1ra-405/22 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-405/22 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-405/22

1-20096060-01-1ra-17032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion, Boico Victor,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Șoitu Vasile în numele inculpatului Neagu

Anatolie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de

Apel Cahul din 22 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Neagu Anatolie xxxxx, născut la

xxxxxx xxxxxx, originar din xxxxxx xxxxxx,

domiciliat în xxxxxx xxxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.08.2020 – 19.04.2021;

Instanța de apel: 11.05.2021 – 22.12.2021;

Instanța de recurs: 17.03.2022 – 07.11.2022.

A C O N S T A T A T:

Neagu Anatolie a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de 3 (trei)

ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilită inculpatului în baza art. 287 alin. (3)Cod penal, pe

un termen de probațiune de 2 (doi) ani.

Neagu Anatolie, la 22 iunie 2020, aproximativ la ora 15:40, fiind în stare de

ebrietate și aflându-se în satul Crihana Veche, raionul Cahul, în incinta

magazinului „La popas”, ce aparține ÎI „Rogoza Nicolae”, a inițiat un conflict

verbal cu cet. Rogoza Olga și a numit-o cu cuvinte necenzurate, continuând

acțiunile sale Neagu Anatolie s-a dus acasă, de unde a luat un topor, cu care s-a

întors la magazinul „La popas” a ÎI „Rogoza Nicolae” și din intenții huliganice,

încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față

de societate, i-a amenințat pe Rogoza Olga și Rogoza Ion, că le va aplica

violența fizică. Imediat Rogoza Olga și Rogoza Ion e percepând amenințarea cu

toporul ca fiind reală, serioasă, prezentând suficiente temeiuri că se va realiza

1

au intrat în magazinul său, ascunzându-se de agresor, care a aplicat câteva

lovituri cu toporul în poarta magazinului, creând un pericol real pentru viața

și sănătatea lor și a altor persoane, care se aflau în magazin și în apropierea

lui.

Acțiunile lui Neagu Anatolie au fost încadrate de organul de urmărire

penală în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, conform indicilor: huliganismul

agravat, adică acțiuni intenționate, care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor și care, prin

conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșit cu aplicarea

sau cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care inculpatul Neagu Anatolie să fie achitat de sub învinuirea înaintată.

În motivarea apelului a indicat că, acțiunile lui Neagu Anatol Vasile au

fost încadrate juridic greșit deoarece din punctul de vedere al apărării

instanța urma să intervină, (partea apărării a solicitat lucrul acesta) pentru a

da o altă apreciere juridică circumstanțelor de fapt invocate în actul de

învinuire în sensul constatării lipsei elementelor constitutive a componenței

de infracțiune. O așa abordare a subiectului dat, este necesară reieșind din

prevederile Codului penal, la art. 287 alin. (3) unde este prevăzut:

„Huliganismul agravat, adică acțiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), dacă au

fost săvârșite cu aplicarea sau cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte

pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății, se pedepsește cu

închisoare de la 3 la 7 ani.” care în coroborare cu declarațiile depuse în ședința

de judecată a învinuitului, părților vătămate și martorilor indică asupra

faptului că acțiunile lui Neagu Anatolie urmau a fi calificate oricum, numai nu

ca huliganism agravat, dat fiind faptul că lipsesc elementele de bază ale

componenței de infracțiune.

Partea apărării a făcând o analiză a elementelor constitutive ale

infracțiunii incriminate inculpatului, a menționat că, se consideră huliganism

însoțit de aplicarea violentei asupra persoanelor sau de amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe acele acțiuni huliganice în procesul cărora

au fost cauzate lovituri, bătăi sau alte acte de violență, ori vătămarea

intenționată medie sau ușoară a integrității corporale sau a sănătății

împreună cu acțiuni huliganice care exprimă o vădită lipsă de respect față de

societate, însoțită, de exemplu, de batjocură față de victimă, încălcarea

îndelungată și insistentă a ordinii publice, zădărnicirea activităților de masă,

suspendarea temporară a activității normale a întreprinderilor, instituțiilor,

organizațiilor sau a transportului public etc. în cazul încălcării ordinii publice

fără aplicarea violenței față de persoane, în lipsa altor circumstanțe prevăzute

în art. 287 Cod penal, acțiunile făptuitorului nu vor constitui infracțiunea de

huliganism, și urmează a fi calificate drept contravenție, potrivit Codului

contravențional.

A menționat că, delimitarea dintre huliganism ca infracțiune penală și

huliganismul ca contravenție administrativă se face ținându-se cont de

2

gravitatea încălcării ordinii publice, care se determină din circumstanțele

cauzei, inclusiv locul și metodele săvârșirii faptei, intensitatea, durata lor etc.

La caz, consideră că nu există încălcarea grosolană a ordinii publice cu

aplicarea sau amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor,

respectiv nu există acest element al componenței de infracțiune.

