1ra-1445/17 — art.191 alin.2 lit.b, c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.191 alin.2 lit.b, c, d CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6, 8 CPP
1ra-1445/17 — art.191 alin.2 lit.b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr.1ra-1445/17
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
21 noiembrie 2017 mun.Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun
judecând, fără citarea părților, recursul ordinar, prin care se solicită casarea
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017, declarat de către
avocatul Bodean Ina în numele inculpaților
Rebeja Nina XXXXX, născută la
XXXXX, originară din XXXXX,
domiciliată în XXXXX
și
Burelov Andrei XXXXX, născut la
XXXXX, originar din XXXXX,
domiciliat în XXXXX.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 04.08.2014 - 22.02.2016;
Instanța de apel: 18.03.2016 - 11.05.2016;
22.11.2016 - 06.06.2017;
Instanța de recurs: 25.07.2016 - 18.10.2016;
16.08.2017 - 21.11.2017.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 22 februarie 2016, Rebeja Nina și
Burelov Andrei au fost achitați de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de
art.191 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele
infracțiunii.
Potrivit sentinței s-a constatat că prin rechizitoriu, inculpatei Rebeja Nina i s-a
incriminat că, activând în funcția de director al filialei Criuleni a CA „AG VitoriAsig”
SRL, numită în funcție conform contractului individual de muncă, în perioada 01
august 2005-iulie 2010, împreună și după o înțelegere prealabilă cu Burelov Andrei, au
însușit ilegal bunurile încredințate în administrare în următoarele circumstanțe.
În urma unei înțelegerii prealabile între Rebeja Nina și Burelov Andrei, având
scopul însușirii bunurilor încredințate în administrare, Rebeja Nina, folosindu-se de
situația de serviciu, prin ordinul nr.7 din 01 august 2005, l-a angajat în calitate de șofer
pe Burelov Andrei, care nu dispunea de permis de conducere, calculându-i și ridicându-
i salariul pentru perioadele după cum urmează: 01 august 2005-martie 2006 în sumă de
6400 lei; 21 iunie 2006-15 septembrie 2006 în sumă de 1454,55 lei; octombrie-
decembrie 2006 în sumă de 2400 lei; ianuarie-aprilie 2007 în sumă de 2159,86 lei; mai-
august 2007 în sumă de 2426,66 lei; septembrie-decembrie 2007 în sumă de 3200 lei;
anul 2008 în sumă de 259,7 lei și pentru luna iulie 2010 în sumă de 1295,45 lei,
mijloace bănești ce nu i se cuveneau și pe care i-a însușit ilegal deoarece se afla la
1
muncă peste hotarele R.Moldova, cauzându-i CA „AG VitoriAsig” SRL un prejudiciu
în proporții considerabile în mărime totală de 13196,22 lei.
Împotriva sentinței au declarat apeluri:
- procurorul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri,
prin care N.Rebeja și A.Burelov să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza
art.191 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal la amendă în mărime de câte 1000 unități
convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa și exercita o anumită activitate în
domeniul economic pe un termen de 3 ani, pentru fiecare, invocând că instanța a
apreciat eronat probele și circumstanțele cauzei;
- avocatul V.Furnica în interesele CA „AG VitoriAsig” SRL, care a solicitat
casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care N.Rebeja și A.Burelov să
fie recunoscuți vinovați și condamnați, potrivit învinuirii înaintate, cu admiterea
acțiunii civile, invocând că instanța a apreciat eronat probele și circumstanțele cauzei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2016,
apelurile declarate de către procuror și avocatul V.Furnica în interesele CA „AG
VitoriAsig” SRL au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care
N.Rebeja și A.Burelov au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.191
alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal la amendă în mărime de câte 500 unități convenționale,
cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități în domeniul economic
pe un termen de 3 ani, pentru fiecare.
Acțiunea civilă a fost admisă parțial, încasându-se de la N.Rebeja și A.Burelov,
în mod solidar, în beneficiul CA „AG VitoriAsig” SRL, prejudiciul material în mărime
de 13196,22 lei, iar în partea încasării cheltuielilor de judecată, a fost respinsă, ca
neîntemeiată.
