4-1re-173/2020 — art. 191 alin. 2 lit. b, c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 191 alin. 2 lit. b, c, d CP
- Temei legal
- art. 453 CPP
4-1re-173/2020 — art. 191 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 4-1re-173/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
18 august 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Victor Burduh și Nicolae Craiu
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de condamnații
Burelov Andrei și Rebeja Nina prin care se solicită casarea deciziei Colegiului Penal al
Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2019 și a deciziei Colegiului Penal al Curții Supreme
de Justiție din 27 noiembrie 2019, în cauza penală privindu-i pe:
Rebeja Nina XXXXX, născută la XXXXX, originară și
domiciliată în XXXXX
și
Burelov Andrei XXXXX, născut la XXXXX, originar
din XXXXX și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 04.08.2014 – 22.02.2016;
instanța de apel: 18.03.2016 – 11.05.2016, 22.11.2016 – 06.06.2017 și 21.12.2017 –
22.04.2019;
instanța de recurs ordinar: 25.07.2016 – 18.10.2016, 16.08.2017 – 21.11.2017 și
28.06.2019 – 27.12.2019
instanța de recurs în anulare: 20.07.2020 – 18.08.2020.
Asupra recursului în anulare declarat de condamnații Burelov Andrei și Rebeja Nina
Colegiul penal
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 22 februarie 2016, Rebeja Nina și
Burelov Andrei au fost achitați de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
191 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
Potrivit sentinței Rebeja Nina a fost învinuită că, activând în funcția de
director al filialei Criuleni a CA „AG VitoriAsig” SRL, numită în funcție conform
contractului individual de muncă, în perioada 01 august 2005-iulie 2010, împreună și după
1
o înțelegere prealabilă cu Burelov Andrei, au însușit ilegal bunurile încredințate în
administrare în următoarele circumstanțe:
În urma unei înțelegerii prealabile între Rebeja Nina și Burelov Andrei, având
scopul însușirii bunurilor încredințate în administrare, Rebeja Nina, folosindu-se de situația
de serviciu, prin ordinul nr.7 din 01 august 2005, l-a angajat în calitate de șofer pe Burelov
Andrei, care nu dispunea de permis de conducere, calculându-i și ridicându-i salariul pentru
perioadele după cum urmează: 01 august 2005-martie 2006 în sumă de 6400 lei; 21 iunie
2006 – 15 septembrie 2006 în sumă de 1454,55 lei; octombrie-decembrie 2006 în sumă de
2400 lei; ianuarie-aprilie 2007 în sumă de 2159,86 lei; mai-august 2007 în sumă de 2426,66
lei; septembrie-decembrie 2007 în sumă de 3200 lei; anul 2008 în sumă de 259,7 lei și
pentru luna iulie 2010 în sumă de 1295,45 lei, mijloace bănești ce nu i se cuveneau și pe
care i-a însușit ilegal deoarece se afla la muncă peste hotarele Republicii Moldova,
cauzându-i CA „AG VitoriAsig” SRL un prejudiciu în proporții considerabile în mărime
totală de 13196,22 lei.
Împotriva sentinței au declarat apeluri:
- procurorul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin
care Rebeja Nina și Burelov Andrei să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.
191 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal la amendă în mărime de câte 1000 unități
convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa și exercita o anumită activitate în
domeniul economic pe un termen de 3 ani, pentru fiecare, invocând că instanța a apreciat
eronat probele și circumstanțele cauzei;
- avocatul Furnica Victor, în numele părții vătămate, care a solicitat casarea acesteia,
cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să fie recunoscuți vinovați și
condamnați, potrivit învinuirii înaintate, cu admiterea acțiunii civile, invocând că instanța
a apreciat eronat probele și circumstanțele cauzei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016, au
fost admise apelurile, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Rebeja Nina
și Burelov Andrei au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 191 alin. (2) lit.
b), c), d) Cod penal la amendă în mărime de câte 500 unități convenționale, cu privarea de
dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități în domeniul economic pe un termen de 3
ani, pentru fiecare.
S-a dispus încasarea din contul inculpaților, în mod solidar, în beneficiul CA „AG
VitoriAsig” SRL, prejudiciul material în mărime de 13 196,22 lei.
2
Cerința încasării cheltuielilor de judecată, a fost respinsă, ca neîntemeiată.
4.1. Instanța de apel a indicat că prima instanță a dat o apreciere arbitrară probelor
din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor și eronat a
dispus achitarea inculpaților, constatând că:
Rebeja Nina, activând în funcția de director al filialei Criuleni a CA „AG
VitoriAsig” SRL, numită în funcție conform contractului individual de muncă din 12 aprilie
2002, în perioada 01 august 2005 – iulie 2010, împreună și după o înțelegere prealabilă
cu Burelov Andrei, au însușit ilegal bunurile încredințate în administrare în următoarele
circumstanțe:
În urma unei înțelegerii prealabile între Rebeja Nina și Burelov Andrei, având
scopul însușirii bunurilor încredințate în administrare, Rebeja Nina, folosindu-se de
situația de serviciu, prin ordinul nr. 7 din 01 august 2005, l-a angajat în calitate de șofer
pe Burelov Andrei, care nu dispunea de permis de conducere, calculându-i și ridicându-i
salariul pentru perioadele după cum urmează: 01 august 2005 – martie 2006, în sumă de
6400 lei; 21 iunie 2006 – 15 septembrie 2006 în sumă de 1454,55 lei; octombrie-decembrie
2006 în sumă de 2400 lei; ianuarie-aprilie 2007 în sumă de 2159,86 lei; mai – august 2007
în sumă de 2426,66 lei; septembrie-decembrie 2007 în sumă de 3200 lei; anul 2008 în
sumă de 259,7 lei și pentru luna iulie 2010 în sumă de 1295,45 lei, mijloace bănești ce nu
i se cuveneau și pe care le-a însușit ilegal, deoarece se afla la muncă peste hotarele R.
