1ra-1804/2020 — art. 42, 349 alin. 2 lit. c CP

1ra-1804/2020 — art. 42, 349 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1804/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Vladislav Harti, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie

2020, în cauza penală privindu-l pe

DRAGANOV Boris XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.08.2018 – 05.08.2019;

Instanța de apel: 22.08.2019 – 21.01.2020

Instanța de recurs: 11.08.2020 – 07.10.2020

c o n s t a t ă:

Draganov Boris a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42, 349 alin. (2)

lit. c) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită inculpatului Draganov Boris a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probă de 5 ani.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Draganov Nicolai, însă în privința lui

hotărârile nu se contestă.

Acțiunea civilă înaintată de Simacov Oleg și Boblic Corina a fost admisă în

principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în

ordinea procedurii civile. S-a dispus încasarea din contul lui Draganov Boris și

Draganov Nicolai în beneficiul statului 4200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

în luna martie 2018, într-o zi nestabilită, a organizat și dirijat comiterea unei

infracțiuni și anume nimicirea bunurilor persoanei cu funcție de răspundere și

anume a ofițerului superior al Secției investigații fraude economice a IP Bender,

Simacov Oleg, în scopul sistării activității sale de serviciu și schimbării

caracterului ei în interesul celui care amenință sau al altei persoane, cu cauzarea

daunei materiale comunicându-i lui Gubarev Serghei și Draganov Nicolai, despre

1

intenția sa criminală și locul aflării automobilelor Honda CRV cu XXXXX și

Volvo XC90 cu XXXXX, care aparțineau părții vătămate Simacov Oleg, i-a

convins pe aceștia să incendieze automobilele date, promițându-i lui Gubarev

Serghei remunerare în sumă de 1000 euro.

Prin acțiunile ilegale ale lui Draganov Boris, părții vătămate i-a fost cauzată

o daună materială în proporții mari în valoarea totală de 130.000 lei.

Oxana Țapu, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri în privința lui Draganov Boris, prin care acesta să fie condamnat în baza

art. 42, 349 alin. (2) lit. c) Cod Penal la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

În motivarea apelului procurorul a argumentat că:

- inculpatul nu este la prima abatere de la lege, anterior fiind condamnat prin;

sentința Judecătoriei mun. Bender din 14.10.1993, în baza art. 119 alin. (3) Cod penal

la 3 ani închisoare, prin sentința Judecătoriei mun. Bender din data de 21.06.1999, în

baza art. 158, 164 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă,

prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 30.03.2008, în baza art. 217

alin. (4) lit. b) Cod penal la 4 ani închisoare cu suspendarea executării pe un termen

de probă de 4 ani, conform art. art. 90 Cod penal; prin sentința Judecătoriei mun.

Bender din 21.05.2008, în baza art. 217 alin. (4) Cod penal cu aplicarea prevederilor

art. 84 alin (4) Cod penal și cu aplicarea art. 90 Cod penal, cu stabilirea pedepsei în

formă de închisoare pe un termen de 5 ani cu termen de probă 4 ani și 6 luni.

- inculpatul este autorul infracțiunii, aceasta fiind săvârșită intenționat și din

interese personale, cu titlu de răzbunare și de sistare a activității legale față de agentul

statului aflat în exercițiul funcției, iar la comiterea ei, acesta a avut un rol decisiv, el

fiind inițiatorul, a încurajat acțiunile celorlalți coautori, tot el a avut un comportament

vulgar și agresiv față de colaboratorii de poliție.

- având în vedere personalitatea inculpatului se atestă că acesta este un pericol

pentru societate care nu respectă ordinea stabilită de conviețuire, nu respectă organele

statului și demonstrativ a manifestat un comportament violent, sfidător și arogant, are

o atitudine indiferentă față de legea penală și alte norme sociale unanim acceptate;

- inculpatul, pe tot parcursul urmăririi penale, a avut o atitudine neconștiincioasă

față de investigarea infracțiunii comise și nu a conlucrat cu organul de urmărire

penală.

apelul procurorului a fost respins ca nefondat și menținută sentința fără modificări.

a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de Draganov Boris și

Draganov Nicolai, apreciind probele examinate, în conformitate cu prevederile art.