Instanța de apel a indicat că, reieșind din prevederile art.101 alin.(1) Cod de
procedură penală, prima instanță a dat o apreciere arbitrară probelor din punct de
vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor și eronat a dispus
achitarea inculpaților de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.191
alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal.
Viceversa, instanța de apel a constatat că Rebeja Nina, activând în funcția de
director al filialei Criuleni a CA „AG VitoriAsig” SRL, numită în funcție conform
contractului individual de muncă din 12 aprilie 2002, în perioada 01 august 2005 - iulie
2010, împreună și după o înțelegere prealabilă cu Burelov Andrei, au însușit ilegal
bunurile încredințate în administrare în următoarele circumstanțe.
În urma unei înțelegerii prealabile între Rebeja Nina și Burelov Andrei, având
scopul însușirii bunurilor încredințate în administrare, Rebeja Nina, folosindu-se de
situația de serviciu, prin ordinul nr.7 din 01 august 2005, l-a angajat în calitate de șofer
pe Burelov Andrei, care nu dispunea de permis de conducere, calculându-i și ridicându-
i salariul pentru perioadele după cum urmează: 01 august 2005-martie 2006, în sumă de
6400 lei; 21 iunie 2006-15 septembrie 2006 în sumă de 1454,55 lei; octombrie-
decembrie 2006 în sumă de 2400 lei; ianuarie-aprilie 2007 în sumă de 2159,86 lei; mai-
august 2007 în sumă de 2426,66 lei; septembrie-decembrie 2007 în sumă de 3200 lei;
anul 2008 în sumă de 259,7 lei și pentru luna iulie 2010 în sumă de 1295,45 lei,
mijloace bănești ce nu i se cuveneau și pe care le-a însușit ilegal, deoarece se afla la
muncă peste hotarele R.Moldova, cauzându-i companiei de asigurări „AG VitoriAsig”
SRL un prejudiciu în proporții considerabile, în mărime totală de 13196,22 lei.
În acest sens, instanța de apel a indicat că vinovăția inculpaților este pe deplin
2
probată prin ansamblul de probe, administrate de către organul de urmărire penală,
cercetate de către instanța de fond și verificate de către instanța de apel, și anume:
declarațiile reprezentantului părții vătămate CA „AG VitoriAsig” SRL, V.Furnica, ale
martorilor V.Zamșa, P.Codreanu, P.Iacovlev, V.Monica, V.Magla, O.Monica și actele
cauzei - procesul-verbal de ridicare a obiectelor și documentelor din 17.05.2012 și
actele reviziei tematice a activității economico-financiare a CA „AG VitoriAsig” SRL
din 03.08.2012 și 27.09.2012, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii
imputate.
La stabilirea pedepsei, instanța de apel, ținând cont de prevederile art.6, 7, 61 și
75 Cod penal, a considerat că reeducarea și corectarea inculpaților va fi posibilă doar
prin aplicarea față de aceștia a unei pedepse sub formă de amendă, cu privarea de
dreptul de a ocupa funcții și a exercita activități în domeniul economic.
