1ra-1641/2020 — art. 145 alin. 2 lit. j CP

Dosarul nr. 1ra-1641/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Grozova Liudmila în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2020, în cauza penală

privindu-l pe

CERNEGA Veaceslav XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 20.05.2019 – 25.07.2019;

Instanța de apel: 21.10.2019 – 04.02.2020;

Instanța de recurs: 03.07.2020 – 05.08.2020.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Cernega

Veaceslav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145

alin. (2) lit. j) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 10 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Cheltuielile de judecată în mărime de 69.208 lei ca plată pentru efectuarea

rapoartelor de expertiză nr. 201902P1009 din 16 aprilie 2019, nr. 201905O0126 din

23 aprilie 2019, nr. 201905O0129 din 23 aprilie 2019, nr. 201903C0761 din 02 mai

2019, nr. 201905O0125 din 23 aprilie 2019, nr. 201905O0127 din 23 aprilie 2019, nr.

201905O0130 din 23 aprilie 2019, nr. 201935A0185 din 07 mai 2019 – au fost trecute

în contul statului.

Veaceslav în seara zilei de 30 martie 2019, aflându-se în ospeție la Tarov Iuri, în

XXXXX, în urma unui conflict spontan dintre ei, acționând intenționat, urmărind

scopul de a-l lipsi de viață și dorind survenirea acestei urmări, manifestând o deosebită

cruzime, i-a aplicat lui Tarov Iuri multiple lovituri pe corp cu mâinile și cu un sucitor

din lemn, în rezultatul cărora a survenit moartea lui Tarov Iuri.

1

a acesteia în partea cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să fie admisă solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor

judiciare cu dispunerea încasării din contul lui Cernega Veaceslav în beneficiul

statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 69.208 lei pentru efectuarea

expertizelor judiciare.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a indicat că, în practica judiciară

existentă la aplicarea legii procesuale pe această dimensiune la nivelul instanțelor de

fond se produce o confuzie generalizată între termenii de suportare a cheltuielilor

efective, care sunt prevăzute în art. 227 și 228 Cod de procedură penală și noțiunea

de „recuperare”, prevăzută în art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală. Or, potrivit

prevederilor art. 227 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt

cheltuielile suportate, potrivit legii, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, cuprinzând sumele cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în

cauza penală.

Acuzatorul de stat a menționat că toate cheltuielile de judecată sunt suportate la

momentul derulării efective a acțiunilor procesuale de către stat, ori la etapa

respectivă procesul penal este guvernat de principiul prezumției nevinovăției, iar

cheltuielile de judecată din prezenta speță, reprezentând suma de 69.208 lei, pentru

acte de expertiză, nu se circumscriu excepțiilor prevăzute de art. 229 alin. (2) Cod de

procedură penală, prin urmare, recuperarea lor urmau a fi puse în sarcina

condamnatului.

apelul procurorului a fost admis, cu casarea sentinței în partea cheltuielilor de judecată

și pronunță o nouă hotărâre potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care

s-a dispus încasarea de la Cernega Veaceslav în beneficiul statului a cheltuielilor de

judecată pentru efectuarea expertizelor medico-legale nr. 201902P1009 din

16.04.2019, nr. 201905O0125 din 23.04.2019, nr. 201905O0126 din 23.04.2019, nr.

201905O0127 din 23.04.2019, nr. 201905O0129 din 23.04.2019, nr. 201905O0130

din 23.04.2019, nr. 201903C0761 din 02.05.2019, nr. 201935A0185 din 07.05.2019

– în sumă totală de 69.208 lei. În rest sentința a fost menținută.

instanței de fond corespunzătoare stării de drept și întemeiată din punct de vedere al

principiilor stabilirii pedepsei penale.

La adoptarea sentinței și anume la individualizarea pedepsei penale, instanța de

apel a notat că instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect

a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

2

Sancțiunea art. 145 alin. (2), lit. j) Cod penal prevede pedeapsa sub formă de

închisoare de la 15 până la 20 ani sau cu detențiune pe viață. În contextul art. 76 Cod

penal, în calitate de circumstanță atenuantă, în privința inculpatului s-a stabilit căința

sinceră și gradul II de invaliditate. În contextul art. 77 Cod penal, circumstanțe

agravante nu s-au stabilit.

