1ra-219/2021 — art. 201-1 alin. 1 , 320-1CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 alin. 1 , 320-1CP
- Temei legal
- art.427, pct. 6, 12 CPP
1ra-219/2021 — art. 201-1 alin. 1 , 320-1CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1ra-219/2021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
15 septembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Diaconu Iurie,
Judecători – Boico Victor, Catan Liliana,
examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul
Albu Vasile în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al
Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2020 și sentinței Judecătoriei Hîncești,
sediul Ialoveni din 14 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui,
Ivanov Anatolie xxxxx, născut la xxxxxx,
originar din UTA Găgăuzia, r-nul xxxxx.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 06.01.2017 până la 14.11.2019;
Instanța de apel: 11.12.2019 până la 24.06.2020;
Instanța de recurs: 16.09.2020 până la 15.09.2021.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 14.11.2019,
Ivanov Anatolie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 2011 alin. (1), lit. a) și art. 3201 Cod penal și în baza acestor
legi, i-a fost stabilită pedeapsa, după cum urmează:
- în baza art.2011 alin.(1) lit. a) Cod penal- la 2 ani închisoare;
- în baza art.3201 Cod penal - la 2 ani închisoare.
În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, lui
Ivanov Anatolie i-a fost stabilită, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,
pedeapsa definitivă de 2 ani și 3 luni privațiune de libertate în penitenciar
de tip semiînchis.
În baza art.90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea
pedepsei aplicate inculpatului Ivanov Anatolie pe un termen de 2 ani, dacă
nu va săvârși o nouă infracțiune, îndreptățind prin comportare exemplară
încrederea ce i-a fost acordat.
A fost admisă în parte acțiunea civilă a lui Luca Lilia cu privire la
încasarea a prejudiciului material și moral din contul lui inculpatul Ivanov
Anatolie. S-a dispus încasarea de la inculpatul Ivanov Anatolie în
1
beneficiul părții vătămată Luca Lilia a prejudiciul material în sumă de 3 000
lei, și suma de 7 000 lei, cu titlul de asistența avocatului, precum și suma de
15 000 lei, cu titlul de prejudiciul moral.
Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima
instanță a reținut că, Ivanov Anatolie, cunoscând cu certitudine că, în
favoarea soției sale, Luca Lilia și a copiilor minori xxxxx, a fost emisă
încheierea Judecătoriei Ialoveni din 02 august 2016 însoțită de o ordonanță
de protecție pentru o perioadă de 90 zile, adică pînă la 01 noiembrie 2016
care este executorie imediat potrivit prevederilor art. 2151 alin.(6) din
Codul de procedură penală, și prin care s-a decis a-l obliga pe agresorul
Ivanov Anatolie de a părăsi temporar locuința comună care o au victimele
agresiunii, amplasată pa adresa xxxxxx, de a-i interzice să viziteze locul de
trai a victimelor, de a nu se apropia la o distanță mai mică de 50 metri de
locul aflării victimei agresiunii Luca Lilia și de a nu contacta sub nici-o
formă cu ultima, în loc de acesta intenționat nu a executat măsurile de
protecție a victimei violenței în familie enunțate în ordonanța instanței,
neglijînd autoritatea hotărîrii judecătorești și în perioada de timp 02
august-01 noiembrie 2016 Ivanov Anatolie a locuit în a doua jumătate a
casei unde s-a aflat victima Luca Lilia, pe adresa xxxxx, astfel încâlcind
distanța de 50 metri de locul aflării victimei agresiunii Luca Lilia, iar la 25
septembrie 2016, aproximativ la ora 14:55 Ivanov Anatolie a contactat-o pe
Luca Lilia prin rețeaua de socializare skype din numele mamei sale, Codja
Maria, descutînd prin mesaje, provocînd-o la ceartă, neexecutînd astfel
măsurile stabilite în ordonanța de protecție.