Totodată, examinând acțiunea civilă, instanța de apel a considerat că aceasta, în
partea cheltuielilor de judecată, este neîntemeiată, având în vedere că nu au fost
prezentate probe care să demonstreze cuantumul acestora, urmând a fi respinsă, iar în
partea prejudiciului material - întemeiată și care urmează a fi admisă.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare avocatul
P.Bobu în numele inculpaților N.Rebeja și A.Burelov și inculpatul A.Burelov care,
indicând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, a
solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța a apreciat
arbitrar probele și circumstanțele cauzei, vinovăția acestora fiind bazată doar pe
declarațiile martorilor, care nu au fost audiați la judecarea cauzei în apel; - deși martorii
P.Codreanu, P.Iacovlev, V.Monica și O.Monica au fost audiați la cererea părții apărării,
instanța de apel a utilizat declarațiile lor în favoarea acuzării, fără a indica în
descriptivul deciziei în ce mod aceste declarații confirmă învinuirea adusă; - instanța
eronat a pus la baza deciziei de condamnare raportul de revizie tehnică a activității
economico-financiare a CA „AG VitoriAsig” SRL, având în vedere că revizia a fost
efectuată de către SRL „Volnal-Com” care este un agent de asigurare din cadrul
companiei - parte vătămată, precum și că, potrivit acestuia, nu au fost stabilite încălcări
ce ar avea tangență cu acțiunile inculpaților; - eronat a fost acceptat drept probă actul
de revizie tehnică a activității economico-financiare a CA „AG VitoriAsig” SRL din
27.09.2012, deoarece din acest act rezulta că A.Burelov a însușit suma de 5809 lei și nu
de 13196,22 lei, precum și că pe perioada când acesta nu se afla în țară, din materialele
cauzei rezultă însușirea de către acesta doar a sumei de 3203,11 lei; - Actul reviziei
tematice a activității economico-financiare a întreprinderii din 27.09.2012, anexat la
materialele cauzei la 28.09.2012, nu poate fi admis drept probă, deoarece a fost
întocmit și anexat la cauză înafara procesului penal; - ordonanțele de prelungire a
termenului de urmărire penală din 10.09.2012 până pe 10.01.2013, nu au fost semnate
de către procuror și toate actele organului de urmărire penală emise în perioada
respectivă sunt nule; - acțiunile inculpaților, deși formal conțin semnele unei fapte
prejudiciabile prevăzute de Codul penal, sunt lipsite de importanță și nu prezintă gradul
prejudiciabil al unei infracțiuni, constituind încălcări de ordin financiar; - fapta
inculpaților, considerată de către instanța de apel ca fiind o infracțiune, urma a fi
recalificată în baza art.335 Cod penal, așa cum a solicitat procurorul în ședința de
judecată în apel; - respingând cererea prin care procurorul a renunțat la învinuire,
instanța de apel a depășit limitele judecării cauzei.
3
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 18 octombrie
2016, recursurile declarate de către avocatul P.Bobu în numele inculpaților N.Rebeja și
A.Burelov și inculpatul A.Burelov au fost admise, casată total decizia instanței de apel
și dispusă rejudecarea cauzei penale în aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
Colegiul penal, reieșind din conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată a
instanței de apel, a considerat întemeiat argumentele invocate în recursurile părții
apărării referitor la faptul că după pronunțarea sentinței de achitare a inculpaților
aceștia au fost condamnați fără a fi audiați pe viu martorii acuzării, fiind încălcate
prevederile art.415 alin.(21) Cod de procedură penală.
Prin urmare, eroarea constatată a determinat Colegiul penal să admită recursurile
ordinare, să caseze total decizia instanței de apel și să dispună rejudecarea cauzei în
aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017,
apelurile declarate de către procuror și avocatul V.Furnica în interesele CA „AG
VitoriAsig” SRL au fost admise, inclusiv din oficiu, conform prevederilor art.409
alin.(2) Cod de procedură penală, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin
care N.Rebeja a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.191 alin.(2) lit.c),
d) Cod penal la amendă în mărime de 500 unități convenționale, cu privarea de dreptul
de a ocupa funcții legate de administrarea bunurilor materiale pe un termen de 4 ani, iar
A.Burelov a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.42 alin.(5), 191 alin.(2)
lit.c), d) Cod penal la amendă în mărime de 500 unități convenționale, cu privarea de
dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea bunurilor materiale pe un termen de 3
ani.
Acțiunea civilă a fost admisă parțial, încasându-se de la N.Rebeja și A.Burelov,
în mod solidar, în beneficiul CA „AG VitoriAsig” SRL, prejudiciul material în mărime
de 13196,22 lei, iar acțiunea civilă în partea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca
neîntemeiată.
Instanța de apel, examinând materialele dosarului a considerat că, la pronunțarea
sentinței, prima instanță eronat a apreciat probele, fără să țină seama de prevederile
art.101 Cod de procedură penală.
