1ra-1509/20 — art. 186 al. 2 lit. c, d, CP

1ra-1509/20 — art. 186 al. 2 lit. c, d, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1509/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 martie

2020, în cauza penală privindu-l pe

Pînzari Maxim xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, Pînzari Maxim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de:

- art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal (pe episodul cu partea vătămată

Babinscaia Olga), fiindu-i aplicată pedeapsa de 160 ore muncă neremunerată în

folosul comunității;

- art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal (pe episodul cu partea vătămată Catan

Vitalie), fiindu-i aplicată pedeapsa de 160 ore muncă neremunerată în folosul

comunității.

Conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Pînzari Maxim i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 300 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Prin aplicarea prevederilor art. 88 alin. (3) Cod penal, timpul aflării lui Pînzari

Maxim în arest preventiv de la 27.12.2018 pînă la 21.01.2019, adică 26 zile,

calculîndu-se o zi de arest preventiv pentru 4 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității, ce ar constitui 104 ore muncă neremunerată, s-a inclus în termenul

1

muncii neremunerate în folosul comunității, și s-a stabilit lui Pînzari Maxim pentru

executare pedeapsa de 196 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

De asemenea, a fost admisă acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Babinscaia Olga, fiind dispusă încasarea de la Pînzari Maxim în beneficiul lui

Babinscaia Olga suma de 1500 lei cu titlu de prejudiciu material.

La fel, prin sentință a fost soluționată și soarta corpurilor delicte.

11.05.2017 în perioada de timp a orelor 20:00-21:00, acționând în scopul

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, s-a apropiat de automobilul de

model „Renault Clio” xxxxx, parcat în xxxxx, ce aparține lui Babinscaia Olga, a

pătruns în interior, de unde a sustras pe ascuns o geantă de culoare neagră în sumă

de 400 lei, în care se afla permisul de conducere, buletinul de identitate, cardul

bancar și bani în sumă de 1500 lei, cauzându-i ultimei daune în proporții

considerabile în sumă totală de 1900 lei.

Tot Pînzari Maxim, la data de 14.01.2018, aproximativ la ora 01:00, a pătruns

în apartamentul xxxxx, care îi aparține lui Catan Vitalie, de unde a sustras pe

ascuns de pe masa din bucătărie, un laptop de model „Dell” de culoare neagră la

prețul de 6000 lei, cauzându-i părții vătămate Catan Vitalie prejudiciu material

considerabil.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Pînzari Maxim pe ambele

episoade în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, conform indicilor

calificativi: „Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșită prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Pînzari Maxim să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c),

d) Cod penal pe ambele episoade și să-i fie aplicată o pedeapsă de 1 an închisoare

pentru fiecare infracțiune. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial de pedepse, lui Pînzari Maxim să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă de 1 an 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu includerea în termenul de pedeapsă, perioada din 27.12.2018 până la

21.01.2019 în care inculpatul s-a aflat în arest preventiv. Totodată, să fie admisă

acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Babinscaia Olga, cu încasarea în

beneficiul acesteia de la inculpat, prejudiciul nerecuperat în sumă de 1500 lei.

În argumentarea apelului, procurorul a invocat că:

- la aplicarea pedepsei, instanța nu a ținut cont de prevederile art. 67 alin. (2)

Cod penal, care stipulează că munca neremunerată în folosul comunității se

stabilește pe un termen de la 60 la 240 de ore și este executată de la 2 la 4 ore pe zi,

iar în cazul condamnatului care nu este antrenat în activități de bază sau de studii,

2

la solicitarea sau la acordul acestuia - până la 8 ore pe zi, stabilindu-i o pedeapsă în

afară limitelor prevăzute, adică în mărime de 300 ore;

- aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

este o pedeapsă blândă pentru inculpat și nu-și va atinge scopul, ținând cont de

comportamentul inculpatului pe parcursul judecării cauzei, și anume că nu se

prezenta în ședințele de judecată, nu a comunicat motivele neprezentării, ce a

condiționat tergiversarea examinării cauzei, nu a întreprins măsuri în vederea

recuperării prejudiciului părții vătămate Babinscaia Olga și nu va executa pedeapsa

stabilită. Astfel, în privința inculpatului urmează a fi aplicată pedeapsa sub formă

de închisoare;

- prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă vădit neproporțională celor

comise de către acesta și urmărilor produse, cu abatere de la criteriile generale de

individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal;

- reieșind din circumstanțele cauzei și ținând cont de scopul pedepsei penale,

inculpatul Pînzari Maxim nu poate fi reeducat fără aplicarea unei pedepse mai

aspre.

fost admis apelul declarat, casată parțial sentința, pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Pînzari Maxim a fost considerat condamnat, cu aplicarea prevederilor art.