Tot el, continuîndu-și acțiunile sale criminale la 04 noiembrie 2016,
avînd intenția de a cauza suferințe fizice și psihice asupra a unui membru
de familie la domiciliul său, amplasat în xxxxxxx, în ograda gospodăriei, a
inițiat un conflict cu soția sa Luca Lilia în cadrul căruia numind-o cu
cuvinte necenzurate, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnul și cu palme
peste diferite regiuni ale corpului provocîndu-i dureri fizice. Ca consecință
a agresării, de către Ivanov Anatolie, potrivit raportului de expertiză
medico-legală nr.3398 D din 29.11.2016, părții vătămate Luca Lilia a căpătat
traumatism cranio-cerebrală închis manifestată prin comoție cerebrală,
echimoză la nivelul regiunii frontale cu trecere pe temporală, echimoze la
nivelul brațului stîng, echimoza la nivelul feței drepte, care au putut fi
cauzate în rezultatul acțiuni traumatice a unui obiect contondent dur,
posibil în timpul și circumstanțele indicate condiționează dereglarea
sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare
ușoară.
2
Acțiunile lui Ivanov Anatolie au fost încadrate de către prima
instanță în baza art. 2011 alin. (1), lit. a) Cod penal, individualizată prin
„violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal,
comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru de familie care a
provocat suferință fizică”, precum și infracțiunea prevăzută de art. 3201
Cod penal, individualizată prin „neexecutarea intenționată de la executarea
măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a
victimei violenței în familie.”
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Albu Vasile în
numele inculpatului Ivanov Anatolie prin care a solicitat cu pronunțarea
unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat.
3.1 În motivarea cererii de apel avocatul Albu Vasile a indicat că:
- instanța nu s-a expus asupra tuturor motivelor și circumstanțelor
invocate de apărare, nu a dat o apreciere la justa valoare a depozițiilor așa-
ziselor victime, la depozițiile inculpatului și a copiilor acestora;
- principalul vinovat - organizator al destabilizării situației și
climatului din casa soților Ivanov – Luca, este însăși Luca Lilia. Chiar și în
perioada de acțiune, copiii minori ai cuplului fiind supuși presiunii fizice și
psihice din partea mamei Luca Lilia, au evadat de la ea la domiciliul
tatălui, luând cu ei și lucrurile personale necesare, pentru furtul căror
ulterior a fost învinuit tatăl lor Ivanov Anatolie. Dorința așa-zisei părți
vătămate Luca Lilia de a se răzbuna azi, pentru eșecul de conviețuire
conjugală, pentru faptul, că propriii ei copii l-au preferat pentru traiul în
viitor pe tata, fapt consfințit și de aceiași instanță de judecată, care a
determinat domiciliul copiilor minori Arcadie și Eduard pe lângă tatăl lor
A. Ivanov, au dispus și determinat hărțuirea sistematică a lui Ivanov din
parte fostei soții cu folosirea tuturor metodelor murdare. În acest sens
susține faptul, că martori ai acțiunilor pretins violente și criminale ale
acțiunilor lui Ivanov în raport cu Luca Lilia sunt colaboratorii poliției,
chemați de Luca direct la telefonul mobil al acestora, fără înregistrarea
solicitării prin intermediul legal la telefonul unității de gardă ori prin
”902”. Persistă aceiași situație și cu restul martorilor, care sunt cointeresați
în finalul și rezultatul soluționării cazului. Acestea sunt rude, prietene, care
au expus fabula evenimentelor din cuvintele aceleiași Luca Lilia;
- consideră că este aberant faptul că, prima instanță a considerat
drept încălcare a distanței de 50 m. între victima și agresor pe motiv că
domiciliul celor doi sunt două părți ale unei clădiri, iar distanța de la
poartă la poartă pe perimetru este mai mare de 70 m;
- satisfacerea de către prima instanță a cererii de chemare în judecată
a părții vătămate, consideră că este neîntemeiată, dat fiind faptul că, copiii
3
careva ședințe de conciliere și evaluare psihologică, nu au frecventat,
deoarece locuiau cu tatăl lor, nu au fost anexate careva rapoarte în acest
sens. Totodată, satisfacție morală soțului și copiilor săi urma să acorde
pretinsa parte vătămată pentru hârțuire sistematică a acestora, or,
inculpatul educă doi copii gemeni de 13 ani, care au necesități financiare
avansate, iar mama nu contribuie cu nimic;
- consideră că în cazul dat, este vădită disproporționalitatea între
prejudiciu și despăgubirea acordată;
- urma a fi respinsă cererea de încasare a cheltuielilor de judecată,
(asistența juridică) ca fiind exagerată, nereală și fără necesitate, atunci cînd
instanța a examinat cauza doar din 4-5 ședințe lucrative, aportul apărării
fiind minim. Apărătorul ales al părții vătămate nu a prezentat instanței un
deviz de cheltuieli, conform standardelor stabilite. Bonul de plată WL nr.
