1ra-1013/2020 — art. 264-1 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-1013/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 10

decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

CERNENCHI Ionel XXXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.10.2018 – 11.10.2019;

Instanța de apel: 30.10.2019 – 10.12.2019;

Instanța de recurs: 17.02.2020 – 20.05.2020.

c o n s t a t ă:

cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Cernenchi Ionel a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 800 u.c., echivalentul a 40.000 lei în beneficiul statului.

Cererea procurorului cu privire la încasarea din contul lui Cernenchi Ionel a

cheltuielilor judiciare în sumă de 1619 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

13.07.2018, în jurul orei 05:00, încălcând cerințele art. 10 pct. 2) lit. a) al

Regulamentului circulației rutiere, care prevede că persoana care conduce un

autovehicul trebuie să posede permisul de conducere perfectat pe numele său,

valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus,

inculpatul Cernenchi Ionel a condus automobilul de modelul „Renault Megane” cu

XXXXX pe traseul local din or. Cantemir fără a deține permis de conducere. A fost

stopat de către colaboratorii de poliție și, existând temeiuri suficiente de a presupune

că Cernenchi Ionel se află în stare de ebrietate inadmisibilă produsă de alcool, deși i

1

s-au comunicat consecințele refuzului de a fi supus testării la starea de ebrietate,

inculpatul s-a eschivat și împotrivit de la testarea alcoolscopică, prin ce a comis o

infracțiune prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, conform indicilor: ”refuzul

conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, acțiune săvârșită

de către o persoană care nu deține permis de conducere”.

către avocatul Barbarov Eduard în interesele inculpatului, care a solicitat casarea

sentinței, cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatului să-i fie numită pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Cererea de apel este motivată prin faptul că inculpatul a recunoscut integral

vina, se căiește de cele comise și a solicitat să fie aplicată în privința acestuia munca

neremunerată în folosul comunității, iar, instanța de fond nu a ținut cont de aceasta,

și că a fost depusă cerere privind examinarea cauzei în procedură simplificată, în

baza art. 3641 Cod de procedură penală, dar nu a beneficiat de reducerea cu 1/3 din

pedeapsă, fiind amendat cu 800 u.c., echivalentul a 40.000 lei în beneficiul statului.

2019, apelul avocatului Barbarov Eduard în interesele inculpatului a fost admis, cu

casarea parțială a sentinței și pronunță o nouă hotărâre potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță, prin care i s-a stabilit pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe un termen de 160 ore.

În rest, sentința s-a menținut.

fond a stabilit corect starea de fapt și de drept, circumstanțele cauzei, just a încadrat

acțiunile inculpatului ca constituind o faptă penală prevăzută de art. 2641 alin. (4)

Cod penal.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe administrate în

cauza penală de instanța de fond și care au fost corect apreciate prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu prin coroborare,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Cauza a fost examinată în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, așa cum inculpatul a depus cerere de examinare a cauzei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală (f.d.132), declarând acesta că recunoaște

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu. Cerere care a fost admisă prin încheierea

protocolară din 11 septembrie 2019 (f.d.135).

Instanța de apel a constatat că la judecarea cauzei instanța de fond corect a

examinat și acceptat cererea inculpatului privind judecarea cauzei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, corect au fost calificate în baza art. 2641

alin. (4) Cod penal. Însă la stabilirea și individualizarea pedepsei pentru inculpat

2

prima instanță nu a dat eficiență criteriilor de individualizare a pedepsei, și nu a ținut

întru totul cont de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, inclusiv și de cele

stipulate în art. 61, art. 75 Cod penal.

Prima instanță stabilindu-i inculpatului pedeapsa cu amendă, nu a ținut cont

nici de faptul că instanța de judecată stabilește pedeapsa echitabilă în conformitate

cu principiul individualizării pedepsei în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată

aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și

mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează

răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

De asemenea eronat s-a constatat faptul că pedeapsa ce ar fi aptă să-l facă pe

Cernenchi Ionel să meargă pe calea corijării, este doar pedeapsa sub formă de

amendă, însă nu a motivat din ce considerente nu este aplicabilă pedeapsa sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității, pedeapsă ce a fost solicitată de

avocat și inculpat de a fi aplicată. Instanța de apel reține că la caz, este aplicabilă

inculpatului pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității așa

cum, inculpatul a contribuit la stabilirea adevărului în cauză, recunoscând vina în

cele comise, iar fiind audiat în instanța de fond a indicat că se căiește sincer de cele

săvârșiteși a solicitat pedeapsa cu muncă neremunerată, menționând că în situația sa

e dificilă achitarea amenzii.

recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură

penală, solicitând casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatului și

dispunerea menținerii sentinței.

În motivare recurentul a indicat că, pedeapsa stabilită inculpatului este prea

aspră și nu corespunde principiului individualizării pedepsei penale. În stabilirea

pedepsei, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, că

inculpatul a contribuit la stabilirea adevărului în cauză, a recunoscut vina în cele

comise, respectiv consideră că aplicarea pedepsei în formă de amendă ar asigura în

conformitate cu art. 61 alin. (2) Cod penal atingerea scopului pedepsei penale.

Avocatul Barbarov Eduard în interesele inculpatului a depus cerere de apel,

solicitând pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Ca

urmare instanța de apel a ignorat prevederile art. 410 alin. (1) Cod de procedură

penală și a creat o situație mai gravă persoanei care a declarat apel.

7.Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

3

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Colegiul reține că în susținerea recursului procurorului a invocat prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazul când nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și când instanța de apel nu a individualizat corect pedeapsa.

Instanța de recurs menționează însă că, prevederile la care se referă autorul

recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorilor de drept,

care ar servi ca temei de implicare a instanței în sensul casării deciziei instanței de

apel.

Colegiul reține că, recurentul deși este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

critică decizia contestată doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului,

considerând-o prea aspră, solicitând în acest sens, menținerea sentinței instanței de

fond.

Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanța de apel, Colegiul

consideră instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând

deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal și art. 3641 Cod de procedură

penală, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite

conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective relevă

următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

4

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară

după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două

criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite.

Problema principală invocată de procuror constă în agravarea situației

inculpatului de către instanța de apel, invocând prevederile art. 410 Cod de

procedură penală, situația pe care Colegiul penal nu o consideră valabilă în speță,

deoarece inculpatul Cernenchi Ioneș în cadrul ședinței primei instanțe a recunoscut

cele comise de infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, prin cererea a

solicitat examinarea cauzei penale în procedura simplificată (f.d. 132) și aplicarea

anume a pedepsei cu muncă neremunerată, menționând că nu are posibilitatea să

achite amenda, mai mult decât atât anume acest motiv a și făcut obiectul apelului

(f.d. 135 verso, 147-148, 169).

Colegiu penal menționează, că în situația aplicării de către prima instanță a

dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel este obligată să

verifice în principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin. (l) și (4) Cod

de procedură penală și nu poate reține o altă situație de fapt și o altă încadrare

juridică decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată prin stabilirea în privința inculpatului a

unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, pedeapsă

care răspunde scopului de corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61

Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea

de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul invocat

de recurent privind aplicarea pedepsei non privative de libertate, urmând a fi

declarat ca neîntemeiat.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de

apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a

răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic

superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel.

Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei

5

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

8.În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 10 decembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Cernenchi

Ionel XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iunie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

6