101 Cod de procedură civilă, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

2

și veridicității lor, inclusiv în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, Colegiul Penal a constatat cu certitudine, că Draganov Boris și

Draganov Nicolai au comis infracțiunea imputată și că acțiunile lor au fost corect

calificate de către instanța de fond în baza art. 42, 349 alin. (2) lit. c) Cod Penal și

respectiv, art. 349 alin. (2) lit. c) Cod Penal.

Cu privire la legalitatea pedepsei, având în vedere că procurorul contestă sentința

doar în partea aplicării pedepsei lui Draganov Boris, instanța de apel expunându-se

doar în această parte, a reținut că la stabilirea pedepsei instanța de fond corect s-a

condus de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, precum și de explicațiile Plenului

CSJ în pct. 6 al Hotărârii nr. 16 din 31.05.2004 „Cu privire la aplicarea în practica

judiciară a principiului individualizării pedepsei penale.

Instanța de fond, corect a stabilit că inculpatul anterior a fost judecat, însă

antecedentele penale sunt stinse, este caracterizat pozitiv, are loc de muncă

permanent. Careva circumstanțe atenuante nu au fost reținute, însă a fost stabilită

agravanta - săvârșirea infracțiunii asupra unei persoane în legătură cu îndeplinirea de

către ea a obligațiilor de serviciu sau obștești și săvârșirea infracțiunii prin mijloace

care prezintă un pericol social sporit.

Colegiul penal a notat că instanța de fond corecta a constatat că în privința

inculpatului este oportun de aplicat o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 5 ani, reieșind din faptul că a comis o infracțiune gravă, a fost organizatorul

comiterii infracțiunii, are antecedente penale stinse, a reparat prejudiciul cauzat

părții vătămate, iar ultimul nu are careva pretenții față de inculpat.

Totodată, instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a purces la

operațiunea de individualizare a pedepsei sub aspectul executării acesteia, prin

soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată

real, or, sub aspectul personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi

formulată concluzia că scopul pedepsei poate fi realizat și prin aplicarea suspendării

condiționate a executării pedepsei.

Astfel, Colegiul penal a constatat că, instanța de fond și-a motivat soluția de

individualizare a pedepsei sub aspectul executării acesteia în privința inculpatului

Draganov Boris și a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, iar aplicarea

prevederilor art. 90 Codul penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de

a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de fond, instanța de apel a

conchis că, la stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului Draganov Boris,

instanța de fond a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia,

prevăzute de art. 61 și art. 75 Cod Penal, a ținut seama de circumstanțele reale ale

cauzei, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu, permit instanței de fond

stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

3

Așadar, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei penale sub formă

de închisoare de către inculpatul Draganov Boris, Colegiul penal apreciază că în

privința acestuia nu se impune în mod imperativ ca executarea pedepsei să fie în regim

real, or, nu trebuie pus accentul în mod deosebit pe rolul punitiv al sancțiunii, în

detrimentul celui educativ și de reintegrare socială, interesul comunității fiind ca

asemenea fapte să nu se mai repete, iar inculpatul să se reintegreze în societate în

spiritul respectării normelor legale indiferent de orice tentații.

Prin urmare, Colegiul penal a conchis că, instanța de fond corect a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată în privința lui Draganov Boris

sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, pe o perioadă de probațiune de 5 ani.