Instanța de apel a constatat că Rebeja Nina, activând în funcția de director al
filialei Criuleni a CA „AG VitoriAsig” SRL, numită în funcție conform contractului
individual de muncă din 12 aprilie 2002, în perioada 01 august 2005 - iulie 2010,
împreună și după o înțelegere prealabilă cu Burelov Andrei, au însușit ilegal bunurile
încredințate în administrare în următoarele circumstanțe.
În urma unei înțelegerii prealabile între Rebeja Nina și Burelov Andrei, având
scopul însușirii bunurilor încredințate în administrare, Rebeja Nina, folosindu-se de
situația de serviciu, prin ordinul nr.7 din 01 august 2005, l-a angajat în calitate de șofer
pe Burelov Andrei care nu dispunea de permis de conducere, calculându-i și ridicându-i
salariul pentru perioadele și în mărimea, după cum urmează: 01 august 2005-martie
2006 în sumă de 6400 lei; 21 iunie 2006-15 septembrie 2006 în sumă de 1454,55 lei;
octombrie-decembrie 2006 în sumă de 2400 lei; ianuarie-aprilie 2007 în sumă de
2159,86 lei; mai-august 2007 în sumă de 2426,66 lei; septembrie-decembrie 2007 în
sumă de 3200 lei; anul 2008 în sumă de 259,7 lei și pentru luna iulie 2010 în sumă de
1295,45 lei, mijloace bănești ce nu i se cuveneau și pe care i-a însușit ilegal deoarece se
afla la muncă peste hotarele R.Moldova, cauzându-i companiei de asigurări „AG
4
VitoriAsig” SRL un prejudiciu în proporții considerabile, în mărime totală de 13196,22
lei.
Prin urmare, instanța de apel a conchis că acțiunile inculpaților urmează a fi
încadrate, după cum urmează: ale lui N.Rebeja în baza art.191 alin.(2) lit.c), d) Cod
penal - delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane,
încredințate în administrarea vinovatului, cu folosirea situației de serviciu, cu cauzarea
de daune în proporții considerabile; ale lui A.Burelov în baza art.42 alin.(5), 191
alin.(2) lit.c) și d) Cod penal - complicitatea la însușirea ilegală a bunurilor altei
persoane, încredințate în administrarea vinovatului, cu folosirea situației de serviciu, cu
cauzarea de daune în proporții considerabile.
Totodată, instanța de apel a menționat că, deși inculpații nu și-au recunosc vina,
vinovăția lor în săvârșirea infracțiunii indicate supra este dovedită prin următoarele
probe care, potrivit art.101 Cod de procedură penală, sunt pertinente, concludente,
utile, veridice și care coroborează între ele - declarațiile reprezentantului părții
vătămate, avocatul V.Furnica, ale martorilor V.Zamșa, P.Codreanu, P.Iacovlev,
V.Monica, V.Magla, O.Magla, O.Monica și actele cauzei - procesul-verbal de ridicare a
obiectelor și documentelor din 17.05.2012 și actele reviziei tematice a activității
economico-financiare a CA „AG VitoriAsig” SRL din 03.08.2012 și 27.09.2012;
ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte din 24.02.2014. Astfel,
fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.191 alin.(2)
lit.c), d) Codul penal, în cazul inculpatei N.Rebeja și art.42 alin.(5), 191 alin.(2) lit.c) și
d) Cod penal, în cazul inculpatului A.Burelov.
Consecvent, instanța de apel a indicat că, deși A.Burelov nu deținea calitatea
specială de persoană căreia i-ar fi fost încredințate bunurile companiei de asigurări „AG
VictoriAsig” SRL, acesta a acționat în calitate de complice la săvârșirea faptelor
prejudiciabile ale autorului infracțiunii, adică ale inculpatei N.Rebeja astfel, acționând
în participație complexă, în condițiile prevăzute de art.46 Cod penal.