Partea apărării a susținut că, în speță lipsește intenția directă în

săvârșirea huliganismului agravat, element al componenței de infracțiune care

la fel este inexistent în acțiunile lui Neagu Anatolie. Or, reieșind din

circumstanțele cauzei, toporul era ținut în mână de inculpat în legătură cu

aceea că el mergea înspre vecinul său pentru a-l ajuta la tăiat lemnele, însă nu

pentru folosirea acestuia în scopuri infracționale, teză susținută prin

declarațiile martorului Macarenco Nicolae și a inculpatului Neagu Anatolie.

A indicat că, organul de urmărire penală nu a satisfăcut cererea părții

apărării privind completarea urmăririi penale prin audierea martorilor

solicitați. Or, procurorul nu a adus nici un argument în susținerea tezelor

privind încălcarea ordinii publice, dat fiind faptul că, se impunea audierea

persoanelor pentru a stabili cu certitudine au fost sau nu îndreptate acțiunile

inculpatului împotriva încălcării ordinii publice sau aplicarea sau încercarea

violenței asupra persoanelor recunoscute ca persoane vătămate.

De asemenea, a subliniat că din declarațiile părților vătămate nu se

demonstrează acțiunile descrise de procuror în rechizitoriu, unde este expus

că inculpatul i-a numit cu cuvinte necenzurate apoi a mers acasă să ia toporul

din intenții huliganice, deci acțiunile descrise în rechizitoriu nu s-au confirmat

prin probe, fapt din care rezultă că inculpatul trebuia să fie achitat.

Partea apărării a menționat că, acțiunile inculpatului Neagu Anatol nu

au fost îndreptate spre încălcarea ordinii publice sau spre vătămarea

corporală a altor persoane și nu avut urmări prejudiciabile. Din materialele

dosarului penal și cercetării judecătorești în primă instanță reiese cu

certitudine că Neagu Anatol urmează a fi achitat în cele imputate deoarece

acțiunile acestuia chiar dacă ar fi dată o apreciere juridică, pot fi calificate cel

mult conform indicilor art. 104 Cod contravențional - distrugerea sau

deteriorarea intenționată a bunurilor altei persoane și/sau împreună cu

art. 354 Cod contravențional - huliganismul nu prea grav.

În concluzie, partea apărării a susținut că, calificarea infracțiunii în baza

presupunerii făcute pe marginea intenției infractorului este ilegală, deoarece

acest fapt contravine principiului previzibilității legii penale. Prin urmare

procesul penal urmează a fi încetat în baza art. 275, 332 Cod procedură

penală, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii și Neagu Anatolie

urmează a fi achitat.

22 decembrie 2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută

sentința primei instanțe fără modificări.

4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat că, la

pronunțarea sentinței, instanța de judecată a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept și just a ajuns la concluzia că, inculpatul Neagu Anatolie a săvârșit

infracțiunea incriminată prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, după indicii

calificativi „huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă

3

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor și

care, prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită cu

aplicarea sau cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale sau sănătății”.

Totodată, ținând cont de prevederile hotărârii Curții Constituționale

nr. 25 din data de 12 august 2021, prin care au fost declarate drept

neconstituționale cuvântul „grosolan” și textul „cinism sau” din art. 287 alin.

(1) Cod penal, instanța de apel a concluzionat asupra excluderii cuvântului

„grosolan” din învinuirea adusă inculpatului Neagu Anatolie.

Deși inculpatul Neagu Anatolie vina n-a recunoscut-o, instanța de apel a

conchis că prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat referitor la

vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate.

Astfel, s-a reținut că prima instanță s-a bazat pe următoarele probe,

apreciate drept pertinente, concludente, utile și veridice și coroborând între

ele cum ar fi:

- declarațiile inculpatului Neagu Anatolie;

- declarațiile părții vătămate Rogoza Ion;

- declarațiile părții vătămate Rogoza Olga;

- declarațiile martorului Macarenco Nicolae;

- declarațiile martorului Chiolafli Tatiana;

- proces-verbal de autosesizare din data de 22.06.2020 (f. d. 2);

- cererea cet. Rogoza Ion din data de 22.06.2020, prin care solicită să fie

luate măsuri cu Neagu Anatolie, care la data de 22 iunie 2020, în jurul orei

15:40, a amenințat-o pe soția sa Rogoza Olga, care lucrează în calitate de

realizator la magazinul propriu SRL „Rogoza Nicolae”, “La popas” din

s. Crihana Veche, r-nul Cahul, cu toporul (f.d. 4);

- procesele verbale de cercetare la fața locului din 22.06.2020 prin care

a fost ridicat un topor cu cap de fier și miner din lemn (f. d. 7-9, 12-13);

- tabel fotografic (f. d. 10, 14);

- ordonanță de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte din data

de 22.06.2020 (f. d. 15);

Astfel, examinând probatoriul administrat, instanța de apel a considerat

dovedită indubitabil vina inculpatului Neagu Anatolie în comiterea

huliganismului agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor și care, prin

conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită cu aplicarea

sau cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății, acțiunile inculpatului just fiind calificate în

temeiul art. 287 alin. (3) Cod penal, iar personalitatea acestuia susceptibilă de

a fi supusă răspunderii penale.

