1reab-177/2020 — art. 54 - 10 alin. 2 CP al RSSU

Dosarul nr. 1reab-177/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat, fără citarea părților, recursul în anulare declarat de către Procurorul

General Adjunct, Roșioru Mircea, prin care solicită casarea sentinței Tribunalului

Militar al diviziei de pușcași nr. 28 or. Haricov din 01 octombrie 1944, în cauza

penală privindu-l pe

Pancenco Ivan XXXXX, născut în XXXXX, originar

din XXXXX.

Asupra recursului în anulare, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

01 octombrie 1944, Pancenco Ivan a fost condamnat în baza art. 54 – 10 alin. (2)

Cod penal al RSSU la 10 ani privațiune de libertate, cu interdicție în drepturi pe

termen de 5 ani, fără confiscarea averii personale.

condamnat pentru faptul că locuind pe teritoriul temporar ocupat de români, a

denunțat activiști sovietici și comuniști, a făcut agitație antisovietică, a calomniat

conducătorii de partid și a lăudat calitatea vieții sătenilor pe timpul ocupației.

Prin acțiunile sale, inculpatul Pancenco Ivan a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 54 – 10 alin. (2) Cod penal al RSSU, adică propaganda sau agitația, ce

conține chemare la răsturnarea/slăbirea puterii sovietice sau săvârșirea unor

infracțiuni contrarevoluționare sau fabricarea fie răspândirea literaturii cu același

conținut.

În cadrul ședinței de judecată, inculpatul Pancenco Ivan a declarat că, până la

începerea războiului, a activat în calitate de contabil. În timpul evacuării, în luna

septembrie a anului 1941, a fost pus la evidență ca militar în rezervă. După retragerea

Armatei Roșii, s-a retras și el în satul natal, acolo fiind imediat arestat de autoritățile

române. A fost interogat, dar văzând că nu dobândesc informația, peste 17 zile l-au

1

eliberat. Ulterior, a fost-chemat de șeful jandarmeriei române, care din nou a început

să-l interogheze cu referire la cetățenii Muntean și Iancovschii. Neobținând din nou

nimic, i-a promis că îi va întoarce casa care a fost procurată de el anterior, dacă va

reuși să capete informații. Inculpatul i-a promis că va dobândi informații, însă nu

avea de gând să o facă. La 12 aprilie 1944, a fost mobilizat în rândurile Armatei

Roșii. Nu a făcut agitație antisovietică, iar martorii au dat declarații false împotriva

lui.

Circumstanțele incriminate inculpatului Pancenco Ivan au fost confirmate în

ședința de judecată prin declarațiile martorilor Macarov Fedot, Goncearov Pantelei

și Eldunov Vladimir.

prin care, invocând prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea sentinței, cu încetarea procesului penal în privința lui Pancenco Ivan și

reabilitarea lui, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea inculpatului la

răspundere penală.

În susținerea celor menționate în textul recursului în anulare, Procurorul

General Adjunct invocă faptul că probele administrate în cauza dată nu sunt

suficiente pentru calificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 54 – 10 alin. (2) Cod

penal al RSSU, propaganda sau agitația, ce conține chemare la răsturnarea/slăbirea

puterii sovietice sau săvârșirea unor infracțiuni contrarevoluționare sau fabricarea

fie răspândirea literaturii cu același conținut, deoarece ele nu confirmă faptul că

inculpatul Pancenco Ivan ar fi prejudiciat potențialul militar, independența statală

sau inviolabilitatea teritorială a URSS.

Alte probe, cu excepția declarațiilor inculpatului, în dosar nu există.

Totodată a mai indicat că, Pancenco Ivan nu putea fi condamnat pentru

exprimarea opiniei față de calitatea vieții în zilele de atunci, cu atât mai mult pentru

expunerea unui banc, care nu are decât scopul de ironie și amuzament.

Astfel, procurorul consideră, că condamnarea inculpatului Pancenco Ivan

pentru propaganda sau agitația contrarevoluționară, ce conține chemare la

răsturnarea/slăbirea puterii sovietice sau săvârșirea unor infracțiuni

contrarevoluționare sau fabricarea fie răspândirea literaturii cu același conținut,

constituie un viciu fundamental comis în cadrul procedurii precedente, care a afectat

hotărârea pronunțată, întrucât a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Din acest

motiv, hotărârea judecătorească în cauză urmează a fi casată, cu încetarea procesului

penal în privința lui Pancenco Ivan în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, întrucât există circumstanțe care exclud tragerea inculpatului la

răspundere penală.

Prin urmare, inculpatul Pancenco Ivan în conformitate cu art. 3 al Legii RM nr.

1225-XII din 08 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor

politice, urmează a fi reabilitat.

2

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 6 pct. 44), art. 22 alin. (3), art. 452 alin. (1), art. 453 alin. (1) Cod

de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare de către

Procurorul General și adjuncții săi în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată. Viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcarea esențială a

drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului. Hotărârea judecătorească

definitivă împiedică reluarea examinării procesului penal în privința aceleiași

persoane pentru aceeași faptă, cu excepția cazului în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea pronunțată.

La 30 decembrie 1992, a intrat în vigoare Legea nr. 1225-XII din 08.12.1992

privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art. 3 lit. a) al Legii nominalizate,

sunt declarate nevinovate și urmează a fi reabilitate în fața societății și reintegrate în

drepturi, indiferent de locul de trai în prezent, toate persoanele care, în perioada

dintre 7 noiembrie 1917 și 23 iunie 1990, au fost supuse represiunilor politice în

baza deciziilor organelor de stat judiciare sau extrajudiciare pentru „agitație

antisovietică”.

Sub acest aspect, instanța de recurs în anulare reține că, Pancenco Ivan a fost

condamnat, prin sentință pentru agitație antisovietică, ce conține chemare la

răsturnarea/slăbirea puterii sovietice.

Conform art. 53 alin. (2) al Legii nr. 1225-XII din 08.12.1992, recursurile în

anulare se examinează de către Curtea Supremă de Justiție în modul stabilit de Codul

de procedură penală pentru examinarea recursurilor în anulare.

Ținând cont de cele constatate și de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b)

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată prezența în speță a motivelor

întemeiate de a interveni în hotărârea judecătorească irevocabilă de condamnare a

lui Pancenco Ivan în baza art. 54 – 10 alin. (2) Cod penal al RSSU, cu casarea

acesteia și în temeiul prevederilor art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

cu încetarea procesului penal, pe motiv că există circumstanțe care exclud tragerea

persoanei la răspundere penală, și cu reabilitarea condamnatului.

Prin urmare, în temeiul circumstanțelor nominalizate, recursul în anulare

urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii irevocabile contestate, ca fiind

afectată de un viciu fundamental și cu dispunerea încetării procesului penal, pe motiv

că sunt prezente circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

3

(1), art. 457 alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General Adjunct, Roșioru

Mircea, casează sentința Tribunalului Militar al diviziei de pușcași nr. 28 or. Haricov

din 01 octombrie 1944, cu încetarea procesului penal în privința lui Pancenco Ivan

XXXXX, în baza învinuirii pe art. 54 – 10 alin. (2) Cod penal al RSSU, pe motiv că

există circumstanțe care exclud tragerea lui la răspundere penală și dispune

reabilitarea acestuia, în conformitate cu art. 3 lit. a) a Legii Republicii Moldova nr.

1225-XII din 08 decembrie 1992, privind reabilitarea victimelor represiunilor

politice.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 septembrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

4