1ra-1885/2020 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1885/2020 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1885/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

partea vătămată Statii Oxana cu inculpata Rusu Liliana, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 mai 2020, în cauza penală

privind-o pe

Rusu Liliana Xxxxx, născută la xxxxx, originară din r-nul

xxxxx și domiciliată în s. xxxx, r-nul xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Rusu Liliana a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 500 unități

convenționale, ce constituie suma de 25000 lei.

De asemenea, a fost dispusă încasarea din contul inculpatei Rusu Liliana în

contul statului cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare, în

mărime de 640 lei.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Rusu Liliana, fără

a deține permis de conducere de categoria mijlocului de transport condus, la 15

august 2019, în jurul orei 14:00, conducând motocicleta de model ”Arctic Cat”, cu

numărul de înmatriculare xxxxx, deplasându-se pe un drum din satul Sofia raionul

Drochia, a ignorat prevederile art. 10 pct.1) lit.b) al Regulamentului circulației

rutiere potrivit căruia persoana care conduce un vehicul trebuie să posede cunoștințe

și să execute cerințele prezentului Regulament, precum și să posede dexteritatea

1

necesară de a conduce vehiculul pe drum, încălcând prevederile art.10 pct. 2) lit. a)

potrivit căruia ”persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede permisul

de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din

care face parte autovehiculul condus”, prevederile art.45 pct.1) lit. a), b) și d) și

alin.(2) potrivit căruia "conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-

ar permite să prevadă situațiile periculoase și situația rutieră, iar în cazul în care

în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie

să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului", a pierdut controlul volanului derapând pe acostamentul din partea

dreaptă a drumului, cauzându-i pasagerului Statii Oxana conform raportului de

constatare nr. 201918D0064 din data de 17.08.2019, fracturi multiple a oaselor

bazinului cu deformația inelului bazinal mic, plăgi contuze în regiunea bazinului,

comoție cerebrală, care puteau fi cauzate de acțiunea traumatică a unui obiect dur

contondent și prin lovire de el, care se califică către vătămare corporală medie, în

baza criteriului dereglării sănătății de lungă durată și pasagerului Statii Ecaterina,

cauzându-i conform raportului de constatare nr. 201918D0065 din data de

17.08.2019 fractura claviculei stângi treimea medie, fracturi de coaste 5-8 pe

dreapta, deplasare minimă, comoția cerebrală, care puteau fi cauzate de acțiunea

traumatică a unui obiect dur contondent și prin lovire de el, care se califică ca

vătămare corporală medie, în baza criteriului dereglării sănătății de lungă durată.

Prima instanță a calificat acțiunile lui Rusu Liliana în baza art. 264 alin. (1)

Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a

sănătății.

2.1. Inculpata Rusu Liliana, care a solicitat casarea deciziei instanței de apel,

cu încetarea procesului penal în privința sa, din motiv de împăcare cu părțile

vătămate.

În argumentarea apelului, apelanta a invocat că:

- pe parcursul urmăririi penale și în ședința primei instanțe ea a recunoscut vina

integral, se căiește de cele comise, anterior nu a fost judecată, partea vătămată Statii

Oxana nu are careva pretenții de ordin material sau moral față de ea.

2.2. Partea vătămată Statii Oxana, prin care a solicitat casarea sentinței, cu

încetarea procesului penal, din motiv de împăcare.

În argumentarea apelului, apelanta a invocat că pe parcursul urmăririi penale

și în ședința primei instanțe Rusu Liliana a recunoscut vina integral, se căiește de

2

cele săvârșite, are la întreținere trei copii minori, este rudă cu dânsa și nu are careva

pretenții materiale și morale față de inculpată și nu dorește ca ultima să fie trasă la

răspundere penală, or ele s-au împăcat.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, iar sentința primei instanțe

menținută fără modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că starea de fapt reținută

și de drept apreciată, concordă cu probele administrate și examinate în ședința de

judecată, instanța just încadrând acțiunile inculpatei Rusu Liliana în baza art. 264

alin. (1) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a menționat că o primă condiție pentru înlăturarea

răspunderii penale ca urmare a împăcării este voința părții vătămate și a făptuitorului

(bănuitului, învinuitului ori inculpatului, în dependență de faza procedurii penale).