Prin urmare, a fost evidențiat faptul că, instanța de apel a exclus din

calificarea acțiunilor Neagu Anatolie cuvântul „grosolan'” și că excluderea

acestui cuvânt nu modifică calificarea acțiunilor lui Neagu Anatolie în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal.

Analizând elementele componenței de infracțiune prevăzută de art. 287

alin. (3) Cod penal, instanța de apel a reținut că în speță caracterul public al

acțiunilor inculpatului Neagu Anatolie rezultă cert atât din locul propriu-zis al

4

desfășurării conflictului - ,,... aflându-se în satul Crihana Veche, raionul Cahul,

în incinta magazinului „La popas”, ...”, cât și în prezența altor persoane care au

fost martori ai conflictului, astfel acțiunile violente fiind comise într-o ipoteză

cu implicații publice.

În contextul celor relevate, sub aspectul consumării semnelor

constitutive a componenței de infracțiuni, instanța de apel a remarcat că, prin

fapta infracțională comisă a fost adusă atingere atât relațiilor sociale cu

privire la ordinea publică apărute împotriva infracțiunii de huliganism, cât și

relațiilor sociale cu privire la sănătatea și proprietatea persoanei or, anume

inculpatul Neagu Anatolie, a numit-o cu cuvinte necenzurate pe partea

vătămată Rogoza Olga, iar ulterior continuând acțiunile sale Neagu Anatolie

s-a dus acasă, de unde a luat un topor, cu care s-a întors la magazinul

„La popas” a ÎI „Rogoza Nicolae” și i-a amenințat pe Rogoza Olga și Rogoza Ion,

aplicînd câteva lovituri cu toporul în poarta magazinului.

Totodată, la aspectul laturii obiective ale infracțiunii, instanța de apel a

reținut în acțiunile inculpatului încălcarea ordinii publice, or, la data de

22 iunie 2020, aproximativ la ora 15:40, fiind în stare de ebrietate și

aflându-se în satul Crihana Veche, raionul Cahul, în incinta magazinului „La

popas”, ce aparține ÎI „Rogoza Nicolae”, adică într-un loc care prin natura sa și

destinația lui este întotdeauna accesibil publicului, având scopul inițierii unui

conflict, sfidând normele de conviețuire socială, conștientizând că ar putea fi

observat de mai multe persoane, intenționat și demonstrativ, s-a exprimat cu

cuvinte necenzurate în adresa lui Șeremet Olga, totodată, încălcând ordinea

publică, manifestând o obrăznicie deosebită, exprimând o vădită lipsă de

respect față de societate, conștientizând că se află loc public și anume în lângă

magazinul „La popas” ce aparține ÎI „Rogoza Nicolae”, a aplicat câteva lovituri

cu toporul în poarta magazinului.

În continuare, cu referire la latura subiectivă a infracțiunii, instanța de

apel a constatat că, Neagu Anatolie a acționat cu vinovăție sub formă de

intenție directă, având la bază motive huliganice, și anume „sfidând normele

de conviețuire socială, încălcând ordinea publică, exprimând o lipsă vădită de

respect față de societate și obrăznicie deosebită a inițiat un conflict cu Rogoza

Olga numind-o cu cuvinte necenzurate” ori ultimul în cumulul probelor

cercetate își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a

prevăzut urmările lor prejudiciabile și a dorit în mod conștient survenirea

acestor urmări, ultimul fiind responsabil și având vârsta subiectului

infracțiunii

Prin urmare, în speța examinată instanța de apel a reținut totalitatea

semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, ce califică faptă

prejudiciabilă săvârșită de către Neagu Anatolie drept infracțiunea de

huliganism, or din faptele constatate și descrise, instanța de apel a

concluzionat că, inculpatul Neagu Anatolie fiind în loc public, prin acțiunile

sale, fără nici un motiv, din intenții huliganice a încălcat ordinea publică,

acționând cu obrăznicie deosebită care exprimă o vădită lipsă de respect față

de societate manifestată prin acțiunile intenționate ale inculpatului ce

atentează în mod cert la regulile sociale și morale de conviețuire.

Astfel, instanța de apel s-a solidarizat cu soluția primei instanțe și a

5

reținut ca fiind justă și legală concluzia instanțe cu privire la următoarea faptă

infracțională: Neagu Anatolie la data de 22 iunie 2020, aproximativ la ora

15:40, fiind în stare de ebrietate și aflându-se în satul Crihana Veche, raionul

Cahul, în incinta magazinului „La popas”, ce aparține ÎI „Rogoza Nicolae”, a

inițiat un conflict verbal cu cet. Rogoza Olga și a numit-o cu cuvinte

necenzurate, continuând acțiunile sale Neagu Anatolie s-a dus acasă, de unde a

luat un topor, cu care s-a întors la magazinul „La popas” a ÎI „Rogoza Nicolae” și

din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o

vădită lipsă de respect față de societate, i-a amenințat pe Rogoza Olga și Rogoza

Ion, că le va aplica violența fizică. Imediat Rogoza Olga și Rogoza Ion percepând

amenințarea cu toporul ca fiind reală, serioasă, prezentând suficiente temeiuri

că se va realiza au intrat în magazinul său, ascunzându-se de agresor, care a

aplicat câteva lovituri cu toporul în poarta magazinului, creând un pericol real

pentru viața și sănătatea lor și a altor persoane, care se aflau în magazin și în

apropierea lui.