De asemenea, instanța de apel a considerat că procurorul eronat le-a atribuit
ambilor inculpați calitatea de coautori la săvârșirea delapidării și din acest considerent
s-a expus în privința necesității de a recalifica acțiunile inculpatei N.Rebeja din
prevederile art.191 alin.(2) lit.b), c), d) în cele ale art.191 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal,
iar ale inculpatului A.Burelov din prevederile art.191 alin.(2) lit.b), c), d) în cele ale
art.42 alin.(5), 191 alin.(2) lit.c) și d) Cod penal.
Cu referire la pedeapsa penală, instanța de apel, ținând cont de dispozițiile art.6,
7, 61, 75-78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, de motivul acesteia, de
persoana celor vinovați, de faptul că dânșii anterior n-au fost condamnați, că
circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite, a considerat că reeducarea și
corijarea inculpaților poate avea loc prin aplicarea față de aceștia a unei pedepse sub
formă de amendă, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de administrarea
bunurilor materiale.
Totodată, cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a considerat că aceasta
urmează a fi admisă în partea prejudiciului material și respinsă în partea cheltuielilor de
judecată, având în vedere că prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 11.05.2016, a fost respinsă această cerință, iar partea vătămată, CA „AG
VitoriAsig” SRL nu a atacat-o cu recurs.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul I.Bodean
în numele inculpaților N.Rebeja și A.Burelov care, indicând temeiurile prevăzute de
5
art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu
menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel a apreciat arbitrar probele și
circumstanțele cauzei; - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția; - fapta nu cuprinde elementele constitutive ale infracțiunii; - instanța a ignorat
prevederile art.436 alin.(2) Cod de procedură penală și nu a ținut cont de indicațiile
date de către Curtea Supremă de Justiție în decizia din 18.10.2016; - instanța de apel a
pus la baza deciziei de condamnare declarațiile martorilor P.Codreanu, P.Iacovlev,
V.Monica, O.Monica și V.Zamșa, care au fost puse la baza sentinței de achitare, fără
audierea lor repetată; - instanța nu a ținut cont de faptul că declarațiile martorilor
V.Magla și O.Magla conțin divergențe, sunt confuze și lipsite de precizie; - instanța a
utilizat declarațiile martorilor P.Codreanu, P.Iacovlev, V.Monica și O.Monica în
favoarea acuzării, deși aceștia au fost audiați la solicitarea apărării; - eronat a fost
acceptat drept probă Actul de revizie tehnică a activității economico-financiare a CA
„AG VitoriAsig” SRL din 27.09.2012, deoarece din acest act rezulta că A.Burelov a
primit suma de 5809 lei și nu de 13196,22 lei, precum și că pe perioada când acesta nu
se afla în țară, din materialele cauzei rezultă că acesta a primit doar 3203,11 lei; - Actul
reviziei tematice a activității economico-financiare a întreprinderii din 27.09.2012,
anexat la materialele cauzei la 28.09.2012, nu poate fi admis drept probă, deoarece a
fost întocmit și anexat la cauză înafara procesului penal; - ordonanțele de prelungire a
termenului de urmărire penală din 10.09.2012 până la 10.01.2013, nu au fost semnate
de către procuror și toate actele organului de urmărire penală emise în perioada
respectivă sunt nule; - instanța nu a ținut cont că în perioada 01.07.2006-01.06.2007,
A.Burelov s-a aflat în concediu neplătit și pentru această perioadă nu a primit salariu; -
instanța nejustificat a considerat că A.Burelov a încasat salariu pentru perioadele
21.06.2016-15.09.2016, octombrie 2006-decembrie 2006, ianuarie 2007-aprilie 2007 și
pentru luna mai 2007; - instanța eronat a constat că A.Burelov ilegal a primit salariu
pentru luna iulie 2010 pe când s-a aflat peste hotarele țării or, în luna iulie 2010, acesta
a ridicat salariul pentru luna iunie 2010, lună în care a ieșit din țară doar pentru 3 zile,
care se încadrează în zilele libere prevăzute de Codul muncii; - instanța nu a ținut cont
de faptul că nu este stabilit cu certitudine prejudiciul adus părții vătămate, care nu a
putut indica cu certitudine mărimea prejudiciului cauzat prin infracțiune; - instanța de
apel a pus la baza deciziei de condamnare, inclusiv contractul de răspundere materială,
document care, însă nu a fost prezentat în instanța de judecată; - instanța nu a ținut cont
de faptul că plângerea a fost depusă peste un an de la data demisiei inculpatei
N.Rebeja, precum și că a fost semnată de către fiul lui V.Magla, O.Magla, care nu are
drept de semnătură.
