1ra-891/2020 — art. 190 alin. 2 lit. b CP

1ra-891/2020 — art. 190 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-891/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena, Boico Victor, Catan Liliana, Guzun Ion,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Barbaroș Mihail în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 noiembrie 2019 și sentinței

Judecătoriei Edineț /sediul Dondușeni/ din 15 martie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Rusu Veaceslav XXXXX, născut la XXXXX, originar

din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Rusu Veaceslav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 800 u.c., ceia ce constituie 16 000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de administrare și gestionare a mijloacelor financiare pe un termen de 2 ani.

Acțiunile civile depuse de părțile vătămate Spînu Viorica, Grinenco Zinaida,

Pînzari Corina împotriva lui Rusu Veaceslav, au fost încetate în temeiul art. 265 lit.

c) Cod de procedură civilă, în legătură cu restituirea prejudiciului material și

renunțul părților vătămate la acțiune.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Rusu Veaceslav,

fiind în înțelegere prealabilă, de comun acord și împreună cu mai multe persoane

nestabilite de organul de urmărire penală, a elaborat un plan criminal în vederea

punerii în funcțiune a piramidei financiare cu denumirea „Fondul reciproc

„Mercury”” pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

1

În aceste condiții, Rusu Veaceslav, pe parcursul perioadei de timp cuprinsă

între lunile martie-septembrie 2015, acționând prin participație complexă,

distribuind preventiv rolurile fiecăruia, activând în calitate de coautor, pentru

evidența, păstrarea, transportarea, depozitarea mijloacelor bănești, racolarea

persoanelor, organizarea evenimentelor de informare despre activitatea pretins

legală a grupării menționate, prin intermediul mai multor telefoane mobile și a

mijloacelor de comunicare, coordona activitatea grupului criminal organizat, prin

darea de indicații, coordonarea acțiunilor și repartizarea rolurilor membrilor

acesteia, precum și participa nemijlocit la realizarea acțiunilor infracționale.

Astfel, Rusu Veaceslav de comun acord cu mai multe persoane nestabilite de

organul de urmărire penală, a organizat și pus în funcțiune o schemă criminală pe

teritoriul Republicii Moldova, prin care ilegal a creat prin mai multe raioane ale țării

o entitate de tip „piramidă financiară”, cu denumirea „Fondul reciproc „Mercury””,

neînregistrată în Registrul de Stat al întreprinderilor al Republicii Moldova și care

nu dispune de statut de persoană juridică, care era specializată în colectarea de la

cetățeni și persoane juridice a depunerilor sub formă de mijloace bănești, în schimbul

unor pretinse devidente avantajoase în mărime de 300% anual de la suma depusă.

Potrivit planului infracțional, „Fondul reciproc „Mercury”” era alcătuit

structural din „celule”, care erau dirijate de persoane de încredere, numite

"KEEPER” sau "xpaнитель” (traducere: supraveghetor), cu un statut special în

ierarhia grupului criminal organizat și care participau nemijlocit la realizarea

acțiunilor infracționale, prin racolarea noilor membri și selectarea, recrutarea și

convingerea victimelor să transmită diverse sume de bani în contul piramidei

financiare, de unde acești bani erau însușiți de membrii grupului criminal organizat.

Funcționalitatea organizației era asigurată prin intermediul paginii web:

http://mercury-ungheni.jimdo.com, care era administrată din afara Republicii

Moldova de membri ai grupării criminale date și prin care fiecare participant la

piramida financiară obținea un „cabinet” virtual, în care erau reflectate mijloacele

bănești „investite” și situația la zi a fiecărui utilizator.