În continuare, instanța de apel a relevat că, vinovăția inculpatului Neagu

Anatolie de comiterea actului de huliganism în privința părților vătămate

Rogoza Olga și Rogoza Ion este atestă atît prin declarațiile părții vătămate

Rogoza Olga date în instanța de judecată care a concretizat faptul că ,,... Neagu

a venit, la magazinul care îl dețin după cumpărături, vizibil se vedea că era în

stare de ebrietate, a luat pachetul cu cumpărături si imediat a plecat

adresându-se cu cuvinte ceva insultător, ulterior inculpatul a revenit cu un

topor, cu care a bătut în poarta terasei si a plecat...”, cît și prin declarațiile

părții vătămate Rogoza Ion, care a explicat că „a fost telefonat de către soția sa

Rogoza Olga, care i-a comunicat că inculpatul a venit la bar și este în stare de

ebrietate și că necesită să vie la bar, când a ajuns la bar inculpatul nu se mai

afla la fața locului. Însă peste câteva minute inculpatul venind repetat spre

magazin, el imediat a încuiat poarta de acces în incinta magazinului. Inculpatul

s-a apropiat de poartă și a aplicat două lovituri în poartă cu toporul si a plecat.

Pentru a evita careva acte huliganice din partea inculpatului a închis poarta... ”.

De asemenea, instanța de apel a concluzionat că, vinovăția inculpatului

mai este dovedită și prin declarațiile martorului Chiolafli Tatiana care fiind

audiată la etapa urmăririi penale a declarat că ,,fiind implicată în serviciu

împreună, cu colegul de serviciu Cojocaru D., primind informația că precum în

satul Crihana Veche, o persoană de gen masculin si anume un vecin, din

apropierea magazinului bate cu un topor în poarta magazinului... Rogoza Olga,

a comunicat că lucrează de una singură în magazin, în interiorul magazinului

nu se aflau careva persoane, însă în exterior se aflau două persoane. Inculpatul

fiind în stare de ebrietate, după ce a făcut cumpărături, s-a lovit de un stelaj cu

marfă, atunci vânzătoarea i-a făcut observație. La fel, din explicațiile d-nei

Rogoza, a înțeles că și-a chemat soțul, însă cînd a venit inculpatul nu se mai afla

la fața locului, însă ulterior inculpatul a revenit cu un topor în mână și a lovit în

poarta magazinului.”, precum și prin procesul verbal de constatare la fața

locului din 22 iunie 2020, în localul „La popas” și anexa foto, din care s-a

reținut că ,,pe poartă, lângă mâner se observă o tăietură care seamănă cu o

lovitură de topor, de asemeni și mânerul porții are tăieturi care seamănă cu

lovituri de careva obiecte ascuțite” (f. d. 7, 10). Mai mult, faptul deteriorării

6

porții nici nu a fost negat de către inculpat.

Instanța de apel a stabilit că, la judecarea cauzei în prima instanță

inculpatul Neagu Anatolie a negat vinovăția sa în comiterea infracțiunii, dar în

același timp a recunoscut faptul deteriorării porții localului „La popas”, mai

mult, din declarațiile făcute inculpatul a și reparat prejudiciul cauzat. În acest

sens instanța de apel a remarcat că, poziția inculpatului are un dublu

standard: pe de o parte inculpatul Neagu Anatolie contestă vinovăția, neagă

săvârșirea infracțiunii de huliganism și aplicarea toporului, iar pe de altă parte

reapară părților vătămate prejudiciul cauzat în rezultatul deteriorării porții cu

aplicarea toporului.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a apreciat critic poziția

apărării expusă în cererea de apel precum că, toporul era ținut în mănă de

către inculpat în legătură cu faptul că el mergea spre vecinul său pentru a-i

ajuta la tăiat lemne, însă nu pentru folosirea acestuia în scopuri infracționale.

În acest sens instanța de apel a remarcat că, inițial între inculpatul Neagu

Anatolie și partea vătămată Rogoza Olga s-a iscat un conflict verbal, și într-un

interval scurt de timp, inculpatul a revenit cu un topor, cu care a aplicat

lovituri în poarta localului „La popas” care era închisă.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului

potrivit cărora, după ce a petrecut prietenii, a luat un topor și s-a pornit la un

vecin, de a-l ajuta să taie un copac, totodată dorind să treacă pe la magazin.

Cînd a ajuns la magazin, poarta era închisă, astfel a forțat poarta pentru a întra

la magazin. În situația în care acțiunile lui Neagu Anatolie nu reprezintă

acțiuni de huliganism după cum invocă partea apărării, nu este clar care era

scopul aplicării toporului și deteriorării porții localului „La popas” din

moment ce poarta era închisă, decît din intenții huliganice.

