1ra-1440/2020 — art. 201-1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 10 ianuarie 2020, cauza fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Moga Leonid a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. S-a respins cererea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 16.661 lei suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, în noaptea de 25 spre 26 august 2019, aflându-se în domiciliul mătușii sale Ciobanu Eudochia, situat în XXXXX, unde locuia temporar cu acordul ultimei, astfel fiind membru al familiei, în urma unei cerți cu Ciobanu Eudochia i-a aplicat ultimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzându-i victimei conform raportului de expertiză judiciară nr. 201911C0264 din 07.10.2019 leziuni corporale grave, periculoase pentru viață sub formă de traumatism asociat închis al toracelui, fracturi ale coastelor 3-9 pe linia axilar medie și a coastelor 3-6 pe linia scapulară și parțial paravertebrală, rupturi a pulmonului stâng, infiltrat hemoragic la nivelul fracturilor costale, hematorax de stânga, vătămări care în câteva ore după cauzare au 1 dus la decesul ultimei.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea respingerii solicitării procurorului de încasare din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care de la Moga Leonid să fie încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime de 16.661 lei pentru trei expertize judiciare, în rest sentința să fie menținută. În motivarea apelului, procurorul a indicat că instanța de judecată corect a ajuns la concluzia vinovăției inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (4) Cod penal, care este echitabilă pentru fapta comisă de inculpat, însă neîntemeiat a respins solicitarea procurorului de a încasa din contul lui Moga Leonid în beneficiul statului cheltuielile judiciare în mărime de 16.661 lei, motivând că cheltuielile suportate de stat au fost necesare pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și aceste cheltuieli se plătesc din sumele alocate de stat. Procurorul notează că în speță, statul și-a onorat obligația de a demonstra vinovăția persoanei, iar pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penale a suportat cheltuieli, care raportate la prevederile art. 227 Cod de procedură penală, se încadrează în noțiunea de cheltuieli judiciare. Conform prevederilor art. 229 Cod de procedură penală, este indicat direct că condamnatul poate fi obligat la recuperarea cheltuielilor judiciare. Instanța de judecată respingând solicitarea procurorului, l-a eliberat total pe inculpat de la plata acestor cheltuieli, nefiind prezentate careva dovezi că ultimul ar avea careva persoane la întreținere sau că nu are alte venituri.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 05 martie 2020, apelul procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței în partea cheltuielilor de judecată și pronunțată o nouă hotărâre potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care s-a dispus încasarea de la Moga Leonid în beneficiul statului suma de 6752 lei cu titlu de cheltuieli judiciare suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare în prezenta cauză penală. În rest sentința s-a menținut.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a verificat sub toate aspectele circumstanțele de fapt și de drept, complet și obiectiv a apreciat probele administrate, și întemeiat a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza prevederilor art. 2011 alin. (4) Cod penal. Instanța de apel a notat că sentința primei instanțe este criticată de partea acuzării în latura civilă în partea respingerii cerinței procurorului de a încasa din contul inculpatului cheltuieli judiciare în sumă de 16.661 lei pentru efectuarea expertizelor judiciare. Procurorul solicită încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului cheltuieli judiciare în sumă de 16.661 lei pentru efectuarea expertizei judiciare (medico-legale) nr. 201911C0264 din 07 octombrie 2019, costul căreia îl constituie 2048 lei (f.d.42), expertizei judiciare (psihiatrico-legală) nr. 201935A0518 din 07 2 noiembrie 2019, costul căreia este de 1078 lei (f.d.49) și a expertizei judiciare (psihiatrico-legală) nr. 201936S0121 din 23 decembrie 2019, costul căreia este de 13.535 lei (f.d.57), dispuse de către organul de urmărire penală în vederea întreprinderii tuturor măsurilor prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei, care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât și cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele care îi atenuează sau agravează răspunderea. Analizând materialele dosarului, instanța de apel a reținut că inculpatul nu este încadrat în câmpul muncii, este divorțat, persoane la întreținere nu are, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru. Interpretând prin coroborare prevederile art. 227– 229 și art. 143 Cod de procedură penală, instanța de apel a considerat, că lipsesc interdicții legale privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată suportate pe parcursul urmăririi penale pentru efectuarea expertizelor judiciare medico-legale a victimei și psihiatrico- legală a învinuitului. În același timp, instanța de apel a considerat necesar de a admite parțial cerința procurorului de a fi încasate cheltuielile judiciare de la inculpatul, dispunând încasarea în beneficiul statului a costul expertizelor judiciare efectuate în prezenta cauză penală în sumă de 6752 lei, cu respingerea cheltuielilor suportate pentru spitalizarea învinuitului în staționarul de psihiatrie pentru efectuarea expertizei psihiatrice în sumă de 8694 lei și pentru alimentație conform bonului de plată în mărime de 1215 lei (f.d.62), or aceste cheltuieli nu pot fi apreciate în sensul art. 227 Cod de procedură penală ca fiind cheltuieli judiciare suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Instanța a respins ca fiind neîntemeiate argumentele inculpatului precum că din lipsa unui loc de muncă, nu are posibilitate de a suporta astfel de cheltuieli judiciare, or, la caz, suportarea cheltuielilor de judecată în prezenta cauză penală au fost provocate de săvârșirea infracțiunii, care evident impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale în privința acestuia, ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului recunoscut vinovat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind fapta sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu pate fi corectată de instanța de recurs. În motivare recurentul a indicat că, orice prejudiciu cauzat fie persoanei fizice/ juridice sau statului trebuie să fie reparate. În conformitate cu prevederile art. 227- 229 și art. 143 Cod de procedură penală, lipsesc interdicții legale privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată suportate pe parcursul urmăririi penale pentru efectuarea expertizelor judiciare medico-legale. 3 Însă suma de 9909 lei- cheltuieli suportate pentru spitalizarea învinuitului în staționarul psihiatriei 8694 lei și pentru alimentație 1215 lei, este parte componentă a cheltuielilor judiciare legate de expertiza psihiatrică, în aceste cheltuieli trebuie să fie apreciate ca cheltuieli juridice suportate pentru asigurarea efectuării expertizei judiciare în cadrul procesului penal. Totodată, instanța de apel, odată ce a dispus respingerea cererii procurorului de a încasa suma de 9909 lei, nu a dispus trecerea acestora în contul statului, rezultând că nu a dispus de o dispoziție referitoare la repartizarea tuturor cheltuielilor de judecată, cum prevede art. 397 pct. 5 și 416 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Procurorul indică ca temei de drept pentru casarea deciziei recurate pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă de fapt recurentul invocă dezacordul cu soluția instanței de apel privind respingerea încasării de la inculpat a cheltuielilor de judecată în mărime de 9909 lei, pentru spitalizarea persoanei în staționarul de psihiatrie pentru efectuarea expertizei psihiatrice. Verificând materialele cauzei, Colegiul penal constată că, temeiurile invocate de recurent, prevăzute în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Cu referire la solicitarea recurentului precum că instanța de apel nefondat a respins încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în beneficiul statului, Colegiul reține ca fiind argumentată poziția instanței de apel și în acest sens, potrivit art. 227 Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali; cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte; care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor 4 deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. De menționat că raportul de expertiză judiciară din 23.12.2019 anexat la materialele cauzei și informația despre cheltuielile suportate, dispune că suma expertizei psihiatrico-legală în condiții staționat este de 3626 lei (f.d. 62). Conform prevederilor legale menționate anterior, cheltuielile pentru staționarea sau alimentația inculpatului în instituția medicală nu fac parte din cheltuielile judiciare. Instanța de apel a motivat respingerea parțială a solicitării din partea acuzării, și tot odată a încasat din contul inculpatului suma ce cuprinde costul celor 3 expertizei judiciare, excluzind cazarea inculpatului și alimentația acestuia în cadrul staționării în instituția specializată. Prin urmare, instanța de recurs conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise la art. 414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, iar temei pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror nu există și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea lui ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul-șef al Procuraturii de Circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 05 martie 2020, în cauza penală privindu-l pe Moga Leonid XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 iulie 2020. Președinte Diaconu Iurie Judecător Catan Liliana Judecător Guzun Ion 5