3641Cod de procedură penală, în baza:

- art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis;

- art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, lui Pînzari Maxim, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa

definitivă de 1 an 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

acesteia în temeiul art. 90 Cod penal pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

În rest, sentința a fost menținută fără modificări.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că judecând cauza

penală prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor, corect a stabilit privind vinovăția inculpatului Pînzari Maxim în faptele

incriminate, făcând o încadrare justă a acțiunilor acestuia în baza art. 186 alin. (2)

lit. c), d), art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal.

Ce ține de pedeapsa stabilită, instanța de apel a constatat că prima instanță nu

a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, nu a ținut cont de

gravitatea infracțiunilor săvârșite, de modul de comitere a infracțiunilor, mijloacele

3

folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea

rezultatului produs, a altor consecințe a infracțiunii, motivul săvârșirii și scopul

urmărit, precum și de conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul

procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și

socială a acestuia, în rezultat stabilindu-i-i o pedeapsă inechitabilă pentru

infracțiunea comisă.

În continuare, instanța de apel a indicat că la stabilirea pedepsei ține cont de

circumstanțele reale și personale ale inculpatului, cum ar fi săvârșirea infracțiunilor

mai puțin grave, cu intenție, anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei

Bălți din 27.01.2011 în baza art.187 alin. (2), 208 alin. (l) Cod penal la 3 ani 3 luni

închisoare, iar prin art. 90 Cod penal, a fost suspendată executarea reală a pedepsei

cu închisoarea cu aplicarea termenului de probă de 2 ani, antecedente penale fiind

stinse (f.d.32), la evidența medicilor psihiatru și narcolog nu se află (f.d. 42, 42a),

totodată personalitatea acestuia poate fi caracterizată și prin cazierul

contravențional conform căruia acesta a fost sancționat de mai multe ori (f.d.43),

prezența circumstanței agravante - comiterea infracțiunii de o persoană care

anterior a fost condamnată pentru comiterea infracțiunilor similare.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că circumstanțele indicate supra,

justifică aplicarea în privința inculpatului Pînzari Maxim a unei pedepse sub formă

de închisoare.

Totodată, instanța de apel a atestat că este posibilă aplicarea pedepsei cu

suspendarea condiționată a executării acesteia cu stabilirea perioadei de probațiune

prevăzute de art. 90 Cod penal, și că prin stabilirea acestei pedepse se va aduce la

reeducarea inculpatului, nefiind reținută necesitatea izolării de societate, cu

acordarea acestuia a încă o șansă de a se reintegra în societate, pedeapsă pe care

este echitabilă și proporțională cu faptele ilicite constatate și reținute în sarcina

ultimului.

în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, care indică temeiul de recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, și solicită casarea

parțială a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie

exclusă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- instanța de ареl nu а acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod

реnal, nu а ținut cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de modul de comitere а

infracțiunilor, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru vаlоаrеа осrоtită,

natura și gravitatea rezultatului produs, а altor consecințe а infracțiunii, motivul

săvârșirii și scopul urmărit, рrесum și de conduita inculpatului duрă săvârșirea

infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de

4

sănătаtе, situația familială și socială а acestuia, în rezultat fiindu-i stabilită о

pedeapsă inechitabilă pentru infracțiunea соmisă;

- la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă inculpatului Pînzari Maxim

instanța de apel nu a ținut cont de circumstanțele reale și personale ale inculpatului

cum ar fi săvârșirea infracțiunilor mai puțin grave, cu intenție, de persoana

vinovatului care anterior a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Bălți din

27.01.2011 în baza art. 187 alin. (2), 208 alin. (1) Cod penal la 3 ani 3 luni

închisoare, iar prin art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea

reală a pedepsei cu închisoarea cu aplicarea termenului de probă de 2 ani,

antecedente penale fiind stinse (f.d. 32), la evidența medicilor psihiatru și narcolog

nu se află (f.d. 42, 42a), totodată personalitatea acestuia poate fi caracterizată și

prin cazierul contravențional conform căruia acesta a fost sancționat de mai multe

ori (f.d.43), circumstanța agravantă - comiterea infracțiunii de o persoană care

anterior a fost condamnată pentru comiterea infracțiunilor similare;