La fel, cu referire la alegațiile apărării precum că inculpatul ținea în

mână toporul în legătură cu aceia că el mergea spre vecinul său pentru a-i

ajuta la tăiat lemne, instanța de apel a remarcat că, după ce a aplicat lovituri în

poarta localului „La popas”, inculpatul nu a mers la vecinul său pentru a tăia

lemne după cum se invocă, ci s-a întors acasă și s-a culcat pe pragul casei.

Cu referire la argumentul părții apărării, precum că la urmărirea penală

nu au fost audiați martorii locuitori ai s. Crihana Veche, fiind o probă

importantă pe cauza penală, acțiunile inculpatului fiind calificate ca

huliganism agravat, sunt legate direct de prezența acestor persoane în

preajma localului „La popas”, instanța de apel a evidențiat următoarele

chestiuni.

Potrivit principiului nemijlocirii, oralității și contradictorialității

judecării cauzei, stipulat la art.314 Cod de procedură penală, instanță de

judecată este obligată, în cursul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit, sub

toate aspectele, probele prezentate de părți sau administrate la cererea

acestora, inclusiv să audieze inculpații, părțile vătămate, martorii. Prin

urmare, pentru a servi drept temei pentru pronunțarea unei hotărâri

judecătorești, probele strânse în cursul urmăririi penale și invocate în

rechizitoriu trebuie verificate în cursul cercetării judecătorești în mod

nemijlocit, oral, contradictoriu și în ședința publică.

La fel, instanța de apel a invocat prevederile art. 345 Cod de procedură

7

penală, potrivit cărora în ședința preliminară se soluționează chestiunile

privind cererile și demersurile înaintate, lista probelor care vor fi prezentate

de către părți la judecarea cauzei.

Astfel, instanța de apel a menționat că, lecturând procesele-verbale ale

ședințelor de judecată a constatat că apărarea a solicitat audierea martorilor

Buga Lilian și Vasile Donea în ședința de judecată din 12.11.2020, cerere care

a fost admisă de instanța de judecată, iar în următoarea ședință de judecată

lucrativă din 13 aprilie 2021 cînd a fost finisată cercetarea judecătorească și

s-a trecut la dezbaterile judiciare, partea apărării nu a menționat nimic despre

necesitatea audierii martorilor și completarea cercetării judecătorești. Astfel,

din procesul-verbal al ședinței de judecată din 13.04.2021 (f.d. 93), instanța

de apel a reținut că fiind pusă în discuție întrebarea dacă sunt careva

demersuri pentru completarea cercetării judecătorești și posibilitatea finisării

cercetării judecătorești, atît inculpatul cît și apărătorul său au considerat

posibilă finisarea cercetării judecătorești, avocatul Vasile Șoitu menționând că

„completări nu sunt”. Respectiv, circumstanțele în cauză denotă cu certitudine

că însăși apărarea prin acordul cu finisarea cercetării judecătorești a renunțat

la proba cu martorii, din care considerente nu poate fi reținut argumentul

apărării privind omisiunea organului de urmărire penală de a audia martorii

locuitori ai s. Crihana Veche.

În concluzie, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele

apărării precum că în acțiunile inculpatului lipsește componența de

infracțiune, or reieșind din circumstanțele descrise supra, prima instanță

întemeiat a ajuns la concluzia că acțiunile lui Neagu Anatolie urmează a fi

calificate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de

procedură penală, a declarat recurs ordinar, solicitînd casarea deciziei

instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului menționează că, în speță lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii de huliganism. Or, din declarațiile inculpatului

coroborate cu declarațiile părților vătămate și alte circumstanțe ale cauzei

rezultă o altă situație care nu poate fi calificată ca acțiune de huliganism în

sensul legii. La faza de urmărire penală și în instanța de judecată nu au fost

prezentate nici o probă privind intenția inculpatului de a aplica violența fizică

victimelor și mai ales cu aplicarea toporului ca armă.

Partea apărării, relevând aspectele elementelor constitutive ale

infracțiunii de huliganism în raport cu acțiunile incriminate inculpatului

Neagu Anatolie, a menționat că la caz nu sunt prezente acțiuni de încălcare a

ordinii publice ce exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, precum

și faptul că acțiunile inculpatului au fost însoțite de aplicarea violenței sau

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe asupra persoanelor. Or, în

cazul, în cazul încălcării ordinii publice fără aplicarea violenței față de

persoane, în lipsa altor circumstanțe prevăzute de art. 287 Cod penal,

acțiunile făptuitorului nu constituie infracțiunea de huliganism și urmează a fi

calificate drept contravenție, potrivit Codului contravențional.

8

Partea apărării susține că, delimitarea huliganismului ca infracțiune

penală și huliganismul ca o contravenție administrativă se face ținându-se

cont de gravitatea încălcării odinii publice, care se determină din

circumstanțele cauzei, inclusiv locul și metodele săvârșirii faptei, intensitatea,

durata lor etc.

Consideră că la caz nu se constată existența încălcării ordinii publice cu

aplicarea sau amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor și

respectiv lipsește acest element al componenței de infracțiune.