Astfel, Rusu Veaceslav, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin inducerea în eroare, acționând cu intenție directă din motive de

cupiditate, pe parcursul perioadei de timp cuprinse între lunile martie-septembrie

2015, în mai multe etape a însușit prin intermediul lui Onilă Victor, de la Spînu

Viorica mijloace bănești în sumă totală de 30 000 lei, după care, dorind să dea o

aparență de legalitate acțiunilor sale, a restituit prin intermediul băncii comerciale

„Victoriabank”, sub pretextul activității prospere a piramidei financiare cu

denumirea „Fondul reciproc „Mercury”” mijloace bănești în sumă de 5 000 lei,

cauzând părții vătămate Spînu Viorica daune în proporții considerabile în sumă

totală de 25 000 lei.

2

Tot el, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

inducerea în eroare, acționând cu intenție directă, din motive de cupiditate, pe

parcursul perioadei de timp cuprinsă între lunile martie-aprilie 2015, în mai multe

etape, a însușit prin intermediul lui Onilă Victor, de la Grinenco Zinaida mijloace

bănești în sumă totală de 10 000 lei, cauzând părții vătămate Grinenco Zinaida daune

în proporții considerabile în sumă totală de 10 000 lei.

Tot el, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

inducerea în eroare, acționând cu intenție directă, din motive de cupiditate, pe

parcursul perioadei de timp cuprinsă între lunile martie-septembrie 2015, în mai

multe etape, a însușit personal și prin intermediul lui Onilă Victor, de la Pînzari

Corina mijloace bănești în sumă totală de 55 000 lei, după care, dorind să dea o

aparență de legalitate acțiunilor sale, a restituit prin intermediul băncii comerciale

„Victoriabank”, sub pretextul activității prospere a piramidei financiare cu

denumirea ”Fondul reciproc ”Mercury”” mijloace bănești în sumă de 35 000 lei,

cauzând părții vătămate Pînzari Corina daune în proporții considerabile în sumă

totală de 20 000 lei.

În total, prin acțiunile sale intenționate, Rusu Veaceslav a cauzat un prejudiciu

material părților vătămate în sumă totală de 55 000 lei.

Astfel, acțiunile lui Rusu Veaceslav au fost încadrate în baza art. 190 alin.(2)

lit. b) Cod penal – „escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a acesteia prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, în privința naturii și calităților substanțiale ale obiectului care a produs

daune considerabile, săvârșită de două sau mai multe persoane.”

Mihail în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi

hotărâri prin care a achita inculpatul, invocând că:

- prima instanță a stabilit vinovăția lui Rusu Veaceslav în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de dispozițiile art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, doar prin prisma

conținutului materialului probatoriu acumulat și prezentat primei instanțe de către

acuzare, în lipsă de circumstanțe și de material probatoriu, în lipsa pretențiilor

materiale ale părților vătămate, în lipsa stabilirii atât de către acuzare cât și de către

instanța judiciară a vinovăției inculpatului, participației ultimului la săvârșirea

infracțiunii;

- alte probe materiale și admise de lege în susținerea învinuirii aduse acuzarea

de stat nu a mai acumulat și nici nu a prezentat, limitându-se la declarațiile părților

vătămate, persoanelor în grad de rudenie de clasa I cu părțile vătămate, precum și

înscrisurilor care dovedește doar recepția mijloacelor bănești de către părți vătămate

de la inculpat și nu invers;

- susținerea învinuirii lui Rusu Veaceslav este absolut contradictorie atât

obiectului juridic cât și subiectului, laturilor constitutive ale infracțiunii imputate,

3

chiar și contrar principiilor expuse în HP CSJ din 06.06.1992, precum și

modificărilor operate prin Legea nr. 179 din 26.07.2018, (MO nr. 309-320/498 din

17.08.2018) pentru modificarea unor acte legislative, art. IV, pct.4), lipsesc semnele

infracțiunii imputate, or, nu se constată existența faptei infracțiunii, precum și nici

săvârșirea presupusei fapte de către inculpat;