Moldova, cauzându-i companiei de asigurări „AG VitoriAsig” SRL un prejudiciu în
proporții considerabile, în mărime totală de 13196,22 lei.
Vinovăția inculpaților a fost pe deplin probată prin ansamblul de probe, administrate
de către organul de urmărire penală, cercetate de către instanța de fond și verificate de către
instanța de apel, și anume: declarațiile reprezentantului părții vătămate CA „AG
VitoriAsig” SRL, ale martorilor Zamșa Valentin, Codreanu Petru, Iacovlev Pavel, Monica
Veronica, Magla Victor, Monica Olga, procesul-verbal de ridicare a obiectelor și
documentelor din 17.05.2012 și actele reviziei tematice a activității economico-financiare
a CA „AG VitoriAsig” SRL din 03.08.2012 și 27.09.2012.
La stabilirea pedepsei, s-a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61 și 75 Cod penal,
considerându-se că reeducarea și corectarea inculpaților va fi posibilă doar prin aplicarea
față de aceștia a unei pedepse sub formă de amendă, cu privarea de dreptul de a ocupa
funcții și a exercita activități în domeniul economic.
3
Totodată, examinând acțiunea civilă, instanța de apel a considerat că aceasta, în
partea cheltuielilor de judecată, este neîntemeiată, având în vedere că nu au fost prezentate
probe care să demonstreze cuantumul acestora, urmând a fi respinsă, iar în partea
prejudiciului material - întemeiată și care urmează a fi admisă.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare avocatul
Bobu Petru, în numele inculpaților, și inculpatul Burelov Andrei care, indicând temeiurile
prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, au solicitat casarea
acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța a apreciat arbitrar probele și
circumstanțele cauzei, vinovăția acestora fiind bazată doar pe declarațiile martorilor, care
nu au fost audiați la judecarea cauzei în apel; - deși martorii Codreanu Petru, Iacovlev
Pavel, Monica Veronica și Monica Olga au fost audiați la cererea părții apărării, instanța
de apel a utilizat declarațiile lor în favoarea acuzării, fără a indica în descriptivul deciziei
în ce mod aceste declarații confirmă învinuirea adusă; - instanța eronat a pus la baza
deciziei de condamnare raportul de revizie tehnică a activității economico-financiare a CA
„AG VitoriAsig” SRL, având în vedere că revizia a fost efectuată de către SRL „Volnal-
Com” care este un agent de asigurare din cadrul companiei - parte vătămată, precum și că,
potrivit acestuia, nu au fost stabilite încălcări ce ar avea tangență cu acțiunile inculpaților;
- eronat a fost acceptat drept probă actul de revizie tehnică a activității economico-
financiare a CA „AG VitoriAsig” SRL din 27.09.2012, deoarece din acest act rezulta că
Burelov Andrei a însușit suma de 5809 lei și nu de 13196,22 lei, precum și că pe perioada
când acesta nu se afla în țară, din materialele cauzei rezultă însușirea de către acesta doar
a sumei de 3203,11 lei; - actul reviziei tematice a activității economico-financiare a
întreprinderii din 27.09.2012, anexat la materialele cauzei la 28.09.2012, nu poate fi admis
drept probă, deoarece a fost întocmit și anexat la cauză înafara procesului penal; -
ordonanțele de prelungire a termenului de urmărire penală din 10.09.2012 până pe
10.01.2013, nu au fost semnate de către procuror și toate actele organului de urmărire
penală emise în perioada respectivă sunt nule; - acțiunile inculpaților, deși formal conțin
semnele unei fapte prejudiciabile prevăzute de Codul penal, sunt lipsite de importanță și
nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni, constituind încălcări de ordin financiar;
- fapta inculpaților, considerată de către instanța de apel ca fiind o infracțiune, urma a fi
recalificată în baza art.335 Cod penal, așa cum a solicitat procurorul în ședința de judecată
în apel; - respingând cererea prin care procurorul a renunțat la învinuire, instanța de apel a
depășit limitele judecării cauzei.
4
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 18 octombrie
2016, au fost admise recursurile ordinare, casată total decizia și dispusă rejudecarea cauzei
penale în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece argumentele
invocate în recursuri sunt temeinice, instanța de apel nerespectând prevederile art. 415 alin.
(21) Cod de procedură penală – nu au fost audiați pe viu martorii acuzării.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017,
au fost admise apelurile, inclusiv din oficiu, conform prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de
procedură penală, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care:
Rebeja Nina a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 191 alin. (2) lit.
c), d) Cod penal la amendă în mărime de 500 unități convenționale, cu privarea de dreptul
de a ocupa funcții legate de administrarea bunurilor materiale pe un termen de 4 ani;
Burelov Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42 alin. (5), 191
alin. (2) lit. c), d) Cod penal la amendă în mărime de 500 unități convenționale, cu privarea
de dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea bunurilor materiale pe un termen de
3 ani.