Partea apărării menționează că, forma vinovății în cazul infracțiunii de

huliganism este doar una directă. Or, în cazul acțiunilor lui Neagu Anatolie în

lipsa intenției directe și în lipsa urmărilor prejudiciabile nu indică la o

oarecare formă de vinovăție în săvârșirea infracțiunii de huliganism agravat

care se caracterizează prin vinovăție intenționată, intenție directă, care

lipsește în acțiunile inculpatului, or acesta nu a avut intenția de a încălca

ordinea publică, fapt ce reiese din declarațiile părților vătămate, martorilor

oculari și a inculpatului.

Menționează că, linia de demarcare între infracțiunea prevăzută de

art. 287 Cod penal și contravenția reglementată de art. 354 Cod

contravențional este foarte sensibilă, iar atunci cînd sunt îndoieli cu privire la

calificarea corectă a acțiunilor făptuitorului, instanțele urmează să țină cont

de principiul „in dubio pro reo”. Or, o hotărâre de judecată nu poate fi

pronunțată și bazată în exclusivitate pe declarațiile părții vătămate (și acelea

contradictorii la diferite etape a cercetării cauzei), decât dacă declarațiile

acesteia și-au găsit confirmare prin cumul de alte probe acumulate pe caz.

Partea apărării susține că, în ipoteza în care chiar dacă se admite că a

avut loc un act de huliganism agravat, învinuirea înaintată inculpatului Neagu

Anatolie privind săvârșirea de către acesta a infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal, nu a fost dovedită de către organul de urmărire penală. Or,

acele probe prezentate de către organul de urmărire penală, fiind analizate în

coroborare cu circumstanțele cauzei și normele procesual-penale, indică la

nevinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate acestuia.

Indică că, declarațiile părților vătămate în instanța de judecată sub

jurământ obținute cu participarea părții apărării urmează să stea la baza unei

sentințe și nu declarațiile făcute în cadrul urmăririi penale fără participarea

apărării. În speță, în ședința de judecată nici nu s-a dat citire declarațiilor

victimelor date la faza de urmărire penală, respectiv acestea nu au fost

cercetate în ședința de judecată și nu pot fi admise ca probe și puse la baza

unei sentințe de acuzare. Or, această concluzie rezultă însuși din respingerea

de către organul de urmărire penală a cererii de completare a urmăririi penale

prin care apărarea a solicitat audierea martorilor oculari prezenți în preajma

localului „La popas” – Buga Lilian, Donea Ion, Dumitru numit „Moca”, Armanu

Constantin și Focșa Elena.

Menționează că, ulterior a adresat demers instanței de judecată în

vederea audierii acestor martori oculari, însă demersul a fost respins, fapt pe

care îl consideră inadmisibil în condițiile unui proces echitabil.

De asemenea, partea apărării susține că, în procesul judecării cauzei,

nici o probă cercetată de instanța de judecată nu a confirmat învinuirea adusă

9

lui Neagu Anatolie, în afară de declarațiile contradictorii ale părților vătămate

și agentului poliției care este persoană cointeresată, rezultă că nici una din

probele prezentate de acuzare nu indică la săvârșirea a careva infracțiune de

către Neagu Anatolie. Or, Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, în condițiile Codului de procedură penală, se interpretează în

favoare bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Partea apărării, invocând prevederile art. 6 CEDO precum și prezumția

de nevinovăție, a evidențiat că inculpatul a pledat nevinovat, iar apărătorul

acestuia a solicitat pronunțarea unei sentințe de achitare, deoarece nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta este pasibil admiterii din

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și

dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarată în speță,

aceasta se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) 12) Cod de

procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

apel atunci când:

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar;

8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o

hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul

a fost pus sub învinuire;

12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Din conținutul recursului declarat de către avocatul Șoitu Vasile în

numele inculpatului Neagu Anatolie, se atestă că acesta critică decizia

instanței de apel, prin care a fost menținută sentința primei instanțe,

menționând că săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal

nu a fost demonstrată din lipsa probelor și că la caz nu sunt elementele

constitutive ale acestei infracțiuni.

Analizând textul deciziei contestate prin prisma argumentelor invocate

în recurs și temeiurilor de casare nominalizate, Colegiul penal lărgit constată

că criticile aduse de către titularul cererii de recurs și-au găsit confirmare în

speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

10

deoarece la judecarea cauzei în ordine de apel, nu au fost respectate pe deplin

prevederile procesual penale.

În acest context instanța de recurs menționează, că conform art. 414

Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță.

Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de

apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se

pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate, hotărârea adoptată

urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Analizând motivele aduse de către partea apărării atât în cererea de

apel, dar și în cererea de recurs ordinar, Colegiul penal lărgit subliniază, că în

cazul în care instanța de apel a fost de acord cu aprecierea probelor

prezentate de către procuror în sensul condamnării inculpatului, atunci

aceasta urma să dezvăluie soluția adoptată și să își expună punctul său de

vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii, fapt ce pe caz nu a

avut loc, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a

circumstanțelor cauzei penale, lăsând fără justă apreciere probatoriul

administrat pe cauză.

