1reab-115/2020 — Art.54-10 alin.1 CP al RSSU.

Prin sentința Tribunalului Militar al Căilor Ferate Chișinău din 10 iulie 1941, Dimov Andrei a fost condamnat în baza art.54-10 alin.(1) Cod penal al RSSU, la 10 ani privațiune de libertate, cu ispășirea pedepsei în lagăr de corecție prin muncă al NCVD, cu interdicție în drepturi pe un termen de 5 ani.

Potrivit sentinței, Dimov Andrei a fost condamnat pentru faptul că, având o atitudine dușmănoasă față de puterea sovietică, printre populație și prin unitățile militare, care treceau pe la stațiile căilor ferate, desfășura agitație contrarevoluționară. La 23.06.1941 la gara feroviară Basarabeasca, printre lucrătorii stației și contingentul militar, lăuda regimul instaurat în una din țările capitaliste, concomitent răspândind zvonuri provocatoare și calomnioase în adresa puterii sovietice.

Adjunctul Procurorului General, Roșioru Mircea, în temeiul art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, a declarat recurs în anulare, solicitând casarea sentinței cu încetarea procesului penal și reabilitarea lui Dimov Andrei. În susținerea argumentelor formulate, Adjunctul Procurorului General a invocat că, în materialele dosarului nu se conțin probe pertinente și concludente ce ar confirma că condamnatul Dimov Andrei ar fi desfășurat vreo activitate orientată spre lichidarea, subminarea sau slăbirea puterii sovietice ori săvârșirea unor infracțiuni contrarevoluționare, după cum prevedea dispoziția art.54-10 alin.(1) Cod penal al RSSU. 1 De către instanța de judecată a fost încălcat un drept fundamental al inculpatului Dimov Andrei și anume cel la apărare, dat fiind faptul că cauza a fost examinată în lipsa unui apărător, participarea căruia era obligatorie. De asemenea a notat că, condamnarea lui Dimov Andrei pentru agitație antisovietică constituie un viciu fundamental comis în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, întrucât a fost încălcat dreptul la apărare. În consecință, subliniază că inculpatul Dimov Andrei în conformitate cu art.3 al Legii nr.1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, urmează a fi reabilitat.

Judecând recursul în anulare în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din următoarele considerente. Potrivit art.452 alin.(1), coroborat cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac. Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. La 30 decembrie 1992, a intrat în vigoare Legea nr.1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art.3 al Legii nominalizate, sunt declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate în drepturi, indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada dintre 07 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice în baza deciziilor organelor de stat judiciare sau extrajudiciare, inclusiv pentru „activitate contrarevoluționară”. Sub acest aspect, instanța de recurs în anulare reține că, prin sentința Tribunalului Militar al Căilor Ferate Chișinău din 10 iulie 1941, Dimov Andrei a fost condamnat în baza art.54-10 alin.(1) Cod penal al RSSU, la 10 ani privațiune de libertate, cu ispășirea pedepsei în lagăr de corecție prin muncă al NCVD, cu interdicție în drepturi pe un termen de 5 ani Din conținutul sentinței rezultă că Dimov Andrei a fost judecat pentru agitație contrarevoluționară fără a fi indicate careva probe ce ar fi confirmat vinovăția lui și fără participarea apărătorului, astfel, încălcându-se flagrant drepturile și libertățile omului. Erorile menționate, instanța de recurs le apreciază drept viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care au afectat hotărârea atacată și care servesc drept temei de casare a sentinței în cauză. Ținând cont de cele constatate și de prevederile art.435 alin.(1) pct.2) lit. b) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit găsește prezente în speța vizată motive întemeiate de a interveni în hotărârea judecătorească irevocabilă de 2 condamnare a lui Dimov Andrei în baza art.54-10 alin.(1) Cod penal al RSSU, cu casarea acesteia, urmând, în temeiul prevederilor art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală și Legii nr.1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, încetarea procesului penal, din motiv că există circumstanțe care exclud tragerea persoanei la răspundere penală cu reabilitarea condamnatului. Prin urmare, în temeiul circumstanțelor nominalizate, recursul în anulare devine pasibil admiterii, cu casarea totală a hotărârii irevocabile atacate, ca fiind afectată de un viciu fundamental, cu dispunerea încetării procesului penal, din motiv că sunt prezente circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

În conformitate cu art.art.435 alin.(1) pct.2) lit. b), 453 alin.(1), 457 alin.(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE : Admite recursul în anulare declarat de către Adjunctul Procurorului General, Roșioru Mircea, casează sentința Tribunalului Militar al Căilor Ferate Chișinău din 10 iulie 1941, în privința lui Dimov Andrei x, cu încetarea procesului penal pe motiv că există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală și reabilitarea acestuia în conformitate cu Legea nr.1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 septembrie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena 3