S-a dispus încasarea din contul inculpaților, în mod solidar, în beneficiul CA „AG
VitoriAsig” SRL, prejudiciul material în mărime de 13196,22 lei.
Cerința încasări cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
7.1. Instanța de apel a considerat că prima instanță eronat a apreciat probele, fără
să țină seama de prevederile art. 101 Cod de procedură penală, și a constatat că:
Rebeja Nina, activând în funcția de director al filialei Criuleni a CA „AG
VitoriAsig” SRL, numită în funcție conform contractului individual de muncă din 12 aprilie
2002, în perioada 01 august 2005 – iulie 2010, împreună și după o înțelegere prealabilă
cu Burelov Andrei, au însușit ilegal bunurile încredințate în administrare în următoarele
circumstanțe:
În urma unei înțelegerii prealabile între Rebeja Nina și Burelov Andrei, având
scopul însușirii bunurilor încredințate în administrare, Rebeja Nina, folosindu-se de
situația de serviciu, prin ordinul nr.7 din 01 august 2005, l-a angajat în calitate de șofer
pe Burelov Andrei care nu dispunea de permis de conducere, calculându-i și ridicându-i
salariul pentru perioadele și în mărimea, după cum urmează: 01 august 2005-martie 2006
în sumă de 6400 lei; 21 iunie 2006 - 15 septembrie 2006 în sumă de 1454,55 lei; octombrie
- decembrie 2006 în sumă de 2400 lei; ianuarie -aprilie 2007 în sumă de 2159,86 lei; mai
- august 2007 în sumă de 2426,66 lei; septembrie-decembrie 2007 în sumă de 3200 lei;
5
anul 2008 în sumă de 259,7 lei și pentru luna iulie 2010 în sumă de 1295,45 lei, mijloace
bănești ce nu i se cuveneau și pe care i-a însușit ilegal deoarece se afla la muncă peste
hotarele Republicii Moldova, cauzându-i companiei de asigurări „AG VitoriAsig” SRL un
prejudiciu în proporții considerabile, în mărime totală de 13196,22 lei.
Acțiunile inculpatei au fost calificate în baza art. 191 alin. (2) lit. c), d) Cod penal –
delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate
în administrarea vinovatului, cu folosirea situației de serviciu, cu cauzarea de daune în
proporții considerabile și ale inculpatului în baza art. 42 alin. (5), 191 alin. (2) lit. c) și d)
Cod penal – complicitatea la însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în
administrarea vinovatului, cu folosirea situației de serviciu, cu cauzarea de daune în
proporții considerabile.
Deși inculpații nu și-au recunosc vina, vinovăția lor în săvârșirea infracțiunii
indicate supra este dovedită prin următoarele probe care, potrivit art. 101 Cod de procedură
penală, sunt pertinente, concludente, utile, veridice și care coroborează între ele:
declarațiile reprezentantului părții vătămate Furnica Victor, ale martorilor Zamșa Valentin,
Codreanu Petru, Iacovlev Pavel, Monica Veronica, Magla Victor, Magla O. și Monica Olga,
procesul-verbal de ridicare a obiectelor și documentelor din 17.05.2012, actele reviziei
tematice a activității economico-financiare a CA „AG VitoriAsig” SRL din 03.08.2012 și
27.09.2012, ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte din 24.02.2014.
Chiar dacă Burelov Andrei nu deținea calitatea specială de persoană căreia i-ar fi
fost încredințate bunurile companiei de asigurări „AG VictoriAsig” SRL, acesta a acționat
în calitate de complice la săvârșirea faptelor prejudiciabile ale autorului infracțiunii, adică
ale inculpatei astfel, acționând în participație complexă, în condițiile prevăzute de art. 46
Cod penal.
Procurorul eronat a atribuit inculpaților calitatea de coautori la săvârșirea delapidării
și a recalificat acțiunile inculpatei din prevederile art. 191 alin. (2) lit. b), c), d) în cele ale
art. 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, iar ale inculpatului din prevederile art. 191 alin. (2)
lit. b), c), d) în cele ale art. 42 alin. (5), 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de apel, ținând cont de dispozițiile art. 6, 7,
61, 75-78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, de motivul acesteia, de persoana
celor vinovați, de faptul că dânșii anterior n-au fost condamnați, că circumstanțe atenuante
și agravante nu au fost stabilite, a considerat că reeducarea și corijarea inculpaților poate
6
avea loc prin aplicarea față de aceștia a unei pedepse sub formă de amendă, cu privarea de
dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea bunurilor materiale.