Inițiativa poate veni de la oricare dintre aceștia. Împăcarea părților constituie un act

bilateral, implicând, în mod necesar, acordul de voință al persoanei vătămate și al

inculpatului.

La fel, instanța de apel a reținut că împăcarea are un caracter personal și trebuie

să fie definitivă, fiind necesar să conțină, în mod clar, acordul de voință al

persoanelor care au hotărât să se împace. Împăcarea părților trebuie să aibă loc în

fața organului de urmărire penală ori a instanței de judecată.

Împăcarea poate avea loc prin depunerea unor cereri de către fiecare dintre

părți, conform prevederilor art. 3441 alin. (1) din Codul de procedură penală, ori

prin declarații orale, consemnate într-un proces-verbal întocmit de organul de

urmărire penală și, după caz, în procesul-verbal al ședinței de judecată. În cea din

urmă situație declarațiile cu privire la voința de a se împăca trebuie să fie semnate

de către fiecare parte.

Instanța de apel a atestat că la examinarea cauzei în prima instanță condițiile

menționate supra nu au fost îndeplinite de către partea vătămată și inculpată. La

materialele cauzei lipsesc careva cereri de împăcare depuse din numele părții

vătămate și inculpatei.

De asemenea, nici în procesul-verbal al ședinței de judecată din 28.02.2020,

când cauza a fost examinată în fond, nu sunt prezente careva declarații orale ale

părții vătămate și inculpatei cu privire la voința de a se împăca, lipsind la fel și

semnăturile acestora. Mai mult ca atât, s-a notat că nici în susținerile verbale nici

unul din participanții la proces nu a solicitat încetarea procesului din motivul

împăcării părților.

La fel, instanța de apel a indicat că potrivit Recomandării Curții Supreme de

Justiție nr.56 cu privire la aplicarea art.109 Cod penal și 276 Cod de procedură

penală în cazurile împăcării părților, prin reglementarea în art.109 Cod penal, a

3

momentului până când poate avea loc împăcarea părților, se consideră că, legiuitorul

a avut în vedere că momentul final este atunci când cauza se judecă de către prima

instanță, când completul s-a retras pentru deliberare cu adoptarea sentinței

respective. Acest înțeles al legii rezultă din construcția și plasamentul procedurilor

ce le parcurge cauza penală pusă pe rol. Prin urmare, până la acest moment părțile

se pot împăca în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 109 alin.(1) Cod penal.

Imposibilitatea de a admite împăcarea părților la următoarele căi a procesului penal,

căi ordinare de atac – apelul și recursul, rezultă din prevederile art.230 alin.(2) Cod

de procedură penală, care stipulează că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Fazele următoare a

judecării cauzei sunt căi de verificare a temeiniciei și legalității hotărârii

judecătorești, inclusiv și în partea aplicării procedurii împăcării părților, potrivit

legii materiale și procesual penale.

Astfel, instanța de apel a reținut că cererea de împăcare declarată de către

inculpata Rusu Liliana și cererea declarată de către partea vătămată Statii Oxana

privind lipsa cărorva pretenții față de inculpata Rusu Liliana, care au fost anexate la

materialele cauzei, au fost întocmite și depuse după pronunțarea sentinței pe cauza

respectivă de prima instanță, și anume la data de 19.05.2020.

Ce ține de pedeapsa stabilită, instanța de apel a menționat că la numirea

mărimii și formei pedepsei în privința inculpatei Rusu Liliana prima instanță corect

a ținut seama de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care prevede

că aplicarea pedepsei în cazul judecării cauzei pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, ce țin

de gravitatea faptei penale, urmările prejudiciabile, motivul săvârșirii infracțiunii,

persoana inculpatei, care anterior nu a fost condamnată (f.d.52), se caracterizează

pozitiv la locul de trai (f.d.53, 57), la evidența medicilor narcolog și psihiatric nu se

află (f.d.55-56), recunoașterea faptei și căința sinceră a acesteia, atitudinea societății

față de pedeapsa penală ce urmează a fi stabilită inculpatei pentru fapta săvârșită,

corect ajungând la concluzia că, corectarea și reeducarea lui Rusu Liliana este

posibilă cu aplicarea unei pedepse sub formă de amendă.

vătămată Statii Oxana cu inculpata Rusu Liliana, care indică temeiul pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală și solicită, casarea

acesteia, cu încetarea procesului penal în privința inculpatei Rusu Liliana în legătură

cu împăcarea părților.