Ca urmare, în urma unei analize complexe a circumstanțelor cauzei și a

personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială,

precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, instanța de apel a

considerat că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile a faptei și

personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea acestuia este posibilă cu aplicarea

unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 10 ani, or, pedeapsa stabilită

de instanța de fond a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în

corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii

de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Privitor la cheltuielile de judecată pentru efectuarea expertizelor judiciare pe

cauza penală, în sumă de 69.208 lei, instanța de apel a constatat că această solicitare

și-a găsit confirmarea la judecarea apelului declarat, prin urmare a existat temei de

implicare a instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate cu privire la

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 142- 143, 227, 229 Cod de procedură penală,

instanța de apel a considerat că, cheltuielile de judecată în suma totală de 69.208 lei,

suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară urmează a fi achitate de

inculpatul în contul statului, având în vedere că, la momentul derulării acțiunilor de

urmărire penală aceste cheltuieli au fost suportate de stat deoarece, procesul penal era

guvernat de principiul prezumției nevinovăției, iar în situația în care, în cadrul

cercetării judecătorești a fost dovedită pe deplin vinovăția inculpatului, motiv pentru

care, ultimul urmează să recupereze cheltuielile judiciare suportate de stat pentru

efectuarea la caz, a expertizelor judiciare.

interesele inculpatului, a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței

Judecătoriei Chișinău din 25.07.2019.

În motivare recurenta a invocat prevederile art. 227- 229 Cod de procedură

penală, cheltuielile judiciare sunt suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

În această ordine de idei, a conchis că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi

penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

3

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal, reprezintă cheltuieli judiciare ce

urmează a fi achitate din bugetul statului.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Din conținutul cererii de recurs, se constată că recurenta face trimitere la temeiul

de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit căruia

sunt pasibile contestării cu recurs ordinar hotărârile adoptate de instanța de apel în

cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În general, cerința textuală a acestui caz de casare presupune că, la etapa

judecării cauzei de către instanța de apel s-au încălcat prevederile legii procesual-

penale, și nici un indiciu nu poate sugera recurentului precum că, chestiunea de

apreciere a probatoriului ar putea constitui în sine o eroare de drept care să se subscrie

măcar unuia din cele 5 subpuncte ale pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Ținând cont de cele menționate, apărătorul nu critică individualizarea pedepsei

ci achitarea cheltuielilor judiciare pe care Curtea de Apel le-a încasat din contul

inculpatului, astfel colegiul se va expune în continuarea pe aceste motive

Afirmația recurentei precum că instanța de apel nefondat a menținut încasarea

cheltuielilor de judecată de la inculpat, Colegiul penal reține ca fiind argumentată

poziția instanței de apel, deoarece, potrivit art. 227 Cod procedură penală, cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări

a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele plătite sau care urmează a fi

plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,

interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali, … cheltuite în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală și aceste cheltuieli judiciare se plătesc

din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate, iar conform alin. (2)

art. 229 Cod de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare.

În cazul supus judecării, cheltuielile judiciare în sumă de 69.208 lei au fost

suportate de stat pentru efectuarea expertizelor medico-legale nr. 201902P1009 din

16.04.2019, nr. 201905O0125 din 23.04.2019, nr. 201905O0126 din 23.04.2019, nr.

201905O0127 din 23.04.2019, nr. 201905O0129 din 23.04.2019, nr. 201905O0130

din 23.04.2019, nr. 201903C0761 din 02.05.2019, nr. 201935A0185 din 07.05.2019.

4

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului, astfel,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia.

Astfel, instanța de apel corect a conchis necesitatea încasării cheltuielilor

judiciare de la inculpat în folosul statului, concluzii pe care le preia în deplină măsură

instanța de recurs.

În final, Colegiul consideră oportun de a se referi și la jurisprudența constantă a

Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că instanțele judecătorești

trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (a se vedea în acest

sens cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt

obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă

el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a

prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și

circumstanțele cauzei. Or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să

admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză,

o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (a se vedea

în acest sens cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

Având în vedere considerentele menționate în partea descriptivă a prezentei

decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de

procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța a respectat prevederile legale pertinente și relevante, prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar declarat de

apărătorul inculpatului, sunt vădit neîntemeiate.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Grozova Liudmila în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 04 februarie 2020, în cauza penală privindu-l pe Cernega Veaceslav XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 septembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

5