Acțiunea civilă urmează a fi admisă în partea prejudiciului material și respinsă în
partea cheltuielilor de judecată, având în vedere că prin decizia Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 11.05.2016, a fost respinsă această cerință, iar partea vătămată, CA
„AG VitoriAsig” SRL nu a atacat-o cu recurs.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul Bodean
Ina, în numele inculpaților care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6),
8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv
că instanța de apel a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - hotărârea atacată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - fapta nu cuprinde elementele
constitutive ale infracțiunii; - instanța a ignorat prevederile art. 436 alin. (2) Cod de
procedură penală și nu a ținut cont de indicațiile date de către Curtea Supremă de Justiție
în decizia din 18.10.2016; - instanța de apel a pus la baza deciziei de condamnare
declarațiile martorilor Zamșa Valentin, Codreanu Petru, Iacovlev Pavel, Monica Veronica,
Monica Olga care au fost puse la baza sentinței de achitare, fără audierea lor repetată; -
instanța nu a ținut cont de faptul că declarațiile martorilor Magla Victor și O. Magla conțin
divergențe, sunt confuze și lipsite de precizie; - instanța a utilizat declarațiile martorilor
Codreanu Petru, Iacovlev Pavel, Monica Veronica și Monica Olga în favoarea acuzării,
deși aceștia au fost audiați la solicitarea apărării; - eronat a fost acceptat drept probă Actul
de revizie tehnică a activității economico-financiare a CA „AG VitoriAsig” SRL din
27.09.2012, deoarece din acest act rezulta că Burelov Andrei a primit suma de 5809 lei și
nu de 13196,22 lei, precum și că pe perioada când acesta nu se afla în țară, din materialele
cauzei rezultă că acesta a primit doar 3203,11 lei; - actul reviziei tematice a activității
economico-financiare a întreprinderii din 27.09.2012, anexat la materialele cauzei la
28.09.2012, nu poate fi admis drept probă, deoarece a fost întocmit și anexat la cauză
înafara procesului penal; - ordonanțele de prelungire a termenului de urmărire penală din
10.09.2012 până la 10.01.2013, nu au fost semnate de către procuror și toate actele
organului de urmărire penală emise în perioada respectivă sunt nule; - instanța nu a ținut
cont că în perioada 01.07.2006 – 01.06.2007, Burelov Andrei s-a aflat în concediu neplătit
și pentru această perioadă nu a primit salariu; - instanța nejustificat a considerat că Burelov
Andrei a încasat salariu pentru perioadele 21.06.2016 – 15.09.2016, octombrie 2006 –
decembrie 2006, ianuarie 2007 – aprilie 2007 și pentru luna mai 2007; - instanța eronat a
7
constat că Burelov Andrei ilegal a primit salariu pentru luna iulie 2010 pe când s-a aflat
peste hotarele țării or, în luna iulie 2010, acesta a ridicat salariul pentru luna iunie 2010,
lună în care a ieșit din țară doar pentru 3 zile, care se încadrează în zilele libere prevăzute
de Codul muncii; - instanța nu a ținut cont de faptul că nu este stabilit cu certitudine
prejudiciul adus părții vătămate, care nu a putut indica cu certitudine mărimea prejudiciului
cauzat prin infracțiune; - instanța de apel a pus la baza deciziei de condamnare, inclusiv
contractul de răspundere materială, document care, însă nu a fost prezentat în instanța de
judecată; - instanța nu a ținut cont de faptul că plângerea a fost depusă peste un an de la
data demisiei inculpatei, precum și că a fost semnată de către fiul lui Magla Victor – Magla
O., care nu are drept de semnătură.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 21
noiembrie 2017, a fost admis recursul ordinar, casată decizia Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 06 iunie 2017, în cauza penală în privința lui Rebeja Nina și Burelov
Andrei și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În motivarea deciziei instanța de recurs ordinar a invocat că contrar indicațiilor
instanței de recurs, instanța de apel, rejudecând cauza, nu s-a conformat acestora, audiind
repetat doar martorii Magla Victor și Magla O., concomitent, punând la baza deciziei de
condamnare aceleași declarații date de martorii Zamșa Valentin, Codreanu Petru, Iacovlev
Pavel, Monica Veronica, Monica Olga în instanța de fond, în baza cărora inculpații au fost
achitați.
Deși instanța de recurs în decizia din 18.10.2016, a indicat că instanța de apel, la
rejudecarea cauzei, urmează să țină cont de cele invocate în recursuri, recurenții invocând
inclusiv, nulitatea actelor de procedură efectuate în perioada 10.09.2012 - 10.01.2013, pe
motiv că nu sunt semnate de către procuror, instanța de apel nu s-a expus în nici un fel în
privința acestui argument. Concomitent, nu s-a expus instanța nici asupra argumentelor
invocate referitor la faptul că prin Actul de revizie tehnică a activității economico-
financiară a CA „AG VitoriAsig” SRL din 27.09.2012, nu se probează că Burelov Andrei
a încasat un salariu de 13196,22 lei, dar că salariul ridicat de către acesta în perioada
21.06.2006 – 07.2010, este de 5809,7 lei.
Suplimentar, nu au fost verificate nici argumentele, precum că în perioada
01.07.2006 – 01.06.2007, inculpatul, potrivit ordinului nr. 8 din 30.06.2006 s-ar fi aflat în
concediu neplătit și pentru această perioadă nu ar fi primit salariu, după cum i se
incriminează prin rechizitoriu, iar salariul de 1295,45 lei, invocat precum că ar fi fost primit
8
pentru luna iulie 2010, de fapt, a fost ridicat în iulie pentru activitatea desfășurată în luna
iunie 2010, lună în care a fost ieșit din țară doar pentru trei zile, care s-au încadrat în zilele
libere prevăzute de Codul muncii, prezentând copia pașaportului în confirmarea faptului
dat.
Instanța de apel, nu a ținut cont de prevederile art. 100-101 Cod de procedură penală
și, după sentința de achitare, a pronunțat o hotărâre de condamnare fără a audia repetat
martorii acuzării, dând prioritate probelor acuzării, neverificând argumentele invocate de
partea apărării și fără a face o analiză multilaterală a tuturor probelor prezentate atât de
partea acuzării, cât și de partea apărării.
Potrivit rechizitoriului, Burelov Andrei a fost învinuit de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal (f.d. 205, vol. II), pe când instanța de
apel l-a recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 191 alin.