Judecând recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și motivele invocate,
ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care se solicită declararea
inadmisibilității recursului, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi admis
din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot
fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel doar în cazurile stipulate în acest articol.
Drept temei de recurs recurentul invocă art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de
procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când
instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea
6
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și când nu au fost
întrunite elementele infracțiunii.
Reieșind din prevederile art.414, 415, 417 Cod de procedură penală, instanța de
apel, judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate
pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și
oricăror probe noi prezentate instanței de apel, să se pronunțe asupra tuturor motivelor
invocate în apel, să argumenteze decizia adoptată invocând temeiurile de fapt și de
drept care au dus la admiterea sau respingerea apelului.
Totodată, potrivit prevederilor art.415 alin.(21) Cod de procedură penală,
judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în
drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum
și a martorilor acuzării solicitați de părți.
Colegiul penal constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au
fost întru totul respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.
În speță, prin sentința Judecătoriei Criuleni din 22.02.2016, inculpații au fost
achitați de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2) lit.b),
c), d) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
Instanța de apel, examinând apelurile declarate de către procuror și avocatul
V.Furnica în interesele CA „AG VitoriAsig” SRL, prin decizia din 11.05.2016, le-a
admis, a casat sentința și a pronunțat o nouă hotărâre, prin care inculpații au fost
condamnați, inclusiv dispunând încasarea prejudiciului material în mărime de 13196,22
lei.
Instanța de recurs, examinând recursurile ordinare declarate de către partea
apărării și inculpatul A.Burelov, prin decizia din 18.10.2016, le-a admis indicând că
instanța de apel a încălcat prevederile art.415 alin.(21) Cod de procedură penală,
punând la baza deciziei de condamnare a inculpaților declarațiile martorilor
P.Codreanu, P.Iacovlev, V.Monica, V.Magla, O.Monica și V.Zamșa, care au fost date
în prima instanță și puse la baza sentinței de achitare, fără audierea lor repetată, pe viu.
Colegiul penal precizează că potrivit art.436 alin.(2) Cod de procedură penală,
pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sînt obligatorii în măsura în
care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.
În pct.7 al deciziei instanței de recurs din 18.10.2016, instanța a indicat expres că
„La rejudecare, instanța de apel, urmează să țină cont de motivele indicate în prezenta
decizie care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor
art. 414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate, judecând cauza în limitele învinuirii formulate, să se expună asupra
tuturor motivelor invocate în apel, inclusiv să țină cont de cele invocate în recursuri, să
purceadă la audierea martorilor acuzării, în cazul în care declarațiile lor constituie o
mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea
inculpaților, să aprecieze toate probele în mod separat și ulterior în ansamblu, din punct
de vedere al coroborării lor și în dependență de situația constatată să adopte o hotărâre
legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală”.
Contrar indicațiilor instanței de recurs, instanța de apel, rejudecând cauza, nu s-a
conformat acestora, audiind repetat doar martorii V.Magla și O.Magla, concomitent,
punând la baza deciziei de condamnare aceleași declarații date de martorii P.Codreanu,
P.Iacovlev, V.Monica, O.Monica și V.Zamșa în instanța de fond, în baza cărora
inculpații N.Rebeja și A.Burelov au fost achitați.