- prin Legea nr.179 din 26.07.2018, (MO nr.309-320/498 din 17.08.2018)

pentru modificarea unor acte legislative, art.IV, pct.4), în dispoziția alineatului (1)

al art.190 Cod penal, textul „ înșelăciune sau abuz de încredere” s-a substituit cu

textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care

identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului

juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile ”, chiar dacă

la data de 11.12.2018, acuzarea a adus la cunoștință apărării și inculpatului o nouă

formulare a învinuirii, ea urma a fi susținută de către acuzare prin probe materiale și

mijloace subsecvente noii formulări a învinuirii - acuzarea nu a făcut-o și nici nu și-

a susținut învinuirea adusă;

- până la data pronunțării sentinței, după cercetarea probelor în prima instanță,

acuzarea s-a statuat pe formularea și acceptarea probelor de învinuire în presupusa

existență a laturilor infracțiunii prin prisma „înșelăciunii și abuzului de încredere”

dar nu pe o formulare nouă și definitivată expusă prin legea nouă;

- dispozițiile legii noi operate la art. 190 alin. (1) din Codul penal sunt

imprevizibile și, prin urmare, permit o interpretare extensivă defavorabilă

acuzatului. În descrierea elementelor infracțiunii de escrocherie, legislatorul

operează cu noțiuni din dreptul civil, care nu sunt definite;

- aplicarea articolului 190 din Codul penal este condiționată de existența unui

act juridic lovit de nulitate, încheiat prin vicierea consimțământului. În aceste

condiții, nu este clar dacă judecătorul care examinează o cauză penală de învinuire

în baza art. 190 din Codul penal trebuie să aibă în vedere constatările unei instanțe

civile cu privire la nulitatea actului juridic sau dacă trebuie să se substituie unei

instanțe civile și să constate mai întâi dacă actul juridic este nul;

- legislatorul a generat o suprapunere între răspunderea civilă (i.e. sancțiunea

nulității actului juridic) și răspunderea penală, deși aceste tipuri de răspundere

trebuie delimitate în mod strict. Dispozițiile menționate și operate prin Legea nr.

179, creează riscuri ca orice neexecutare a obligațiilor cu caracter civil să fie

calificată în baza articolului 190 din Codul penal, contrar articolului 1 din Protocolul

nr. 4 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că nimeni

nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să

execute o obligație contractuală, prevederile menționate și operate de către

4

acuzatorul de stat în formularea nouă adusă de învinuire și nesusținută în instanța de

judecată sub aspectul noilor condiții, contravin articolelor 1 alin. (3), 22 și 23 din

Constituția RM.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a

săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat, aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect

apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a indicat că, analizând probele cercetate în ședința instanței de

apel și apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor cu celelalte probe,

analizate, constată că ele demonstrează cu certitudine vina inculpatului Rusu

Veaceslav în comiterea infracțiunii imputate și combat argumentele declarate de

către avocatul inculpatului.

În continuare, instanța de apel a conchis că, declarațiile depuse de către

inculpatul Rusu Veaceslav, prin care nu-și recunoaște vina în comiterea infracțiunii

imputate lui, sunt declarații ce nu corespund adevărului, depuse în încercarea de a se

eschiva de la răspunderea penală și se combat prin probele analizate și apreciate prin

prisma prevederilor art.101 Codul de procedură penală.

Instanța de apel a mai menționat că, argumentele invocate de inculpat în apel

au fost combătute prin probele examinate în ședință de judecată, astfel, în raport de

întreg materialul probator administrat, situația de fapt stabilită este în deplină

concordanță cu acesta, încadrarea juridică dată faptelor este legală, iar vinovăția

inculpatului pentru infracțiunile reținute, rezultă în mod neîndoielnic din actele

dosarului, or, declarațiile părților vătămate, care sub jurământ au oferit informații

ample despre modul de derulare a evenimentelor infracționale, acestea sunt veridice,

consecvente, consecutive pe tot parcursul procesului penal, care coroborează cu

probele scrise și dovedesc cu certitudine că inculpatul a comis faptele incriminate,

în baza mijloacelor de probă administrate în cadrul cercetării judecătorești și a

urmăririi penale, judicios a fost reconstruită ideologic situația de fapt, stabilindu-se

în concret că inculpatul a acționat în mod conjugat sub aspect rezolutoriu prin

intenție directă, manifestând superficialitate în raport cu relațiile sociale cu privire la

posesia asupra bunurilor și libertatea manifestării de voință.

Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat o motivare

amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și

apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta incriminată prin

rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din

5

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Barbaroș Mihail în numele inculpatului, ca indică temeiurile pentru recurs prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) și 8) Cod de procedură penală, și solicită casarea

deciziei și a sentinței cu pronunțarea unei decizii de achitare a inculpatului Rusu

Veaceslav, invocând argumente similare cu cele indicate în apelul său(pct. 2 din

prezenta decizie), precum și că:

- cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei

părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința

instanța despre această imposibilitate;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- instanța de apel s-a limitat doar a copia sentința fără a formula independent

concluzia de respingere a apelului declarat.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Acesta notează că recurentul își motivează contestația pe dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a materialului

probator, nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală.

Mai indică că, instanța de apel în strictă conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală, a verificat, s-a pronunțat și a apreciat fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor apelantului și motivarea soluției corespunde dispozitivului

hotărârii contestate, instanța de apel just a constatat circumstanțele de drept și de fapt

ale cauzei și corect a încadrat acțiunile incriminate.

Totodată procurorul menționează cu referire la afirmațiile recurentului că în

acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii, temei de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, că faptul

nerecunoașterii vinovăției și dezacordul cu calificarea juridică a acțiunilor

făptuitorului, este o modalitate de apărare și nu constituie temei pentru casarea

hotărârilor contestate.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

6

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conducându-se de dispozițiile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres

de art. 427 Cod de procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal lărgit atestă că recurentul invocă ca temeiuri de recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5). 6), 8) Cod de procedură penală, și anume că

cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau

care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța

despre această imposibilitate, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Verificând materialele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că se confirmă

incidența temeiul de recurs invocat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, prin prisma aspectelor că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, precum și că hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care își întemeiază soluția.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal au fost

corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate.

7

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod de

procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe

deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

Colegiul penal lărgit, analizând partea descriptivă a deciziei instanței de apel

(f.d. 124-125, vol. II) atestă că instanța de apel contrar cerințelor art. 414 alin. (5)

Cod de procedură penală nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat de avocatul Barbaroș Mihail în numele inculpatului (f.d. 74-76, vol. II)

descrise și în pct. 2 a prezentei decizii, și nu a examinat astfel chestiunile esențiale

supuse atenției sale, cum ar fi:

„-prin Legea nr.179 din 26.07.2018, (MO nr.309-320/498 din 17.08.2018)

pentru modificarea unor acte legislative, art.IV, pct.4), în dispoziția alineatului (1)

al art.190 Cod penal, textul „ înșelăciune sau abuz de încredere” s-a substituit cu

textul „inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca

adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în

privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care

identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului

juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile ”, chiar

dacă la data de 11.12.2018, acuzarea a adus la cunoștință apărării și inculpatului

o nouă formulare a învinuirii, ea urma a fi susținută de către acuzare prin probe

materiale și mijloace subsecvente noii formulări a învinuirii - acuzarea nu a făcut-

o și nici nu și- a susținut învinuirea adusă

- până la data pronunțării sentinței, după cercetarea probelor în prima

instanță, acuzarea s-a statuat pe formularea și acceptarea probelor de învinuire în

presupusa existență a laturilor infracțiunii prin prisma „înșelăciunii și abuzului de

încredere” dar nu pe o formulare nouă și definitivată expusă prin legea nouă;

- dispozițiile legii noi operate la art. 190 alin. (1) din Codul penal sunt

imprevizibile și, prin urmare, permit o interpretare extensivă defavorabilă

acuzatului. În descrierea elementelor infracțiunii de escrocherie, legislatorul

operează cu noțiuni din dreptul civil, care nu sunt definite;