În acest context, Colegiul penal lărgit evidențiază că, instanța de apel

apreciind ca veridice declarațiile părților vătămate date în cadrul examinării

cauzei în instanța de fond, nu a luat în considerație, declarațiile potrivit cărora

„...careva amenințări directe despre aplicarea violenței asupra noastră sau cu

moarte nu au fost...din partea inculpatului în adresa sa nu au fost adresate

careva injurii…inculpatul nu i-a amenințat cu răfuiala…nu poate spune dacă

inculpatul a înjurat, ea se afla în interiorul magazinului, soțul său se afla afară”.

Astfel, instanța de apel nu a apreciat prin coroborare aceste declarații

ale părților vătămate cu declarațiile lor făcute la faza de urmărire penală în

vederea elucidării circumstanțelor cauzei.

De altfel, Colegiul penal lărgit constată și faptul, că deși instanța de apel

a descris în decizie următoarele probe: - declarațiile inculpatului Neagu

Anatolie; - declarațiile părții vătămate Rogoza Ion; - declarațiile părții

vătămate Rogoza Olga; - declarațiile martorului Macarenco Nicolae;

- declarațiile martorului Chiolafli Tatiana; - proces-verbal de autosesizare din

data de 22.06.2020 (f. d. 2); - cererea cet. Rogoza Ion din data de 22.06.2020,

prin care solicită să fie luate măsuri cu Neagu Anatolie, care la data de 22 iunie

2020, în jurul orei 15:40, a amenințat-o pe soția sa Rogoza Olga, care lucrează

11

în calitate de realizator la magazinul propriu SRL „Rogoza Nicolae”, “La popas”

din s. Crihana Veche, r-nul Cahul, cu toporul (f.d. 4); - procesele verbale de

cercetare la fața locului din 22.06.2020 prin care a fost ridicat un topor cu cap

de fier și miner din lemn (f. d. 7-9, 12-13); - - tabel fotografic (f. d. 10, 14);

- ordonanță de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte din data de

22.06.2020 (f. d. 15), totuși soluția adoptată de către instanța de apel nu

rezultă din aprecierea acestor probe separat și în coroborare cu celelalte

probe aduse în sprijinul învinuirii în conformitate cu prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, fiind înfăptuită o apreciere formală de ordin general a

circumstanțelor cauzei penale.

Potrivit rigorilor impuse de prevederile art. art. 414, 417 Cod de

procedură penală, în partea descriptivă a deciziei instanța de apel urma să

desfășoare analiza probelor pe care s-a bazat la adoptarea deciziei, cu

indicarea motivelor care au stat la baza pronunțării unei asemenea soluții și

din care considerente ele urmează a fi reapreciate, admise ori respinse ca

probe.

Colegiul penal lărgit, reținând prevederile art. art. 100 alin. (4), 101

alin. (1) - (4) Cod de procedură penală, remarcă că, verificarea probelor este o

activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul

corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor.

Verificarea probelor poate avea loc doar prin aplicarea procedeelor

probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele procesului penal.

Sunt supuse verificării atât datele de fapt, cât și mijloacele de probă din

care au fost obținute. Probele se verifică atât prin efectuarea acțiunilor

procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, cât și printr-o analiză

logică a conținutului probei, a coroborării lor. Într-o hotărâre este necesar nu

numai de a enumera probele, dar și de a expune esența acestor și legătura lor

cu conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o

circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar

altele respinse.

Astfel, instanța de recurs menționează că aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depusă de către organele de urmărire penală, de instanțele

judecătorești, cât și de părțile din proces, se finalizează prin soluția ce va fi

dată în urma acestei activități.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența și utilitatea acestora. De menționat că proba trebuie apreciată și

după veridicitatea acesteia. Veridicitatea probelor poate fi caracterizată ca o

corespundere a datei de fapt examinată de către instanță cu realitatea pe care

aceasta o probează. Toate probele în ansamblu sunt apreciate din punct de

vedere al coroborării lor, cu respectarea art. 101 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit menționează, că cercetarea judecătorească este un

proces de stabilire a adevărului și constă în analiza complexă și multilaterală a

probelor de către instanțe pentru a demonstra existența sau inexistența faptei

12

reprobabile și dacă eventuala persoană inculpată a comis sau nu fapta

infracțională care i se impută.

Instanțelor de judecată le revine sarcina de a aprecia probele în baza

legii. Exigențele dreptului la un proces echitabil impun ca aprecierea probelor

să nu fie arbitrară sau nerezonabilă în mod evident. În caz contrar, se încalcă

articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea De

Tommaso v. Italia [MC], 23 februarie 2017, § 170, și Hodžić v. Croația, 4 aprilie

2019, § 58; Makeyan și alții v. Armenia, 5 decembrie 2019, § 47).

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că libera

apreciere a probelor exclude posibilitatea conferirii unei puteri probante

dinainte stabilite unei probe. Aprecierea fiecărei probe se face de instanța de

judecată ca urmare a examinării conjugate a tuturor probelor administrate, în

scopul aflării adevărului. Libera apreciere a probelor nu presupune arbitrariu,

ci libertatea de a aprecia probele în mod rezonabil și imparțial, iar rezultatele

aprecierii probelor sunt prezentate de către instanța de judecată în acte

procedurale, care trebuie să fie motivate în mod obiectiv și sub toate aspectele

potrivit legii. Motivarea constă în faptul că la admiterea unor probe și la

respingerea altora judecătorul este obligat să prezinte argumentele unei

asemenea soluții (a se vedea HCC nr. 18 din 22 mai 2017, § 68 și § 70).