- deși inculpatul Pînzari Maxim s-a căit de infracțiunile comise și a solicitat

examinarea cauzei penale în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, comportamentul negativ a acestuia în societate, față de bunurile altei

persoane, ignorarea totală de către acesta a respectului față de instanțele de

judecată, examinarea cauzei penale și apelului procurorului fiind posibilă doar

după aplicarea față de el a măsurii preventive-arestul preventiv, indică asupra

faptului că, pedeapsa aplicată acestuia cu stabilirea termenului de probă inevitabil

va duce la consecințe contrare scopului urmărit.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță se atestă, că potrivit textului recursului, procurorul invocă temeiul de

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, sub aspectele

că: „s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”.

5

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că argumentele invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma

cercetării materialelor cauzei, din următoarele considerente.

În privința criticilor recurentului, precum că instanța de apel nu a ținut cont la

aplicarea pedepsei de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și de circumstanțele reale

și personale ale inculpatului, Colegiul penal atestă că sunt neîntemeiate și nu pot fi

acceptate, or instanța de apel în decizia sa și-a argumentat detaliat soluția de casare

parțială a sentinței primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care corect, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a aplicat inculpatului Pînzari Maxim o

pedeapsă echitabilă de 1 an 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării acesteia în temeiul art. 90 Cod penal, pe o perioadă de probațiune de 2

ani.

Totodată, Colegiul penal stabilește că instanța de apel la adoptarea acestei

soluții a ținut cont de circumstanțele particulare ale cauzei și cele enumerate de

procuror în recursul său (f.d. f.d. 198, vol. I), cărora le-a dat o apreciere obiectivă

proprie, având în vedere prevederile art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, ce

stipulează că – „instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît

interesele legii”, mai mult că în speță, inculpatul Pînzari Maxim a conștientizat

gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, care sunt mai puțin grave, și-a

recunoscut vinovăția, nu s-a eschivat cu rea-credință de la răspundere penală, s-a

căit de cele comise, are antecedente penale stinse, precum și că cauza a fost

examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală.

În acest sens, Colegiul penal conchide, că astfel instanța de apel nu a admis

careva erori de fapt sau de drept la judecarea cauzei, iar alegațiile invocate de

recurent constituie opinia și aprecierea subiectivă a acestuia a circumstanțelor

speței și a persoanei inculpatului luate în considerare de instanță la aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal în sepță, poziție a recurentului ce nu poate fi

acceptată, or instanța de apel și-a argumentat suficient de detaliat soluția în speță,

dând apreciere certă tuturor circumstanțelor invocate.

Colegiul penal atestă că instanța de apel just a adoptat soluția în cauză, or,

totodată s-a pus în balanță și faptul că tragerea la răspundere penală, precum și o

pedeapsă prea aspră, cu executarea acesteia generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce, în circumstanțele

particulare ale speței deferită judecății poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit, iar în speță, încrederea oferită inculpatului, îi oferă o șansă nouă de a se

reintegra în societate.

În acest context, Colegiul penal consideră relevant de menționat că CtEDO în

jurisprudența sa s-a pronunțat în favoarea folosirii măsurilor neprivative de

6

libertate (cauza Varga și alții v. Ungaria, hotărârea din 10 martie 2015, § 104;

cauza Norbert Sikorski v. Polonia, hotărârea din 22 octombrie 2009, §158),

statuând că trebuie să se ia în considerare alternativele disponibile detenției, și nu

aplicarea automată a pedepsei închisorii (cauza Kyprianou v. Cipru, hotărârea din

15 decembrie 2005, §108)

Astfel, motivarea deciziei instanței de apel, în care s-a expus argumentat pe

chestiunile esențiale supuse atenției sale (f.d. 198-199, vol. I), descrisă și la pct.

4.1. a prezentei decizii, în virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita repetări

inutile se acceptă și se însușește de Colegiul penal, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, urmând

a fi menținută, iar recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 11 martie 2020, în cauza penală privindu-l pe Pînzari

Maxim xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

7