(2) lit. c), d) Cod penal, depășind astfel limitele învinuirii aduse prin rechizitoriu. Totodată,
în descriptivul deciziei s-a reținut că Burelov Andrei a acționat împreună cu Rebeja Nina
în condițiile prevăzute de art. 46 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2019,
a fost admis apelul, casată total, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2), sentința și
pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:
Rebeja Nina a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
191 alin. (2), lit. b) și d) Cod Penal, stabilindu-i-se pedeapsă sub formă de amendă în contul
statului în mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 10 000 (zece mii) lei, cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea bunurilor materiale pe un
termen de 4 (patru) ani.
Burelov Andrei a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
191 alin. (2), lit. b) Cod Penal, aplicându-i-se pedeapsă sub formă de amendă în contul
statului în mărime de 500 u.c., echivalentul a 10 000 (zece mii) lei, cu privarea de dreptul
de a ocupa funcții legate de administrarea bunurilor materiale pe un termen de 3 (trei) ani.
A fost admisă cererea, de retragere a apelului înaintată de către Compania „AG
VitoriAsig” SA și a fost încetată procedura la examinarea apelului în această parte.
În motivarea deciziei, instanța de apel a menționat că, nerecunoașterea vinovăției de
către Rebeja Nina și Burelov Andrei, nu echivalează cu achitarea acestora devreme ce în
ședința de judecată a instanței de apel au fost prezentate probe, care din punct de vedere a
pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu, din punct de vedere
9
al coroborării lor indică incontestabil că inculpații au comis infracțiunile imputate, iar
poziția lor precum că, n-au adus CA „AG VitoriAsig" SRL nici un prejudiciu, nu-i
dezvinovățesc de comiterea infracțiunii încriminate, fiind o metodă de apărare în scopul
eschivării de la răspunderea penală pentru faptele comise, or declarațiile acestora sunt
combătute cu declarațiile reprezentantului părții vătămate și a martorilor audiați pe cauza
dată și celelalte materiale administrate la cauză.
Instanța de apel analizând și apreciind sistemul de probe indicate la materialele
cauzei prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenții, concludenții și utilității lor le-a apreciat ca fiind utile, veridice, consecvente și
în coroborare. Din care se atestă cu certitudine culpa inculpaților în comiterea
escrocheriilor incriminate.
Instanța de apel a statuat că, prima instanță nu a ținut cont de gravitatea și urmările
infracțiunii săvîrșite, de caracterul infracțiunii și eronat a apreciat totalitatea probelor
prezentate de către acuzatorul de stat, dând o apreciere critică probelor acuzării, precum și
nu a luat în considerație declarațiile reprezentantului părții vătămate Furnica Victor, potrivit
cărora Rebeja Nina, a activat în funcția de director a filialei Criuleni a companiei
„VitoriAsig” fiind încheiat contractul individual de muncă și de răspundere materială
deplină, cât și de declarațiile martorului Magla Victor care a declarat că Rebeja Nina a fost
angajată în calitate de director al filialei companiei „VitoriAsig” din orașul Criuleni și avea
toate împuternicirile ce țineau de activitatea filialei Criuleni.
Conform contractului de muncă Rebeja Nina și-a asumat obligațiile să utilizeze
corect și rațional bunurile încredințate în administrare. Directorului de filială i-a fost
acordat dreptul de a angaja și elibera din funcție salariații filialei. Rebeja Nina a fost
împuternicită să angajeze lucrători, iar în anul 2005 l-a angajat ca șofer pe fiul său, Burelov
Andrei, ulterior acesta a fost eliberat li reangajat în 2007 până în 2010 când a depus cerere
de eliberare și a fost eliberat. Atât timp cât Burelov Andrei a fost angajat ca șofer salariul
de funcție era achitat în cadrul filialei Criuleni de care era responsabil Rebeja Nina.
La fel, instanța de apel a conchis că instanța de fond a ignorat și declarațiile
martorilor Magia Victor care a declarat că Rebeja Nina a fost angajată în calitate de director
al filialei companiei „VictoriAsig” din or. Criuleni. Dânsa avea împuternicirile să
primească persoane la serviciu, să emită ordine de angajare, concediere, îndeplinea lista de
pontaj, iar în calitate de șofer a fost anagajat Burelov Andrei. Nu a cunoscut despre faptul
că Burelov Andrei la momentul angajării nu dispunea de permis de conducere, că pleca
10
peste hotarele țării. Când automobilul necesita de reparație se ducea la stația tehnică,
Rebeja Nina raporta despre acest fapt, după ce compania efectua transferuri a sumelor
cheltuite.
Au fost ignorate și declarațiile martorului Monica Veronica, care a declarat că într-
adevăr a fost angajat în calitate de șofer, Burelov Andrei, iar tabelul de pontaj era dus de
Rebeja Nina, care le verifica ca graficul de lucru să fie respectat.
Instanța de apel a considerat dovedită prezența laturii obiective a delapidării averii
străine în acțiunile inculpatei Rebeja Nina și a lui Burelov Andrei și anume: există fapta
prejudiciabilă care constă în acțiunea de însușire ilegală (sustragere) or, inculpații au însușit
banii în sumă de 13 196,22 lei care aparțineau companiei „A.G. VitoriAsig” SRL.