Astfel, potrivit art. 101 alin. (1) din Codul de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punctul de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din

punctul de vedere al coroborării lor. Respectarea acestor criterii permite

instanțelor de judecată să tragă concluzii privind existența sau inexistența

faptelor și implicit constatarea vinovăției sau a nevinovăției făptuitorului.

Aprecierea probelor contrar criteriilor enunțate de lege ar putea crea o

aparență falsă asupra unor fapte care trebuie dovedite și, totodată, ar putea

conduce instanța la concluzii eronate asupra realității. În ipoteza în care

instanța de fond și/sau instanța de apel ar comite erori care denaturează

realitatea, numite în lege „erori grave de fapt”, corectarea lor, așa cum este

stabilit în articolul 427 alin. (1) pct. 6) din Codul de procedură penală, îi

revine instanței de recurs.

Eroarea gravă de fapt vizează stabilirea eronată a faptelor și constă în

confirmarea eronată a existenței sau inexistenței lor. În esență, stabilirea

faptelor urmărește aflarea adevărului. Aceasta este posibil ca urmare a

aprecierii probelor din perspectiva veridicității lor. Prin urmare, stabilirea

faptelor se află într-o legătură indisolubilă cu aprecierea probelor.

De asemenea, Colegiul penal lărgit statuează că, potrivit art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Distinct de considerentele relevate mai sus, Colegiul penal lărgit

analizând decizia instanței de apel prin care a fost menținută sentința primei

instanțe de condamnare a lui Neagu Nicolae, învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, constată că instanța de apel, fiind

învestită cu atribuții de judecare a cauzei conform normelor stabilite pentru

prima instanță, urma să analizeze toate aspectele învinuirii înaintate.

13

Colegiul penal lărgit menționează că potrivit prevederilor art. 113 Cod

de procedură penală, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Calificarea oficială a infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii

penale de către persoanele care efectuează urmărirea penală și de către

judecători.

Potrivit învinuirii înaintate lui Neagu Nicolae, prima instanță a încadrat

acțiunile ultimului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, huliganismul agravat,

adică acțiuni intenționate, care încalcă ordinea publică, însoțite de

amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor și care, prin

conținutul lor se deosebesc printr-o cruzime deosebită, săvârșit cu aplicarea

sau încercarea aplicării armei sau altor obiecte pentru vătămarea integrității

corporale sau sănătății, iar instanța de apel deja a reținut fapta ca fiind

constatată în privința lui Neagu Nicolae, conform art. 287 alin. (3) Cod penal,

și anume: „vina inculpatului Neagu Anatolie în comiterea huliganismului

agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor și care, prin conținutul lor se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșită cu aplicarea sau

încercarea aplicării armei sau altor obiecte pentru vătămarea integrității

corporale sau sănătății” (f.d. 165) . Astfel, instanța de apel nu a abordat acest

aspect, lăsându-l fără atenție. Or, potrivit practicii judiciare, amenințarea cu

aplicarea violenței presupune că victimei i se provoacă sentimentul de teamă

de a fi supus violenței, dacă nu se va conforma voinței făptuitorului, fapt

rămas fără o apreciere corespunzătoare de către instanța de apel.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond la

judecarea cauzei erau obligate să clarifice clar și cert modalitatea „de aplicarea

violenței asupra persoanelor” și cea „de amenințare cu aplicarea violenței

asupra persoanelor” la săvârșirea infracțiunii incriminate inculpatului, însă

acestea au tratat superficial acest aspect, lăsând un loc larg de interpretări

fapt care afectează grav dreptul inculpatului la un proces echitabil prevăzut

inclusiv de art. 6 CEDO.

Având la bază argumentele expuse supra, Colegiul penal lărgit consideră

pripite concluziile instanței de apel de a menține sentința fără modificări, or,

instanța de apel nu a soluționat fondul apelului, nu s-a expus asupra probelor

administrate în speță, referindu-se superficial asupra acestora, fără a le

descrie și a le aprecia conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Astfel, decizia instanței de apel nu conține temeiurile de fapt și de drept care

au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date (art.

417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală).

Generalizând cele expuse supra, Colegiul constată că în speța discutată

și-au găsit confirmare temeiurile invocate de recurent și prevăzute în art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată, în cadrul căreia urmează a fi apreciate toate probele în

cumul, la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții corecte, deoarece

aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

14

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, ce prevăd procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile legii procesuale penale asupra tuturor motivelor

invocate în cererea de apel, să verifice și să aprecieze minuțios probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii,

să dea apreciere cuvenită fiecărei probe examinate și toate în ansamblu, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpaților și să

argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica

relevantă a CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Șoitu Vasile în

numele inculpatului Neagu Anatolie, casează total decizia Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 22 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Neagu Anatolie xxxxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 16 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

Boico Victor

15