu s-a pronunțat, inclusiv, asupra motivului invocat

în apelul declarat de către procuror (f.d. 213, Vol. III), descris și în pct. 2. al prezentei

decizii, prin ce a ignorat examinarea unei chestiuni esențiale supuse atenției sale, și

anume ”prima instanță, la adoptarea sentinței, în dispozitiv, dispune condamnarea

sau achitarea persoanei și nicidecum că persoana urmează a fi achitată (conform

textului sentinței), ceea ce denotă faptul adoptării unei hotărâri judecătorești

neprevăzute de legea procesual-penală”.

Din considerentele expuse, Colegiul constată că în speța discutată și-au găsit

confirmare temeiurile invocate de recurent și prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de judecată, în cadrul căreia

urmează a fi apreciate toate probele în cumul, la justa lor valoare pentru adoptarea

unei soluții corecte, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea de

16

apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul ordinar declarat,

nominalizate în prezenta decizie, să elucideze faptele importante pentru soluționarea

justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu și de practica relevantă a

CtEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu, să pronunțe o hotărâre legală

și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 12 mai 2021, în cauza penală privindu-l pe Petrișin Vitalie XXXXX,

cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălți, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este supusă căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 31 martie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

17