- aplicarea articolului 190 din Codul penal este condiționată de existența unui

act juridic lovit de nulitate, încheiat prin vicierea consimțământului. În aceste

condiții, nu este clar dacă judecătorul care examinează o cauză penală de învinuire

în baza art. 190 din Codul penal trebuie să aibă în vedere constatările unei instanțe

8

civile cu privire la nulitatea actului juridic sau dacă trebuie să se substituie unei

instanțe civile și să constate mai întâi dacă actul juridic este nul;

- legislatorul a generat o suprapunere între răspunderea civilă (i.e. sancțiunea

nulității actului juridic) și răspunderea penală, deși aceste tipuri de răspundere

trebuie delimitate în mod strict. Dispozițiile menționate și operate prin Legea nr.

179, creează riscuri ca orice neexecutare a obligațiilor cu caracter civil să fie

calificată în baza articolului 190 din Codul penal, contrar articolului 1 din

Protocolul nr. 4 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care

prevede că nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu

este în măsură să execute o obligație contractuală, prevederile menționate și

operate de către acuzatorul de stat în formularea nouă adusă de învinuire și

nesusținută în instanța de judecată sub aspectul noilor condiții, contravin articolelor

1 alin. (3), 22 și 23 din Constituția RM.”.

Astfel, anume asupra acestor motive invocate în apelul declarat de

avocatul Barbaroș Mihail în numele inculpatului, instanța de apel s-a

pronunțat superficial fără o argumentare cuvenită, printr-o formulare

generală și evazivă (f.d. 125, vol. II), și astfel nu a întreprins toate măsurile de

a elucida circumstanțele esențiale ale cauzei.

În același context, Colegiul penal atestă că deși în sentință, prima instanță

descrie fapta constatată și încadrează acțiunile inculpatului Rusu Veaceslav în

temeiul noilor prevederi a art. 190 Cod penal, introduse prin Legea nr.179 din

26.07.2018, în vigoare 17.08.2018, (f.d.55-57, 63, vol. II), însă nu ține cont de

prevederile art. 113 alin. (1) Cod penal, ce stipulează că " Se consideră calificare a

infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală". Astfel, nu s-a efectuat o descriere a faptei în

corespundere cu dispoziția textului modificat (componenței concretizate a

infracțiunii prevăzute de norma penală), adică a dispoziției art. 190 alin. (2) lit. b)

Cod penal în red. Legii nr.179 din 26.07.2018, în vigoare 17.08.2018.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel în decizia adoptată,

nu a luat în considerare aceste motive esențiale, și a omis să se expună asupra lor,

contrar prevederilor art. 414 Cod de procedură penală.

În acest sens, se notează că potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse

în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen c.

Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

De asemenea, în hotărârea CtEDO în cauza Helle împotriva Finlandei, 19

decembrie 1997, pct. 60, se reține că noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de

9

o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a adoptat o

decizie de menținere a sentinței de condamnare a inculpatului Rusu Veaceslav în

baza de art. 190 alin. (2) lit. b) Cod penal, printr-o motivare superficială, fără a

clarifica aspectele esențiale descrise supra, și a lăsat fără o argumentare cuvenită

motivele invocate în apelul declarat, prin ce a fost afectată soluția adoptată și aceasta

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și astfel recursul declarat de

avocatul Barbaroș Mihail în numele inculpatului Rusu Veaceslav urmează a fi

admis, iar decizia instanței de apel casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererea

de apel și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat,

nominalizate în prezenta decizie, să elucideze faptele importante pentru soluționarea

justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia

adoptată, și în dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu și de practica relevantă

a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu, să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Barbaroș Mihail în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27

noiembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Rusu Veaceslav XXXXX, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălți, în alt complet de

judecată.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 31 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Boico Victor

Catan Liliana

Guzun Ion

10