1ra-647/20 — art. 27, 171 alin. 1 CP

1ra-647/20 — art. 27, 171 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-647/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte: Diaconu Iurie

judecători: Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Mihail Tomița, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 06 noiembrie 2019, în

cauza penală privindu-l pe

Feodor Alexandru XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.04.2019 – 27.05.2019;

Instanța de apel: 24.06.2019 – 06.11.2019;

Instanța de recurs: 20.12.2019 – 12.02.2020.

c o n s t a t ă:

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Feodor

Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27,

171 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă cu aplicarea art. 81 alin. (3) Cod

penal sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal s-a suspendat condiționat pedeapsa închisorii aplicată

lui Feodor Alexandru, fixându-i un termen de probă de 3 ani.

S-a încasat de la Feodor Alexandr în beneficiul statului cheltuieli de judecată în

mărime de 128 lei.

august 2018, în jurul orelor 05:07, fiind în stare de ebrietate, urmărind scopul de a

întreține un raport sexual prin constrângere fizică a persoanei, aflându-se pe o stradă

din XXXXX, mergând din urma victimei XXXXX, când a ajuns alături de victimă,

față în față, a apucat-o de gât și a tras-o spre el într-o parte de la drum, tot atunci

1

victima i-a cerut să o elibereze, dar agresorul a doborât-o la pământ pe victima, care

a căzut pe spate cu fața în sus, iar el s-a urcat peste ea și când a început să își dezbrace

pantalonii, victima intenționând să scape de agresor, a încercat să-1 liniștească,

spunându-i că îl v-a lua acasă la ea.

Atunci, Feodor Alexandr s-a ridicat de pe ea, XXXXX a încercat să-și smulgă

mâna din mâinile lui, dar agresorul continua s-o țină strâns spunându-i să meargă la

el acasă, la un moment dat victima a reușit să se elibereze din mâinile lui Feodor

Alexandr și să fugă spre un magazin din apropiere.

Astfel, acțiunea intenționată a lui Feodor Alexandr , îndreptată nemijlocit spre

săvârșirea unui raport sexual prin constrângere fizică a victimei XXXXX, nu și-a

produs efectul, din cauze independente de voința făptuitorului.

către procuror, care a solicitat casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului să-i fie numită pedeapsă sub formă de închisoare

reală pe un termen de 3 ani și 9 luni, iar în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală,

să-i fie stabilită o pedeapsă definitivă cu închisoarea, pe un termen de 2 ani și 6 luni,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, să fie încasate de la inculpatul cheltuielile judiciare pentru efectuarea

expertizei judiciare în sumă de 128 lei.

În motivarea cererii de apel sunt invocate următoarele argumente: precum că,

instanța de fond a dat o apreciere justă probelor administrate potrivit art. 101 din

Codul de Procedură Penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și

de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului.

Cu toate acestea, în opinia apelantului, pedeapsa stabilită inculpatului nu

corespunde prevederilor art. 81 alin. (3) Cod penal și art. 3641 Cod de procedură

penală, din care considerente sentința urmează a fi casată cu pronunțarea unei noi

hotărâri.

În apel s-a notat că, în baza celor expuse, ținând cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei care

atentează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării inculpatului, instanța urma să-i stabilească inculpatului o pedeapsă cu

închisoarea prevăzută la art. 27, 171 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i, cu aplicarea

prevederilor art. 81 alin.(3),o pedeapsă cu închisoare de 3 ani și 9 luni, mărimea căreia

nu va depăși trei pătrimi din maximul pedepsei cu închisoare prevăzută pentru

infracțiunea consumată la articolul corespunzător din partea specială, iar în temeiul

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, din maximul pedepsei cu închisoarea,

2

stabilită pentru tentativă de infracțiune, să fie redusă pedeapsa cu o treime, stabilindu-

i o pedeapsă definitivă cu închisoarea, pe un termen de 2 ani și 6 luni.

2019, apelul procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței în partea

stabilirii pedepsei și pronunță o nouă hotărâre potrivit ordinii, stabilite pentru prima

instanță, prin care s-a dispus lui Feodor Alexandru pedeapsă cu închisoare pe termen

2 ani 6 luni.

Conform art. 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei

stabilită, cu stabilirea termenului de probațiune 3 ani. În rest sentința s-a menținut.

corect a stabilit situația de fapt și de drept și întemeiat l-a recunoscut pe Feodor

Alexandr în cadrul ședinței de judecată, culpabilă de comiterea faptei imputate,

infracțiunea prevăzută de art. 27, 171 alin. (1) Cod penal.

Verificând aspectele de drept operate de instanța de fond la stabilirea și

individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a considerat că apelul

procurorului necesită a fi admis, considerând că instanța de fond a stabilit pedeapsa

inculpatului nu corespunde prevederilor art. 81 alin. (3) Cod penal și art. 3641 Cod de

procedură penală.