7
Totodată, Colegiul penal sesizează că, deși instanța de recurs în decizia din
18.10.2016, a indicat că instanța de apel, la rejudecarea cauzei, urmează să țină cont de
cele invocate în recursuri, recurenții invocând inclusiv, nulitatea actelor de procedură
efectuate în perioada 10.09.2012 - 10.01.2013, pe motiv că nu sunt semnate de către
procuror, instanța de apel nu s-a expus în nici un fel în privința acestui argument.
Concomitent, nu s-a expus instanța nici asupra argumentelor invocate referitor la
faptul că prin Actul de revizie tehnică a activității economico-financiară a CA „AG
VitoriAsig” SRL din 27.09.2012, nu se probează că A.Burelov a încasat un salariu de
13196,22 lei, dar că salariul ridicat de către acesta în perioada 21.06.2006 - 07.2010,
este de 5809,7 lei.
Complementar, nu au fost verificate nici argumentele, precum că în perioada
01.07.2006 - 01.06.2007, inculpatul A.Burelov, potrivit ordinului nr.8 din 30.06.2006
s-ar fi aflat în concediu neplătit și pentru această perioadă nu ar fi primit salariu, după
cum i se incriminează prin rechizitoriu, iar salariul de 1295,45 lei, invocat precum că ar
fi fost primit pentru luna iulie 2010, de fapt, a fost ridicat în iulie pentru activitatea
desfășurată în luna iunie 2010, lună în care a fost ieșit din țară doar pentru trei zile, care
s-au încadrat în zilele libere prevăzute de Codul muncii, prezentând copia pașaportului
în confirmarea faptului dat.
Potrivit prevederilor art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța
judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării
sau apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.
Colegiul atestă că instanța, în temeiul art.100-101 Cod de procedură penală,
verifică și apreciază fiecare probă din punct de vedere al pertinenței și concludenței atât
în favoarea, cât și în defavoarea inculpatului, din oficiu sau la cererea părților. Toate
probele administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și
obiectiv.
În speță, instanța de apel, nu a ținut cont de prevederile normelor sus citate și,
după sentința de achitare, a pronunțat o hotărâre de condamnare fără a audia repetat
martorii acuzării, dând prioritate probelor acuzării, neverificând argumentele invocate
de partea apărării și fără a face o analiză multilaterală a tuturor probelor prezentate atât
de partea acuzării, cât și de partea apărării.
Procedând în asemenea mod, instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor
art.414 și 417 Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu erori judiciare.
De asemenea, Colegiul penal sesizează că potrivit rechizitoriului, A.Burelov a
fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(2) lit.b), c), d) Cod
penal (f.d.205 v.2), pe când instanța de apel l-a recunoscut vinovat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(5), 191 alin.(2) lit.c), d) Cod penal, depășind astfel
limitele învinuirii aduse prin rechizitoriu. Totodată, în descriptivul deciziei s-a reținut
că A.Burelov a acționat împreună cu N.Rebeja în condițiile prevăzute de art.46 Cod
penal.
Reținând circumstanțele indicate supra, Colegiul penal atenționează că
constatarea juridică trebuie să corespundă cu semnele faptei prejudiciabile săvârșite și
semnele componenței infracțiunii imputate inculpaților prin rechizitoriu.
Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, instanța de recurs
casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în
cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
8
Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către
instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de
procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune
soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei contestate, cu dispunerea
rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.
În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte
prevederile art.414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile menționate mai sus, să
verifice detaliat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor prezentate,
minuțios să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot ansamblul
lor, sub toate aspectele, complet și obiectiv, să se pronunțe asupra tuturor motivelor
invocate în apel, concomitent și asupra celor invocate în recurs descrise la pct.8 al
prezentei decizii și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală,
întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417-418 Cod de procedură
penală.
În conformitate cu prevederile art.434 și art.435 alin.(2) lit.c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Bodean Ina în numele
inculpaților Rebeja Nina și Burelov Andrei, casează total decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2017, în cauza penală în privința lui Rebeja Nina
și Burelov Andrei și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată integral la 19 decembrie
2017.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
Liliana Catan
Ion Guzun
9