323108 pentru suma de 6.000 lei, prezentat de parte la ultima ședință de
judecată nu este datat, iar în toate bonurile pentru suma totală de 7.000 lei,
lipsește notificarea codului fiscal al beneficiarului, deci sunt nule.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24
iunie 2020 a fost respins ca nefondat, apelul avocatului Albu Vasile în
numele inculpatului Ivanov Anatolie și menținută sentința fără modificări.
4.1 Instanța de apel examinând probatorul, a considerat dovedită
indubitabil vina inculpatului Ivanov Anatolie în comiterea violența în
familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de
un membru al familiei asupra unui alt membru de familie care a provocat
suferință fizică, precum și neexecutarea intenționată de la executarea
măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a
victimei violenței în familie, acțiunile lui just au fost calificate în temeiul
art.2011 alin. (1), lit. a), art.3201 Cod penal, iar personalitatea acesteia
susceptibilă supusă răspunderii penale.
În continuare instanța de apel a constatat cu certitudine ca în acțiunile
inculpatului Ivanov Anatolie este prezentă latura obiectivă a infracțiunii de
violență în familie, or, în cadrul cercetării judecătorești a fost dovedit faptul
că Ivanov Anatolie, la data de 04 noiembrie 2016, i-a aplicat multiple
lovituri cu pumnul și cu palme peste diferite regiuni ale corpului părții
vătămate Luca Lilia, provocându-i dureri fizice. Faptul aplicării violenței în
familie, este confirmat prin declarațiile părții vătămate Luca Lilia, care în
cadrul cercetării judecătorești a menționat că, ea a venit acasă în jurul
orelor 21:00, Ivanov Anatolie era în ogradă și schimba roțile la camion. Ea a
intrat în ogradă, apoi în casă, și după puțin timp Ivanov Anatolie a venit în
casă și a întrebat-o ce face în casa lui, s-a iscat un scandal. Ivanov Anatolie
vorbea necenzurat, striga, a deconectat apă, căldura, apoi a luat toată
4
încălțămintea și a aruncat-o afară. Conflictul a durat cîteva ore. A mai
deconectat și apa din ogradă și a scos toate robinetele de afară și i-a spus să
iasă din casă. A două zi dimineața s-a mai repetat conflictul, a fost lovită de
către Ivanov Anatolie. În acest sens, se reține raportul de expertiză medico-
legală nr.3398/D din 29.11.2016, prin care s-a stabilit că la Luca Lilia a
căpătat traumatism cranio-cerebral închis manifestat prin comoție
cerebrală, echimoză la nivelul regiunii frontale din dreapta, echimoză la
nivelul regiunii frontale cu trecere pe temporară, echimoze la nivelul
brațului stîng, echimoză la nivelul feței drepte, care au putut fi cauzate în
rezultatul acțiunilor traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în
timpul și circumstanțele indicate, ce condiționează dereglarea sănătății de
scurtă durată și în baza acestuia criteriu se califică ca vătămare ușoară. În
asemenea circumstanțe, s-a constată legătură de cauzalitate dintre fapta
prejudiciabilă, manifestată prin aplicarea de către inculpatul Ivanov
Anatolie Victor lovitori peste corp lui Luca Lilia și urmările prejudiciabile,
calificate ca vătămări corporale ușoare.
