1reab-145/2020 — art. 58-10 alin. 2 CP al RSFSR

Dosarul nr. 1reab-145/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Boico Victor,

a judecat, fără citarea părților, recursul în anulare declarat de către Adjunctul

Procurorului General, Roșioru Mircea, prin care solicită casarea sentinței Tribunalului

Militar al trupelor căilor ferate al Frontului Belarus nr. 1 din 14 iunie 1945, în cauza penală

privindu-l pe

Vainșenker Volif Xxxxx, născut în xxxxx, originar din

Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

13.07.2020 – 22.09.2020 (instanța de recurs în anulare).

Asupra recursului în anulare, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

1 din 14 iunie 1945, Vainșenker Volif Xxxxx, a fost condamnat în baza art. 58-10 alin.

(2) Cod penal al RSFSR, la pedeapsa de 5 ani privațiune de libertate, cu interdicții în

drepturi pe un termen de 3 ani, fără confiscarea averii personale.

condamnat pentru faptul că, a făcut agitație antisovietică.

În cadrul ședinței de judecată, inculpatul Vainșenker Volif a declarat că, nu

recunoaște vina în comiterea infracțiunii.

de procedură penală, a declarat recurs în anulare, solicitând casarea sentinței, în privința

lui Vainșenker Volif în baza art. 58-10 alin. (2) Cod penal al RSFSR, cu încetarea

procesului penal și reabilitarea acestuia.

În susținerea argumentelor formulate, Procurorul General Adjunct a invocat că în

cadrul examinării cauzei în instanța de judecată nu a fost dovedit caracterul

contrarevoluționar al acțiunilor inculpatului Vainșenker Volif, deoarece afirmațiile lui nu

conțineau chemări la lichidarea, subminarea sau slăbirea puterii de stat ori la săvârșirea

unor infracțiuni contrarevoluționare, după cum prevede dispoziția art.58-10 alin.(2) Cod

penal al RSFSR.

Sentința de condamnare în privința lui Vainșenker Volif a fost pronunțată fără a ține

cont de alegațiile inculpatului precum și declarațiile martorilor.

Astfel, în instanța de judecată martorul Litvinenco Ivan a declarat că, pe Vainșenker

Volif îl cunoaște din anul 1943. A auzit cum inculpatul s-a expus că, pînă la venirea

sovieticilor, în Basarabia se locuia foarte bine. A menționat că, a fost în America,

1

Germania, Anglia, vorbind numai despre viața sa. Comparații între viața din acele țări și

viața din URSS nu a făcut.

Martorul Manicovschii Vladimir a declarat că, pe Vainșenker Volif îl cunoaște de la

locul de muncă. Între anii 1942-1943, inculpatul menționa că, i-a fost bine să locuiască în

Basarabia, a călătorit în mai multe țări, povestind doar despre viața lui. Spunea că pe timpul

guvernării române, putea să intre în magazin și să procure orice produs. Despre viața lui

pe timpul guvernării sovietice nu a povestit nimic.

Martorul Costrița Andrei a declarat că, în iunie 1944, a auzit cum Vainșenker Volif a

declarat că pe timpul guvernării române a trăit mai bine. Avea bani și putea procura orice

dorește din magazine. Odată cu venirea sovieticilor nu fiecare om simplu își poate permite

să meargă la magazin. Oamenii pot să meargă doar la piață și numai la unele tarabe. Bine

trăiesc doar cei cu funcții înalte. Pe timpurile românilor avea și costume și încălțăminte, iar

pe timpul sovieticilor, nu mai are nimic.

Martorul Șamrai Gheorghii a declarat că, pe Vainșenker Volif îl cunoaște din anul

să trăiască mai rău. Au început arestări a populației băștinașe și îi deportau pe cei, care nu

meritau Guvernarea sovietică nu dă nimic oamenilor. Deplasarea între România și

Germania a fost mai ușoară decît cea dintre Rostov și Krîlovscoi, miliția oprește și verifică

prea des.

Din cele expuse, s-a conchis că pentru exprimarea opiniei și nemulțumirilor sale cu

referire la situația generală în URSS și alte țări, Vainșenker Volif nu putea fi condamnat.

Mai mult ca atît, unii martori, au infirmat existența afirmațiilor antisovietice din partea lui

Vainșenker Volif, el doar povestindu-le viața sa și ce țări a văzut.

Adiacent, s-a stabilit că instanța de judecată la examinarea dosarului, a încălcat în

mod flagrant dreptul inculpatului Vainșenker Volif la apărare, examinând cauza penală în

lipsa apărătorului, a cărui participare în cazul dat era obligatorie.

Astfel, consideră recurentul că, condamnarea lui Vainșenker Volif pentru agitație

antisovietică constituie un viciu fundamental comis în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărârea pronunțată, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit art. 6 pct. 44), art. 22 alin. (3), art. 452 alin. (1), art. 453 alin. (1) Cod de

procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare de către

Procurorul General și adjuncții săi în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

hotărârea atacată. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat

hotărârile pronunțate, se consideră încălcarea esențială a drepturilor și a libertăților

fundamentale ale omului. Hotărârea judecătorească definitivă împiedică reluarea

examinării procesului penal în privința aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu excepția

cazului în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea

pronunțată.

La 30 decembrie 1992 a intrat în vigoare Legea nr. 1225-XII din 08.12.1992 privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice.

2

Colegiul penal lărgit menționează că potrivit art. 3 lit. a) al Legii nominalizate, sunt

declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate în drepturi,

indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 07 noiembrie

1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice în baza deciziilor organelor de

stat judiciare sau extrajudiciare pentru „activitate contrarevoluționară”.

Sub acest aspect, instanța de recurs în anulare reține că Vainșenker Volif a fost

condamnat prin sentința Tribunalului Militar al trupelor căilor ferate al Frontului Belarus

nr. 1 din 14 iunie 1945, în baza art.58-10 alin. (2) Cod penal al RSFSR, pentru agitație

antisovietică.

Conform art. 53 alin. (2) al Legii nr. 1225-XII din 08.12.1992, recursurile în anulare

se examinează de către Curtea Supremă de Justiție în modul stabilit de Codul de procedură

penală pentru examinarea recursurilor în anulare.

Ținând cont de cele constatate și de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit constată prezența în speță a motivelor întemeiate

de a interveni în hotărârea judecătorească irevocabilă de condamnare a lui Vainșenker

Volif în baza art.58-10 alin. (2) Cod penal al RSFSR, cu casarea acesteia și în temeiul

prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cu încetarea procesului

penal, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere penală,

și reabilitarea condamnatului.

Prin urmare, în temeiul circumstanțelor nominalizate, recursul în anulare urmează a

fi admis, cu casarea totală a hotărârii irevocabile contestate, ca fiind afectată de un viciu

fundamental și dispunerea încetării procesului penal, pe motiv că sunt prezente

circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

457 alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul în anulare declarat de către Adjunctul Procurorului General, Roșioru

Mircea, casează total sentința Tribunalului Militar al trupelor căilor ferate al Frontului

Belarus nr. 1 din 14 iunie 1945, cu încetarea procesului penal în privința lui Vainșenker

Volif Xxxxx, în baza învinuirii pe art. 58-10 alin. (2) Cod penal al RSFSR, pe motiv că

există circumstanțe care exclud tragerea lui la răspundere penală și dispune reabilitarea

acestuia, în conformitate cu art. 3 lit. a) a Legii Republicii Moldova nr. 1225-XII din 08

decembrie 1992, privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 septembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

3