De asemenea a invocat că sunt prezente urmările prejudiciabile sub forma
prejudiciului patrimonial efectiv – cauzându-i companiei „A.G. VitoriAsig” SRL un
prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 13 196,22 lei. Deci, există
și legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile. Inculpații au
săvârșit luarea bunurilor ce le sunt străine, dar care, la moment, erau încredințate inculpatei
Rebeja Nina Andrei de către compania „A.G. VitoriAsig” SRL, aceasta profitând de
atribuția de a administra aceste bunuri.
Inculpații Rebeja Nina și Burelov Andrei, au însușit mijloacele bănești cu titlu de
salariu, au obținut posibilitatea reală de a se folosi și de a dispune ilegal de bunurile părții
vătămate „AG VitoriAsig” SRL, filiala Criuleni, la propria lor dorință.
Vina inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin.(2), lit. b) și d)
Cod Penal și a inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (2), lit. b)
Cod Penal a fost dovedită pe deplin.
Decizia instanței de apel din 22 aprilie 2019 a fost atacată cu recurs ordinar
de avocatul Bodean Ina, în numele inculpaților, și invocând ca temei pentru recurs
prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei,
cu menținerea sentinței, din motiv că fapta săvârșită nu întrunește elementele infracțiunii.
În motivarea recursului ordinar, avocatul a invocat că:
- deși în pct. 29 al deciziei, instanța de apel constată că Burelov Andrei, prin acțiunile
sale intenționate, a comis infracțiunea de delapidare a averii străine, inclusiv, și după
indicele calificativ „cu folosirea situației de serviciu”, în pct. 52 al deciziei indică că
„acuzatorul de stat nu a prezentat careva probe care ar demonstra folosirea situației de
serviciu a lui Burelov Andrei”;
11
- instanța de apel, examinând cauza penală de în privința inculpaților Rebeja Nina
și Burelov Andrei, nu a acordat deplină eficiență prevederilor legale expuse supra și a pus
la baza deciziei probele cercetate de prima instanță, însă acestea nu au fost verificate în
ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal;
- în partea descriptivă a deciziei instanța de apel a reflectat în calitate de probe actul
reviziei tematice a activității economic-financiare, efectuat la „Volnal-Corn” SRL din
03.08.2012 cu anexele, probă care, de altfel, nu are nicio tangență cu învinuirea înaintată;
actul reviziei tematice a activității economic-financiare a Companiei „Asigurări Generale
VitoriAsig” SRL, filiala Criuleni din 27.09.2012, cu anexele; ordonanța de recunoaștere și
de anexare corpurilor delicte la cauza penală, conform căreia au fost recunoscute drept
corpuri delicte și anexate la cauză: cartea de ordine pe filiala Criuleni a CA „Victoria”,
cartea de ordine pe filiala Criuleni AG „Criuleni”, 19 foi de parcurs, contractele AORC pe
luna ianuarie 2010, februarie 2010, martie 2010, aprilie 2010, mai 2010, iunie 2010, iulie
2010, august-decembrie 2009, contractele CASCO pe anul 2009, contractele pe bunuri pe
anul 2010, contractele CASCO pe anul 2010, contractele pe accidente, constatând și
afirmând că, prin acestea se confirmă indubitabil vinovăția inculpaților de comiterea
infracțiunii incriminate. În același timp, lecturarea procesului-verbal denotă că probele sus-
indicate nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost
consemnate în conținutul acestuia;
- potrivit actului de învinuire, inculpaților le este incriminat faptul sustragerii sumei
de 1295,45 lei, care constituie salariul achitat lui Burelov Andrei în luna iulie 2010,
perioadă în care acesta acesta s-a aflat peste hotarele țării. Salariul în sumă de 1295,45 lei
a fost încasat de Burelov Andrei în luna iulie 2010, pentru perioada de activitate iunie 2010.
În ședința instanței de apel, apărarea a prezentat copia pașaportului lui Burelov Andrei din
care rezultă că acesta s-a aflat peste hotarele țării doar pe parcursul a 3 zile de odihnă și
anume: ieșirea este înregistrată cu ziua de vineri 25.06.2010 după programul de muncă, iar
intrarea este fixată cu ziua de luni 28.06.2010 până la programul de muncă. În aceste
circumstanțe, suma de 1295,45 lei a fost incriminată nejustificat ca fiind însușită de către
inculpați, deoarece Burelov Andrei s-a aflat la serviciu în perioada indicată și a încasat
absolut legal salariul ce i se cuvenea;
- instanța de apel a ignorat și a lăsat fără apreciere și înscrisul prezentat de partea
apărării, sub semnătura administratorului Companiei „Intact Asigurări Generale” SA,
Tomuleț Călin, potrivit căruia, suma de 13 196,22 lei nu constituie prejudiciu considerabil
12
pentru companie, or, aprecierea respectivei probe are un impact determinant pentru
încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților. Astfel, după cum a indicat și instanța de apel
în pct. 23 al deciziei, prin Legea nr. 179/ 26.07.2018, pentru modificarea unor acte
legislative, publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova, 309-320/498, 17.08.2018, la
articolul 191, în dispoziția alineatului (1), textul „însușirea ilegală a bunurilor altei
persoane, încredințate în administrarea vinovatului” a fost substituită cu textul „însușirea,
dispunerea sau ieșirea ilegală a bunurilor altei sau ale altor persoane de către cel căruia i-
au fost încredințate în baza unui titlu și cu un anumit scop ori refuzul de a le restitui, „care
a produs daune considerabile” în dispoziția alineatului (2), litera c) s-a exclus. Prin urmare,
reieșind din modificările operate, una din componentele obligatorii ale laturii obiective a