Instanța de apel a considerat că au fost confirmate și elementele
constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod penal, în acțiunile
inculpatului Ivanov Anatolie, or, acesta a cunoscut despre adoptarea
ordonanței de protecție de către judecătoria Ialoveni din data de 02.08.2016,
a cunoscut despre obligațiile și restricțiile prevăzute în respectivă
ordonanța de protecție, însă le-a ignorat în totalmente, astfel, că în perioada
de timp 02 august - 01 noiembrie 2016, Ivanov Anatolie a locuit în a doua
jumătate a casei unde s-a aflat victima Luca Lilia, pe adresa or. Ialoveni str.
Ștefan Neagă 1, astfel încâlcind distanța de 50 metri de locul aflării victimei
agresiunii Luca Lilia. Mai mult ca atît, inculpatul Ivanov Anatolie xxxxxx,
la data de 25 septembrie 2016, aproximativ la ora 14:55, a contactat-o pe
Luca Lilia prin rețeaua de socializare „skype” din numele mamei sale,
Codja Maria, descutînd prin mesaje, provocînd-o la ceartă, neexecutînd
astfel măsurile stabilite în ordonanța de protecție. Faptul menționat supra
se confirmă integral prin convorbirea prin rețea de socializare skype din
25.09.2016, acestea fiind ridicate prin ordonanța și procesul-verbal de
ridicare din 22.10.2016 și anexate la materialele cauzei penale.
Cu referire la stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de apel
a reținut că, prima instanță la individualizarea, stabilirea categoriei și
termenului pedepsei inculpatului Ivanov Anatolie, a ținut cont de
prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea
infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor mai puțin
grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea
a fost săvârșită din intenție, de personalitatea inculpatului care anterior nu
5
a fost condamnat, se caracterizează negativ la locul de trai și nu se află la
medicul narcolog și psihiatru. Efectuând o analiză complexă a
circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest
sens comportamentul lui în viața socială, precum și cel din înainte și după
săvârșirea infracțiunilor incriminate, a considerat că în coraport cu faptele
comise, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului,
constată că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea
unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani în baza
art.2011 alin. (1), lit. a) Cod penal și unei pedepse sub formă de închisoare
pe un termen de 2 ani în baza art. 3201 Cod penal. În concluzie, instanța de
apel a statuat că pedeapsa stabilită de către prima instanță cu aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând condiționat executarea
pedepsei pe un termen de probațiune de 2 ani, este echitabilă, întrucât este
capabilă de a contribui la realizarea scopurilor ale pedepsei penale, cum ar
fi restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte
persoane.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către
avocatul Albu Vasile în numele inculpatei prin care invocând incidența pct.
6 și 12 a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală a solicitat
casarea parțială a deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei, în alt complet
de judecată.