Cu referire la argumentul acuzatorului de stat precum că inculpatul anterior a

mai comis infracțiuni, Colegiul penal a reținut prevederile art. 111 alin. (3) Cod penal

potrivit cărora, stingerea antecedentelor penale anulează toate incapacitățile și

decăderile din drepturi legate de antecedentele penale.

care a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

conform cărora instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, au fost aplicate

pedepse individualizate contrar prevederilor legale și a solicitat casarea acesteia cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, recurentul a invocat:

- pronunțând o decizie de condamnare la pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pentru comiterea unei infracțiuni cu un grad

prejudiciabil sporit, organizarea nimicirii bunurilor persoanei cu funcție de

răspundere în scopul sistării activității ei de serviciu ori schimbării caracterului ei

în interesul celui care amenință cu cauzarea de daune în proporții mari, fiind

periclitată ordinea de drept, nu a fost atins scopul principal și anume prevenirea

de comitere de noi infracțiuni de către inculpat, precum și de către alte persoane,

restabilirea echității sociale;

- instanțele inferioare nu au ținut cont de circumstanțele constatate în cadrul

examinării cauzei și anume că, inculpatul a organizat si dirijat nimicirea bunurilor

persoanei cu funcție de răspundere și anume a ofițerului superior al Secției

investigații fraude economice a IP Bender Simacov Oleg, în scopul sistării

activității sale de serviciu și schimbării caracterului ei în interesul celui care

amenință sau al altei persoane, cu cauzarea daunei materiale;

- instanța de apel făcând trimitere la prevederile art. 61 Cod penal nu s-a

referit la argumentele care au servit la aplicarea acestor temeiuri, ignorând

prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală unde este prevăzut că:

„Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată”,

prevederi ce sunt valabile și pentru instanța de apel;

4

- justificat a apreciat circumstanțele instanța de apel însă la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de personalitatea inculpatului, de faptele comise de acesta

și consecințele lor, cât și de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii

comise;

- circumstanțele comiterii infracțiunii și comportamentul inculpatului denotă

că cel mai eficient mijloc de corectare a acestuia este pedeapsa cu închisoare,

această concluzie derivând și din gravitatea faptelor comise și de pericolul social

al acesteia;

- instanțele inferioare nu au ținut cont de gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de comportamentul inculpatului în momentul comiterii infracțiunii și

după consumarea lor, de personalitatea lui, pronunțând hotărâri neîntemeiate;

- instanța de apel nu și-a motivat pe deplin concluzia de aplicare a

prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, și greșit a conchis că corectarea

inculpatului este posibilă fără a fi izolat de societate;

- concluziile instanței de fond și celei de apel, la capitolul individualizării

pedepsei stabilite inculpatului sunt greșite și în contradicție cu probatoriul

administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului

legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În corespundere cu dispoziția art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

corespunzător de către recurent.

În susținerea recursului, procurorul a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 10) Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și când instanța

de apel nu a individualizat corect pedeapsa. Instanța de recurs menționează însă că,

prevederile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere

al prezenței erorilor de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței în sensul

casării deciziei instanței de apel.

Se reține că, recurentul, deși este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele

de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, critică decizia

contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea

blândă, solicitând în acest sens, menținerea sentinței instanței de fond.

La individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului în prezenta speță,

instanțele de fond au pus accentul și pe personalitatea persoanei vinovate, învederând

5

și celelalte criterii de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea

infracțiunii săvârșite, influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului.

Infracțiunea comisă de inculpat se atribuie, în conformitate cu art. 16 Cod penal, la

categoria celor grave și care nu prevede pedepse principale alternative, ci doar

pedeapsa principală cu închisoare de la 4 la 8 ani.

Colegiul Penal susține integral argumentele expuse supra de instanța de apel,

raliindu-se la părerea că în privința inculpatului urmează a fi aplicată pedeapsa

închisorii în limitele speciale prevăzute de sancțiunea art. 349 alin. (2) lit. c) Cod penal

la 5 ani închisoare și cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru o

perioadă de probațiune de 5 ani în temeiul art. 90 Cod penal.

Instanța de recurs notează că, pentru a se reține eroarea de drept stipulată în pct.