Instanța de apel a constatat că apelul procurorului este parțial întemeiat în partea

stabilirii termenului pedepsei, reieșind din prevederile stabilite de art. 81 alin. (3) Cod

Penal, și de alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală.

Reieșind din circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului, că inculpatul a

comis o infracțiune neconsumată, iar antecedentul penal este stins, consideră că nu

este rațional că inculpatul să execută pedeapsa real .

Conform prevederilor art. 81 alin.(3) Cod penal și art.3641 alin. (l) din Codul de

procedură penală, ținând cont de faptul că, inculpatul a comis o infracțiune

intenționată de categoria infracțiunilor mai puțin grave, și reieșind din circumstanțele

cauzei, personalitatea inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, Curtea de apel a considerat necesar să-i stabilească inculpatului,

închisoare pe un termen de 2 ani 6 luni. Conform art.90 Cod penal de suspendat

condiționat executarea pedepsei stabilită cu stabilirea termenului de probațiune 3 ani.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât

exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în

Codul penal, potrivit căruia “scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni”.

În opinia Curții de apel pedeapsa închisoare pe un termen de 2 ani 6 luni, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă 3 ani, va fi una

3

echitabilă, legală și direct proporțională cu gravitatea faptelor comise, de atitudinea

inculpatului față de infracțiunea săvârșită și de consecințele acesteia și în limitele

art.81 alin.(3) Cod penal și art.3641 alin.(l) din Codul de procedură penală.

ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală,

solicitând casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatului și dispunerea

rejudecării cauzei, în cazul în care nu poate fi corectată de recurs.

În motivare recurenta a indicat că:

- ambele instanțe au interpretat eronat regulile de individualizare a pedepsei

penale, au liberat neîntemeiat pe inculpat de pedeapsa penală aplicându-i prevederile

art. 90 Cod penal;

- instanța de judecată nu a ținut cont de faptul, că pedeapsa penală este o măsură

de constrângere și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului;

- instanța de fond nu a indicat care sunt circumstanțele atenuante sau

circumstanțe importante și care sunt efectele acestora și dacă acestea permit

condamnarea ce suspendarea condiționată a pedepsei;

- instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului a luat în considerație

circumstanțele care nu au fost descrise de către instanța de fond în sentința de

condamnare;

- inculpatul a comis infracțiunea fiind în stare de ebrietate alcoolică, anterior fost

condamnat pentru comiterea infracțiunii similare, de asemenea la locul de trai s-a

caracterizat negativ;

- instanțele de judecată nu au respectat cerințele de motivare referitor la

procedura executării pedepsei de către inculpat, precum a luat în considerație

atitudinea acestuia față de infracțiunea comisă și urmăririlor rezultate din infracțiune,

s-a atestat faptul că comiterea infracțiunilor, pentru inculpat. a devenit o deprindere.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile instanței de apel

4

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat se constată că, procurorul critică decizia sub

aspectul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, însă Colegiul analizând decizia atacată, conchide că nici un

temei prevăzut de norma menționată, nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. (8) Cod de procedură

penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Distinct de aceste considerente, Colegiul atestă că recurentul critică decizia

instanței de apel și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, temei de

recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel atunci când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Referitor la motivele invocate de recurent în acest sens, Colegiul menționează

că, potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin.

(1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiuni săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana

celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce

atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influenta pedepsei aplicate

asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Respectiv, la numirea pedepsei principale sub formă de închisoare în privința

inculpatului, instanța de apel corect a aplicat prevederile art. 27, 171 alin. (1) Cod

penal.

5

Un alt aspect important care a fost luat în considerație de către instanțele de

judecată la stabilirea pedepsei inculpatului, este faptul că dosarul penal a fost

examinat în procedură simplificată, conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală, deoarece Feodor Alexandru a solicitat judecarea cauzei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală și potrivit alin. (8), inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea

cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Astfel, reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul

pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, Colegiul reține că,

instanța de apel just a considerat că corectarea inculpatului este posibilă fără privarea

de libertate, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei principale,

punându-se la baza soluției prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, art. 3641 Cod de

procedură penală, precum și gravitatea infracțiunii săvârșite, motivul acesteia,

personalitatea celui vinovat și circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea.

De asemenea, procurorul, solicitând excluderea prevederilor art. 90 Cod penal

la aplicarea pedepsei în privința inculpatului, nu a invocat careva motive care ar

justifica aplicarea unei pedepse cu executare, or, criticile formulate de procuror au

format obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora li

s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie,

iar argumentele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al

prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării deciziei

instanței de apel.

Colegiul constată, că pedeapsa individualizată de instanța de apel, răspunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal,

restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, nu există temei legal

pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror și potrivit legii se impune

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

6

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Mihail Tomița, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 06 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui Feodor

Alexandru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 martie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

7