5.1 În susținerea recursului avocatul Albu Vasile pe lângă faptul că a
expus motive similare după conținut și în cererea sa de apel, a mai invocat
că:
- acțiunile lui Ivanov Anatolie nu întrunesc elementele infracțiunilor
imputate;
- urmărirea penală s-a efectuat superficial, unilateral, tendențios,
neobiectiv, la un jos nivel profesional cu încălcarea grosolană a legislației în
vigoare, mai mult ca atât materialului acumulat nu i s-a dat o apreciere
juridică justă, probele nu sunt compatibile și veridice;
- instanțele s-au expus în sentință și decizie într-o formă arhaică,
neclară, concluziile nefiind bazate pe probe veridice, incontestabile și
coroborante între ele;
- careva probe incontestabile, precum că Ivanov A. a săvârșit
infracțiunile în cauză lipsesc cu desăvârșire;
- sentința este nefondată și nu este altceva decât rechizitoriul
acuzatorului de stat transcris de instanță, adică un plagiat concret, cu
trecerea de pe un dispozitiv de stocare a memoriei (USB-stik) în
computatorul instanței depozițiile false și trucate ale martorilor, care
6
printre altele depun depoziții ne concrete, învățate parcă pederost;
- cu referire la învinuirea adusă nu relatează martorul Dorogoi
Aliona, care la general cunoaște, că în anii 2007-2008 fiind în Italia soții
Ivanov-Luca se certau;
- instanța nu s-a expus asupra tuturor motivelor și circumstanțelor
invocate de apărare;
- în viziunea apărării principalul vinovat- organizator al destabilizării
situației și climatului din casa soților Ivanov- Luca este însăși Luca Lilia,
care în loc de a susține aprins focul căminului familial, de a
apropia spre sine soțul și copii ea îi îndepărta prin toate acțiunile și
metodele străine relațiilor de familie. În acest sens dânsa a dat dovadă de
infidelitate morală și de alt gen amoros față de soț și copii. În așa mod în
interesul superior al copiilor și în favoarea „violatorului de domiciliu”
instanța de judecată a determinat domiciliul copiilor minori- gemenii
Arcadie și Eduard pe lângă el „violatorul”.
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art.
431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul,
care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat,
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta
este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în
camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în
cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate
expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu
trebuie să fie invocate de recurent.
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile
instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de
drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.
În speță se reține, că avocatul Albu Vasile în numele inculpatului
invocă temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12 Cod de
procedură penală, potrivit cărora: 6) hotărîrea atacată nu cuprinde motivele
pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul
hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă
de fapt, care a afectat soluția instanței; 12) faptei săvîrșite i s-a dat o
încadrare juridică greșită.
7
Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu
este specificat care ar fi esența și erorile concrete, ne fiind descris în mod
argumentat care ar fi circumstanțele ce indică la ilegalitatea hotărârilor
atacate.
Mai mult, recurentul manifestând dezacordul cu soluția instanței de
apel privind condamnarea Ivanov Anatolie a invocat că acțiunile lui Ivanov
Anatolie nu întrunesc elementele infracțiunilor imputate și că urmărirea
penală s-a efectuat superficial, unilateral, iar materialului acumulat nu i s-a
dat o apreciere juridică justă, probele nu sunt compatibile și veridice, iar
careva probe incontestabile, precum că Ivanov A. a săvârșit infracțiunile în
cauză lipsesc cu desăvârșire.
Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent acțiunile lui Ivanov
Anatolie nu întrunesc elementele infracțiunilor imputate, incidență
prescrisă la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, instanța de
recurs menționează că potrivit art. 113 alin. (1) Cod de procedură penală, se
consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a
corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele
componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.
Reieșind din conținutul deciziei instanței de apel, Colegiul constată
că, criticile formulate de recurent sub aspectul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod
de procedură penală, au format obiect de examinare la judecarea cauzei
atât în prima instanță cât și în instanța de apel și asupra lor acestea s-au
pronunțat, dându-le răspunsuri corespunzătoare, argumentate și pe larg
expuse în decizia atacată (pct. 13-17, f.d. 207-210, vol. II), concluzii pe care
instanța de recurs le însușește și nu consideră necesar repetarea acestora.
Cu referire la alegația recurentului că, materialului acumulat nu i s-a
dat o apreciere juridică justă, probele nu sunt compatibile și veridice, iar
careva probe incontestabile, precum că Ivanov A. a săvârșit infracțiunile în
cauză lipsesc cu desăvârșire, Colegiul penal verificând legalitatea hotărârii
atacate inclusiv sub aceste aspecte, constată că conform deciziei adoptate,
instanța de apel a apreciat obiectiv probele din dosar potrivit prevederilor
art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, (pct. 10-12,
f.d.204-207, vol. II), stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de
drept, astfel just ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului
Ivanov Anatolie în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (1),
lit. a) și art. 3201 Cod penal.