10) și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar exigențelor

legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de prevederile art. 75 și 90 Cod

penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepselor și

condițiile de aplicare a institutului suspendării condiționate, limitele în raport de

circumstanțe agravante și atenuante etc., ținând seama de limitele stabilite în partea

specială a Codului.

De facto, cerința textuală a acestui caz de casare presupune că s-a încălcat legea

penală sau cea procesual-penală la aplicarea pedepsei și la stabilirea limitelor acesteia,

sau a modului de executare, fiind inacceptabil faptul că procurorul pe calea recursului

ordinar, dorește să se ajungă practic la o nouă analiză a circumstanțelor de fapt din

sentința primei instanțe și din decizia instanței de apel nu pentru a fi corectată vreo

eroare judiciară, ci doar în vederea stabilirii unei pedepse cu închisoarea fără

suspendarea condiționată a executării acesteia în privința inculpatului, în acest sens

instanța de recurs ordinar transformându-se într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce

excede scopul de funcționare a acestei căi de atac.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

Potrivit celor conținute în decizia instanței de apel, Colegiul Penal constată că,

la determinarea modului de executare a pedepsei instanța de fond a ținut seama de

următoarele împrejurări: a comis o infracțiune gravă, conform art. 16 Cod penal, se

caracterizează pozitiv la locul de trai, deține un loc de muncă permanent și

antecedente penale sunt stinse.

Mai mult, în cuprinsul deciziei instanței de apel au fost expuse deja

raționamentele care au stat la baza respingerii solicitării părții acuzării de a-i stabili

lui Draganov Boris o pedeapsă cu executarea reală a acesteia într-o instituție

penitenciară. Din partea descriptivă a deciziei instanței de apel, se constată că instanța

a dezbătut prin mai multe argumente criticele ce vizau pedeapsa, circumstanțele ce au

6

influențat asupra operațiunii de individualizare a acesteia, totodată decizia cuprinde

și temeiurile de aplicare față de inculpat a prevederilor din art. 90 Cod penal.

Se notează că, însăși scopul pedepsei penale stipulat în art. 61 Cod penal de

legislator, prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare aplicată în privința condamnaților, care are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea infractorilor, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni, atât din partea acestora, cât și a altor persoane. Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Referitor la criticele recurentului despre faptul că inculpatul anterior a mai avut

abateri de la lege și ar trebui să conducă la opinia instanței despre excluderea în

privința acestuia a art. 90 Cod penal, nu pot fi reținute de Colegiul Penal, din

considerentul că, unica interdicție în aplicarea art. 90 Cod penal este conținută în alin.

(4) al acestei norme și prevede că: „Persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit

de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei periculoase sau deosebit

de periculoase, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu

se aplică.”, însă pentru speța dată interdicțiile respective nu sunt pertinente.

Față de lucrul judecat de instanța de apel, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii penale, iar

pedeapsa aplicată infractorului este echitabilă raportat la scopul urmărit de legislator

în art. 61 Cod penal, care îl va descuraja pe inculpat de a comite pe viitor alte fapte

infracționale.

Concomitent, instanța de recurs nu consideră necesară dezbaterea, prin alte

argumente a alegațiilor din recursul părții acuzării, în primul rând pentru că erorile de

drept semnalate nu s-au confirmat și în al doilea rând pentru că careva temeiuri de

casare a hotărârii recurate ex officio Colegiul nu a stabilit.

Pe cale de consecință, instanța de recurs reiterează că motivarea pe care instanța

de apel a formulat-o o acceptă și pentru a evita repetări inutile o însușește, fapt ce vine

în corespundere și cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37) a hotărârii în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, a indicat că art. 6 §1 din Convenție deși obligă instanțele

să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument în parte, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită

ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie

prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale, fapt ce

determină inutilitatea expunerii lor repetate în prezenta decizie.

Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei

decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, Colegiul Penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de

7

acuzator, sunt vădit neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Vladislav Harti, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 21 ianuarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Draganov

Boris XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 octombrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8