infracțiunii prevăzute la art. 191 Cod penal, este urmările prejudiciabile – producerea
daunelor considerabile. În speță, cu referință la înscrisul prezentat precum că suma de 13
196,22, nu constituie o daună considerabilă pentru Compania „Intact Asigurări Generale”
SA (succesorul în drepturi a Companiei AG VitoriAsig” SA) și la prevederile art. 10 Cod
penal, apărarea invocă că acțiunile lui Rebeja Nina și lui Burelov Andrei nu întrunesc
elementele infracțiunii prevăzute de art. 191 Cod penal (lipsind latura obiectivă a
infracțiunii sub forma urmărilor prejudiciabile);
- judecând cauza și verificând probele în ședința de judecată, instanța de apel nu a
acorda eficiență deplină prevederilor alin. (4) art. 100 Cod de procedură penală prin prisma
analizei conținutului și le-a dat o apreciere injustă potrivit art. 101 Cod de procedură penală
din punct de vedere al pertinente concludentei, utilității, veridicității și coroborării lor, fără
stabilirea neechivocă a tuturor aspectelor de fapt și de drept, formulând o concluzie greșită
referitor la vinovăția inculpaților de comiterea infracțiunii incriminate;
- instanța de apel s-a manifestat în favoarea acuzării și a acceptat necondiționat
concluziile date de organul de urmărire penală în defavoarea inculpaților, fără o verificare
amplă și multiaspectuală a probelor, îndeosebi a probelor apărării, adoptând o hotărâre
nefondată. Mai mult, instanța de apel a omis să-și argumenteze poziția referitor la
multiplele erori și deficiențe invocate de către apărare, care denotă caracterul nefondat și
arbitrar al acuzațiilor aduse inculpaților și justifică soluția de achitarea în privința acestora,
deși prin decizia Colegiului lărgit al Curții Supreme de Justiție din 21.11.2017, ea a fost
obligată să se pronunțe asupra tuturor alegațiilor apărării;
- nu a fost supusă analizei și aprecierii nici alegația apărării precum că, potrivit
Regulamentului circulației rutiere nr. 713 din 27.07.1999 (până la modificările operate),
13
Burelov Andrei avea dreptul de a conduce automobilul alături de o persoană de cel puțin
21 ani și staj la volan mai mare de 3 ani, or, inculpații au declarat în ședința instanței de
apel că Burelov Andrei, când se afla la volanul automobilului, era însoțit de Rebeja Nina,
care avea permis de conducere și o experiență de a conduce automobilul mai mare de 3 ani.
În perioada anilor 2005-2006, Burelov Andrei nu a lipsit de la serviciu, deci învinuirea în
sumă de 64000 este neîntemeiată.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție din 27 noiembrie
2019 recursul ordinar a fost declarat inadmisibil, pe motiv că este vădit neîntemeiat,
motivându-se că:
Judecând apelurile declarate, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele,
complet și obiectiv, audiind suplimentar inculpații, martorii și reprezentantul părții
vătămate, cercetând suplimentar materialele cauzei în ședința instanței de apel, cu
consemnarea lor în procesul-verbal al ședinței de judecată, adoptând o soluție corectă de
casare a sentinței de achitare a inculpaților, constatând astfel vinovăția inculpaților.
Temeiurile pentru recurs invocate de către recurent prin prisma pct. 6) alin. (1) art.
427 Cod de procedură penală, sunt aplicabile atunci când instanța de apel nu s-a expus
asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu și-a motivat întemeiat hotărârea
judecătorească.
Verificând hotărârea atacată, instanța de recurs a apreciat că aceasta cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, iar argumentele pe care instanța de apel le-a expus
în hotărârea adoptată, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse
de art. 6 CEDO și nu au fost acceptate criticile recurentului, precum că hotărârea instanței
de apel nu conține motivele ce au stat la baza adoptării soluției.
Instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1)
pct. 8) Cod de procedură penală, respectiv hotărârea cuprinde temeiurile de fapt și de drept
pentru care a fost admis apelul, casată sentința cu emiterea unei hotărâri noi prin care
Rebeja Nina a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191
alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, iar Burelov Andrei – de art. 191 alin. (2) lit. b) Cod penal.
Instanța de apel corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv
cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, formulând în final juste
concluzii privind constatarea vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunii menționate.
În consecință, instanța de recurs ordinar nu are temeiuri de a devia de la concluziile expuse
14
în decizie referitor la vinovăția inculpaților la comiterea faptei prejudiciabile imputate
acestora.
Ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, instanța de apel a constatat și a redat
în suficientă măsură situația de fapt și de drept reținută, just concluzionând, despre prezența
laturii obiective a delapidării averii străine în acțiunile inculpaților Rebeja Nina și a lui
Burelov Andrei, fapta prejudiciabilă constând în acțiunea de însușire ilegală a banilor în
sumă de 13 196,22 lei care aparțineau companiei „A.G. VitoriAsig” SRL.
Au fost apreciate ca fiind juste concluziile instanței de apel prin care s-a constatat
că, prima instanță a ignorat declarațiile martorilor Magla Victor potrivit cărora Rebeja Nina
a fost angajată în calitate de director al filialei companiei „VictoriAsig” din or. Criuleni,
dânsa avea împuternicirile să primească persoane la serviciu, să emită ordine de angajare,
concediere, îndeplinea lista de pontaj, iar în calitate de șofer a fost angajat Burelov Andrei.