În argumentarea recursului, recurenții au invocat că:

- împăcarea părților a intervenit încă la faza de urmărire penală, ce rezultă din

declarațiile inculpatei și a părții vătămate de la urmărirea penală, însă instanțele de

4

judecată au omis să soluționeze această chestiune;

- organul de urmărire penală nu a întreprins toate măsurile pentru constatarea

și cercetarea circumstanței cu privire la împăcarea părților, or manifestarea intenției

de împăcare a fost evidentă;

- prima instanță nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 317 alin. (4), 332

alin. (1), 385 alin. (1) pct. 5 Cod de procedură penală;

- prima instanță, contrar prevederilor art. 317 alin. (4) Cod de procedură

penală, nu s-a asigurat că părțile cunosc despre dreptul la împăcare și nu le-a asigurat

exercitarea acestui drept, or din declarațiile din cadrul ședinței de judecată,

manifestarea intenției de a se împăca este evidentă.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că conform

prevederilor art. 109 alin. (2) Cod penal, împăcarea părților produce efecte juridice

din momentul pornirii urmăririi penale și până la retragerea completului de judecată

pentru deliberare.

Notează că în speță, la examinarea cauzei în prima instanță aceste prevederi nu

au fost respectate și la materialele cauzei lipsesc careva cereri scrise sau verbale de

împăcare, depuse de inculpat și partea vătămată în prima instanță, până la retragerea

completului de judecată pentru deliberare.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță se reține, că recurenții în cererea de recurs își manifestă dezacordul

cu soluția instanței de apel de respingere a cererii de împăcare a părții vătămate și a

inculpatei, critici ce cad sub incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin.

5

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, în sensul că „a intervenit împăcarea părților

în cazul prevăzut de lege ".

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că alegațiile recurenților invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma

cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest sens următoarele.

Cu referire la criticile recurenților, că "intenția lor de împăcare era evidentă

încă de la faza de urmărire penală, instanța nu s-a asigurat că părțile cunosc despre

dreptul la împăcare și nu le-a asigurat exercitarea acestui drept, deși din

declarațiile lor era evidentă această intenție, precum și că instanța nu a dat deplină

eficiență prevederilor art. 317 alin. (4), 332 alin. (1), 385 alin. (1) pct. 5) Cod de

procedură penală", Colegiul penal constată că sunt neîntemeiate, și reprezintă

interpretarea subiectivă a recurenților a circumstanțelor speței și a prevederilor

legale, or instanța de apel în decizia sa, just a atestat, având în vedere și

recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 56 " Cu privire la aplicarea art. 109

CP și 276 CPP în cazurile împăcării părților" că împăcarea trebuie să se manifeste

printr-un act bilateral și personal, a părții vătămate și a inculpatului, cu manifestare

expresă de voință, fie prin cerere sau declarații exprese în acest sens, cerințe care în

prezenta speță lipsesc atât la urmărirea penală, cât și în prima instanță - până la

retragerea completului de judecată pentru deliberare, cerință stipulată expres în art.

109 alin. (2) Cod penal, or nici partea vătămată, nici inculpata, fiind audiate la aceste

faze a procesului penal, nu au cerut încetarea procesului penal pe acest temei și nu

au declarat că s-au împăcat.

Mai mult, se atestă că inculpata a fost asistată pe tot parcursul procesului de

către avocat, care în cadrul ședinței primei instanțe a solicitat aplicarea în privința

inculpatei a unei pedepse sub formă de amendă (f.d. 104).

Prin urmare, Colegiul penal având în vedere veridicitatea argumentelor

instanței de apel în motivarea soluției sale pe acest aspect contestat în recurs, și în

virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita repetări inutile, conchide că acceptă

și o însușește această motivare, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

6

deoarece soluția adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată Statii

Oxana cu inculpata Rusu Liliana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 19 mai 2020, în cauza penală privind-o pe Rusu Liliana Xxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

7