Prin urmare, Colegiul Penal conchide că situația de fapt a fost just
stabilită de către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului
ansamblu probator administrat, încadrarea juridică dată faptelor este
8
corectă și corespunde situației de fapt reținute, instanța întemeiat ajungând
la concluzia privind menținerea sentinței de condamnare a lui Ivanov
Anatolie pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (1), lit.
a) și 3201 Cod penal.
În ansamblu avocatul nu este de-acord cu starea de fapt stabilită de
instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.
Motivele precum că instanța de apel a dat o apreciere greșită a probelor,
prin faptul că probele care au fost acumulate în cauza dată nu
demonstrează vinovăția învinuitului în săvîrșirea infracțiunilor imputate,
Colegiul le consideră drept lipsite de temei. Or, prin prisma ansamblului
de probe pertinente, concludente, veridice, utile, legal administrate de către
prima instanță, cercetate și verificate de instanța de apel, instanța de apel a
constatat că a fost demonstrată cert vinovăția inculpatului, Ivanov
Anatolie, în comiterea infracțiunilor încriminate.
Concluzia instanței de apel este justificată prin constatarea motivată a
existenței elementelor constitutive ale infracțiunilor care au fost descrise
detaliat (pct. 13-17, f.d. 207-210, vol. II), iar încadrarea juridică justă a
acțiunilor infracționale ale inculpatului, Ivanov Anatolie, a fost făcută în
strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și
prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la
dosar, legal administrate de către instanța de apel(pct. 10-12, f.d.204-207,
vol. II).
Astfel, instanța de recurs conchide că la judecarea cauzei în ordine de
apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise la art. 414-
419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată,
iar temei pentru admitere a recursului ordinar declarat nu există și potrivit
legii, se impune respingerea acestuia ca inadmisibil, cu menținerea
hotărârii atacate.
Este de menționat că potrivit prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2)
Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu
propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor
administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,
conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi
prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din
dosar.
Reieșind din cele menționate supra, Colegiul penal conchide, că în
speța dată nu se constată temeiul pentru recurs că nu au fost întrunite
elementele infracțiunii(art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală).
Instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în sentință și în
9
decizia Curții de Apel contestate, totodată, notând că, potrivit
jurisprudenței constante a CtEDO se admite însușirea concluziilor
instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, în
cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind
amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea
probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale
participanților la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori
procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor formulate de
instanțe.
Prin urmare, Colegiul penal conchide, având în vedere veridicitatea
argumentelor instanței de apel în motivarea soluției în partea pedepsei
stabilite și cheltuielilor judiciare, și în virtutea corectitudinii acesteia și
pentru a evita repetări inutile, că o acceptă și o însușește, fapt ce vine în
corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în
cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO,
deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles
ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs
Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces
echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor
furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat
chestiunile esențiale supuse atenției sale.
În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată
corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și
întemeiată, iar temeiurile invocate nu persistă în cauză și prin urmare,
argumentele invocate de recurenți nu au suport probatoriu și contravin
probelor administrate
Astfel, analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, care
este bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394
Cod de procedură penală, Colegiul Penal nu constată vreo eroare de drept
gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate, iar vinovăția
inculpatului fiind stabilită indubitabil cu respectarea normelor de
procedură penală și prescripțiilor de drept material, iar pedeapsa stabilită
inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în conformitate cu legea
și în limitele acesteia, de aceea Colegiul decide asupra inadmisibilității
recursurilor ordinare declarate de către avocatul Albu Vasile în numele
inculpatului și de către inculpatul, ca fiind vădit neîntemeiate.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
10
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Albu
Vasile în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții
de Apel Chișinău din 24 iunie 2020, în cauza penală în privința lui Ivanov
Anatolie x, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată este pronunțată la 28 octombrie 2021
Președinte Diaconu Iurie
Judecători Boico Victor
Catan Liliana
11