Nu a cunoscut despre faptul că Burelov Andrei la momentul angajării nu dispunea de
permis de conducere, că pleca peste hotarele țării. Când automobilul necesita reparație se
ducea la stația tehnică, Rebeja Nina raporta despre acest fapt, după ce compania efectua
transferuri a sumelor cheltuite.
În asemenea împrejurări, invocările recurentului sub aspectul temeiului pentru
recurs prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter
declarativ, ține de modul de apreciere a probelor, ne fiind expuse argumente pentru
scoaterea în evidență și susținerea erorii de drept pretins a fi admisă de instanța de apel.
Cu referire la incidența temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală, invocat în speță de către recurent, Colegiul penal a menționat că,
acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care corespunde
elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-
au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă
circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.
Având în vedere cele menționate, Colegiul penal a considerat că, instanța de apel
întemeiat a ajuns la concluzia privind vinovăția Ninei Rebeja în săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 191 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal și a lui Burelov Andrei – art. 191 alin.
(2) lit. b) Cod penal.
Criticile invocate de apărător în recursul declarat, Colegiul constată că, acestea se
referă în bună parte doar la chestiunea de apreciere a probelor, iar la etapa judecării
recursului, nu se analizează conținutul mijloacelor de probă, nu se dă apreciere materialului
15
probator și nu se stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic-
inferioare, aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.
Din atare considerente, Colegiul penal a analizat și verificat probele administrate în
cauză, deoarece în speța deferită judecării nu s-a constatat discrepanță între cele reținute
de instanța de apel în vederea condamnării inculpaților și conținutul real al probelor sau
ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții, decât
cea pe care materialul probator o redă.
Recurs în anulare, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel
Chișinău din 22 aprilie 2019 și a deciziei Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție din
27 noiembrie 2019, au declarat condamnații.
În susținerea acestuia s-a motivat că hotărârile atacate cu recurs în anulare nu conțin
o motivare în sensul art. 6 CoEDO și motivarea făcută este contradictorie, instanțele
omițând a se expune asupra tuturor argumentelor apărării, aducându-se atingere
principiului securității juridice și a dreptului la un proces echitabil, or nu au fost înlăturate
dubiile judiciare.
Mai mult, recomandările indicate în decizia Colegiului Penal al Curții Supreme de
Justiție din 21 noiembrie 2017 nu au fost înlăturate în cadrul rejudecării apelurilor, iar
instanța de recurs, fiind sesizată de apărare, nu a reacționat și nu s-a expus la acest capitol.
Drept urmare, se solicită casarea totală a hotărârilor instanței de apel și recurs și
menținerea sentinței de achitare a inculpaților pe motiv că fapta săvârșită nu întrunește
elementele infracțiunii.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din
următoarele considerente.
Potrivit art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală Colegiul
penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care se constată
că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut.
În textul art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală se specifică căror cerințe trebuie
să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul acesteia. Norma procesuală
reglementează obligația recurentului de a aduce în textul recursului argumentarea
ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 453 Cod de procedură
penală.
16
În speță, lecturând textul recursului declarat, se constată că recurentul nu invocă nici
un temei din cele prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală.
Colegiul menționează că dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală,
stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare și anume, că
hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare, în scopul reparării erorilor de
drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii
precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeana a Drepturilor
Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar alineatul
(2) al aceluiași articol prevede că recursul în anulare este inadmisibil, dacă nu se
întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat.
În același context, instanța de recurs specifică că, hotărârea judecătorească
irevocabilă împiedică redeschiderea procesului penal, cu excepția cazurilor când fapte noi
ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de
natură să afecteze hotărârea pronunțată.
Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul proce-
durii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată se consideră încălcarea esențială a
drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și
a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii
Moldova și de alte legi naționale.
Lecturând textul recursului în anulare declarat, se reține că recurenții nu invocă
circumstanțe concrete, considerate a fi relevante viciului fundamental, cu indicarea
normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate,
denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele
procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura
în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârea atacată, omițîndu-se cu desăvîrșire
argumentarea ilegalității hotărîrii contestate în acest sens.
Astfel, Colegiul reține că autorul recursurilor nu au respectat cerințele legale și a
neglijat prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, inclusiv – cea mai
esențială cerință față de recurs – nu a invocat concret nici unul din temeiurile prevăzute în
art. 453 Cod de procedură penală, conținutul acestuia și argumentarea din punct de vedere
nu al stării de fapt, ci al problemei de drept ce este incidentă cauzei și dacă aceasta are
importanță pentru jurisprudență.
17
În atare circumstanțe Colegiul constată, că recursul în anulare declarat nu întrunește
condițiile de conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este
competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al condamnaților cu circumstanțe
în fapt și în drept, care l-ar justifica sub acest aspect, întrucât, potrivit art. 24 alin. (2) Cod
de procedura penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se
manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele
legii.
Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal conchide că, recursul în anulare
declarat de condamnații Burelov Andrei și Rebeja Nina nu întrunește condițiile de conținut
și urmează a fi respins ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1), 453 alin. (2), 456 alin. (1) și (3)
Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e:
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat împotriva deciziei Colegiului Penal al
Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2019 și a deciziei Colegiului Penal al Curții Supreme
de Justiție din 27 noiembrie 2019, de condamnații Burelov Andrei și Rebeja Nina, în
propria cauză penală, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă și publicată integral la 18 august 2020
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
Victor Burduh
Nicolae Craiu
18